1ra-140/2016 — art. 188 al. 2 lit. b, d, e CP

1ra-140/2016 — art. 188 al. 2 lit. b, d, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-140/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Fălești din 02 iulie 2015 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 16 septembrie 2015, declarat de inculpatul

Cenușa Ion Ivan, născut la 09 decembrie 1990,

originar și domiciliat în or. Fălești, str. A. Donici, 5.

Termenul de examinare a cauzei:

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

Asupra admisibilității recursului în anulare în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A TAT:

condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de

5 ani și 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

A fost încasat de la Cenușa Ion, în beneficiul părții vătămate, Rîmari Ana, suma

de 3 000 lei cu titlu de prejudiciu material.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Zaițev Vladimir Veaceslav pe art. 188

alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

1

închis, în privință cărui sentința nu este contestată.

iunie 2015, în jurul orei 22:10, Cenușa Ion împreună și de comun acord cu Zaițev

Vladimir, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea geamului au pătruns în

locuința lui Rîmari Anna, din or. Fălești, str. 31 August 6, atacînd proprietara prin

folosirea violenței periculoase pentru viață, exprimată prin aplicarea multiplelor

lovituri în regiunea capului cu o cheie reglabilă de fier, pe care au folosit-o în

calitate de armă, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare, sub formă de traumatism

cranio-cerebral închis, cu comoție cerebrală, plăgi contuze la regiunea

parieto-occipitală la țesuturile moi a capului, fapt constatat prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 95 D din 04 iunie 2015, deposedînd-o de mijloace bănești

în sumă totală de 140 lei, părăsind locul faptei, respectivele acțiuni fiindu-i încadrate

în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal, cu calificativele ’’tîlhăria, adică atacul

săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustrageri bunurilor, însoțit de violență periculoasă

pentru viață; de către două persoane; prin pătrundere în locuință; cu aplicarea altor obiecte

folosite în calitate de armă”.

inculpatului Cenușa Ion, care nu a contestat legalitatea încadrării juridice a faptelor

infracționale imputate inculpatului, a solicitat casarea sentinței în latura pedepsei

penale, cu atenuarea acestei prin stabilirea celei non-privative de libertate, reieșind

din cumulul circumstanțelor atenuante, cum ar fi: recunoașterea vinovăției și căința

sinceră, caracteristica pozitivă de la locul de trai, vîrsta tînără, lipsa antecedentelor penale și

existența unui copil minor la întreținere, oferindu-i posibilitatea de a contribui la

întreținerea acestui și a tatălui său ce este persoană cu dezabilități și care necesită o îngrijire

permanentă.

Avocatul a menționat că, consideră pedeapsa cu închisoare, numită

inculpatului, nu numai ineficientă în vederea executării scopului ei de corectarea a

celui vinovat, ci în împrejurările de fapt a cauzei, va deveni o osîndă pentru

inculpat.

2015, apelul declarat de către avocatul Frecăuțanu Iuri în numele inculpatului

Cenușa Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Fălești din 02 iulie 2015, a fost respins

ca fiind nefondat, cu menținerea acesteia.

2

În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, prima instanța cercetînd

în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității,

pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în

ședința de judecată și probele administrate, corect a stabilit situația de fapt și de

drept calificînd faptele penale ale inculpatului Cenușa Ion, potrivit infracțiunilor

imputate.

În această ordine de idei instanța de apel a reținut, că prezenta cauză a fost

judecată de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, în

baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpatul

Cenușa Ion, prin cererea depusă pînă la începerea cercetării judecătorești, potrivit

căreia el a recunoscut în totalitate fapta indicată în rechizitoriu (f. d. 173).

Astfel, isntanța de apel a menționat că, prima instanță corect a constatat, că în

baza cumulului de probe administrate în prezenta cauză, pe deplin a fost dovedită

vinovăția inculpatului Cenușa Ion în comiterea atacului tîlhăresc, săvîrșit asupra

unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru

viață, săvîrșit de două persoane, prin pătrundere în locuință, cu aplicarea altor

obiecte folosite în calitate de armă, acțiunile lui corect fiind încadrate în art. 188 alin.

(2) lit. b), d), e) Cod penal.

În susținerea concluziei privind corectitudinea stabilirii inculpatului a

pedepsei penale, instanța de apel a ținut să menționeze, că la numirea ei, instanța de

fond a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61 Cod penal, ce stabilesc scopul

pedepsei penale și rolul ei asupra corectării inculpatului, prevenind comiterea de

către el pe viitor al altor fapte penale. La fel instanța a ținut cont și de prevederile

art. 75 Cod penal, ce stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale, cum sunt: gravitatea faptei comise și urmările prejudiciabile survenite,

atîrnarea victimei față de pedeapsa numită inculpatului, rolul acestui în comiterea

faptei în raport cu atitudinea manifestată de el pe parcursul urmăririi penale și

judecării cauzei recunoscînd vinovăția și dînd dovadă de o căință sinceră în

legătură cu urmările survenite; lipsa antecedentelor penale, caracteristica pozitivă

de la locul de trai, aflarea la întreținere a unui copil minor și a tatălui cu dezabilități.

Totodată, instanța de apel a reiterat, că la stabilirea pedepsei penale, instanța de

fond corect a reținut, că potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal infracțiunea comisă de

inculpatul Cenușa Ion (art. 188 alin.(2) lit. b), d), e) Cod penal) face parte din

categoria infracțiunilor grave, pentru care legiuitorul a prevăzut exclusiv pedeapsa

3

închisorii pe un termen de la opt pînă la zece ani, în privința căreia sunt inaplicabile

prevederile art. 90 Cod penal.

Așadar, instanța de apel a menționat că, prima instanță ținînd cont de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, a redus pedeapsa

inculpatului în limitele admisibile de lege, aplicîndu-i doar 5 ani și 4 luni închisoare,

astfel acesta beneficiind deja de reducerea ei. O altă modalitate de atenuare a

acesteia, legiuitorul nu a prevăzut, ceea ce face absolut neîntemeiată cerința

avocatului Frecăuțanu Iuri privind atenuarea pentru inculpat a pedepsei penale.

Totodată, în respingerea respectivei solicitări instanța de apel a menționat, că

potrivit pct. 11 a Hotărîrii Plenului CSJ nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele

chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, ca excepționale, instanța

urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului: grad

de invaliditate - I, II (persoana cu dizabilități severe și accentuate), merite deosebite

față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră. În spiritul acestei norme

penale, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a derulat fapta

infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe,

împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la

starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului, împrejurările obișnuite fiind

cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate

excepționale.

Astfel, instanța de apel a menționat că, recunoașterea vinei, căința sinceră,

caracteristica pozitivă de la locul de trai, acceptarea bazei probante administrate pe

caz, lipsa antecedentelor penale, prezența la întreținere a unui copil minor și a

tatălui cu grad de dizabilitate nu formează circumstanțe excepționale a cauzei, ce ar

permite aplicarea în privința lui Cenușa Ion, a dispozițiilor art. 79 Cod penal, aceste

circumstanțe, după cum a și reținut instanța de fond fiind doar circumstanțe

atenuante a cauzei ce au permis aplicarea față de inculpat a unei pedepse minimale

prevăzută de legea penală.

prin care solicită casarea parțială a hotărîrilor atacate, în partea stabilirii

pedespei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei hotărîri,

prin care în baza art. 79 alin. (1) Cod penal, să i se aplice o pedeapsă sub limita

minimă prevăzută de legea penală, iar în temeiul art. 90 Cod penal să fie

4

suspendată condiționat executarea pedepsei. În drept recursul declarat de către

inculpatul Cenușa Ion, se invocă pe temeiul expres stipulat de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, invocînd că, concluzia instanțelor inferioare

referitor la faptul că ,,recunoașterea vinovăției, căința sinceră, caracteristica pozitivă

de la locul de trei, acceptarea bazei probante administrate pe caz, lipsa antecedentelor

penale, prezența la întreținere a unui copil minor și a tatălui cu grad de dizabilitate”

nu constitue circumstanțe atenuante, este una greșită, deoarece legiuitorul nu

stipulează expres care sunt acestea.

Astfel, recurentul menționează că pedeapsa aplicată acestuia nu este una

echitabilă, iar instanțele inferioare prin stabilirea acestei pedepse au încălcat

prevederile art. 6 CEDO.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către inculpatul Cenușa Ion, solicitînd respingerea

acestuia, cu menținerea hotărîrii contestate, menționînd că instanța corect nu a

constatat careva abateri procesual-penale, iar termenul și categoria de pedeapsă

au fost stabilite în dependență de circumstanțele atenuante și agravante,

precum și de efectele acestora.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect și cu referire la

argumentele din recurs, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și

clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, denotă

că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile

5

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Deci pedeapsa respectivă a

fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu

prevederile legale.

Astfel, Colegiul penal a reiterat că, instanțele anterioare au ținut cont de

prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind de acord cu faptul că,

instanța de fond a redus pedeapsa inculpatului în limitele admisibile de lege,

aplicîndu-i doar 5 ani și 4 luni închisoare, astfel acesta beneficiind deja de reducerea

ei.

Mai mult, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, recursul este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. Însă, pornind de la

relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate

da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe

care îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse

în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Pe lîngă aceasta, concluzia instanței de apel coroborează și cu faptul că,

conform prescripțiilor art. 90 Cod penal, dacă instanța de judecată, ținînd cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

6

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, instanța de

apel pronunțîndu-se argumentat asupra motivelor în latura pedepsei penale.

Însă, potrivit descriptivului sentinței, asemenea circumstanțe instanța de

fond nu a constatat (pct. 2. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că instanța de apel, nu a comis erori de

drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este

unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 16 septembrie 2015, de inculpatul Cenușa Ion

Ivan, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 17 februarie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7