1ra-878/16 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-878/16 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-878/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 mai 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte : Nicolae Gordilă

Judecători : Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016 în cauza

penală în privința lui

Rusu Tudor Ion, născut la 26.03.1968,

originar și domiciliat din raionul Telenești, s.

Coropceni,

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Rusu Tudor a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 190 alin.(5) Cod

penal, pe motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Ajderi Maria a fost lăsată fără

soluționare.

organul de urmărire penală lui Rusu Tudor, i-a fost înaintată învinuirea pentru faptul

că, ultimul la 18.05.2008 urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane

și însușirea lor ulterioară, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzînd urmările lor prejudiciabile și admițînd în mod conștient survenirea acestora,

prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul de reparație a casei de locuit din

str. Ginta Latină, 42/4, mun. Chișinău, voalînd această înșelăciune, cu existenta unei

firme de construcții pe care o administrează, aflîndu-se la casa care urma a fi reparată,

1

ilegal a însușit de la cet. Ajderi Maria bani în sumă de 5000 Euro, care conform

cursului oficial al BNM la 18.05.2008 constituie 80 000 lei, și, tot el, continuîndu-și

acțiunile sale criminale, ducînd în eroare proprietara casei de locuit din str. Ginta

Latină, 42/4, mun. Chișinău, Ajderi Maria prin faptul procurării a careva materiale de

construcție neînsemnate necesare pentru efectuarea lucrărilor, la 11.07.2008, aflîndu-

se pe adresa str. Ginta Latină, 42/4, mun. Chișinău, ilegal a mai însușit de la cet.

Ajderi Maria bani în sumă de 2500 Euro, care conform cursului oficial al BNM la

11.07.2008 constituie 38575 lei, după ce ilegal a însușit materialele de construcție

procurate și banii în sumă de 2500 Euro, a părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzînd

astfel pîrtii vătămate Ajderi Maria o pagubă materială în sumă de 38 575 lei.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatului Rusu Tudor au fost

calificate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal ”escrocherie, adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune

în proporții deosebit de mari”.

casarea integrală acesteia, pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care Rusu Tudor să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 190 alin.(5) Cod penal la 10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce tine de gestionarea

mijloacelor bănești și bunurilor materiale pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis

A admite integral acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată și a încasa de

la inculpatul Rusu Tudor Ion prejudiciul material cauzat în sumă totală de 118 575 lei.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate, a

martorilor cît și celorlalte probe prezentate de către partea acuzării, adoptînd o

hotărîre reieșind în mod parțial doar din declarațiile inculpatului și a martorilor audiați

în ședința de judecată la solicitarea apărării, care sunt rude apropiate cu inculpatul;

- inculpatul Rusu Tudor de la bun început a avut intenția ca prin înșelăciune și

abuz de încredere să însușească de la cet. Ajderi Maria bani în sumă totală de 118575

lei, fapt confirmat prin declarațiile martorilor care au declarat că acesta a cerut bani

pentru tratamentul copilului;

- instanța de judecată nu a luat în considerație nici declarațiile martorilor

Achimov Anatolie, Scaimina Raisa, fapt ce demonstrează că inculpatul a început

efectuarea cărorva lucrări însă acestea au fost efectuate superficial și cu materiale

foarte proaste pentru a duce în eroare partea vătămată și a primi și a doua transă de

bani. După primirea celei de a doua tranșă de bani inculpatul a sustras și materialele

de construcție și s-a eschivat;

2

- inculpatul Rusu Tudor a avut motiv cupidant și scopul de a se înavuți pe contul

averii străine, prezentînd părții vătămare informație falsă și anume că are o firmă de

construcție, că contractul îl vor semna mai tîrziu deoarece imprimanta este stricată etc;

- în privința inculpatului Rusu Tudor mai este pornită o cauză penală și anume

cauza penală nr.2012480985 în baza art. 90 Cod penal, care se află în gestiune IP

Ciocana al DP mun. Chișinău;

- nu au fost apreciate corect declarațiile martorilor Ajderi Gheorghe, Malic

Virginia, Tucan Dumitru și Șapovalova Ana și materiale de probă și anume: concluzia

institutului de cercetări științifice în construcții „Incercom" ÎS, conform căreia la

efectuarea lucrărilor de construcție a casei nr.68 din str. Ginta Latină, mun. Chișinău

au fost folosite materiale de construcție necalitative, care au dus la distrugerea

lucrărilor efectuate. Concomitent s-a constatat, că pereții sunt drepți și depășesc

normele stabilite. O mare parte din lucrările efectuate necesită să fie reparate;

informația prezentată de către „Camera înregistrării de Stat" ÎS din 28.02.2011,

conform căreia cet. Rusu Tudor, IDNP 2002089025420 nu figurează în calitate de

întreprinzător individual și asociat la societățile comerciale (în comandită, în nume

colectiv, cu răspundere limitată) înregistrate în Registrul de stat al persoanelor juridice

și întreprinzătorilor individuali; informația prezentată de către „Camera înregistrării

de Stat" ÎS din 21.08.2012, conform căreia cet. Rusu Tudor, IDNP 2002089025420 nu

figurează în calitate de întreprinzător individual și asociat la societățile comerciale (în

comandită, în nume colectiv, cu răspundere limitată), precum și ca administrator la

întreprinderile înregistrate în Registrul de stat al persoanelor juridice și

întreprinzătorilor individuali; informația prezentată de către "Inspectoratul fiscal de

stat Telenești" din 29.07.2012 conform căreia venitul cet. Rusu Tudor IDNP

2002089025420 pentru anii 2006-2011 este zero;

- analizînd cumulul de probe prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și colaborării lor,

instanța de fond incorect a statuat asupra nevinovăției inculpatului Rusu Tudor Astfel

în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal;

2016, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. Instanța de apel judecînd apelul declarat împotriva sentinței de achitare,

a conchis că sentința atacată este legală și întemeiată și urmează a fi menținută,

reieșind din declarațiile inculpatului Rusu Tudor, a părții vătămate Ajderi Maria, a

martorilor Țurcan Dumitru, Șapovalova Anna, Malcic Virginia, Ajderi Gheorghii,

Scaimina Raisa, Achimov Anatol, Condurar Eduard, Sîrbu Mihail, Vechiu Ala, Vechiu

Ion, Condurar Ala și materialele cauzei inclusiv:

- concluzia institutului de cercetări științifice în construcții „Incercom" ÎS,

conform căreia la efectuarea lucrărilor de construcție a casei nr.68 din str. Ginta

3

Latină, mun. Chișinău au fost folosite materiale de construcție necalitative, care au

dus la distrugerea lucrărilor efectuate. Concomitent s-a constatat, că peretii sunt

drepți și depășesc normele stabilite. O mare parte din lucrările efectuate necesită să

fie reparate (f.d. 39-55 Vol. 1);

- informația prezentată de către „Camera înregistrării de Stat" ÎS din

28.02.2011, conform căreia cet. Rusu Tudor, IDNP 2002089025420 nu figurează în

calitate de întreprinzător individual și asociat la societățile comerciale (în comandită,

în nume colectiv, cu răspundere limitată) înregistrate in Registru de stat al

persoanelor juridice și al întreprinzătorilor individuali(f.d.22 Vol.2)

- informația prezentată de către „Camera îriregistrării de Stat" ÎS din

21.08.2012, conform căreia cet. Rusu Tudor, IDNP 2002089025420 nu figurează in

calitate de întreprinzător individual și asociat la societățile comerciale (în comandită,

în nume colectiv, cu răspundere limitată), precum și ca administrator la

întreprinderile înregistrate în Registrul de stat al persoanelor juridice și

întieprinzătorilor individuali (f.d. 28 Vol. 2);

- informația prezentată de către "Inspectoratul fiscal de stat Telenești" din

29.07.2012 conform căreia venitul cet. Rusu Tudor IDNP 2002089025420 pentru anii

2006-2011 este zero (f.d. 30-33 Vol. 2).

Instanța de apel a reținut că, obiectul juridic nemijlocit al infracțiunii de

escrocherie îl constituie relațiile sociale a căror existență și desfășurare normală sînt

condiționate de ocrotirea relațiilor patrimoniale.

Latura obiectivă a infracțiunii se exprimă prin dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Prin dobîndire ilicită a bunurilor se înțelege un act opus celui licit, efectuat cu

rea-credință, prin care făptuitorul obține transmiterea voită în proprietate, deținere,

posesie a unui bun sau alte valori străine.

Înșelăciunea întrunește în sine variate metode, procedee de acțiuni a

făptuitorului: și denaturarea informației despre sine, despre apartenența de firmă,

posibilitățile financiare; utilizarea unor documente fictive sau false; ascunderea unor

informații, etc.

Abuzul de încredere are la bază relațiile interpersonale stabilite între făptuitor și

victimă, care la rîndul lor au în suport relații de prietenie, de serviciu, de afaceri etc,

care, cunoscînd o anumită evoluție și avînd amprenta încrederii, sunt exploatate cu

rea-voință de potențialul escroc la realizarea intenției sale. Aptitudinea unui mijloc

sau metode de a induce în eroare depinde și de personalitatea victimei, de gradul de

instruire și educație, de mediul din care provine, de starea psihică în care se găsea în

momentul săvîrșirii faptei. Pentru existența infractiunii de excrocherie este necesar ca

victima să fi fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații

sau împrejurări, iar făptuitorul deși simulează careva relații contractuale, nici nu are

intenția de a-și onora obligațiile.

4

Latura subiectivă a escrocheriei se caracterizează prin intenții directe cu caracter

de profit. Acțiunile infractorului sunt îndreptate spre însușirea afacerii, sau a

dreptiirilor asupra ei.

Instanța a reținut, că între inculpatul Rusu Tudor și partea vătămată Ajderi Maria

a fost o înțelegere cu privire la prestarea serviciilor de reparație în casa ultimei,

înțelegere care a fost reflectată în recipisa în care au fost indicate sumele de bani

primite pentru executarea lucrărilor de construcție.

Astfel, după primirea primei tranșe în sumă de 5000 Euro, inculpatul Rusu

Tudor Ion a început procurarea materialelor de construcție pe care le-a depozitat în

locuința familiei Ajderi și a început lucrările de construcție, antrenînd mai mulți

muncitori care într-o perioadă de 2 luni s-au stabilit cu traiul în locuința supusă

amenajării. Inculpatul nu s-a eschivat de la angajamentul asumat, iar faptul că a

refuzat continuarea lucrărilor și împreună cu toată echipa a părăsit locuința Mariei

Ajderi s-a datorat comportamentului neonest al părții vătămate care a refuzat să achite

ultima tranșă de 3500 Euro din totalul de 11000 Euro, care au convenit inițial.

Instanța de apel a conchis că:

- în acțiunile inculpatului lipsește atît latura obiectivă, cît și latura subiectivă a

infracțiunii, reieșind și din probele înaintate de acuzatorul de stat întru confirmarea

învinuirii aduse lui Rusu Tudor, prin care s-a constatat lipsa trecerii banilor în valoare

de 118 575 lei din proprietatea părții vătămate Ajderi Maria în proprietatea

inculpatului Rusu Tudor, ca rezultat al acțiunilor inculpatului ca element obligatoriu

al escrocheriei;

- din totalitatea de probe administrate și cercetate a fost constatată executarea

unor lucrări în locuința Mariei Ajderi din contul părții vătămate și din materialele de

construcție procurate de inculpat din banii primiți de acesta pentru prestarea

serviciilor convenite;

- nu a fost confirmat prin careva probe concludente și pertinente faptul că,

inculpatul Rusu Tudor prin acțiuni concrete a atentat la valorile sociale ale părții

vătămate Ajderi Maria sau a creat un pericol real de a-i cauza o daună, că victima să fi

fost dusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau împrejurări,

transmițîndu-i voit infractorului bunurile materiale;

- pretențiile părții vătămate referitoare la calitatea lucrărilor prestate de inculpat

nu țin de domeniul dreptului penal, or, soluționarea acestora ține de normele legale ale

Codului civil.

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate probe incontestabile întru

confirmarea vinovăției lui Rusu Tudor Ion în comiterea infractiunii imputate de către

organul de urmărire penală, iar instanța de fond analizînd declarațiile martorilor și

probele materaiale prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și colaborării lor, corect a

5

statuat asupra nevinovăției inculpatului Rusu Tudor Ion, pronunțînd o sentință legală

și întemeiată.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu remiterea cauzei spre o nouă judecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele de fond nu au luat în considerație

declarațiile părții vătămate, a martorilor cît și celelalte probe prezentate de către

partea acuzării, adoptînd hotărîrea reieșind doar din declarațiile inculpatului și a

martorilor audiați în ședința de judecată la solicitarea apărării, care sunt rude

apropiate cu inculpatul, considerînd că în acțiunile inculpatului se regăsesc

elementele laturi obiective a componenței de infracțiune prevăzute de art.190 alin.(5)

Cod penal.

prin care s-a expus asupra deciderii inadmisibilității acestuia, din motivele întemeiate

expuse prin hotărîrile instanțelor de fond, totodată invocînd că pînă în prezent el a

rămas neachitat de către partea vătămată.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia că acesta urmează a fi respins.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării apelului,

instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța de apel se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori

nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Analizînd textul recursului ordinar declarat de către procuror, Colegiul penal

lărgit constată că titularul acestuia indică prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

6

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, însă nu invocă nici un

argument plauzibil în susținerea acestor erori ci doar descrie probele administrate la

dosar, chiar și cele care indică expres la nevinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, or recursul trebuie să fie efectiv în scopul de a dovedi o eroare

juridică majoră care a afectat soluția instanței de apel.

Rațiunea exercitării căii de atac, în particular avîndu-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele

precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

temeiul la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din punct de vedere al

prezentei erori de drept, care ar fi motiv de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.

Decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că

argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

La soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat cauza sub toate aspectele,

probele prezentate de părți, verificîndu-le și apreciindu-le just, prin prisma pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punctul de vedere al

coroborării lor și în mod întemeiat a menținut sentința prin care a fost achitat Rusu

Tudor de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, pe motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiuni.

Judecînd cauza, instanța de apel a stabilit că partea acuzării nu a prezentat probe

pertinente și concludente care, în ansamblu cu circumstanțele cauzei, ar dovedi

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (3) Cod de procedură penală instanțele de fond

au făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză argumentînd detaliat

respingerea probelor ce au fost administrate în suportul învinuirii aduse inculpatului în

prezenta cauză.

Astfel, toate probele prezentate și invocate la pct. 4.1 a prezentei decizii au

primit o apreciere la justa valoare, concluziile făcute rezultă din materialul factologic

acumulat în cauză.

Argumentele recurentului cu privire la aprecierea unilaterală a probelor nu au

nici un suport legal, or potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală ”

concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate

pe presupuneri; toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

7

interpretează în favoarea inculpatului.”

Potrivit art.24 Cod de procedură penală ” instanța judecătorească nu este organ

de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decît interesele legii. Părțile participante la judecarea cauzei au

drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele

probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Părțile în procesul

penal își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind

independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă

ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru

administrarea probelor necesare.”

Prin urmare instanța de apel a judecat cauza penală conform legii și propriei

convingeri bazate pe probele cercetate în procedura judiciară respectivă, or sarcina

prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

Revenind la recursul declarat de către procuror și anume la afirmația precum că

în acțiunile inculpatului se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute la art.190

alin.(5) Cod penal, Colegiul penal constată că, instanța de apel în decizia sa corect a

invocat că:

-latura subiectivă a escrocheriei se manifestă prin vinovăție sub formă de

intenție directă, pentru calificarea faptei pe art.190 Cod penal este obligatorie

stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate, primirea bunurilor cu condiția

unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul face

promisiuni false, însă la momentul intrării în stăpînire asupra acestor bunuri urmărea

scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat;

- latura obiectivă a infracțiunii se exprimă prin dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Prin dobîndire ilicită a bunurilor se înțelege un act opus celui licit, efectuat cu

rea-credință, prin care făptuitorul obține transmiterea voită în proprietate, deținere,

posesie a unui bun sau alte valori străine.

Prin înșelăciune se înțelege o acțiune frauduloasă de amăgire ori inducere în

eroare a victimei prin prezentarea ca adevărate a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoase a unei fapte adevărate.

Abuzul de încredere are la bază relațiile interpersonale stabilite între făptuitor și

victimă, care la rîndul lor au în suport relații de prietenie, de serviciu, de afaceri etc,

care, cunoscînd o anumită evoluție și avînd amprenta încrederii, sunt exploatate cu

rea-voință de potențialul escroc la realizarea intenției sale. Aptitudinea unui mijloc

sau metode de a induce în eroare depinde și de personalitatea victimei, de gradul de

instruire și educație, de mediul din care provine, de starea psihică în care se găsea în

momentul săvîrșirii faptei. Pentru existența infracțiunii de excrocherie este necesar ca

victima să fi fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații

8

sau împrejurări, iar făptuitorul deși simulează careva relații contractuale, nici nu are

intenția de a-și onora obligațiile.

Prin urmare, din partea inculpatului astfel de acțiuni nu au fost stabilite,

deoarece:

- conform declarațiilor atît a părții vătămate, cît și a inculpatului și martorilor

acuzării și apărării, se constată că partea vătămată a venit cu rugămintea către

inculpat, ca acesta să se ocupe cu prestarea serviciilor de reparație a casei lor, în urma

aprecierii calității reparației efectuate de către inculpat la vecinii săi Țurcan Dumitri și

Șapovalova Anna. Mai mult ca atît, soțul părții vătămate a fost coleg de clasă cu

martorul Condurar Eduard, care lucra în echipa de muncitori dirijată de Rusu Tudor;

- între inculpat și partea vătămată a fost o înțelegere cu privire la prestarea

serviciilor de reparație care a fost reflectată în recipisa semnată de către părți și în care

s-au indicat sumele de bani primite pentru efectuarea lucrărilor de construcție

menționate în devizul de cheltuieli întocmit de inculpat, în recipisă nu este indicat că

banii în sumă de 5000 și 2500 euro au fost primiți de firma de construcție, dar

nemijlocit de către Rusu Todor (f.d.16, v.1);

- imediat după primirea banilor în sumă de 5000 și 2500 euro inculpatul a

început procurarea materialelor de construcție pe care le-a depozitat în casa familiei

Ajderi și a început lucrările, fapt confirmat de către martorii apărării care au fost

angajați de inculpatul Rusu Tudor pentru prestarea serviciilor de reparație și care au

fost achitați la timp pentru munca prestată și cu suma negociată de ei cu ultimul;

- motivul nefinisării lucrărilor de către inculpat și echipa de muncitori au fost

pretențiile părții vătămate, care solicita prestarea unor servicii suplimentare care nu

erau negociate de la bun început, or efectuarea lucrărilor și anume a tavanului care

inițial era făcut sub o formă la solicitarea proprietarilor casei de alți lucrători, apoi

prefăcut de muncitorii angajați de către Rus Tudor la solicitarea părții vătămate care a

fost consultată de un alt specialist adus de ei, ulterior din considerentul că deja nu-i

place forma, tavanul iar a fost prefăcut. Partea vătămată refuza achitarea ultimii tranșe

de bani precum și achitarea lucrărilor suplimentare. Din aceste considerent apăreau

certuri între partea vătămată și inculpat (f.d.61-62, 69-72 v.3 declarațiile martorilor

Vechiu Ala și Ion);

- cînd inculpatul și muncitorii au părăsit locuința familiei Ajderi, aceasta era

racordată la apă, canalizare și electricitate, s-au tencuit pereții și podurile, se instalase

încălzirea, teracota ș.a. lucrări, pe cînd din declarațiile martorilor, casa familiei Ajderi

a fost luată în primire de către muncitori fără lucrările menționate (f.d.69 verso, v.3).

Din cele expuse, repetat s-a constatat buna credință a inculpatului, cît și

inexistența înșelăciunii sau abuzului de încredere din partea inculpatului la primirea

banilor de la partea vătămată Ajderi Maria, ci s-a demonstrat că banii au fost primiți

pentru materialele de construcție și efectuarea lucrărilor, în volumul corespunzător

sumei achitate de partea vătămată.

9

Totodată, Colegiul va menționa și faptul că declarațiile inculpatului pe tot

parcursul procesului penal au fost consecutive cu descrierea amănunțită a materialelor

procurate pentru reparație, fără careva abateri. De asemenea nu au fost adeverite

declarațiile părții vătămate precum că, peste o zi după ce i-a dat inculpatului suma de

25 000 euro, a venit acasă și a depistat că ușa de la intrare era descuiată, iar careva

materiale nu erau insinuînd că inculpatul le-a sustras, deoarece martorului Vechiu Ion

a declarat că ”… cînd am plecat, Ajderi Gheorghe ( soțul părții vătămate) era în

casă…, cînd am plecat cheia i-am dat-o lui Rusu Tudor și acesta i-a dat-o lui Ajderi

Gheorghe, cheia a fost dată în prezenața mea….” (f.d.71,72,v.4), iar pretențiile părții

vătămate referitoare la calitatea lucrărilor prestate de inculpat nu țin de domeniul

dreptului penal, or, instanțele de fond corect au menționat că soluționarea acestora

ține de normele legale ale Codului civil.

Pe această linie de idei, Colegiul penal menționează, că instanța de apel, printr-o

apreciere justă a probelor invocate, corect a concluzionat asupra achitării inculpatului

de învinuirea comiterii infracțiunii imputate, luînd în considerație totalitatea probelor

care în ansamblu resping temeinicia învinuirii aduse de organul de urmărire penală.

Instanța de apel, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală s-a pronunțat

detaliat și argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel pe care le-a considerat

neîntemeiate.

Tot aici, instanța de recurs remarcă că, procurorul nu a prezentat careva probe

noi, suplimentare, în favoarea acuzării, iar în conformitate cu prevederile art. 26 alin.

(3) Cod de procedură penală și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile

omului, sarcina probatoriului în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța

de apel revine acuzatorului de stat în virtutea funcției lui procesuale (art.51, 53, 320

Cod de procedură penală).

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capcean contra

Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în materie penală, problema administrării

probelor trebuie să fie abordată prin prisma art. 6 § 2 și e obligatoriu, inter alia, ca

sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 24 și art. 26 Cod de procedură penală, care obligă acuzatorul de stat,

după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să solicite audierea

inculpatului în instanța de apel și să prezinte în ședința de judecată probe în susținerea

acuzării înaintate, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzării în privința

inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare. În

atare situație apelul procurorului urmează să fie respins ca nefondat.

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide în mod convingător,

că partea acuzării în susținerea apelului asupra sentinței de achitare nu a îndeplinit

cerințele legii cu privire la prezentarea probelor, ce ar servi temei pentru o nouă

interpretare a probelor de către instanța de apel, or apelul declarat conține

10

interpretarea probelor în formă tendențioasă, fără a se referi și la alte circumstanțe ce

au importanță pentru cauză și care au fost omise, ca de altfel și recursul declarat fiind

și acesta unul formal cu invocarea probelor ce aparent indică la vinovăția inculpatului.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că instanțele de fond au adoptat hotărîri

legale și întemeiate.

Or, din conținutul recursului declarat, după cum s-a menționat mai sus, se

evidențiază că autorul critică aprecierea probelor administrate la caz. Aici, Colegiul

reține, că aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în

instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de

achitare, mai mult ca atît, temeiul invocat nu se încadrează în cele prevăzute de alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

În concluzie Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd erori de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și ca urmare

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel dînd o apreciere corectă

probelor administrate, examinîndu-le multilateral, iar motivarea soluției fiind

bazată respectiv pe ele.

În acest context, Colegiul penal conchide, că argumentele invocate de către

acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil

respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea hotărîrii contestate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2016 în cauza penală în privința lui Rusu

Tudor, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 16 iunie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

11