1ra-750/2015 — art. 186 alin. 5 CP

1ra-750/2015 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-750/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 septembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpații Samoila Dumitru și Bogdan Grigore, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015 și a sentinței

Judecătorie Strășeni din 03 februarie 2015, în cauza penală privindu-i pe

Samoila Dumitru Ion, născut la 01 ianuarie 1978, originar

din s. Cojușna r-nul Strășeni, fără loc permanent de trai

și

Bogdan Grigore Vasile, născut la 12 iulie 1969, originar

din s. Leușeni r-nul Hîncești, domiciliat s. Cojușna r-nul

Strășeni

Termenul de examinare a cauzei:

în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T AT:

vinovați și condamnați în baza art. 186 alin. (5) Cod penal:

- Bogdan Grigore Vasile, la 8 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis;

- Samoila Dumitru Ion, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

A fost încasat în mod solidar de la Bogdan Grigore și Samoila Dumitru în

beneficiul părții civile, Frunza Chiriac, prejudiciul material cauzat în sumă de

127.000 lei, iar revendicarea privind încasarea prejudiciului moral în sumă de

100.000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

dintre orele 06.30 – 13.00, Bogdan G. și Samoila D., după o înțelegere prealabilă și

de comun acord, având intenția sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, s-

au deplasat în r-nul Strășeni s. Cojușna str. Mihai Viteazu, 20 „B”, unde au pătruns

în gospodăria lui Frunza Chiriac și de unde în vederea realizării scopului

infracțional, prin efracția ușii, au pătruns în casa ultimului și au sustras

următoarele bunuri: un televizor de model „LG” la prețul de 6.900 lei; o centură din

piele la prețul de 450 lei; o verighetă din aur la prețul de 2.800 lei; un lanț de aur cu

pandantiv la prețul de 5.600 lei; un inel din aur cu 4 pietre la prețul de 4.900 lei; o

pereche de cercei confecționați în stil tradițional moldovenesc din aur la prețul de

7.000 lei; o pereche de cercei din aur la prețul de 2.100 lei; un clește din metal de

culoare galbenă la prețul de 150 lei; 1.000 dolari SUA, care conform cursului oficial

al Băncii Naționale a Moldovei stabilit la data de 02.06.2013 echivalau cu suma de

12.510 lei; 200 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei

stabilit la 02.06.2013 echivalau cu suma de 3.250 lei și suma de 81.000 lei, astfel

cauzându-i părții vătămate Frunză Ch., prejudiciu material considerabil în valoare

totală de 124.410 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii a lui Samoila D. și

Bogdan G. au fost calificate în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, furtul, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor unei persoane, săvârșit de către două sau mai multe

persoane, prin pătrundere în încăpere, în proporții deosebit de mari.

3.1 Avocatul Panuș Liliana, în numele inculpatului Samoila Dumitru, prin care

a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința

ultimului, deoarece nu a săvârșit fapta imputată lui.

În motivarea apelului său a invocat că, vina inculpatului Samoila D. atât în

cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești nu a fost dovedită,

iar nevinovăția lui este confirmată prin declarațiile inculpaților, martorilor Eremia

L., Perciun A., Orlov A., Stratulat I., Istrati I. La inculpatul Samoila D. nu s-a găsit

nimic, ce ar dovedi faptele incriminate lui, adică probe directe nu sânt, iar

învinuirea este bazată pe presupuneri, fiind prezente neclarități, suspiciuni și dubii.

3.2 Inculpatul, Samoila D., prin care și-a exprimat dezacordul cu sentința

adoptată, solicitând pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința sa, invocând

că organul de urmărire penală și partea acuzării nu au prezentat probe ce ar dovedi

implicarea lui în comiterea infracțiunii imputate, iar probele administrate în

prezenta cauză au fost acumulate cu încălcări.

3.3 Inculpatul, Bogdan G., prin care și-a exprimat dezacordul cu sentința

adoptată, solicitând pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința sa, deoarece

lipsesc elementele infracțiunii în acțiunile sale, invocând că nu are nici o legătură cu

săvârșirea faptei imputate lui, iar toate probele acumulate la dosar nu au nici un

temei juridic fundamental și nici o valoare demonstrativă. Atât în cadrul urmăriri

penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești vinovăția lui nu a fost dovedită.

2

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpații

au săvârșit infracțiunea imputată lor, reieșind din totalitatea de probe acumulate la

prezenta cauza penală, care au fost corect apreciate, cu respectarea prevederilor art.

101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a mai menționat că, vina inculpaților privind comiterea

furtului de la partea vătămată Frunza Ch. se dovedește cu certitudine prin

declarațiile date în cadrul primei instanțe de către martorii Caraman Iu., Constantin

M., Orlov A., Bogdan R. În opinia instanței de apel, declarațiile date în cadrul

primei instanțe de către partea vătămată Frunza C., martorii Frunza L., Iliev T.,

Munteanu A., Stratulat I., Holban S., Istrati I., deși nu indică direct la circumstanțele

comiterii furtului, însă colaborează cu declarațiile celorlalți martori mai sus

nominalizați și care combat argumentele apelanților. În ce privește declarațiile date

în cadrul primei instanțe de către martorul Bulat V., instanța de apel a conchis că

declarațiile acestui martor nu indică direct la circumstanțele săvârșirii furtului de

către inculpați, dar confirmă faptul că inculpatul Bogdan G., anterior a mai comis

sustrageri de bunuri, ceea ce îl caracterizează ca fiind o persoană predispusă de a

comite infracțiuni.

Referitor la declarațiile martorilor părții apărării și anume ale lui Arnaut V.,

Eremia L., Perciun A., precum și declarațiile inculpaților, instanța de apel a

constatat că, acestea nicidecum nu-i dezvinovățesc pe ultimii de comiterea furtului,

deoarece au fost date cu scopul exonerării de la răspundere penală, fiind și

combătute de întregul cumul de probe mai sus menționat. Mai mult ca atât, în

viziunea instanței de apel declarațiile martorului Eremia L. dovedește parțial vina

inculpatului Bogdan G. în comiterea furtului imputat.

Totodată, instanța de apel a considerat că vinovăția inculpaților este dovedită

și prin probele scrise, acumulate pe parcursul urmăririi penale și administrate în

cadrul cercetării judecătorești și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului

cu tabelul-foto anexă din data de 02.06.2013 (f.d. 17-24, v. 1); ordonanța din

02.06.2013 conform căreia partea vătămată Frunza Ch. a fost recunoscut în calitate

de parte civilă (f.d. 48 v. 1); procesul verbal de percheziție din 06.06.2013 și tabelul

fotografic (f.d. 91-105, v. 1); procesul-verbal de examinare a obiectului din data de

07.06.2013 și procesul verbal de recunoaștere a obiectului din aceiași dată (f.d. 106-

109 v. 1); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din data de 07.06.2013 (f.d.

110-111, v. 1); ordonanța de recunoaștere și anexare a corpului delict din data de

07.06.2013 (f.d. 112, v. 1); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din data de

12.06.2013 (f.d. 115-117, v. 1); ordonanța de recunoaștere ca corp delict din data

12.06.2013 (f.d. 118, v. 1); raportul de expertiză nr. 3092 din data de 28.06.2013 (f.d.

161-162 v. 1); procesul-verbal de examinare din 18.07.2013 (f.d. 164 v. 1); ordonanța

de recunoaștere ca corp delict din 12.08.2013 (f.d. 168, v. 1); procesul-verbal de

examinare din data de 09.07.2013 (f.d. 165-167, v. 1); ordonanța de recunoaștere ca

3

corp delict din 09.07.2013 (f.d. 170, v. 1); procesul-verbal de examinare din data de

09.08.2013 (f.d. 212 v. 1); procesul-verbal de confruntare dintre învinuitul Samoila

D. și martorul Eremia L (f.d. 85-86 v. 1).

La fel, instanța de apel a menționat că, în cadrul urmării penale, în locuința

situată în mun. Chișinău str. Drumul Crucii nr. 88, închiriată de inculpatul Bogdan

G., în care locuia temporar și inculpatul Samoila D., a fost ridicată și examinată o

centură de culoare neagră cu lungimea de 1,20 m, cu cataramă metalică cu

inscripția „LOUIS VUITTON” cu 6 găuri, iar prin procesul-verbal de recunoaștere a

obiectului din 07.06.2013, partea vătămată a recunoscut obiectul sub nr. 3 după

următoarele detalii, catarama din metal cu inscripția „LOUIS VUITTON” la capăt

cu o tăietură cu 6 găuri, prima gaură de la cataramă făcută cu un obiect ascuțit,

diferit de celelalte 5 găuri identice, gaura dată în interior este ruginie, ceea ce

incontestabil demonstrează că bunurile de la domiciliul lui Frunză C. au fost

sustrase de către Bogdan G. și Samoila D.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpaților, instanța de apel a conchis că, prima

instanță a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

personalitatea inculpaților Bogdan G. și Samoila D. și corect a considerat că

corectarea și reeducarea lor este posibilă prin aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare. De asemenea, s-a reținut că prima instanță corect a ajuns la această

concluzie, ținând cont și de faptul că inculpații au fost anterior în conflict cu legea,

fiind atrași la răspundere penală pentru faptele comise, nu și-au făcut concluziile

respective, nu s-au corectat și reeducat, și din nou au comis fapte prevăzute de

legea penală, nedemonstrând că regretă de cele comise.

ordinare de către:

6.1 Inculpatul Samoila D., în care menționează că a fost condamnat mai mult

pentru personalitatea sa, decât în baza probelor acumulate de organul de urmărire

penală. În motivarea recursului mai invocă că:

- de către organul de urmărire penală la acumularea probelor au fost admise

încălcări ale art. 127 alin. (1) pct. 2),3),4) și art. 128 alin. (3) Cod de procedură

penală, fiind necorespunzătoare adevărului declarațiile părții vătămate și a

martorilor;

- au fost modificate de către instanța de judecată, declarațiile date de către

martorul Istrati I.;

- corpurile delicte precum și declarațiile martorilor Constantin M. și Caraman

Iu. nu indică la comiterea infracțiunii de către inculpatul Samoila D., iar martorii

supra menționați, care sânt și colaboratori de poliție au pătruns ilegal în locuința

închiriată de către inculpatul Bogdan G.;

- din declarațiile martorilor și descifrărilor telefonice nu rezultă că inculpatul

Samoila D. a avut deplasări în ziua comiterii infracțiunii imputate în perioada

orelor de la 06.30 până la 12.00 în s. Cojușna.

La data de 23 mai 2015, inculpatul Samoila D. a depus recurs suplimentar prin

care a solicitat casarea integrală a hotărârilor judecătorești pronunțate în prezenta

4

cauză, deoarece sânt fondate pe presupuneri și care contravin prevederilor art. 8

Cod de procedură penală și art. 5 alin. (1) lit. c) al Convenției Europene.

6.2 Inculpatul Bogdan G., în care menționează că a fost condamnat mai mult

pentru personalitatea sa, decât în baza probelor acumulate de organul de urmărire

penală. În motivarea recursului mai invocă că:

- de către organul de urmărire penală la acumularea probelor au fost admise

încălcări ale art. 127 Cod de procedură penală;

- declarațiile martorilor colaboratori de poliție date în cadrul urmăririi penale,

diferă de cele date în cadrul cercetării judecătorești;

- partea vătămată a dat declarații false și care nu corespund adevărului,

deoarece era în relații ostile cu inculpatul Bogdan G., care a fost în concubinaj cu

fiica lui;

- în timpul când a fost săvârșită infracțiunea el se afla în alt loc cu alte

persoane și nu au fost luate în considerație declarațiile martorilor Eremia L., Istrati

I., Stratulat I., Bulat V.;

- partea acuzării nu a prezentat probe că inculpații au avut o înțelegere

prealabilă și au comis infracțiunea imputată.

La data de 23 mai 2015, inculpatul Bogdan G. a depus recurs suplimentar prin

care a solicitat casarea integrală a hotărârilor judecătorești pronunțate în prezenta

cauză, deoarece sânt fondate pe presupuneri și care contravin prevederilor art. 8

Cod de procedură penală și art. 5 alin. (1) lit. c) al Convenției Europene.

penală, procurorul, a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor

declarate prin care a solicitat respingerea acestora ca inadmisibile, deoarece

recurenții în recursurile sale solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei

nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală. Aprecierea

probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond, astfel

instanța de apel a constatat cu certitudine vinovăția ambilor inculpați în comiterea

infracțiunii imputate lor, iar careva abateri sau încălcări de ordin procedural nu au

fost stabilite.

lărgit concluzionează că acestea urmează a fi respinse, din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea

atacată este legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și

numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și examinează cauza

5

numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 aceluiași Cod, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Colegiul atestă că, autorii, în recursurile lor nu au invocat vreun temei din cele

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul acestora rezultă că

inculpații nu se consideră vinovați în comiterea infracțiunii imputate, deoarece nu

au săvârșit-o ei, exprimându-și dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor,

astfel semnalând temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

Așadar, temeiul pentru recurs semnalat de către inculpați, în cauza supusă

judecării este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul

cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele

care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Analizând textele hotărârilor judecătorești atacate instanța de recurs consideră

că, motivele invocate de recurenți nu sânt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării hotărârilor judecătorești adoptate în această cauză.

În viziunea Colegiului penal, instanța de apel judecând apelurile declarate în

speța dată, a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, verificând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și cercetate de instanța de apel, care s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate în prezenta

cauză, verificându-le sub aspectul pertinenței, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, atât pe cele obținute în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul

cercetării judecătorești, atât ale acuzării cât și ale apărării, stabilind aspectele de

fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpaților de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal.

Alegațiile recurenților precum că, partea acuzării nu a prezentat probe

suficiente ce ar confirma vinovăția inculpaților, iar cele administrate la caz nu

indică la comiterea de către ultimii a infracțiunii imputate lor, Colegiul consideră că

nu au nici un suport legal.

Din studiul hotărârilor judecătorești, în prezenta speță, se constată că,

concluziile instanțelor de judecată privind vinovăția inculpaților în săvârșirea

furtului în proporții deosebit de mari de la partea vătămată Frunza Ch., au fost

bazate pe cumulul de probe enunțat în punctul 5. al prezentei decizii și anume:

6

- declarațiile părții vătămate Frunza Ch. și martorului Frunza L., din care

rezultă că la data de 02.06.2015 în intervalul de timp de la ora 06.30 până la 12.30,

din domiciliul lor, amplasat în r-ul Strășeni s. Cojușna str. M. Viteazu 20 „B”, au

fost sustrase bunuri materiale, bijuterii și bani în valoare totală de 126.660 lei,

menționând că doar inculpatul, Bogdan G., cunoștea că aceștia dețin sume bănești

la domiciliu, și chiar unde erau păstrate aceste sume, deoarece anterior a fost în

relații de concubinaj cu fiica lor și a locuit în domiciliul lor, fapt confirmat și de

martorul Iliev T. – fiica părții vătămate. Tot din declarațiile persoanelor menționate

se reține că după ce inculpatul, Bogdan G., s-a despărțit de fiica lor, aproximativ în

luna mai 2013, acesta împreună cu inculpatul Samoila D., au venit la domiciliul lor,

cerând de a a-i fi restituite un set de instrumente, ce au rămas la ei, unde în

rezultatul refuzului primit, inculpatul Bogdan G., a amenințat că părții vătămate,

ulterior îi va părea rău pentru aceasta;

- din declarațiile martorului Orlov A., se atestă că acesta a dat în chirie casa

situată pe str. Drumul Crucii, 88 mun. Chișinău, inculpatului Bogdan G., iar la

momentul transmiterii imobilului era și inculpatul Samoil D., de unde a înțeles că

ambii vor locui acolo. La momentul dării în chirie a casei menționate, cu excepția

mobilei, careva lucruri, instrumente de ale sale sau ale chiriașilor anteriori și anume

răngi, clește nu erau în locuința dată. Instrumentele ridicate la momentul

percheziției de către colaboratorii de poliție și anume ranga și cleștele nu îi

aparțineau.

Instanța de recurs menționează că probele mai sus menționate deși nu indică

direct la săvârșirea infracțiunii de către inculpați acestea coroborează cu un șir de

probe auxiliare și anume:

- procesul verbal de percheziție din data de 06.06.2013 și tabelul fotografic

(f.d. 95-105 v. 1) efectuat la domiciliul ce era închiriat de către inculpați de la

martorul Orlov A., de unde au fost ridicate mai multe obiecte inclusiv cleștele cu

mâner galben, care se afla la domiciliul părții vătămate, ranga cu care a fost

deschisă ușa locuinței ce aparține lui Frunza Ch. și centura neagră „Louis Vuiton”;

- declarațiile martorilor-colaboratori de poliție Caraman Iu. și Constantin M.,

din care rezultă că ei au participat la efectuarea percheziției la domiciliul închiriat

de către inculpați și au ridicat obiectele sus nominalizate și indicate în procesul

verbal respectiv;

- procesele verbale de recunoaștere a obiectelor din 07.06.2013 și 12.06.2013

(f.d. 110-111, f.d. 115-117 v. 1) de către partea vătămată, potrivit cărora aceasta a

recunoscut centura de culoare neagră ridicată de la domiciliul închiriat de către

inculpați, ce a fost sustrasă de la el și respectiv cleștele cu mâner de culoare

galbenă, care a dispărut din ograda sa la ziua săvârșirii furtului;

- declarațiile martorului Holban S., care a confirmat că ea a făcut cadou părții

vătămate centura de culoare neagră, ce i-a fost sustrasă și care avea inscripționat pe

cataramă „LV”;

- raportul de expertiză nr. 3092 din 28.06.2013 (f.d. 161-161 v. 1) și declarațiile

expertului Costicean A., din care rezultă că anume cu ranga, ridicată de la

7

domiciliul închiriat de către inculpați, a fost săvârșită spargerea ușii de la intrarea

în domiciliul părții vătămate la data comiterii furtului;

- procesele verbale de reținere din 05.06.2013 a inculpaților Bogdan G. și

Samoila D., din care rezultă că la momentul reținerii la aceștia au fost depistate

sume bănești în mărime de 300 euro, 1.545 lei și respectiv 4.118 lei, deși inculpații

nu aveau venituri stabile;

- descifrările convorbirilor de pe telefoanele mobile ale inculpaților (f.d. 195-

211 v. 1) și procesul verbal de examinare al acestora (f.d. 212 v. 1), din care se atestă

că la data de 02.06.2013 la ziua săvârșirii infracțiunii, atât la inculpatul Bogdan G.,

cât și la inculpatul Samoil D. în convorbirile telefonice ale acestora este un interval

liber de timp de la orele 10.14 până la 12.37 și respectiv între orele 09.05 până la

12.30, adică o perioadă similară la ambii inculpați, după care de asemenea ambii

inculpați își introduc cartelele SIM în alte telefoane mobile, fapt ce coincide cu

perioada în care a fost comisă infracțiunea imputată acestora și care potrivit

rechizitoriului a fost săvârșită la aceiași dată în perioada de timp între orele 06.30 –

12.30.

În același timp, instanța de recurs consideră că, declarațiile martorilor Eremia

L. și Arnaut V., prin care în opinia recurenților se confirmă faptul că în ziua și în

intervalul orelor când a fost săvârșită infracțiunea, inculpații au fost în compania

acestor martori și nu au comis crima imputată lor, atât prima instanță, cât și cea de

apel, întemeiat le-a apreciat critic pentru că inculpații se află în relații de prietenie

cu aceste persoane, martorul Arnaut V., fiind chiar finul de cununie al inculpatului

Bogdan G. Astfel, declarațiile acestora purtând un caracter de a-i înlătura de la

răspundere penală pe inculpați. Mai mult ca atât declarațiile acestora, în opinia

Colegiului nu corespund întru totul adevărului, fiind neconsecvente, deoarece

martorul Eremia L. inițial în cadrul urmăririi penale la data de 12.06.2013 (f.d. 61 v.

1) a declarat că i-a văzut pe inculpați la data de 31 mai 2013 și s-au întâlnit

următoarea dată la data de 02.06.2013 în jurul orei 12.30, iar ulterior și-a modificat

declarațiile menționând că în seara de 01.06.2013 până la 02.06.2013 în jurul orelor

11.00 s-a aflat la domiciliul și în compania inculpatului Bogdan G., și respectiv în

dimineața zilei de 02.06.2013, fiind și în compania lui Samoila D. Tot aici, nu este de

neglijat și acel fapt că în cadrul urmăririi penale la data de 17.07.2013 fiind efectuată

confruntarea între inculpatul Samoila D. și martorul Eremia L. (f.d. 85-86 v. 1)

ultima a declarat că la data de 01.06.2013 nu a fost la domiciliul inculpatului

Bogdan G., dar a înnoptat la prietena sa Panța N., iar cu inculpații s-a întâlnit la

data de 02.06.2013 în jurul orelor 10.00-11.00. Fiind audiată, în cadrul cercetării

judecătorești (f.d. 26 v. 3), martorul Eremia L. a menționat că, după reținerea

inculpatului Bogdan G., a vorbit cu ea fiind contactată de către ultimul.

Astfel, instanța de recurs concluzionează că declarațiile date în cadrul

urmăririi penale de către martorului Eremia L. la data de 12.06.2013 și respectiv cele

din 17.07.2013 date la confruntarea cu inculpatul Samoila D., au fost făcute mai

aproape de comiterea infracțiunii imputate inculpaților, iar evenimentele ce s-au

produs au fost mai recente, ceea ce presupune o sinceritate mai vădită în astfel de

8

situații, în raport cu declarațiile date ulterior de către acest martor, mai ales în

situația când a fost contactată după reținere de către inculpatul Bogdan G., fiind

influențată de către ultimul.

De menționat este și acel fapt că, din declarațiile făcute de către martorul

Arnaut V., se reține că inculpatul Bogdan G., anterior i-a transmis lui la păstrare

bani în sumă de 500 euro, iar la data de 02.06.2013 în jurul orei 10.00 s-a întâlnit cu

ultimul pentru a-i transmite această sumă împreună cu actele sale. Tot acest martor

a declarat că i-a dat în folosire inculpatului Bogdan G., automobilul său pentru a

presta servicii de taxi și a-și face bani de cheltuială, deoarece nu avea surse de

existență. Astfel, în viziunea instanței de recurs, declarațiile martorului Arnaut V.

sânt contradictorii și parțial alogice, fiind corect apreciate de către instanțele

ierarhic inferioare ca o tentativa de ușurare a situației inculpaților pentru evitarea

răspunderii penale. Mai mult ca atât, rezultând din declarațiile martorului Eremia

L., precum și declarațiile date în cadrul urmăririi penale de către martorii Istrate N.

și Panța N. acestea au menționat că întâlnindu-se cu inculpații până la ziua

săvârșirii infracțiunii imputate ultimilor, ele achitau conturile pentru consumațiile

de la bar, deoarece inculpații invocau că nu au bani și că le este greu, iar Istrate N.,

chiar și i-a împrumutat inculpatului Bogdan G. suma de 50 de euro, pe care nu i-a

restituit până în prezent. Însă, tot din declarațiile martorilor Eremia L. și Panța N.,

se atestă că la data de 02.06.2013 – ziua comiterii infracțiunii, inculpații au achitat

consumația la barul unde și-au petrecut timpul.

La fel, din declarațiile martorilor Eremia L., Panța N., Istrate N., Istrati I.,

rezultă că inculpatul Bogdan G. și inculpatului Samoila D., erau adesea împreună și

locuiau la aceiași gazdă, ceea ce în opinia Colegiului, întemeiat a permis instanțelor

de fond de a conchide, în cumul cu celelalte probe că inculpații au avut o înțelegere

prealabilă și au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod penal, mai

ales că anterior aceștia au mai comis împreună infracțiuni, fapt confirmat prin

sentințele Judecătoriei Hâncești din 26 ianuarie 1993 și 14 aprilie 1994 (f.d. 161-166

v. 2). Astfel, având în vedere circumstanțele menționate, instanța de recurs

consideră nefondate criticile inculpatului Bogdan G., în ce privește lipsa probelor

precum că infracțiunea a fost săvârșită prin înțelegere prealabilă cu inculpatul

Samoila D.

Instanțele de fond, în opinia Colegiului penal, just au reținut ca probe

indirecte, ce coroborează cu declarațiile părții vătămate Frunza Ch., martorilor

Frunza L., Iliev T., precum și celelalte probe menționate mai sus, și declarațiile

martorilor Munteanu A. și Stratulat I., care sânt vecinii părții vătămate, din

declarațiile cărora se reține acel fapt că la data săvârșirii infracțiunii – 02.06.2013 în

intervalul de timp, orele 06.30-12.30, ei nu au auzit câinele lătrând, ceea ce permite

a conchide că au pătruns persoane cunoscute, iar inculpatul Bogdan G., fiind una

dintre acestea, deoarece a locuit aproximativ 2 ani în această gospodărie, de unde

au fost sustrase bunurile și banii părții vătămate.

Tot la capitolul în ce privește alegațiile recurenților precum că instanțele

ierarhic inferioare nu au luat în considerație probele părții apărării, bazându-se pe

9

cele ale acuzării, care nu corespund adevărului, Colegiul consideră că în prezenta

speță, pe parcursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești în

ambele instanțe au fost respectate normele de procedură penală, probele fiind

administrate, verificate și apreciate în condițiile legii.

Învederând prevederile art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că

declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, ale martorilor sânt probe egale, nefiind

stipulat că declarațiile inculpaților au prioritate față de cele ale părților vătămate

sau martorilor, iar instanța de judecată, ținând cont de egalitatea părților în proces,

este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probelor

prezentate de părți, în egală măsură, ca ulterior să le dea acestora o apreciere

obiectivă și sub toate aspectele.

Așa cum reiese în mod evident din lucrările dosarului, prima instanță a dat

deplină eficiență probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și evidențiind

aspectele concordante ce confirmă vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii

ce le-a fost imputată prin rechizitoriu. La fel, reieșind din analiza textuală a deciziei

instanței de apel, Colegiul lărgit constată că și această instanță a respectat această

obligație, apreciind în mod obiectiv atât declarațiile părții vătămate, martorilor, cât

și ale inculpaților, iar declarațiile părții vătămate Frunza Ch. și-au găsit confirmarea

și prin alte probe cercetate și verificate în cadrul ședinței de judecată.

După cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul

acestor probe în modul în care dânșii au relatat informațiile cunoscute de ei și care

întemeiat au permis de a conchide vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal, făcând o apreciere obiectivă și corectă a

tuturor probelor.

Deși, în prezenta cauză supusă judecării, prevalează probele indirecte în

coraport cu cele directe, însă potrivit considerentelor teoretice și jurisprudenței în

cazul dacă există două sau mai multe probe indirecte, acestea ar putea fundamenta

o hotărâre de condamnare, dacă din înlănțuirea lor logică rezultă o concluzie

univocă referitoare la vinovăția inculpaților, fapt incident și în prezenta speță.

De altfel, Colegiul lărgit reiterează că, indiscutabil, chestiunea cu privire la

aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare, care este invocată de

recurenți, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea ei este de competența

instanțelor de fond.

Prin urmare, având în vedere și jurisprudența constantă a Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a

recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu

apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Argumentele recurenților precum că de către organul de urmărire penală la

efectuarea percheziției și ridicării obiectelor de la domiciliul închiriat de la Orlov

A., au fost admise încălcări ale art. 127 și 128 Cod de procedură penală, instanța de

recurs le consideră nefondate, deoarece au fost invocate abia la etapa recursului

10

ordinar, nefiind obiect de discuți în instanțele de fond, ceea ce este inadmisibil

reieșind din dispoziția alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală. Mai mult ca atât,

acțiunile menționate nu au fost contestate la etapa terminării urmăririi penale de

către inculpați și nu au înaintat careva cereri sau demersuri în sensul vizat, în

conformitate cu prevederile art. 293 alin. (6) Cod de procedură penală. Din

procesele verbale de informare despre terminarea urmăririi penale (f.d. 111-114 v.

2) rezultă că inculpatul Bogdan G. și apărătorul său nu au avut careva cereri, iar

inculpatul Samoila D. și apărătorul său au solicitat doar efectuarea unei confruntări

suplimentare cu martorul Eremia L. și restituirea banilor ridicați în cadrul reținerii.

În ce privește argumentul inculpatului Samoila D., precum că au fost

modificate de către instanța de judecată, declarațiile date de către martorul Istrati I.,

este apreciat ca neîntemeiat de către Colegiul penal, pentru că rezultând din

materialele cauzei, nici inculpatul Samoila D și nici apărătorul său, nu au uzat de

dreptul său prevăzut la art. 336 alin. (6) Cod de procedură penală și nu au formulat

obiecții asupra procesului verbal al ședinței de judecată, indicând inexactitățile și

motivele pentru care îl consideră incomplet.

Referitor la critica inculpaților, precum că partea vătămată Frunza Ch. și

martorii-colaboratorii de poliție, Constantin M. și Caraman Iu. au dat declarații

false, instanța de recurs le consideră declarative, deoarece aceste persoane atât în

cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești, au fost avertizați

pentru darea declarațiilor false și răspunderea ce o poartă în acest caz, conform art.

312 Cod penal și au dat declarații fiind sub jurământ, declarațiile acestora

coroborând între ele și cu alte probe administrate la dosar.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul lărgit, apreciază ca juste concluziile

instanței de apel, privind constatarea vinovăției inculpaților Bogdan G. și Samoila

D. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit concluzionează că recursurile

declarate sânt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca inadmisibile.

Referitor la recursurile suplimentare declarate de către inculpații Samoila D. și

Bogdan G.

Colegiul penal statuează că recursurile suplimentare declarate de către

inculpați urmează a fi respinse, din motiv că acestea sânt depuse peste termen.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Așadar, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 martie

2015, care este contestată cu recursuri ordinare de către inculpați, a fost pronunțată

integral la data de 28 aprilie 2015. Astfel, în prezenta speță termenul pentru recurs

de 30 zile se calculează începând cu 29 aprilie 2015 până la data de 28 mai 2015

(ultima zi pentru declararea recursului), însă inculpații au declarat recursurile

suplimentare, potrivit amprentei ștampilei de pe plicul poștal, la data de 23 iunie

11

2015 (f.d. 16, 19 v. 5), adică după expirarea termenului legal de declarare a

recursului ordinar.

Totodată, Colegiul remarcă că, legea procesual-penală nu face care mențiuni

referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu stabilește alte

termene pentru actele suplimentare, decât cele prevăzute la art. 422 Cod de

procedură penală.

Prin urmare rezultă că, persoanele indicate în dispoziția art. 421 Cod de

procedură penală, care au declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus

recursuri suplimentare, acestea se vor considera ca depuse în termen, dacă ele se

încadrează în termenul de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de

apel.

Învederând cele menționate, Colegiul penal conchide că recursurile

suplimentare declarate de către inculpați, sânt declarate peste termenul legal

prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, deoarece termenul de declarare a

recursului împotriva deciziei instanței de apel a expirat la data de 28 mai 2015.

Ținând cont de circumstanțele constatate, instanța de recurs concluzionează

asupra inadmisibilității recursurilor suplimentare declarate de către inculpați, ca

fiind declarate peste termen.

penal lărgit,

D E C I D E:

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către inculpații

Samoila Dumitru și Bogdan Grigore, cu menținerea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 31 martie 2015 și a sentinței Judecătoriei Strășeni din 03

februarie 2015, în cauza penală privindu-i pe Samoila Dumitru Ion și Bogdan

Grigore Vasile.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 29 septembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

12