1ra-432/2016 — Art. 190 alin.2 lit.b,c CP

Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 iunie 2015, Tataru Liuba a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 190 al. (2) lit. b), c) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei într-un penitenciar pentru femei, de tip semiînchis.

Pentru a se pronunța cu sentința instanța de fond a stabilit că ,inculpata Tataru Liuba Grigore urmărind scopul dobîndirii ilicite prin înșelăciune a bunurilor altei persoane, în urma unei înțelegeri prealabile cu Damaschin Artur (dosarul în privința căruia este disjungat în altă procedură), la 20 iunie 2013, identificîndu-1 pe locuitorul or. Strășeni, Petrov Valeriu în calitate de victimă a escrocheriei, sub pretextul de a participa la tombola organizată de către Compania „Moldcell”, i-a propus acestuia să devină abonat al Companiei nominalizate cu șansa de a cîștiga un telefon mobil. 1 Totodată, în scopul de a-1 convinge pe Petrov Valeriu să accepte oferta, inculpata Tataru Liuba i-a propus acestuia să meargă cu ei în or. Chișinău și doar numai pentru semnarea unor acte, promițîndu-i un cîștig în sumă de 200 lei. Partea vătămată Petrov Valeriu, neavînd careva suspiciuni privind intențiile reale ale lui Tataru Liuba și Damaschin Artur, a acceptat propunerea acestora și respectiv, tot în aceeași zi, la 20 iunie 2013, fiind însoțit de către Tataru Liuba și Damaschin Artur, s-au prezentat la reprezentanța Companiei „Moldcell”- SRL „Alo” cu sediul în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare nr. 62, și urmare a semnării contractului de abonament și al acordului suplimentar la contractul de abonament pentru abonații „Moldcell”, în baza cărora partea vătămată Petrov Valeriu și-a asumat obligațiunea de a achita integral toate plățile și costurile oferite de operator, acestuia i-a fost eliberat un telefon mobil de model „IPhone 5” în sumă de 12 mii 802 lei care tot atunci a fost dobîndit de la Petrov Valeriu de către inculpata Tataru Liuba și Damaschin Artur, astfel părții vătămate Petrov Valeriu fiindu-i cauzată daună în proporții considerabile.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Popa Vitalie în numele inculpatei Tataru Liuba, solicitînd casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, conform ordinii stabilite pentru prima instanță, de achitare. În motivarea apelului a indicat că: - sentința nominalizată o consideră una nefondată și ilegală, pasibilă de a fi casată integral, deoarece instanța de fond limitîndu-se doar la indicarea datelor din rechizitoriu, declarațiilor părții vătămate, a martorilor și a probelor cercetate, nu s-a expus asupra tuturor motivelor expuse de către partea apărării în cadrul etapelor judecării cauzei; - în sentință nu se regăsește motivarea privind aprecierea răspunsului SA “Moldcell” la interpelarea avocatului inculpatei, care demonstrează că Tataru Liuba este și ea o victimă a unor persoane necunoscute la moment; - sentința este întemeiată pe probe ce nu au fost cercetate în ședința de judecată, fapt ce se confirmă prin procesul-verbal al ședinței de judecată și înregistrările audio, deoarece instanța de fond a indicat în sentință, dar nu a cercetat următoarele probe: răspunsul SA "MOLDCELL" către IP Strășeni din 05.02.2014 (f.d. 16), prin care se confirmă faptul că, contractul de abonament nr. 1088702 între SA "MOLDCELL" și Petrov Valeriu a fost semnat la data de 20 iunie 2013 la reprezentanța Moldcell Shop (Alo SRL) pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare nr. 62, procesul-verbal de examinare a obiectului din 18 iulie 2014 (f.d. 51), unde obiectul supus examinării îl constituie un CD-R cu descifrările convorbirilor telefonice eliberate de compania Moldcell; procesul-verbal de ridicare din 31.07.2014 (f.d. 57), unde obiectul ridicării este supus telefonul mobil de model Iphone 5, cu numărul IMEI 013619003398866, procesul-verbal de examinare al obiectului din 21 iulie 2014 (f.d. 58), unde obiectul 2 supus examinării îl constituie un telefon mobil de model Iphone, de culoare neagră cu nr. IMEI 01361900339886, prin urmare probele nominalizate nu pot fi puse la baza sentinței și urmează a fi excluse, iar instanța de fond a admis o eroare substanțială, atunci cînd a indicat că învinuirea se dovedește prin așa zisele materiale ale cauzei penale; - instanța de fond ilegal a solicitat să fie prezentat corpul delict în ședința de judecată, telefonul mobil de model Iphone, de asemenea a fost pus la baza sentinței de condamnare faptul că în privința inculpatei este intentată o cauză penală pentru o altă faptă, fără a avea dovezi în acest sens;

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat și menținută sentința fără modificări. 4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, încadrînd just acțiunile inculpatei Tataru Liuba în baza dispozițiilor art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal- escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, săvîrșită de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, considerînd dovedită cu certitudine vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate prin propriile declarații, ale părții vătămate Petrov Valeriu, ale martorilor Țurcan Galina, Culcițchi Stanislav, inclusiv și prin: - plîngerea părții vătămate Petrov Valeriu depuse către Inspectoratul Raional de Poliție Strășeni din 18.01.2014 , conform căreia Petrov Valeriu solicită de a fi atrase la răspunderea penală persoane care l-au înșelat și l-au pus să semneze niște foi iar în rezultat a înțelesd că atunci persoanele au luat un telefon pe numele lui (f.d. 4); - notificarea despre datorii din 09.01.2014, potrivit căreia datoria lui Petrov Valeriu față de SA “Moldcell” constiuie 18.949,77 lei, care urmează să fie achitată pînă la 19.01.2014 (f.d. 14); - răspunsul SA “Moldcell” către IP Strășeni din 05.02.2014, prin care se confirmă faptul că, contractul de abonament nr. 1088702 între IM “Moldcell” SA și Petrov Valeriu a fost semnat la data de 20 iunie 2013 la reprezentanța „Molcell Shop„(Alo SRL) pe adresa mun. Chișinău bd. Ștefan cel Mare nr. 62, ce confirmă afirmațiile părții vătămate că a fost dusă de inculpați la sediul SA “Moldcell” de pe bd. Ștefan cel Mare 62, mun. Chișinău unde a semnat contractul (f.d. 16); - contractul de abonament pe numelele lui Petrov Valeriu( f.d. 25-29); - procesul-verbal de examinare al obiectului din 18 iulie 2014, unde obiectul supus examinării îl constituie un CD-R cu descifrările convorbirilor telefonice eliberate de Compania “Moldcell”, conform căruia prin examinare s-a constatat: cercetarea se efectuează la lumina zilei. Obiectul supus examinării îl constituie un CD-R cu inscripția "BARGES", cu capacitatea de 700 mb, pe care se află descifrările 3 convorbirilor telefonice eliberate de SA Orange, pe nr. de IMEI 01361900339886 în perioada de timp de la 19.06.2013 pînă la 19.06.2014. Examinînd descifrările, se observă că la 25.06.2013 13:53:22 în telefon este introdusă cartela SIM cu nr. 60160055 celula cu nr. 38255 3G SPITALUL REPUBLICAN. Ulterior la 10.10.2013 11:41:22 în telefon este introdusă cartela SIM cu nr. 69009455, în celula cu nr. 33883 3G .Cartela dată aparține lui Schimbător Dmitri. Aceasta se menține în telefon pînă la 19.06.2014 , celula cu nr. 30125 3G CIOCANA. Obiectul supus examinării îl constituie descifrările convorbirilor telefonice eliberate de compania Moldcell pe același număr de IMEI. La 26.07.2013 02:57:34 PM în telefon este introdusă cartela SIM cu nr. 79410591, care aparține lui Popovici Tudor și se menține pînă la 09.10.2013 03:22:15 PM (f.d. 51); - procesul verbal de ridicare din 31.07.2014, unde obiectul ridicării este supus telefonul mobil de model “IPhone 5” cu numărul de IMEI 013619003398866, conform căruia a fost ridicat de la Schimbător Dmitri, care ultimul a relatat că a cumpărat telefonul la prețul de 320 euro de la Popovici Tudor, ultimul procurîndu-l la sfîrșitul lunii iulie 2013 de la un bărbat la prețul de 500 euro (f.d. 57); - procesul-verbal de examinare al obiectului din 21 iulie 2014, unde obiectul supus examinării îl constituie un telefon mobil de model “IPhone” de culoare neagră cu nr. IMEI 01361900339886 ridicat de la Schimbător Dmitri, care a fost procurat în baza contractului de abonament semnat de Petrov Valeriu și care a fost vîndut lui Popovici Tudor, iar ultimul i-a vîndut lui Schimbător Dmitri (f.d. 58); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.08.2014, unde partea vătămată Petrov Valeriu a recunoscut persoana sub nr. 2 din fotografie, care s-a dovedit a fi Tataru Liuba și care l-a convins să semneze contractual și crede ea a luat telefonul cumpărat în credit (f.d. 63) și persoana de pe fotografie sub nr.6, care s-a dovedit a fi Damaschin Artur, care era împreună cu Tataru Liuba în momentul cînd l-a luat la Chișinău și i-a dat să semneze niște hîrtii, precum că el a procurat telefon, dar el nu a văzut nici un telefon ( f.d. 64). Argumentele invocate de către avocat în interesele inculpatei Tataru Liuba, instanța de apel le-a considerat absolut nejustificate, iar în ședința de judecată s-a demonstrat cu certitudine că inculpata Tataru Liuba, înșelîndu-l pe Petrov Valeriu, dezinformînd partea vătămată Petrov Valeriu, ce constă în prezentarea vădit falsă a realității și anume că dacă dorește să participle la tombola organizată la compania “Moldcell”, propunîndu-i să devină abonat al companiei “Moldcell” cu șansa de a cîștiga un telefon mobil, iar pentru a-l convinge să accepte, Tataru Liuba i-a propus lui Petrov Valeriu să meargă în or. Chișinău și pentru a semna unele acte, va primi suma de 200 lei. Inculpata a tăinuit realitatea, necomunicîndu-i părții vătămate faptul că semnează un contract de abonament și acordul suplimentar al contractelor de abonament în baza căruia cumpără în credit un telefon mobil de model “IPhone 5” la 4 prețul de 12802 lei și și-a asumat obligațiunea de a achita toate plățile și costurile oferite de operator. Telefonul mobil de model “IPhone %” a fost luat de către Tataru Liuba și Damaschin Artur, care ulterior a fost vîndut lui Popovici Tudor, iar lui Petrov Valeriu pentru semnarea contractului inculpații i-au achitat suma de 150 lei. Tataru Liuba a săvîrșit fapta prejudiciabilă de escrocherie. Partea vătămată nu cunoștea că din numele lui a fost încheiat un contract, considerînd că va fi în calitate de “abonator”, nu cunoștea grafia latină și nu avea posibilitatea să citească contractul. Totodată, Petrov Valeriu s-a adresat la poliție îndată ce a fost notificat de către SA “Moldcell”, ceea ce demonstrează că pînă la acel moment nu cunoștea despre contractul încheiat din numele său. Prin acțiunile sale, Tataru Liuba i-a provocat părții vătămate Petrov Valeriu un prejudiciu material în mărime de 12802 lei, care se află în legătură cauzală directă cu fapta inculpatei, care l-a dezinformat conștient pe Petrov Valeriu referitor la natura contractului încheiat. Astfel, în acțiunea lui Tataru Liuba se regăsește latura obiectivă a infracțiunii de escrocherie. Totodată, instanța a menționat că în speță s-a regăsit și latura subiectivă a infracțiunii, manifestată prin vinovăție sub formă directă și scopul de cupiditate or, scopul acțiunilor lui Tataru Liuba era dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate și a martorului Țurcan Galina. Colegiul Penal a apreciat critic argumentul avocatului precum că instanța de fond nu a luat în considerație faptul că însăși Tataru Liuba figurează în calitate de victimă în alt dosar penal, deoarece această circumstanță nu exclude vinovăția sa pentru fapta de escrocherie comisă în privința părții vătămate Petrov Valeriu și cauzarea prejudiciului lui Petrov Valeriu. Sunt fără temei afirmația apelantului precum că din probele cercetate în ședința de judecată reiese clar că Tataru Liuba nu are nici o implicare în aceste fapte imputate ilegal și nici o probă nu dovedește vinovăția inculpatei, or, din declarațiile inculpatei reiese cert că ea a fost un participant activ al schemei de comitere a escrocheriei. Deși inculpata nu recunoaște vina, în ședința instanței de apel a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, și nu achitarea sa. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a considerat că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75, 76-78 Cod penal, că infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, că inculpata la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, de motivul infracțiunii - scopul de cupiditate.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul Mihai Gafton în numele inculpatei Tataru Liuba, care neinvocînd careva temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală solicită casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare. 5 În susținerea recursului recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel descrise la p. 3 a prezentei decizii, iar probele cercetate în ședința de judecată deplin dovedesc nevinovăția inculpatei.

Procurorul pe marginea recursului ordinar a prezentat referință, prin care solicită respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate, deoarece dezacordul cu modalitatea de apreciere, pe care și pune accentul recurentul, nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei legal pentru a interveni instanța de recurs.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat și în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și drept. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursului ordinar declarat de avocat în interesele inculpatului se conchide că recurentul invocă ca temei de drept pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală care prevede că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Recurentul consideră că instanța de apel nu și-a argumentat corespunzător soluția sa privitor la condamnarea inculpatei în baza art. 190 alin.2) lit. b), c) Cod penal încălcînd astfel exigențele art. 6 din Convenția Europeană, adică dreptul la un proces echitabil al părții și pct. 6 alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală. Cu referire la cele invocate de recurent, reieșind din jurisprudența constantă a Curții Europene, Colegiul penal reiterează că motivarea hotărîrii este un proces de analiza și sinteza a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de fond și cea de apel, ca urmare 6 a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect ca aceasta se circumscrie încadrării juridice în baza art. 190 alin.2) lit. b), c) Cod penal. În continuare, în probarea alegațiilor invocate, recurentul a mai descris în conținutul recursului declarat un șir de probe, care în opinia dînsului nu au fost apreciate de instanțe la justa valoare, ceea ce, în consecință, a dus la condamnarea inculpatei. Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de avocat în numele inculpatului, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate. La fel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă că sentința atacată este legală și întemeiată, iar la adoptarea sentinței instanța de fond a dat o apreciere justă probelor administrate și corect a ajuns la concluzia expusă în pct. 4 al prezentei decizii, iar decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată. În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere a probelor, instanța de recurs amintește, că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Prin urmare, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea condamnării inculpatei privind învinuirea imputată acesteia prin rechizitoriu. Mai mult, în lumina jurisprudenței Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că, la această etapa instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță. Pe această linie de considerente Colegiul specifică că, pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt 7 nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs. Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificînd suplimentar materialele dosarului, specifică că, judecînd apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de menținere a sentinței prin care s-a dispus condamnarea inculpatei, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-au stabilit cu certitudine că inculpata a săvîrșit infracțiunea în circumstanțele descrise în rechizitoriu. Cu privire la criticile recurentului precum că de către instanțe nu s-a luat în considerație faptul că inculpata figurează în calitate de victimă pe un alt dosar, instanța de apel corect s-a expus în acest sens și anume că această circumstanță nu exclude vinovăția sa pe fapta de escrocherie comisă în privința părții vătămate Petrov Valeriu, ultimul cu certitudine invocînd la acțiunile concrete a acesteia, declarațiile părții vătămate fiind confirmate și prin declarațiile martorului Țurca Galina, care este nepoata acestuia și care a suferit în același mod în urma acțiunilor lui Liubei Tataru fiind în proces de judecată cu ultima, unde figurează ca parte vătămată, prin urmare declarațiile martorului menționat are putere probatorie și pe acest caz. Totodată Colegiul menționează că potrivit apelului declarat cît și a recursului se invocă nevinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate, ultima nerecunoscînd vina, însă potrivit declaraților date de către ea în instanța de apel cert se dovedește vinovăția sa și anume declarînd că: ” …am făcut acest pas deoarece am nevoie de bani..”, solicitînd deja în cadrul examinării apelului o pedeapsă mai blîndă și nu achitarea. Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d.234, v.1), avocatul Mihai Gafton, care este și autorul recursului, a invocat că susține apelul înaintat, în care se contestă pedeapsa, solicitînd stabilirea unei pedepse mai blînde. Față de cele ce preced, instanța de recurs reiterează că instanța de apel corect a dispus respingerea apelului declarat de avocat în interesele inculpatei, apreciind argumentele expuse în textul cererii de apel drept nefondate, din motiv că probele administrate cert dovedesc faptul că inculpata, a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.2) lit. b), c) Cod penal iar instanțele inferioare au făcut o analiză completă și obiectivă a tuturor probelor administrate la toate fazele procesului penal, stabilind 8 corect vinovăția inculpatei de comiterea infracțiunii imputate. Tot aici, Colegiul penal specifică că nerecunoașterea vinovăției de către inculpată de cele imputate pe tot parcursul judecării cauzei, nu presupune și nu echivalează cu achitarea ei, așa cum pretinde acesta, mai mult aceasta fiind apreciată drept o tactică a apărării aplicată de recurent în vederea eschivării de la răspunderea penală. În esență, toate acestea conturează convingerea fermă a instanței de recurs că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii imputate prin rechizitoriu și urmează să execute pedeapsa stabilită de instanța de fond, care ulterior a fost menținută și de instanța de apel, iar criticele aduse privind nevinovăția ei de săvîrșirea infracțiunii se apreciază ca fiind vădit neîntemeiate. Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se face referință, deci, nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate. Avînd în vedere considerentele expuse și raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin.(2) Cod de procedură penală Colegiul penal concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar recursul declarat de avocatul Mihai Gafton în numele inculpatei Tataru Liuba este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mihai Gafton în numele inculpatei Tataru Liuba, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2015, în cauză penală în privința lui Tataru Liuba, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 23 martie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 9