1ra-470/16 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-470/16 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-470/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 martie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

iunie 2015, în cauza penală în privința lui

Capșa Alexandru Tudor, născut la

09.06.1980 în mun. Chișinău, cu domiciliul în

mun. Chișinău, str. N. Zelinschi 6/1 ap.14,

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond – 06.06.2012-18.01.2014;

Instanța de apel – 13.03.2014-30.06.2015;

Instanța de recurs – 21.01.2016-22.03.2016,

C O N S T A T Ă :

Capșa Alexandru a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

este învinuit de organul de urmărire penală pentru faptul că, la 30.06.2011, aflîndu-se pe

str. Belinski din mun. Chișinău, avînd scopul de profit și dobîndirii ilicite a bunurilor

altei persoane, acționînd cu intenție, prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobîndit

ilicit de la Denis Matvienco, bani în sumă de 6 200 Euro, care conform cursului oficial

al BNM, constituiau 103 602 lei, și anume prin înșelăciune i-a vîndut acestuia în baza

contractului de vînzare-cumpărare încheiat în aceeași zi la sediul biroului notarului

public Kiseliova Olga, amplasat pe str. Alba Iulia, 75 din mun. Chișinău, a/m personal

de model BMW 318i cu n/î C LN 221, a.p. 2000, care la 27.02.2008 a fost gajat de

Capșa Alexandru Băncii Comerciale Române Chișinău SA, contra creditului în sumă de

85 000 lei și ulterior sechestrat la cererea Băncii menționate pentru nerambursarea

creditului, în așa mod înșelîndu-l pe Denis Matvienco, cauzîndu-i astfel acestuia un

1

prejudiciu material în proporții deosebit de mari, folosind banii primiți pentru

automobilul menționat în scopuri personale.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Capșa Alexandru să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 190 alin.(5) Cod penal la 9 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În apel procurorul a invocat că, instanța de judecată a apreciat incorect declarațiile

martorului Știubei Alexandru, în partea în care acesta afirmă că Capșa Alexandru i-ar fi

spus lui Matvienco Denis că automobilul ce urma a fi procurat de dînsul s-ar fi aflat în

gaj. Aceste declarații sunt combătute prin declarațiile părții vătămate, care afirmă

contrariul, documentele anexate la cauza penală și anume contractul de vînzare-

cumpărare din 30.06.2011, prin care inculpatul menționează că automobilul vîndut nu

se află gajat la vre-o instituție financiară.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și avocatul Natalia Pahopol în numele

părții vătămate Matvienco Denis, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Capșa Alexandru să fie condamnat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

În motivare avocatul a indicat că, instanța de judecată urma să dea o apreciere

critică declarațiilor inculpatului și martorului A. Știubei, luînd în considerare că atît A.

Știubei, cît și inculpatul au recunoscut că autovehiculul marca BMW 318i, n/î CLN 221,

pînă la vînzare se afla la reparație la martorul A. Știubei și că inculpatul datora ultimului

bani pentru reparația automobilului. Ambii au declarat că din banii primiți în urma

vînzării-cumpărării automobilului, A. Capșa s-a răsplătit cu Știubei și nu a transmis

banii la bancă.

au fost respinse apelurile declarate ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul nu a săvîrșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor.

Astfel, atît în cadrul instanței de fond cît și a celei de apel s-a stabilit cu

certitudine faptul, că Capșa Alexandru și Matvienco Denis, de la bun început au avut

intenție de a încheia o tranzacție de înstrăinare a automobilului BMV, în care Capșa

Alexandru vinde, iar Matvienco Denis cumpără automobilul în cauză și inculpatul a

transmis automobilul în posesie lui Matvienco Denis, primind de la ultimul suma de

6200 Euro. Această tranzacție a fost întocmită prin perfectarea unei procuri notariale la

2

30.06.2011.

Pentru neachitarea datoriilor față de bancă, executorul judecătoresc, în cadrul

procedurii de executare, prin încheierea din 18.10.2010 a aplicat sechestru asupra

automobilului BMV care aparținea lui Capșa Alexandru, iar despre procedura de

executare, despre acțiunile executorului judecătoresc Capșa Alexandru nu a cunoscut.

Declarațiile părții vătămate precum că nimeni nu i-a spus despre gajarea

automobilului, Colegiul penal le-a apreciat critic, or conform declarațiilor martorilor

Știubei Alexandru și Argint Alexandru, declarațiilor inculpatului, părții vătămate,

cumpărătorului automobilului, la acel moment, i-a fost adus la cunoștință despre faptul

că, automobilul a fost gajat, iar Matvienco Denis a dispus de automobil din momentul

încheierii tranzacției, din 30.06.2011 pînă la sechestrarea acestuia -15.10.2011.

Conform hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27.05.2013, a fost

admisă cererea lui Matvienco Denis către Capșa Alexandru, BCR Chișinău SA,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Chirtoacă Petru, dispunînd ridicarea

sechestrului de pe automobilul BMV 318i, aplicat prin procesul-verbal din 15.10.2011,

obligînd Direcția înregistrare a transportului să înregistreze dreptul de proprietate asupra

acestui automobil după Matvienco Denis.

Astfel, la momentul actual automobilul transmis de către Capșa Alexandru lui

Matvienco Denis aparține de fapt ultimului și urmează a fi înregistrat după acesta.

Colegiul penal a constatat că în faptele lui Capșa Alexandru lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii de excrocherie, prevăzute de art. 190 Cod penal și a

considerat că instanța de fond corect a concluzionat că ultimul trebuie să fie achitat pe

art. 190 alin.(5) Cod penal din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului indică că:

- nu au fost apreciate la justa valoare probele prezentate de către acuzare,

deși ele cu certitudine confirmă vinovăția inculpatului, și urmau a fi apreciate critic

declarațiile martorilor Știubei Al. și Argint Al., deoarece contravin celorlalte depoziții

ale persoanelor audiate, cît și probelor administrate la cauza penală;

- versiunea înaintată de inculpat și apărare precum că partea vătămată

cunoștea despre faptul că automobilul era gajat contravine circumstanțelor cauzei, în

special faptului că mașina a fost reținută la hotarul Moldo-Ukrainean, iar dacă partea

vătămată cunoștea despre gajarea automobilului, nu s-ar fi pornit cu el peste hotare.

depus referință, prin care s-a expus pentru respingerea acestuia, deoarece motivele

invocate sunt declarative, nefiind invocate care anume erori de drept au fost comise de

instanța de apel.

3

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi respins din

următoarele considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii

atacate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit reține că

recursul este depus de procuror în defavoarea inculpatului și ca temei se invocă pct. 6)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, și anume: hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori

de apel atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs menționează că, recurentul în recursul său indică eroarea

prevăzută de art. 427 Cod de procedură penală, dar de fapt invocă dezacordul său cu

aprecierea probelor de către instanța de judecată, probe care în viziunea sa confirmă

vinovăția inculpatului.

Astfel, Colegiul lărgit precizează că, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

4

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect

au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel a respectat prevederile art.

414, 417 Cod de procedură penală s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, iar soluția acesteia se întemeiază pe o bună motivare, corect a menținut sentința

instanței de fond și a conchis că, într-adevăr fapta încriminată lui Capșa Alexandru nu

întrunește elementele infracțiunii.

Colegiul lărgit susține poziția instanței de apel, precum că nici una dintre probele

acumulate la urmărirea penală și cercetate în ședința instanței de fond și apel nu

confirmă vina inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate și totodată, presupusa

înșelăciune apărută din partea inculpatului nu este confirmată sau stabilită prin probe

concludente, însă o sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Înșelăciunea ca element al escrocheriei se poate manifesta prin prezentarea unor

date false sau prin ascunderea unor informații a căror anunțare era obligatorie. Datele

false se pot referi atît la personalitatea infractorului sau a altor persoane, cît și la unele

obiecte, fenomene. Actele de înșelăciune pot fi înfăptuite pe cale verbală, în scris ori

folosind ambele căi simultan, însă în cazul dat, conform materialelor cauzei, inculpatul

a anunțat partea vătămată despre faptul că automobilul era gajat și cu toate acestea

dînsul a fost de-acord de a procura bunul.

Mai mult ca atît, inculpatul a transmis automobilul în posesia părții vătămate

primind suma de 6200 euro, iar această tranzacție a fost întocmită prin perfectarea unei

procuri notariale la 30.06.2011 (f.d. 8, Vol. I) și Matvienco Denis a dispus de automobil

din momentul încheierii tranzacției, din 30.11.2011 și pînă la sechestrarea acestuia la

15.10.2011, care a fost aplicat în baza titlului executoriu nr. 2-4961/09, în urma

examinării unei alte cauze civile.

De asemenea, instanța de recurs atenționează că, la 27.05.2013, prin hotărărea

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău a fost admisă cererea lui Matvienco Denis către

Capșa Alexandru, BCR Chișinău SA, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Chirtoacă Petru, dispunînd ridicarea sechestrului asupra automobilului BMV 318i,

aplicat prin procesul-verbal din 15.10.2011, obligînd Direcția înregistrare a transportului

să înregistreze dreptul de proprietate asupra acestui automobil după Matvienco Denis și

prin urmare, la moment automobilul se află în proprietatea părții vătămate, iar acest fapt

confirmă repetat că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele infracțiunii de

escrocherie.

Analizînd probele acuzării precum și materialele cauzei, atît în prima instanță, cît

și în instanța de apel, ulterior expuse în decizia instanței de apel, Colegiul penal lărgit

constată că instanța de apel corect a menținut sentința instanței de fond și a concluzionat

5

că totalitatea acestor probe demonstrează nevinovăția lui Capșa Alexandru în comiterea

infracțiunii incriminate și a emis o decizie legală.

În viziunea instanței de recurs, reieșind din conținutul procesului verbal al

ședinței instanței de apel, procurorul în cadrul apelului nu și-a exercitat atribuțiile vis-a-

vis de prezentarea probelor suplimentare în confirmarea învinuirii, iar în conformitate

cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene

pentru Drepturile Omului, sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima

instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de stat în virtutea funcției lui

procesuale (art.51, 53, 320 Cod de procedură penală). Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului în hotărîrea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat

că, în materie penală, problema administrării probelor trebuie să fie abordată prin

prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină

acuzării.

Astfel, în cadrul apelului, deși s-a solicitat condamnarea, probe în confirmarea

învinuirii procurorul nu a prezentat.

Mai mult ca atît, instanța menționează că, recunoașterea sau nerecunoașterea

vinei de către inculpat în săvîrșirea infracțiunii incriminate prin prisma prevederilor art.

66 Cod de procedură penală este un drept al inculpatului, iar vinovăția lui urmează de a

fi dovedită, probată de către partea acuzării prin probe pertinente și concludente.

Generalizînd cele expuse, Colegiul penal lărgit conchide în mod convingător, că

partea acuzării în susținerea apelului asupra sentinței instanței de fond prin care a fost

achitat inculpatul, nu a îndeplinit cerințele legii cu privire la prezentarea probelor, ce ar

servi temei pentru o nouă interpretare a probelor de către instanța de apel, care ar

confirma vinovăția, or apelul declarat conține descrierea probelor administrate în cadrul

cercetării judecătorești, cu interpretarea acestor probe în formă tendențioasă, fără a se

referi și la alte circumstanțe ce au importanță pentru cauză și care au fost omise, ca de

altfel și recursul declarat fiind și acesta unul formal cu invocarea probelor ce aparent

indică la vinovăția inculpatului.

În aceiași ordine de idei, Colegiul menționează, că aprecierea probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, sau în instanța de apel, iar

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a

unei hotărîri de condamnare sau de achitare, mai mult ca atît, temeiul invocat nu se

încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel a adoptat o hotărîre

legală și întemeiată, temeiul invocat de recurent prevăzut la pct. 6) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea. Prevederile legale obligatorii au fost

respectate la judecarea cauzei în apel și Colegiul s-a expus motivat asupra respingerii

apelului, cît și s-au indicat detaliat motivele adoptării soluției.

De asemenea, Colegiul penal reține că motivele invocate în recurs sunt

neîntemeiate și constituie o interpretare subiectivă a recurentului, iar instanța de apel

6

corect s-a expus asupra fiecărui argument din apelul declarat de procuror, motivare pe

care instanța de recurs o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii în cauza Albert vs.

Romînia din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În concluzie, Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și ca urmare hotărîrea

atacată este legală și întemeiată, instanța de apel dînd o apreciere corectă probelor

administrate, examinîndu-le multilateral, iar motivarea soluției fiind bazată respectiv pe

ele.

În acest context, Colegiul penal lărgit conchide, că argumentele invocate de către

acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil respingerea

recursului ca inadmisibil cu menținerea hotărîrii contestate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul adjunct al

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2015, în cauza penală în

privința lui Capșa Alexandru, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 19 aprilie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

7