1ra-1900/16 — art. 186 alin.2 CP

Dosarul nr. 1ra-1900/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Ion Popescu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială a sentinței

Judecătoriei Strășeni din 10 mai 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 iunie 2016, în cauza penală în privința lui

Moisei Vasili Semion, născut la 26.01.1971,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, com. Trușeni,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.10.2015 - 10.05.2016;

Instanța de apel: 27.05.2016 - 15.06.2016;

Instanța de recurs:20.09.2016 - 23.11.2016.

C O N S T A T Ă :

în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Moisei Vasili a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal stabilindu-i pedeapsa de 2 ani

închisoare cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis.

A fost încasat de la Moisei Vasili în beneficiul lui Damaschin Maria prejudiciul

material în sumă de 2 083 lei și prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei.

Moisei Vasili, la 06 august 2015, în perioada de timp cuprinsă între orele 14.00-

16.00, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns în

domiciliul cet. Damaschin Maria din sat. Cojușna, r-nul Strășeni, de unde tainic

dintr-o geantă a sustras 2 083 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul

infracțiunii, cauzând astfel părții vătămate un prejudiciu material în proporții

considerabile.

inculpatului, a declarat apel solicitând casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii

pedepsei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Moisei Vasili, recunoscut

culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal

să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 200 u.c cu

1

respingerea parțială a acțiunii civile în partea ce ține de încasarea prejudiciului

moral.

În argumentarea apelului avocatul a invocat că pedeapsa stabilită inculpatului

este prea aspră în condiția în care acesta a recunoscut vina integral, s-a căit sincer de

cele comise, a fost de acord să restituie prejudiciul material părții vătămate.

Consideră că instanța de judecată nu a motivat stabilirea în privința inculpatului a

pedepsei anume sub formă de închisoare.

Totodată, prejudiciul moral încasat în beneficiul părții vătămate l-a considerat

exagerat, instanța nemotivând necesitatea încasării întregului cuantum solicitat de

aceasta.

a dispus respingerea apelului ca nefondat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără

echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului

probator administrat.

Cu referire la pedeapsa numită inculpatului, Colegiul a conchis că instanța de fond

corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, instanța a stabilit lipsa circumstanțelor atenuante iar drept circumstanțe

agravante a reținut săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară și ținând cont de graviditatea faptei comise, de

personalitatea inculpatului, de comportamentul lui în momentul comiterii infracțiunii

și după consumarea acesteia, de faptul că are antecedente penale, că la momentul

săvârșirii infracțiunii se afla în recidivă simplă, a ajuns la concluzia că corectarea și

reeducarea lui Moisei Vasili este posibilă doar prin stabilirea unei pedepse privative

de libertate.

Colegiul a concluzionat că, soluția adoptată de instanța de fond își va atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpatului, or aplicarea doar unei pedepse penale

sub formă de închisoare ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu

atragerea unor concluzii corecte ce țin de securitatea patrimoniului și comportamentul

său în locurile publice.

Instanța de apel nu a reținut ca fiind justificată solicitarea apelantului privind

stabilirea inculpatului unei pedepse penale sub formă de amendă deoarece în caz de

recidivă de infracțiuni o altă pedeapsă decât închisoare, nu este aplicabilă.

Astfel, s-a constatat că Moisei Vasili a fost anterior condamnat prin sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27.12.2012 în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal fiindu-i stabilită pedeapsa de 1 an închisoare (f.d. 52-54), iar conform informației

din revendicare, ultimul a ispășit pedeapsa în perioada 17.06.2014-16.06.2015, fiind

2

eliberat la expirarea termenului de pedeapsă stabilită (f.d. 49). Respectiv, la

06.08.2015, data comiterii infracțiunii în speță, inculpatul avea antecedente penale

nestinse. Reieșind din cele relatate, Colegiul a menționat că prima instanță just a

constatat existența recidivei simple și întemeiat a aplicat prevederile art. 82 alin. (2)

Cod penal, totodată ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, corect a redus cu 1/3 termenul pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului.

De asemenea, Colegiul a considerat justificată și admiterea de către instanță a

acțiunii civile în integral în beneficiul cet. Damaschin Maria, or suma de 5000 lei a

fost considerată o reparare echitabilă a prejudiciului moral cauzat prin încălcarea

drepturilor nepatrimoniale ale Mariei Damaschin, mai mult ca atât că inculpatul a

recunoscut în totalitate acțiunea civilă înaintată.

avocatul Ion Popescu în numele inculpatului, care invocând art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală solicită casarea acestora în partea aplicării pedepsei

penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care

pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită inculpatului, aplicând prevederile art. 3641 Cod

de procedură penală, să fie redusă cu 1/3.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține, că

recursul depus, are ca temeiuri pct.6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală care stipulează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

și când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale dar de fapt

referindu-se la dezacordul cu pedeapsa stabilită.

Astfel, Colegiul menționează că pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală conține 5 temeiuri care pot fi invocate în recurs însă recurentul nu a

3

concretizat care din acestea le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se

confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a

temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă, prin urmare prevederile art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a fost invocat de avocat declarativ.

Astfel, Colegiul penal consideră că, temeiul pentru recurs semnalat de recurent

nu este incident în prezenta cauză, iar instanțele de fond și-au motivat just soluția

adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61,75,76,78 Cod penal și art.

3641 Cod de procedură penală.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul încriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală să fie luate în considerație după ce instanța și-a

format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

În speță, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă

procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, instanțele de fond au luat în considerare atât prevederile alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75,76 și 78 Cod penal care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Menținând sentința, instanța de apel corect a stabilit că la aprecierea categoriei

și mărimii pedepsei instanța de fond a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de faptul că acesta a fost condamnat anterior

pentru infracțiuni similare, însă pe calea reeducării și corijării nu a stat, just fiind

constatată existența recidivei simple, precum și atingerea scopului pedepsei penale

privind restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect

de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și cărora li s-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție

4

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,

având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art.

424 alin.(2) Cod de procedură penală temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

Cât privește argumentul recurentului referitor la aplicarea prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală și reducerea cu 1/3 a pedepsei stabilite inculpatului,

Colegiul menționează că limita maximă din pedeapsa cu închisoarea de 4 ani

prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. c),d) Cod penal redusă cu 1/3, este 2 ani 8 luni.

Potrivit art. 82 alin.(2) Cod penal mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate

fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul

corespunzător din partea specială a prezentului cod.

Raportând prevederile expuse la cazul din speță, Colegiul constată că pedeapsa

stabilită lui Moisei Vasili este legală și se încadrează în limitele prevăzute de lege,

aceasta nefiind mai mică de jumătate din pedeapsa de 4 ani prevăzută de articolul

incriminat inculpatului dar și în limitele maxime prevăzute de lege.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se

face trimitere deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanțele de fond în limitele legii, din

care considerente se impune inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ion Popescu în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

iunie 2016, în cauza penală în privința lui Moisei Vasili, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 decembrie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5