1ra-318/16 — art.186 alin.4, art.187 alin.2 CP

1ra-318/16 — art.186 alin.4, art.187 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr.1ra-318/16

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2016 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, declarat de

către inculpatul

Muntean Grigore Vladimir, născut la 24 ianuarie

1992, originar din s.Onișcani, r-nul Șoldănești,

domiciliat în or.Dondușeni, str.Kirov 68.

Termenul examinării cauzei:

3.Instanța de recurs: 21.12.2015 -03.02.2016.

C O N S T A T Ă:

fost condamnat în baza art.186 alin.(4) Cod penal la 6 ani închisoare; în baza art.187 alin.(2)

lit.d), e), f) Cod penal la 5 ani și 6 luni închisoare, fără amendă.

În baza art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial

al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 6 ani și 6 luni închisoare, fără

amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a părților vătămate Tomulescu Dumitru, Pădure Vitalii și Sidorenco

Victor a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului acesteia să se pronunțe

instanța în procedura civilă.

Prin sentința dată a fost condamnată și Boicu Irina, în privința căreia hotărîrile

judecătorești nu se contestă.

perioada 31 august 2013-02 septembrie 2013, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane, prin înțelegere prealabilă cu Cojocaru Petru, care a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Dondușeni din 06 februarie 2013, au pătruns în gospodăria lui

Tomulescu Dumitru situată în or.Dondușeni, str.Kirov 63, de unde au sustras pe ascuns

bunuri materiale, cauzîndu-i acestuia o daună materială considerabilă care au fost estimată

de partea vătămată în valoare totală de 80842 lei.

Tot el, în perioada 28 iulie 2013 - 05 august 2013, avînd scopul sustragerii pe ascuns

a bunurilor altei persoane, a pătruns în gospodăria lui Pădure Vitalii situată în or.Dondușeni,

str.Calinin 71, de unde pe ascuns a sustras o bicicletă de model „ARDIS”, astfel cauzîndu-i

părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă de 1000 lei.

Tot el, la 13 iulie 2013, ora 01.00, aflîndu-se în ospeție la Sidorenco Victor în

s.Cimișeni, r-nul Criuleni, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a sustras pe ascuns din

locuința acestuia bani în sumă de 1200 lei, o scurtă din piele cu costul de 600 lei, care

aparțineau lui Sidorenco Victor; un portmoneu cu costul de 30 lei, în care se aflau 500 lei,

1

două telefoane mobile de model „ Unite 3 G” cu costul fiecăruia a cîte 600 lei, un telefon

mobil de model „ Nokia 2100” cu costul de 420 lei, o scurtă din piele pentru bărbați cu

costul de 650 lei, o geantă cu costul de 150 lei, o vestă de sport pentru bărbați cu costul de

300 lei, care aparțineau lui Sidorenco Mihail; o geantă de 250 lei, o pereche de crose pentru

bărbați „Adidas” cu costul de 350 lei și o pereche de pantofi pentru bărbați cu costul de 400

lei, care aparțineau lui Ivanov Vitalie.

Tot el, la 03 martie 2014, ora 22:00, acționînd din interes material, urmărind scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a pătruns în locuința lui Cojuhari Vasile și

Auz Maria, amplasată pe str.Kirov nr.25, or.Dondușeni, unde i-a aplicat lui Cojuhari Vasile

cîteva lovituri cu pumnii și cu un baston din lemn în diferite regiuni ale corpului, iar lui

Maria Auz o lovitură cu pumnul în regiunea feții, concomitent amenințînd-o pe aceasta cu

violență nepericuloasă pentru viață și sănătate, după care, folosindu-se de faptul că a plasat

părțile vătămate într-o stare puternică de frică și stres, a sustras în mod deschis din casa lor

bani în sumă de 438 lei, astfel cauzîndu-le o daună materială în proporții considerabile.

inculpatului și inculpatul G.Muntean, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței în latura pedepsei aplicate inculpatului, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care lui G.Muntean să-i fie stabilită pedeapsa în baza art.186 alin.(4)

Cod penal de 6 ani închisoare, în baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal de 6 ani

închisoare cu amendă în mărime de 600 u.c., iar în temeiul art.84 alin.(l) Cod penal, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani

închisoare cu amendă în mărime de 600 u.c., în penitenciar de tip semiînchis, deoarece

pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă în coraport cu natura faptelor social-

periculoase săvîrșite de el, de persoana acestuia, motivul și rolul lui în săvîrșirea

infracțiunilor, comportamentul lui în timpul și după consumarea infracțiunii, și pedeapsa

aplicată nu va restabili echitatea socială și nu va atinge scopul pedepsei penale;

- avocatul N.Suveică în numele inculpatului, casarea sentinței cu emiterea unei noi

hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat în baza art.186 alin.(4) Cod penal pe învinuirea

înaintată pe episodul sustragerii bunurilor de la partea vătămată D.Tomulescu, pe motiv că

nu au fost prezentate probe care ar dovedi vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii date;

aplicarea unei pedepse mai blînde pe art.186 alin.(2) lit.c), d), art.186 alin.(2) lit.d) și art.187

alin.(2) lit.d), e), f) Cod penal, pe episoadele în care inculpatul și-a recunoscut vina, a

colaborat cu organele de drept la descoperirea infracțiunilor date și se căiește sincer de cele

comise; respingerea acțiunii civile a părții vătămate D.Tomulescu; declarațiile martorului

P.Cojocaru urmau să fie apreciate critic, deoarece sunt contradictorii, acestea fiind

modificate de mai multe ori pe parcursul urmăririi penale și în ședințele de judecată, și

aceste contradicții nu au fost înlăturate, urmînd să fie interpretate în favoarea inculpatului;

- inculpatul G.Muntean, casarea sentinței cu emiterea unei hotărîrii de achitare în

baza art.186 alin.(4) Cod penal pe episodul sustragerii bunurilor de la partea vătămată

D.Tomulescu, invocînd că dînsul nu a comis infracțiunea dată, iar declarațiile martorului

P.Cojocaru urmează a fi apreciate critic, acestea fiind doar niște presupuneri.

respinse, ca nefondate, apelurile procurorului S.Vizniuc, a avocatului N.Suveică în numele

inculpatului și a inculpatului G.Muntean.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

2

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului G.Muntean în săvîrșirea infracțiunilor imputate, care se confirmă prin

probele cercetate în instanțele de fond, acțiunile acestuia fiind just încadrate în prevederile

art.186 alin.(4)Cod penal – sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin

pătrundere în încăpere, cu cauzare de daune în proporții mari șiart.187 alin.(2) lit.d), e), f)

Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin

pătrundere în locuință, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea

persoanei, precum și amenințarea aplicării unei asemenea violențe, cu cauzare de daune în

proporții considerabile.

La fel, instanța a menționat că argumentele părții apărării, precum că inculpatul nu a

comis sustragerea bunurilor de la partea vătămată D.Tomulescu, că declarațiile martorului

P.Cojocaru date în acest sens urmează a fi apreciate critic, fiind dubioase, nu pot fi reținute,

apreciindu-le ca un mijloc de apărare a acestuia în scopul evitării răspunderii penale,

deoarece declarațiile martorului dat sînt confirmate prin alte probe, care incontestabil

demonstrează participarea lui G.Muntean la comiterea sustragerii bunurilor de la partea

vătămată D.Tomulescu, și anume procesele-verbale de cercetare la fața locului și foto-

tabelul din 02.09.2013 - a gospodăriei lui D.Tomulescu și a lui I.Boicu, de cercetare de

examinare a obiectelor; de audiere a martorului I.Tomulescu din 05.06.2014, care a declarat

că împreună cu colaboratorii de poliție a fost în gospodăria lui I.Boicu de unde au fost

ridicate o parte din bunurile sustrase din casa lor, de audiere a bănuitului G.Muntean din

24.09.2013, de audiere a martorilor I.Boicu din 02.09.2013 și P.Cojocaru.

Prin urmare, instanța de apel, reieșind din probele administrate și prezentate de partea

acuzării, a conchis că vinovăția inculpatului în comiterea sustragerii bunurilor de la partea

vătămată D.Tomulescu în valoare totală de 80842 lei cert a fost dovedită, considerînd

argumentele părții apărării la acest capitol nefondate.

Instanța a constatat că la stabilirea pedepsei inculpatului G.Muntean, prima instanță,

a acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 70, 72, 75 Cod penal, a ținut cont de scopul

pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin

de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunilor,

persoana inculpatului, care anterior a fost în conflict cu legea penală, recunoașterea parțială

a vinovăției, căința sinceră pe episoadele furtului și jafului de la părțile vătămate V.Pădure,

V.Sidorenco, V.Ivanov, că are la întreținere doi copii minori, astfel just a concluzionat că

corectarea și reeducarea inculpatului poate avea loc doar prin aplicarea pedepsei privative

de libertate, fără aplicarea pedepsei complementare.

fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei cu emiterea unei noi hotărîri, prin care dînsul să fie achitat pe art.186 alin.(4) Cod

penal, pe episodul furtului din gospodăria lui D.Tomulescu, pe motiv că el nu a comis

infracțiunea dată, lipsesc probe ce ar dovedi cu certitudine vinovăția lui în cele imputate,

învinuirea fiind bazată pe presupuneri; partea vătămată D.Tomulescu a declarat că nu-l

cunoaște și presupune că I.Boicu împreună cu el au fost cei care au sustras lucrurile; instanța

nu a luat în considerație raportul de expertiză dactiloscopică; totodată solicită aplicarea unei

pedepse mai blînde pentru infracțiunea comisă în baza art.187 alin.(2) lit.d), e), f) Cod

penal.

dosarului și motivele invocate ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin

3

care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul în recursul declarat nu a invocate vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dînsul consideră că în acțiunile sale

lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal și instanțele i-au

aplicat o pedeapsă prea aspră pe art.187 alin.(2) Cod penal, temeiuri prevăzute la art.427

alin.(1) pct.8) și 10) Cod de procedurăpenală.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrii judecătorești.

După cum rezultă din conținutul recursului, inculpatul nu este de acord cu

condamnarea sa în baza art.186 alin.(4) Cod penal, considerînd că lipsesc probe certe ce ar

confirma vinovăția lui în săvîrșirea furtului din gospodăria lui D.Tomulescu, afirmînd că

dînsul nu a participat la comiterea infracțiunii date.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314

Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpații, părțile vătămate, martorii, a cercetat actele cauzei

apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția lui

G.Muntean în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) Cod penal pe deplin a fost

dovedită, astfel cum a fost dovedită și vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.187 alin.(2) Cod penal.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele apărării nu și-au găsit

confirmare în ședința de judecată.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

depozițiile parțiale ale inculpatului, a părților vătămate D.Tomulescu, V.Cojuhari, M.Auz,

V.Pădure, V.Sidorenco, a martorilor I.Boicu, I.Tomulescu, M.Sidorenco și actelecauzei -

procesele-verbale de cercetare la fața locului cu tabelul fotografic din 02.09.2013,

04.03.2014, de examinare a bunurilor materiale ridicate din gospodăria lui I.Boicu și tabelul

fotografic din 02.09.2013, rapoartele de expertiză medico-legală nr.63-64 din 05.03.2014,

care sînt amănunțit descrise în decizia instanței și aceste probe nu trezesc careva dubii.

Argumentele recurentului, precum că declarațiile părții vătămate D.Tomulescu, care

a indicat că pe el nu-l cunoaște, însă consideră că I.Boicu împreună cu dînsul a pătruns în

gospodăria lui și au sustras bunurile în valoare de 80842 lei, sunt doar niște presupuneri, nu

pot fi reținute, deoarece vinovăția lui este dovedită pe deplin prin probele administrate în

cauză, printre care și declarațiile lui P.Cojocaru, care a fost condamnat în baza art.186

alin.(4) Cod penal prin sentința Judecătoriei Dondușeni din 06.02.2014, potrivit cărora

furtul din gospodăria părții vătămate D.Tomulescu a fost săvîrșit de el împreună cu

G.Muntean și I.Boicu, descriind cu lux de amănunte împrejurările săvîrșirii infracțiunii, că

anume G.Muntean a fost acela care a spart fereastra casei părții vătămate, unde au pătruns și

au sustras bunurile punîndu-le în saci, iar apoi le-au adus în gospodăria lui I.Boicu și le-au

ascuns în pod.

4

Mai mult, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, colaboratorii de

poliție au ridicat din podul casei lui I.Boicu bunurile care au fost sustrase din gospodăria

părții vătămate D.Tomulescu și care au fost recunoscute în calitate de corpuri delicte în

cauză, fiind transmise pentru păstrare acestuia din urmă.

Astfel, se constată că încauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui G.Muntean, inclusive vinovăția acestuia, după cum rezultă din

hotărîrile instanțelor de judecată, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au

motivate concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe

parcursul judecării cauzei și ulterior appreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod

de procedură penală, în mod obiectiv.

Nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, de vreme

ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe, care confirmă cu

certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, fiind apreciată de către instanța

de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare.

Colegiul penal atestă că, conform art.27 și 414 alin.(2) Cod de procedură penală,

aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de

fond și de apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o

caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de

fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie

survine din prevederile art.427 Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în

pct.1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea

probelor ca temei de recurs nu se specific în norma vizată.

Totodată, Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelurilor declarate de partea

apărării și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de

apel pe deplin le-a examinat și, apreciind toate probele în ansamblu, conform art.414 alin.(3)

Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelurilor părții apărării, precum și motivele adoptării soluției,

ceeace se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Alte probleme de drept

care ar afecta hotărîrile în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în materialele

dosarului.

Astfel, Colegiul penal conchide că faptelor inculpatului le-a fost dată o apreciere și

încadrare juridică corectă, la stabilirea pedepsei instanțele de judecată, în conformitate cu

prevederile art.61, 75-76 Cod penal, au ținut seama de criteriile generale de individualizare

a pedepsei, luînd în considerație gravitatea infracțiunilor săvîrșite, persoana inculpatului,

circumstanțele atenuante și agravante, iar măsura de pedeapsă este stabilită acestuia în limita

sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat. Prin urmare, trimiterea

inculpatului la prevederile pct.10) art.427 Cod de procedură penală este neîntemeiată,

pedeapsa stabilită acestuia este individualizată conform prevederilor legale.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii judecătorești, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

5

Astfel, reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul G.Muntean, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Muntean Grigore,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 noiembrie 2015, în propria

lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 februarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6