1ra-318/16 — art.186 alin.4, art.187 alin.2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.4, art.187 alin.2 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.8, 10 CPP
1ra-318/16 — art.186 alin.4, art.187 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr.1ra-318/16
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
03 februarie 2016 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, declarat de
către inculpatul
Muntean Grigore Vladimir, născut la 24 ianuarie
1992, originar din s.Onișcani, r-nul Șoldănești,
domiciliat în or.Dondușeni, str.Kirov 68.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 09.12.2014 -18.11.2014,
Instanța de apel: 10.12.2015 -04.11.2015,
3.Instanța de recurs: 21.12.2015 -03.02.2016.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 18 noiembrie 2014, Muntean Grigore a
fost condamnat în baza art.186 alin.(4) Cod penal la 6 ani închisoare; în baza art.187 alin.(2)
lit.d), e), f) Cod penal la 5 ani și 6 luni închisoare, fără amendă.
În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial
al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani și 6 luni închisoare, fără
amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Acțiunea civilă a părților vătămate Tomulescu Dumitru, Pădure Vitalii și Sidorenco
Victor a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului acesteia să se pronunțe
instanța în procedura civilă.
Prin sentința dată a fost condamnată și Boicu Irina, în privința căreia hotărîrile
judecătorești nu se contestă.
Potrivit sentinței s-a constatat că Muntean Grigore împreună cu Boicu Irina, în
perioada 31 august 2013-02 septembrie 2013, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor
altei persoane, prin înțelegere prealabilă cu Cojocaru Petru, care a fost condamnat prin
sentința Judecătoriei Dondușeni din 06 februarie 2013, au pătruns în gospodăria lui
Tomulescu Dumitru situată în or.Dondușeni, str.Kirov 63, de unde au sustras pe ascuns
bunuri materiale, cauzîndu-i acestuia o daună materială considerabilă care au fost estimată
de partea vătămată în valoare totală de 80842 lei.
Tot el, în perioada 28 iulie 2013 - 05 august 2013, avînd scopul sustragerii pe ascuns
a bunurilor altei persoane, a pătruns în gospodăria lui Pădure Vitalii situată în or.Dondușeni,
str.Calinin 71, de unde pe ascuns a sustras o bicicletă de model „ARDIS”, astfel cauzîndu-i
părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă de 1000 lei.
Tot el, la 13 iulie 2013, ora 01.00, aflîndu-se în ospeție la Sidorenco Victor în
s.Cimișeni, r-nul Criuleni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a sustras pe ascuns din
locuința acestuia bani în sumă de 1200 lei, o scurtă din piele cu costul de 600 lei, care
aparțineau lui Sidorenco Victor; un portmoneu cu costul de 30 lei, în care se aflau 500 lei,
1
două telefoane mobile de model „ Unite 3 G” cu costul fiecăruia a cîte 600 lei, un telefon
mobil de model „ Nokia 2100” cu costul de 420 lei, o scurtă din piele pentru bărbați cu
costul de 650 lei, o geantă cu costul de 150 lei, o vestă de sport pentru bărbați cu costul de
300 lei, care aparțineau lui Sidorenco Mihail; o geantă de 250 lei, o pereche de crose pentru
bărbați „Adidas” cu costul de 350 lei și o pereche de pantofi pentru bărbați cu costul de 400
lei, care aparțineau lui Ivanov Vitalie.
Tot el, la 03 martie 2014, ora 22:00, acționînd din interes material, urmărind scopul
sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a pătruns în locuința lui Cojuhari Vasile și
Auz Maria, amplasată pe str.Kirov nr.25, or.Dondușeni, unde i-a aplicat lui Cojuhari Vasile
cîteva lovituri cu pumnii și cu un baston din lemn în diferite regiuni ale corpului, iar lui
Maria Auz o lovitură cu pumnul în regiunea feții, concomitent amenințînd-o pe aceasta cu
violență nepericuloasă pentru viață și sănătate, după care, folosindu-se de faptul că a plasat
părțile vătămate într-o stare puternică de frică și stres, a sustras în mod deschis din casa lor
bani în sumă de 438 lei, astfel cauzîndu-le o daună materială în proporții considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, avocatul N.Suveică în numele
inculpatului și inculpatul G.Muntean, care au solicitat:
- procurorul, casarea sentinței în latura pedepsei aplicate inculpatului, cu pronunțarea
unei noi hotărîri, prin care lui G.Muntean să-i fie stabilită pedeapsa în baza art.186 alin.(4)
Cod penal de 6 ani închisoare, în baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal de 6 ani
închisoare cu amendă în mărime de 600 u.c., iar în temeiul art.84 alin.(l) Cod penal, prin
cumulul parțial al pedepselor aplicate să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani
închisoare cu amendă în mărime de 600 u.c., în penitenciar de tip semiînchis, deoarece
pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă în coraport cu natura faptelor social-
periculoase săvîrșite de el, de persoana acestuia, motivul și rolul lui în săvîrșirea
infracțiunilor, comportamentul lui în timpul și după consumarea infracțiunii, și pedeapsa
aplicată nu va restabili echitatea socială și nu va atinge scopul pedepsei penale;
- avocatul N.Suveică în numele inculpatului, casarea sentinței cu emiterea unei noi
hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat în baza art.186 alin.(4) Cod penal pe învinuirea
înaintată pe episodul sustragerii bunurilor de la partea vătămată D.Tomulescu, pe motiv că
nu au fost prezentate probe care ar dovedi vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii date;
aplicarea unei pedepse mai blînde pe art.186 alin.(2) lit.c), d), art.186 alin.(2) lit.d) și art.187
alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal, pe episoadele în care inculpatul și-a recunoscut vina, a
colaborat cu organele de drept la descoperirea infracțiunilor date și se căiește sincer de cele
comise; respingerea acțiunii civile a părții vătămate D.Tomulescu; declarațiile martorului
P.Cojocaru urmau să fie apreciate critic, deoarece sunt contradictorii, acestea fiind
modificate de mai multe ori pe parcursul urmăririi penale și în ședințele de judecată, și
aceste contradicții nu au fost înlăturate, urmînd să fie interpretate în favoarea inculpatului;
- inculpatul G.Muntean, casarea sentinței cu emiterea unei hotărîrii de achitare în
baza art.186 alin.(4) Cod penal pe episodul sustragerii bunurilor de la partea vătămată
D.Tomulescu, invocînd că dînsul nu a comis infracțiunea dată, iar declarațiile martorului
P.Cojocaru urmează a fi apreciate critic, acestea fiind doar niște presupuneri.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, au fost
respinse, ca nefondate, apelurile procurorului S.Vizniuc, a avocatului N.Suveică în numele
inculpatului și a inculpatului G.Muntean.
Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101
Cod de procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al
2
pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind
vinovăția inculpatului G.Muntean în săvîrșirea infracțiunilor imputate, care se confirmă prin
probele cercetate în instanțele de fond, acțiunile acestuia fiind just încadrate în prevederile
art.186 alin.(4)Cod penal – sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin
pătrundere în încăpere, cu cauzare de daune în proporții mari șiart.187 alin.(2) lit.d), e), f)
Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin
pătrundere în locuință, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea
persoanei, precum și amenințarea aplicării unei asemenea violențe, cu cauzare de daune în
proporții considerabile.
La fel, instanța a menționat că argumentele părții apărării, precum că inculpatul nu a
comis sustragerea bunurilor de la partea vătămată D.Tomulescu, că declarațiile martorului
P.Cojocaru date în acest sens urmează a fi apreciate critic, fiind dubioase, nu pot fi reținute,
apreciindu-le ca un mijloc de apărare a acestuia în scopul evitării răspunderii penale,
deoarece declarațiile martorului dat sînt confirmate prin alte probe, care incontestabil
demonstrează participarea lui G.Muntean la comiterea sustragerii bunurilor de la partea
vătămată D.Tomulescu, și anume procesele-verbale de cercetare la fața locului și foto-
tabelul din 02.09.2013 - a gospodăriei lui D.Tomulescu și a lui I.Boicu, de cercetare de
examinare a obiectelor; de audiere a martorului I.Tomulescu din 05.06.2014, care a declarat
că împreună cu colaboratorii de poliție a fost în gospodăria lui I.Boicu de unde au fost
ridicate o parte din bunurile sustrase din casa lor, de audiere a bănuitului G.Muntean din
24.09.2013, de audiere a martorilor I.Boicu din 02.09.2013 și P.Cojocaru.
Prin urmare, instanța de apel, reieșind din probele administrate și prezentate de partea
acuzării, a conchis că vinovăția inculpatului în comiterea sustragerii bunurilor de la partea
vătămată D.Tomulescu în valoare totală de 80842 lei cert a fost dovedită, considerînd
argumentele părții apărării la acest capitol nefondate.
Instanța a constatat că la stabilirea pedepsei inculpatului G.Muntean, prima instanță,
a acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 70, 72, 75 Cod penal, a ținut cont de scopul
pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea
săvîrșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin
de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunilor,
persoana inculpatului, care anterior a fost în conflict cu legea penală, recunoașterea parțială
a vinovăției, căința sinceră pe episoadele furtului și jafului de la părțile vătămate V.Pădure,
V.Sidorenco, V.Ivanov, că are la întreținere doi copii minori, astfel just a concluzionat că
corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin aplicarea pedepsei privative
de libertate, fără aplicarea pedepsei complementare.
Împotriva hotărîrii menționate a declarat recurs ordinar inculpatul G.Muntean care,
fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea
deciziei cu emiterea unei noi hotărîri, prin care dînsul să fie achitat pe art.186 alin.(4) Cod
penal, pe episodul furtului din gospodăria lui D.Tomulescu, pe motiv că el nu a comis
infracțiunea dată, lipsesc probe ce ar dovedi cu certitudine vinovăția lui în cele imputate,
învinuirea fiind bazată pe presupuneri; partea vătămată D.Tomulescu a declarat că nu-l
cunoaște și presupune că I.Boicu împreună cu el au fost cei care au sustras lucrurile; instanța
nu a luat în considerație raportul de expertiză dactiloscopică; totodată solicită aplicarea unei
pedepse mai blînde pentru infracțiunea comisă în baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod
penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele
dosarului și motivele invocate ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin
3
care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, Colegiul penal decide
inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel
în cazurile stipulate în acest articol.
Recurentul în recursul declarat nu a invocate vreun temei prevăzut de art.427 Cod de
procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dînsul consideră că în acțiunile sale
lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal și instanțele i-au
aplicat o pedeapsă prea aspră pe art.187 alin.(2) Cod penal, temeiuri prevăzute la art.427
alin.(1) pct.8) și 10) Cod de procedurăpenală.
Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal
constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,
lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii judecătorești.
După cum rezultă din conținutul recursului, inculpatul nu este de acord cu
condamnarea sa în baza art.186 alin.(4) Cod penal, considerînd că lipsesc probe certe ce ar
confirma vinovăția lui în săvîrșirea furtului din gospodăria lui D.Tomulescu, afirmînd că
dînsul nu a participat la comiterea infracțiunii date.
La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314
Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele
prezentate de părți, a audiat inculpații, părțile vătămate, martorii, a cercetat actele cauzei
apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția lui
G.Muntean în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal pe deplin a fost
dovedită, astfel cum a fost dovedită și vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de
art.187 alin.(2) Cod penal.
Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus
unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției
pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele apărării nu și-au găsit
confirmare în ședința de judecată.
Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere
depozițiile parțiale ale inculpatului, a părților vătămate D.Tomulescu, V.Cojuhari, M.Auz,
V.Pădure, V.Sidorenco, a martorilor I.Boicu, I.Tomulescu, M.Sidorenco și actelecauzei -
procesele-verbale de cercetare la fața locului cu tabelul fotografic din 02.09.2013,
04.03.2014, de examinare a bunurilor materiale ridicate din gospodăria lui I.Boicu și tabelul
fotografic din 02.09.2013, rapoartele de expertiză medico-legală nr.63-64 din 05.03.2014,
care sînt amănunțit descrise în decizia instanței și aceste probe nu trezesc careva dubii.
Argumentele recurentului, precum că declarațiile părții vătămate D.Tomulescu, care
a indicat că pe el nu-l cunoaște, însă consideră că I.Boicu împreună cu dînsul a pătruns în
gospodăria lui și au sustras bunurile în valoare de 80842 lei, sunt doar niște presupuneri, nu
pot fi reținute, deoarece vinovăția lui este dovedită pe deplin prin probele administrate în
cauză, printre care și declarațiile lui P.Cojocaru, care a fost condamnat în baza art.186
alin.(4) Cod penal prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 06.02.2014, potrivit cărora
furtul din gospodăria părții vătămate D.Tomulescu a fost săvîrșit de el împreună cu
G.Muntean și I.Boicu, descriind cu lux de amănunte împrejurările săvîrșirii infracțiunii, că
anume G.Muntean a fost acela care a spart fereastra casei părții vătămate, unde au pătruns și
au sustras bunurile punîndu-le în saci, iar apoi le-au adus în gospodăria lui I.Boicu și le-au
ascuns în pod.
4
Mai mult, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, colaboratorii de
poliție au ridicat din podul casei lui I.Boicu bunurile care au fost sustrase din gospodăria
părții vătămate D.Tomulescu și care au fost recunoscute în calitate de corpuri delicte în
cauză, fiind transmise pentru păstrare acestuia din urmă.
Astfel, se constată că încauză s-au stabilit toate elementele componente ale
infracțiunii imputate lui G.Muntean, inclusive vinovăția acestuia, după cum rezultă din
hotărîrile instanțelor de judecată, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au
motivate concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe
parcursul judecării cauzei și ulterior appreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod
de procedură penală, în mod obiectiv.
Nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, de vreme
ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe, care confirmă cu
certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, fiind apreciată de către instanța
de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare.
Colegiul penal atestă că, conform art.27 și 414 alin.(2) Cod de procedură penală,
aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de
fond și de apel.
Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o
caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de
fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie
survine din prevederile art.427 Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în
pct.1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea
probelor ca temei de recurs nu se specific în norma vizată.
Totodată, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelurilor declarate de partea
apărării și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de
apel pe deplin le-a examinat și, apreciind toate probele în ansamblu, conform art.414 alin.(3)
Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.
Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar
concluziile privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate rezultă din
circumstanțele de fapt stabilite în cauză.
Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept
care au dus la respingerea apelurilor părții apărării, precum și motivele adoptării soluției,
ceeace se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept
care ar afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele
dosarului.
Astfel, Colegiul penal conchide că faptelor inculpatului le-a fost dată o apreciere și
încadrare juridică corectă, la stabilirea pedepsei instanțele de judecată, în conformitate cu
prevederile art.61, 75-76 Cod penal, au ținut seama de criteriile generale de individualizare
a pedepsei, luînd în considerație gravitatea infracțiunilor săvîrșite, persoana inculpatului,
circumstanțele atenuante și agravante, iar măsura de pedeapsă este stabilită acestuia în limita
sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat. Prin urmare, trimiterea
inculpatului la prevederile pct.10) art.427 Cod de procedură penală este neîntemeiată,
pedeapsa stabilită acestuia este individualizată conform prevederilor legale.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii judecătorești, este în
drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
5
Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra
inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul G.Muntean, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Muntean Grigore,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, în propria
lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 februarie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
6