1ra-385/16 — art.186 alin.2 lit.d CP

Dosarul nr.1ra-385/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 februarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Căușeni din 11 iunie 2015 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2015, declarat de către avocatul Druță Boris

în numele inculpatului

Zlotea Gheorghe Ion, născut la 30 noiembrie

1968, originar și domiciliat în s.Sălcuța, r-nul

Căușeni.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal la 4 ani

închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Căușeni din 21 noiembrie

2014, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu executarea ei în

penitenciar de tip închis.

august 2012, în jurul orei 01.00, a sustras pe ascuns de pe imașul din s.Ștefanești, r-nul

Căușeni, o vacă mulgătoare care-i aparținea cet.Acatrini Angela la prețul de 13000 lei,

o vacă și o juncă care-i aparținea cet.Ureche Iurie la prețul total de 20000 lei,

pricinuindu-i astfel părților vătămate o daună materială considerabilă.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Zlotea Gheorghe în

beneficiul părților vătămate Acatrini Angela a prejudiciului material în sumă de 13000

lei și în beneficiul lui Ureche Iurie a prejudiciului material în sumă de 20000 lei.

acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare, indicînd că nu a comis infracțiunea

incriminată, iar la urmărirea penală a fost influențat psihic și fizic de către colaboratorii

de poliție pentru a recunoaște vina.

2015, a fost respins apelul inculpatului, ca fiind nefondat.

În motivarea soluției instanța de apel a indicat că probele cercetate de prima

instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de

1

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

dovedesc vinovăția lui Gh.Zlotea în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui

corect au fost încadrate în baza art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal, care se confirmă prin

probele prezentate de către partea acuzării, și anume declarațiile părților vătămate

A.Acatrini, I.Ureche, a martorilor S.Ceban, I.Gogu, V.Talmazan, V.Arnaut, S.Midoni,

V.Șveț, S.Sîrbu și actele cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața locului din

20.08.2012, de reconstituire a faptei la fața locului din 26.12.2012, de confruntare

dintre inculpat și martorul S.Ceban.

Prin urmare, instanța a menționat că nu există date ce ar diminua valoarea

probantă a declarațiilor părților vătămate și a martorilor, și nu există motive de achitare

a inculpatului.

Astfel, instanța de apel a conchis că sentința este una legală întemeiată fiind

corect și obiectiv apreciate probele cauzei, care dovedesc incontestabil vina

inculpatului de comiterea infracțiunii imputate.

Nefondate a considerat instanța motivele inculpatului referitor la faptul că a fost

influențat psihic și fizic de către colaboratorii de poliție pentru a recunoaște vina,

deoarece, conform ordonanței din 19.10.2015, s-a dispus neînceperea urmăririi penale

cu clasarea procesului penal în privința colaboratorilor de poliție IP Căușeni pe faptele

invocate de către Gh.Zlotea din lipsa faptei infracțiunei. Instanța a apreciat declarațiile

inculpatului la acest capitol, ca o metodă de apărare și eschivare de la răspunderea

penală pentru fapta comisă.

Instanța de apel a constatat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont

de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de scopul pedepsei penale întru restabilirea

echității sociale, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, care anterior a fost judecat pentru

infracțiuni similare, se caracterizează negativ și corect a conchis că scopul educativ și

preventiv al pedepsei în privința acestuia poate fi atins numai prin numirea pedepsei cu

închisoarea.

avocatul B.Druță în numele inculpatului Gh.Zlotea care, invocînd temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat; instanțele de judecată la adoptarea hotărîrilor, nu au luat în considerație

declarațiile inculpatului că a fost influențat psihic și fizic de către colaboratorii de

poliție pentru a recunoaște vina, fiind depusă plîngere la judecătorul de instrucție în

temeiul art.313 Cod de procedură penală; nu s-a ținut cont de faptul că declarațiile

părților vătămate și a martorului V.Șveț sînt contradictorii, astfel că lipsesc probe

pertinente, concludente și utile ce ar demonstra vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii incriminate.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care solicită dispunerea inadmisibilității recursului, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului declarat, recurentul invocă ca temei de casare a

hotărîrilor nominalizate prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond în cazul în care instanța de apel nu s-a

2

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția.

Raportînd normele nominalizate la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste

temeiuri nu și-au găsit confirmare, iar reieșind din textul recursului, recurentul de fapt

critică procedura de apreciere a probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a

fost deja statuată de către instanțele de fond, de competența căreia este stabilirea

acesteia.

Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de

către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, prin prisma art.100

Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității lor, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și, astfel,

ajungînd la concluzia corectă că Gh.Zlotea a săvîrșit furtul bunurilor materiale ale

părților vătămate, iar acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art.186 alin.(2)

lit.d) Cod penal.

Temeiurile invocate de recurent referitor la nevinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate, nu pot fi reținute, deoarece atît prima instanță, cît și instanța de

apel au motivat condamnarea inculpatului prin faptul că, acuzarea a prezentat suficiente

probe care cert dovedesc vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate, și anume

declarațiile părților vătămate A.Acatrini, I.Ureche, a martorilor: - S.Ceban, care a

confirmat faptul că inculpatul Gh.Zlotea i-a adus două bovine și i le-a propus să le

procure, dînsul nu a cunoscut că vitele sînt furate și i-a spus că se va achita cu el după

ce va vinde carnea; - I.Gogu, V.Talmazan, V.Arnaut, care au relatat că inculpatul la

urmărirea penală a recunoscut vina și a acceptat să plece la fața locului la reconstituirea

faptei, precum și actele cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața locului din

20.08.2012, de reconstituire a faptei la fața locului din 26.12.2012 cu participarea

părților vătămate și a inculpatului, din care rezultă că acesta din urmă a recunoscut

vina, a arătat concret locul de unde a sustras bovinele și a relatat cu lux de amănunte

împrejurările în care a comis furtul bovinelor și le-a dus în pădurea din apropierea

s.Cîrnățeni, r-nul Căușeni, unde la telefonat pe S.Ceban, căruia i le-a vîndut, pentru

care ultimul urma să se achite cu el după realizarea cărnii, procesul-verbal de

confruntare dintre inculpatul Gh.Zlotea și martorul S.Ceban.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului, precum că inculpatul la urmărirea

penală a fost maltratat de către colaboratorii de poliție pentru a recunoaște vina în cele

incriminate, deoarece din materialele cauzei rezultă că inculpatul, fiind asistat de către

avocatul A.Brigai, a participat benevol la toate operațiunile legate de urmărirea penală,

a recunoscut sustragerea bovinelor și nu a comunicat nici apărătorului său, nici

organelor de drept, precum că este influențat psihic sau fizic de către colaboratorii de

poliție pentru a recunoaște vina. Mai mult, această versiune a inculpatului a fost

verificată de Procuratura r-lui Căușeni și nu a fost stabilită, fapt confirmat și prin

ordonanța din 19.10.2015 privind neînceperea urmăririi penale în privința

colaboratorilor de poliție, din lipsa faptei infracțiunii.

Colegiul penal remarcă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură

penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența

instanțelor de fond și de apel, iar instanța de recurs poate interveni în soluția instanței

de apel, doar în cazul în care se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține

seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită

definitivă.

3

Prin urmare, motivele invocate de recurent ce ține de starea de fapt, de

afirmațiile precum că incorect au fost apreciate probele administrate în cauză, Colegiul

penal le respinge ca fiind inadmisibile. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu

echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate

suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii imputate.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept la care face referință recurentul - art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate. Decizia instanței de

apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care a dus la respingerea

apelului inculpatului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reținînd prevederile sus-menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocatul B.Druță în numele

inculpatului Gh.Zlotea și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele

inculpatului Zlotea Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 29 octombrie 2015 în cauza penală în privința lui Zlotea Gheorghe, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 16 martie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4