1ra-354/16 — art.186 alin.2 lit.c,d CP

Dosarul nr.1ra-354/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 februarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Edineț din 06 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 05 august 2015 declarat de către inculpatul

Turculeț Igor Vasile, născut la 01 ianuarie

1984, originar și domiciliat în or.Edineț,

str.V.Roșca 69.

Termenul de examinare a cauzei:

1.Prima instanță: 20.03.2015 - 06.05.2015;

2.Instanță de apel: 29.05.2015 - 05.08.2015;

3.Instanța de recurs:23.12.2015 - 10.02.2016.

C O N S T A T Ă:

baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal la 4 ani închisoare.

În baza art.85 alin.(l) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită i-a fost

adăugată în întregime pedeapsa neexecutată de 6 luni și 17 zile, conform încheierii

Judecătoriei Orhei din 29 decembrie 2014, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani 6 luni și

17 zile.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Șimanovschi Victor a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

bunurilor altei persoane, prin deteriorarea geamului, a pătruns în casa cet.Șimanovschi Victor

din or.Edineț, str.O.Cirimpei nr.65, de unde a sustras pe ascuns bunuri materiale în valoare

totală de 10550 lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material în proporții

considerabile.

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blîndă, pe motiv că instanța nu a reținut că dînsul a recunoscut vina

parțial, a dorit să recupereze prejudiciul material părții vătămate, iar pedeapsa stabilită este

prea aspră.

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ig.Turculeț.

Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele administrate în cauză,

care dovedesc cu certitudine vinovăția lui Ig.Turculeț în săvîrșirea infracțiunii imputate, fiind

bazate pe declarațiile părți vătămate, date atît la urmărirea penală, cît și în cadrul cercetării

1

judecătorești, care coroborează cu materialele cauzei, just încadrînd acțiunile acestuia în baza

art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal.

La fel, instanța a considerat că pedeapsa aplicată lui Ig.Turculeț este una echitabilă în

raport cu cele comise, avînd scopul corectării inculpatului, și aceasta se încadrează în

limitele prevăzute de lege, deoarece aplicarea unei sancțiuni mai blînde, fără

executarea reală a pedepsei cu închisoarea, nu-și va atinge scopul. Totodată, s-a

reținut faptul că Ig.Turculeț a fost anterior judecat prin sentința Judecătoriei Edineț

din 01.08.2012 fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, iar prin încheierea Judecătoriei Orhei din 29.12.2014, a fost eliberat condiționat

înainte de termen cu 6 luni și 17 zile, însă din nou a săvîrșit cu intenție o infracțiune,

antecedentele penale nefiind stinse, împrejurări în care acțiunile inculpatului în

prezenta cauză penală constituie recidivă.

Totodată, instanța de apel a constatat că prima instanță greșit a stabilit

inculpatului tipul penitenciarului, în care urmează să-și execute pedeapsa, însă,

reieșind din prevederile art.410 alin.(l) Cod de procedură penală, instanța nu poate

interveni și crea o situație mai gravă persoanei care a declarat apel.

care, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute în art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, pe motiv că instanțele de fond

aplicîndu-i pedeapsa maximă cu închisoarea, nu au luat în considerație faptul că dînsul a

recunoscut vina parțial, a dorit să recupereze prejudiciul material părții vătămate și

infracțiunea de care a fost recunoscut vinovat face parte, din categoria celor mai puțin grave.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opiniile procurorului și a părții vătămate expuse

în referințe, care au solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile stipulate în acest articol.

Din conținutul cererii de recurs se poate deduce, avînd în vedere că recurentul critică

pedeapsa stabilită considerînd-o prea aspră, solicitînd să-i fie stabilită una mai blîndă, temeiul

prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei cînd se constată că s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizînd acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată

că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat.

La stabilirea pedepsei inculpatului Ig.Turculeț, instanțele de fond au ținut seama pe

deplin de principiile de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile

generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei,

care agravează ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și

reeducării inculpatului.

Totodată, instanțele de fond, la individualizarea pedepsei, au luat în considerație că

infracțiunea comisă de inculpat, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria celor mai

puțin grave, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina parțial, la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, că anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare și, fiind

eliberat condiționat înainte de termen, din nou a săvîrșit cu intenție o infracțiune,

antecedentele penale nefiind stinse, împrejurări în care acțiunile inculpatului în prezenta

2

cauză penală constituie recidivă, astfel just au ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea lui

nu poate avea loc decît prin izolare de societate.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei lui Ig.Turculeț, instanțele de fond au dat deplină

eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în limitele prevăzute de

sancțiunea normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, fiind respectate și prevederile

referitor la stabilirea pedepsei în cazul cînd persoana vinovată a comis infracțiunea în stare de

recidivă.

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanțelor de fond corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind echitabilă,

proporțională faptei săvîrșite și individualizată conform prevederilor legale.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,

și aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse mai blînde.

Totodată, Colegiul penal reține că în cazul săvîrșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de individualizare a pedepsei

pentru infractorul care a comis infracțiunea, avînd deplina libertate de acțiune în vederea

realizării acestei operațiuni. Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu

periculozitatea infractorului.

Astfel, Colegiul penal conchide că atît prima instanță, cît și instanța de apel la

individualizarea pedepsei inculpatului Ig.Turculeț, au ținut cont în măsura deplină de

principiile generale de individualizare a pedepsei.

Concomitent, se evidențiază faptul că, argumentele expuse de recurent au fost anterior

invocate în apel, iar instanța de apel le-a examinat minuțios, pronunțîndu-se argumentat și

detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și

de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept care ar

afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Turculeț Igor, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 august 2015, în propria lui cauză

penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2016.

Președintele Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

3