1re-34/2016 — Art. 131 CPP

La 31 martie 2015, la Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a fost depusă acțiunea civilă împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii Inspectoratul Poliție Buiucani, mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani, mun. Chișinău, ÎI “Astrahan Lilia”, Ministerul Finanțelor, cu privire la încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei penale în conformitate cu prevederile Legii nr.87 și verificarea legalității ordonanței procurorului sectorului Buiucani, mun. Chișinău și refuzul procurorului ierarhic superior să examineze plîngerea sa în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, cu privire la efectuare de către Direcția Administrare Fiscală Buiucani, mun. Chișinău, Inspectoratul de Poliție Buiucani, mun. Chișinău și Procuratura Buiucani, mun. Chișinău a vizitei neplanificate, neînmînarea rechizitoriului în cadrul cauzei penale.

Prin încheierea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2015, au fost separate pretențiile lui Mițcul Alexandru împotriva Inspectoratului de Poliție Buiucani, mun. Chișinău, Procuratura Buiucani, mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Buiucani, mun. Chișinău, ÎI “Astrahan Lilia”, Ministerul 1 Finanțelor, cu privire la verificarea legalității ordonanței procurorului sectorului Buiucani, mun. Chișinău și refuzul procurorului ierarhic superior să examineze plîngerea sa în ordinea art. 313 Cod de procedură penală cu privire la efectuare de către Direcția Administrare Fiscală Buiucani, mun. Chișinău, Inspectoratul de Poliție Buiucani, mun. Chișinău și Procuratura Buiucani, mun. Chișinău a vizitei neplanificate, neînmînarea rechizitoriului în cadrul cauzei penale aflate rol în cadrul judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Nefiind de acord cu încheierea dată, Mițcul Alexandru a atacat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea încheierii și examinarea plîngerii din 09.03.2015, precum și supunerea materialelor pentru efectuarea unei expertize, examinarea refuzului procurorului de a supune controlului ordonanța din 15.09.2014, anularea ordonanței din 15.09.2014, scoaterea sa de sub urmărirea penală, invocînd ilegalitatea încheierii emise pe motivul aprecierii eronate a circumstanțelor de fapt.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2015, recursul declarat a fost respins ca fiind inadmisibil, cu menținerea încheierii contestate.

Audiind participanții la proces și studiind materialele dosarului, instanța de recurs a conchis că recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente. Instanța de recurs a reiterat că în conformitate cu prevederile art. 313 alin.(6) Cod de procedură penală, „încheierea judecătorului de insțrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi jale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în en de 15 zile de la data pronunțării”. De asemenea instanța de recurs a stabilit, inadmisibilitatea cerințelor recurentului. Prin încheierea primei instanțe a fost soluționată competența la examinarea plîngerii depuse de către Mițcul Alexandru, or, competența de examinare a plîngerilor depuse de către participanții procesului în cadrul cauzei penale aflate pe rol în instanța de judecată, se examinează nemijlocit de către instanța de judecată care examinează cauza penală, deoarece art. 313 Cod de procedură penală, nu prevede posibilitatea de a fi contestată cu recurs încheierea privind examinarea plîngerii împotriva ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale. În contextul dat, instanța de recurs a menționat că prima instanță a disjuns plîngerea depusă către Mițcul Alexandru, avînd în vedere că aceasta ține de competența judecătorului de instrucție și nu a judecătorului de drept comun, astfel încît încheierea recurată la caz nu poate fi supusă recursului de către părți, lucru menționat însuși în încheierea contestată. 2 Astfel, instanța de recurs a indicat că acuzatorul de stat, urma să conteste încheierea instanței de fond în ordinea menționată mai sus, însă în situația dată, recursul declarat de către Mițcul Alexandru, a fost considerat inadmisibil.

Mițcul Alexandru a declarat un șir de cereri de recurs în anulare, prin care solicită casarea deciziei instanței de recurs, susținînd că instanțele de judecată nu au examinat în mod obiectiv plîngerea înaintată de către el și nu s-au pronunțat asupra tuturor motivelor indicate. În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile expuse în art. 452 – 455 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia a fost verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă. Astfel, împotriva încheierilor judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decît vinovăția și condamnarea persoanei, acestea au numai un dublu grad 3 de jurisdicție, instanța de fond și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare, iar recursul declarat de condamnat este inadmisibil, deoarece o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare. Reieșind dispozițiile legale expuse mai sus, raportîndu-le la speța dată rezultă că, încheierea judecătorului de instrucție, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate, întrucît acestea nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În temeiul art. 456, 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de petiționarul Mițcul Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2015, deoarece nu corespund cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 26 februarie 2016. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 4