1re-34/2016 — art. 131 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 131 CPP
- Temei legal
- art.456 alin. 1 CPP
1re-34/2016 — art. 131 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1re-34/2016
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
24 februarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte URSACHE Petru
judecători NICOLAEV Ghenadie
MORARU Petru
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate de
petiționarul Mițcul Alexandru prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2015,
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de recurs: 11.01.2016 – 24.02.2016 .
C O N S T A T Ă:
La 31 martie 2015, la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a fost depusă
acțiunea civilă împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii
Inspectoratul Poliție Buiucani, mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală
Buiucani, mun. Chișinău, ÎI “Astrahan Lilia”, Ministerul Finanțelor, cu privire la
încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei penale în conformitate cu
prevederile Legii nr.87 și verificarea legalității ordonanței procurorului sectorului
Buiucani, mun. Chișinău și refuzul procurorului ierarhic superior să examineze
plîngerea sa în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, cu privire la efectuare de
către Direcția Administrare Fiscală Buiucani, mun. Chișinău, Inspectoratul de Poliție
Buiucani, mun. Chișinău și Procuratura Buiucani, mun. Chișinău a vizitei
neplanificate, neînmînarea rechizitoriului în cadrul cauzei penale.
Prin încheierea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2015, au
fost separate pretențiile lui Mițcul Alexandru împotriva Inspectoratului de Poliție
Buiucani, mun. Chișinău, Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, Direcția
Administrare Fiscală Buiucani, mun. Chișinău, ÎI “Astrahan Lilia”, Ministerul
1
Finanțelor, cu privire la verificarea legalității ordonanței procurorului sectorului
Buiucani, mun. Chișinău și refuzul procurorului ierarhic superior să examineze
plîngerea sa în ordinea art. 313 Cod de procedură penală cu privire la efectuare de
către Direcția Administrare Fiscală Buiucani, mun. Chișinău, Inspectoratul de Poliție
Buiucani, mun. Chișinău și Procuratura Buiucani, mun. Chișinău a vizitei
neplanificate, neînmînarea rechizitoriului în cadrul cauzei penale aflate rol în cadrul
judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.
Nefiind de acord cu încheierea dată, Mițcul Alexandru a atacat-o cu recurs,
prin care a solicitat casarea încheierii și examinarea plîngerii din 09.03.2015, precum
și supunerea materialelor pentru efectuarea unei expertize, examinarea refuzului
procurorului de a supune controlului ordonanța din 15.09.2014, anularea ordonanței
din 15.09.2014, scoaterea sa de sub urmărirea penală, invocînd ilegalitatea încheierii
emise pe motivul aprecierii eronate a circumstanțelor de fapt.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2015,
recursul declarat a fost respins ca fiind inadmisibil, cu menținerea încheierii
contestate.
Audiind participanții la proces și studiind materialele dosarului, instanța de
recurs a conchis că recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, din
următoarele considerente.
Instanța de recurs a reiterat că în conformitate cu prevederile art. 313 alin.(6)
Cod de procedură penală, „încheierea judecătorului de insțrucție este irevocabilă, cu
excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi jale, scoaterea persoanei de
sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea
urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în en de 15 zile de la
data pronunțării”.
De asemenea instanța de recurs a stabilit, inadmisibilitatea cerințelor
recurentului. Prin încheierea primei instanțe a fost soluționată competența la
examinarea plîngerii depuse de către Mițcul Alexandru, or, competența de examinare
a plîngerilor depuse de către participanții procesului în cadrul cauzei penale aflate pe
rol în instanța de judecată, se examinează nemijlocit de către instanța de judecată care
examinează cauza penală, deoarece art. 313 Cod de procedură penală, nu prevede
posibilitatea de a fi contestată cu recurs încheierea privind examinarea plîngerii
împotriva ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale.
În contextul dat, instanța de recurs a menționat că prima instanță a disjuns
plîngerea depusă către Mițcul Alexandru, avînd în vedere că aceasta ține de
competența judecătorului de instrucție și nu a judecătorului de drept comun, astfel
încît încheierea recurată la caz nu poate fi supusă recursului de către părți, lucru
menționat însuși în încheierea contestată.
2
Astfel, instanța de recurs a indicat că acuzatorul de stat, urma să conteste
încheierea instanței de fond în ordinea menționată mai sus, însă în situația dată,
recursul declarat de către Mițcul Alexandru, a fost considerat inadmisibil.
Mițcul Alexandru a declarat un șir de cereri de recurs în anulare, prin care
solicită casarea deciziei instanței de recurs, susținînd că instanțele de judecată nu au
examinat în mod obiectiv plîngerea înaintată de către el și nu s-au pronunțat asupra
tuturor motivelor indicate.
În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile expuse în art. 452 –
455 Cod de procedură penală.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora
din următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul
General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în
numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea
Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după
epuizarea căilor ordinare de atac.
În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală
cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu
menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii
atacate.
Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se
menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd
Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova
despre depunerea cererii.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în
anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost
judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare
sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac,
reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură
penală – adică calea apelului și recursului ordinar.
În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în
anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012,
poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de
atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă.
Astfel, împotriva încheierilor judecătorești, prin care s-au soluționat alte
chestiuni decît vinovăția și condamnarea persoanei, acestea au numai un dublu grad
3
de jurisdicție, instanța de fond și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin
dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare, iar recursul declarat de
condamnat este inadmisibil, deoarece o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi
atacată în ordinea recursului în anulare.
Reieșind dispozițiile legale expuse mai sus, raportîndu-le la speța dată rezultă
că, încheierea judecătorului de instrucție, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri
irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate
cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat
împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea
hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare.
Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate, întrucît
acestea nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de
procedură penală.
În temeiul art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de petiționarul Mițcul
Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai
2015, deoarece nu corespund cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod
de procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată integral la 26 februarie 2016.
Președinte URSACHE Petru
Judecător NICOLAEV Ghenadie
Judecător MORARU Petru
4