1ra-301/2016 — art. 186 al. 5 CP

Dosarul nr. 1ra-301/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Jecov N. în numele inculpatului Liuțcan Ivan, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 23 septembrie 2015, în cauza penală în

privința lui

Liuțcan Ivan Vasili, născut la 04 noiembrie 1989,

originar și domiciliat sat. Copceac, str. Suvorov 1.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură

penală, Liuțcan Ivan a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5), 90 Cod penal la 5 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de

4 ani.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Iusiumbeli L., în privința căruia hotărîrile

judecătorești nu se contestă.

de 23.03.2013, în jurul orei 00.30, împreună cu Iusiumbeli L., cu scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns în depozitul cu pesticide al colhozului

„Pobeda”, amplasat la marginea sat. Copceac, r-nul Ceadîr-Lunga, de unde pe ascuns au

sustras pesticide în sumă totală de 240163,25 lei, astfel cauzîndu-i părții vătămate o daună

materială în proporții deosebit de mari.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, în partea stabilirii pedepsei, prin care lui Liuțcan

Ivan să-i fie stabilită pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis,

din motivul blîndeței pedepsei.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei

inculpatului nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, de motivul infracțiunii, de

personalitatea inculpatului, de circumstanțele cauzei, de influența pedepsei aplicate

asupra reeducării inculpatului.

1

De asemenea, în cadrul cercetării judecătorești nu au fost stabilite circumstanțe

prevăzute de art. 90 Cod penal, care ar duce la concluzia că nu este rațional ca inculpatul

să execute pedeapsa cu închisoare, că recunoașterea vinovăției în sine este о circumstanță

atenuantă, anterior inculpatul a fost condamnat, nu s-a corectat și din nou a comis

infracțiune.

În acest context, a indicat că pedeapsa stabilită inculpatului este contrară

prevederilor art. 61 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a inculpatului, precum

și de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea lui cît și din partea altor

persoane.

pronunțată integral la 21 octombrie 2015, a fost admis apelul, casată sentința parțial și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care:

- Liuțcan Ivan a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea

art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, la 6 ani închisoare în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin aceea, că prima instanță corect a

stabilit starea de fapt și de drept, corect a calificat acțiunile inculpatului conform învinuirii

formulate, pe baza probelor administrate la dosar, însă, nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75, 90 Cod penal.

Astfel, la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de

cerințele art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de

personalitatea inculpatului, care se caracterizează negativ, anterior a fost judecat pentru

infracțiuni similare, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia,

cît și de prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, astfel stabilindu-i o pedeapsă

sub formă de închisoare.

inculpatului Liuțcan I., prin intermediul oficiului poștal la 05 noiembrie 2015, în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care solicită casarea acesteia, cu

menținerea sentinței.

În motivarea recursului a indicat, că instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a luat

în considerație prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

prea aspră care nu este proporțională și echitabilă cu scopul pedepsei penale, inculpatul a

recunoscut vina, s-a căit pentru cele săvîrșite, nu prezintă pericol pentru societate,

considerînd că în privința ultimului putea fi menținută sentința.

inadmisibilității acestuia, din motiv că pedeapsa stabilită este echitabilă și în această parte

nu au fost comise erori de drept.

din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, doar în

temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură

penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de

2

procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în

art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Recurentul a invocat ca temeiuri pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, precum că decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, însă, aceste temeiuri

nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de recurent.

Potrivit textului recursului, recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recurs, în care nici nu se conțin

referiri la erori de drept concrete și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărîrii contestate, pct. 4.1. din decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

pedeapsa stabilită inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, instanța

de apel pronunțîndu-se argumentat asupra motivelor în latura pedepsei penale, invocate

în apel.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată în

conformitate cu prevederile legale, pedeapsa cu închisoare de 6 ani, este prevăzută de

sancțiunea art. 186 alin. (5) Cod penal, ce prevede pedeapsa de la 7 la 12 ani închisoare,

și decizia corespunde prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

soluție, care este susținută și de instanța de recurs, și a cărei reluare nu se mai impune.

Totodată, conform art. 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune recurentul

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice temei legal.

În consecință, reieșind din cele expuse, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a hotărîrii recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului

înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

3

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Jecov N. în numele

inculpatului Liuțcan Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat

din 23 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Liuțcan Ivan Vasili, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 februarie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

4