1ra-144/2016 — art. 42,244 alin. 2 lit. b CP, art. 314 alin. 1 CP, art. 310 alin. 1 CP, art. 361 alin. 1 CP

1ra-144/2016 — art. 42,244 alin. 2 lit. b CP, art. 314 alin. 1 CP, art. 310 alin. 1 CP, art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-144/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

26 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

ALERGUȘ Constantin

TIMOFTI Vladimir

MORARU Petru

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2015, în cauza penală privindu-i pe

GROZA Alexandr Alexandr, născut la 19 iunie

1975, originar din r-nul Anenii Noi și domiciliat în mun.

Chișinău, str. Albișoara, 84/4, ap. 23;

GROZA Alexandr Foma, născut la 08 septembrie

1953, originar din or. Tiraspol și domiciliat în mun.

Chișinău, str. Albișoara, 84/4, ap. 23.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.06.2012 – 15.12.2014;

Instanța de apel: 11.03.2015 – 24.06.2015;

Instanța de recurs: 18.11.2015 –26.01.2016.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Alexandr Alexandr, învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 314 alin. (1) Cod penal, a

fost achitat pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Groza Alexandr Alexandr și Groza Alexandr Foma, învinuiți de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, au fost achitați pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

De asemenea, a fost încetat procesul penal în privința lui Groza Alexandr Alexandr,

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 310 alin. (1) și art. 361 alin. (1) Cod penal, în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

1

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b), 310 alin. (1) și 314 alin. (1) Cod

penal, precum că el, intenționat a săvârșit infracțiunile de confecționare, deținere și folosire a

documentelor oficiale false, falsificarea probelor în procesul civil și constrângerea martorului de

a face declarații mincinoase, precum și de a se eschiva de la aceste obligații, în următoarele

circumstanțe.

La 20 martie 2008 Groza Al. Al., împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane

nestabilite de organul de urmărire penală, acționând cu intenție directă, urmărind scopul

confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false în circumstanțe necunoscute, a

întocmit un contract fictiv de împrumut între directorul S.R.L. „Cupole de Aur”, Burnusus N. și

persoana fizică Groza Al. Al., precum că ultimul a acordat un împrumut bănesc în sumă de 515

000 lei pentru achitarea primei rate companiei de leasing pentru procurarea automobilului de

model „Lexus LS 460 Lh”, în care a contrafăcut semnătura directorului S.R.L. „Cupole de Aur”,

Burnusus N, iar contractul menționat îi oferea dreptul de creditor al agentului economic S.R.L.

„Cupole de Aur” estimat la valoarea de 515 000 lei.

Conform raportului de expertiză nr. 2144/2145 din 18.08.2010 semnătura de la rubrica

„Заемщик” din contractul de împrumut („Договор займа”), datat cu 20.03.2008, nu a fost

executată de către Burnusus N. Această semnătură a fost executată de către o altă persoană prin

procedeul copierii în transparență. Groza Al. Al. a deținut contractul de împrumut falsificat datat

cu 20.03.2008 până la 25.05.2010, când în cadrul percheziției la domiciliul său din mun.

Chișinău str. Albișoara 84/4, ap. 23, acesta a fost ridicat de către organul de urmărire penală.

Tot el, la 17 aprilie 2008, împreună și prin înțelegere prealabilă cu persoane nestabilite de

organul de urmărire penală, a întocmit un contract fictiv de împrumut între directorul SRL

„Cupole de Aur”, Burnusus N. și persoana fizică Groza Al. Al., precum că ultimul a acordat un

împrumut bănesc în sumă de 1 500 000 lei pe un termen de 6 luni, dar rambursarea acestei sume

să nu fie mai târziu de data de 17.10.2008, în care a contrafăcut semnătura directorului S.R.L.

„Cupole de Aur”, Burnusus N. Contractul menționat îi oferea dreptul de creditor al agentului

economic SRL „Cupole de Aur” estimat la valoarea de 1 500 000 lei.

Conform raportului de expertiză nr. 2144/2145 din 18.08.2010 semnătura de la rubrica

„Заемщик” din contractul de împrumut („Договор займа „беспроцентного”) nr. 01/17-04,

datat cu 17.04.2008, nu a fost executată de către Burnusus N. Această semnătură a fost

executată de către o altă persoană (persoane) prin procedeul imitației libere.

La 20 august 2009 Groza Al. Al. a înaintat, în calitate de reclamant, la Judecătoria

Buiucani mun. Chișinău o acțiune civilă prin care a solicitat încasarea din contul S.R.L. „Cupole

de Aur” în favoarea sa a datoriei în mărime de 1 594 400 lei și penalități în mărime de 573 998

lei, bazându-și pretențiile sale pe contractul de împrumut nr. 01/17-04 datat cu 17.04.2008, care

era intenționat falsificat de el și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală în

circumstanțe necunoscute, anexând la acțiunea civilă copia contractului menționat.

După care, Groza Al. Al., în scopul prezentării ulterioare în instanța de judecată, a deținut

contractul de împrumut falsificat nr. 01/07-04 datat cu 17.04.2008 până la 25.05.2010, când în

2

cadrul percheziției la domiciliul său din mun. Chișinău str. Albișoara, 84/4, ap. 23, acesta a fost

ridicat de către organul de urmărire penală.

Tot Groza Al. Al. a fost învinuit de organul de urmărire penală de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 314 alin. (1) Cod penal, precum că el în luna august 2010, prin intermediul

legăturii telefonice, în timpul discuției cu cet. Burnusus N., l-a constrâns pe ultimul, de a se

eschiva să facă declarații în calitate de martor în cauza penală nr. 2010990111, amenințându-l cu

divulgarea de date compromițătoare precum că Burnusus N. i-ar fi realizat armament și muniții

și el dispune de material video și audio despre acest fapt. La 25.08.2010, în jurul orei 13:00,

aflându-se la terasa localului de agrement din preajma teatrului „Licurici” situat în mun.

Chișinău str. 31 august 1989, l-a constrâns pe cet. Burnusus N., să-și schimbe declarațiile date în

calitate de martor în cadrul cauzei penale nr. 2010990111 și să facă declarații mincinoase

organului de urmărire penală, precum că el ar fi semnat contractul de împrumut între directorul

SRL „Cupolele de Aur” și cet. Groza Al. Al. din 20 martie 2008 și contractul nr. 01/17-04 din

17 aprilie 2008, însă a uitat, amenințându-l cu divulgarea de date compromițătoare precum că

Burnusus N. i-ar fi realizat lui Groza Al. Al. armament și muniții.

Groza Al. F. a fost învinuit de organul de urmărire penală de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, precum că el, în coparticipare cu Groza Al.

Al. a săvârșit infracțiunea de evaziunea fiscală a întreprinderilor, care a condus la neachitarea

impozitelor în proporții deosebit de mari, în următoarele circumstanțe.

Groza Al. F., activând în temeiul procesului-verbal al adunării generale a asociaților din

07.07.2008 unic fondator și administrator al SRL „Alexplast-Grup” (denumirea anterioară SRL

„Stilplast-FGF”), cod fiscal 1007600068257, cu sediul juridic în mun. Chișinău, str. Muncești

nr. 43, având în virtutea funcției deținute obligațiuni în vederea organizării și asigurării ținerii

evidenței contabile, întocmirii și prezentării oportune, complete și corecte a documentelor

primare și a registrelor contabile, întocmirii și prezentării organului fiscal a dărilor de seamă

fiscale, asigurării integrității documentelor de evidență contabilă în conformitate cu cerințele

legislației, efectuării decontărilor bănești în numerar cu utilizarea mașinilor de casă și de control

cu memorie fiscală, prezentării informației veridice despre veniturile rezultate din activitatea de

întreprinzător, dar și achitarea în termen și integrală a sumelor calculate ale impozitelor și

taxelor, asigurând exactitatea și veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate, acționând în

interes material pentru diminuarea plăților ce urmau a fi achitate în bugetul public național, în

complicitate cu fiul să Groza Al. Al., împreună cu care administrau de facto SRL „Alexplast-

Grup”, în perioada anilor 2009 - 2010 au organizat și săvârșit acțiuni de evaziune fiscală în

proporții deosebit de mari.

Groza Al. F. în coparticipare cu Groza Al. Al. fiind proprietarii de facto ai SRL

„Alexplast-Grup”, participând în egală măsură la administrarea și adoptarea deciziilor în cadrul

acesteia, în perioada de referință, paralel activității legale de ducere a evidenței contabile,

raportării financiare și fiscale, au organizat neprezentarea pentru înregistrarea în contabilitate a

unei părți a cererilor de comenzi, contractelor, actelor de îndeplinire a lucrărilor pentru persoane

fizice, dar și a mijloacelor financiare încasate pentru producerea, livrarea și instalarea

3

elementelor de profil din aluminiu și policlorură de vinii în valoare totală de 2549004,37 lei,

fără întocmirea documentelor primare, financiare sau fiscale prevăzute de legislație, asigurând

acumularea acestora doar pentru evidență proprie.

În baza datelor și documentelor incomplete, contabilitatea SRL „Alexplast-Grup” a

pregătit dările de seamă financiare și fiscale, cu date eronate cu privire la veniturile și

cheltuielile reale ale întreprinderii, în baza cărora erau calculate contribuțiile la bugetul public

național, documente care erau semnate drept veridice în unele cazuri de către Groza Al. F., în

altele de Groza Al. Al. și prezentate organelor fiscale ale Republicii Moldova. În dările de

seamă ale SRL „Alexplast-Grup” privind taxa pe valoarea adăugată pentru lunile iulie-

decembrie 2009, contrar prevederilor art. 94-95, 101-102 ale Codului Fiscal, au fost denaturate

datele privind livrările de mărfuri și servicii, prin micșorarea venitului real provenit din livrări

cu suma de 2 549 004,37 lei, fiind diminuată taxa pe valoare adăugată ce urma a fi calculată și

achitată în bugetul public național cu suma de 424834 lei, adică în proporții deosebit de mari.

De asemenea, Groza Al. Al. a fost învinuit de organul de urmărire penală în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, precum că el în coparticipare cu

Groza Al. F. a săvârșit infracțiunea de evaziunea fiscală a întreprinderilor, care a condus la

neachitarea impozitelor în proporții deosebit de mari, în următoarele circumstanțe.

Groza Al. Al. în coparticipare cu Groza Al. F., unic fondator și administrator al SRL

„Alexplast-Grup” (denumirea anterioară SRL „Stilplast-FGF”), cod fiscal 1007600068257 cu

sediul juridic în mun. Chișinău, str. Muncești nr. 43, fiind proprietarii de facto ai SRL

„Alexplast-Grup”, participând în egală măsură la administrarea și adoptarea deciziilor în cadrul

acesteia, în perioada anilor 2009-2010, paralel activității legale de ducere a evidenței contabile,

raportării financiare și fiscale, au organizat neprezentarea pentru înregistrarea în contabilitate a

unei părți a cererilor de comenzi, contractelor, actelor de îndeplinire a lucrărilor pentru persoane

fizice, dar și a mijloacelor financiare încasate pentru producerea, livrarea și instalarea

elementelor de profil din aluminiu și policlorură de vinii în valoare totală de 2 549 004,37 lei,

fără întocmirea documentelor primare, financiare sau fiscale prevăzute de legislație, asigurând

acumularea acestora doar pentru evidență proprie.

În baza datelor și documentelor incomplete, contabilitatea SRL „Alexplast- Grup” a

pregătit dările de seamă financiare și fiscale, cu date eronate cu privire la veniturile și

cheltuielile reale ale întreprinderii, în baza cărora erau calculate contribuțiile la bugetul public

național, documente care erau semnate drept veridice în unele cazuri de către Groza Al. Al., în

altele de Groza Al. F. și prezentate organelor fiscale ale Republicii Moldova. În dările de seamă

ale SRL „Alexplast-Grup” privind taxa pe valoarea adăugată pentru lunile iulie-decembrie 2009,

contrar prevederilor art. 94-95, 101-102 ale Codului Fiscal, au fost denaturate datele privind

livrările de mărfuri și servicii, prin micșorarea venitului real provenit din livrări cu suma de 2

549 004,37 lei, fiind diminuată taxa pe valoare adăugată ce urma a fi calculată și achitată în

bugetul public național cu suma de 424.834 lei, adică în proporții deosebit de mari.

procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către procurorii M. Sușițcaia și Bobrov Vl.

4

3.1. Procurorul M. Sușițcaia a solicitat admiterea apelului și casarea sentinței în partea

achitării lui Groza Al. Al. și Groza Al. F. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de 42, 244 alin.

(2) lit. b) din Codul penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care ultimii să fie recunoscuți

culpabili de comiterea infracțiunii nominalizate, cu dispunerea condamnării lor la pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 5000 unități convenționale pentru fiecare și cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de administrare și conducere pe un termen de 4 ani.

În argumentarea apelului s-a invocat că:

– sentința este ilegală sub aspectul calificării acțiunilor inculpaților și aprecierii

părtinitoare a probelor;

– sentința de achitare, reieșind din prevederile pct. 37 a Hotărârii Plenului Curții Supreme

de Justiție a Republicii Moldova „Privind sentința judecătorească” nr. 5 din 19.06.2006, poate fi

adoptată, doar în cazul în care faptele incriminate inculpatului nu au avut loc ori când

consecințele indicate în învinuire s-au produs în urma acțiunilor persoanei căreia i s-a pricinuit

dauna sau indiferent de voința cuiva;

– instanța de fond a ajuns la concluzia lipsei elementelor componenței de infracțiune și nu

a faptului infracțiunii, deoarece în partea descriptivă a sentinței analizează elementele

componenței de infracțiune, reținând în final doar vinovăția persoanelor, care ca element nu a

fost demonstrată, astfel, în partea ce ține de latura subiectivă - a invocat lipsa vinovăției sub

formă de intenție directă - important fiind scopul de cupiditate;

– în sentință se reține o evidentă contrazicere la analiza temeiurilor legale care determină

poziția instanței în partea ce ține de răspunderea penală, care apare numai pe baza faptei

persoanei, faptă ce conține semnele componenței infracțiunii;

– conform sentinței argumentările prezentate indică direct la existența faptei, în

corespundere cu dispoziția art. 51 alin. (1) din Cod penal, temeiul real al răspunderii penale îl

constituie fapta prejudiciabilă săvârșită, iar componența infracțiunii, stipulată în legea penală,

reprezintă temeiul juridic al răspunderii penale. Or, ca urmare, fapte infracționale sunt acelea

care întrunesc condițiile prevăzute în art. 14 Cod penal, adică acțiuni (inacțiuni) prejudiciabile,

prevăzute de legea penală, săvârșite cu vinovăție și pasibile de pedeapsă penală;

– instanța a dispus prin sentință excluderea probelor acuzării prin prisma prevederilor art.

93-94 din Codul de procedură penală fără a enunța temeinicia deciziei sale, or a face referință la

inadmisibilitatea acestora, limitându-se la simplul enunț precum că acesta nu indică direct la

comiterea infracțiunii de către inculpați, nu este admisibil;

– concluziile instanței la capitolul temeinicia și legalitatea acțiunilor organului de urmărire

penală și a procurorului sunt abuzive dat fiind faptul că în limitele procesului penal, părțile au

recurs la exercițiul legal de contestare a actelor procedurale și acțiunilor procesuale, iar

invocarea unei presupuse obligativități de a acționa într-un fel sau altul ar reprezenta o imixtiune

în activitatea organelor de urmărire penală și a procurorului;

– instanța a exclus drept probă revizia tematică din 15.02.2012 realizată de CCCEC,

făcând referință la o Hotărâre despre aprobarea Regulamentului cu privire la efectuarea

reviziilor economico-financiare nr. 253 din 10.03.2003, abrogată prin Hotărârea Guvernului nr.

5

868 din 19.11.2012, însă nu indică care exact prevedere legală nu s-a respectat, făcând concluzii

declarative și neîntemeiate;

– conform Raportului de expertiză contabilă judiciară nr. 1655 din 03.10.2014, CNEJ

indică nu la inexistența faptului de evaziune fiscală (după cum interpretează instanța de

judecată), ci la imposibilitatea de constatare a unor date faptice, din motiv că expertului nu i-au

fost prezentate suficiente acte, or o mare parte a acestora fiind nimicite drept urmare a unui

force-major la sediul agentului economic însă, cu toate acestea instanța a conchis precum că, nu

există în genere careva probe în sensul acuzării înaintate;

– instanța de fond a dat apreciere necuvenită argumentelor inculpatului în vederea

excluderii răspunderii penale și a neglijat faptul că probele prezentate de apărare nu contribuie la

stabilirea stării de fapt datorită necoroborării lor cu faptele și împrejurările ce rezultă din

ansamblul de probe existente în cauză. Mai mult, argumentele inculpatului se combat prin șirul

de probe cercetate și verificate în cadrul cercetării judecătorești, iar aprecierea critică a

declarațiilor martorilor este una irelevantă or, aceștia au depus declarații sub jurământ și

avertizare de răspundere penală.

3.2. Potrivit apelului depus de procurorul în Procuratura Generală, Bobrov Vl., s-a solicitat

casarea sentinței privind achitarea lui Groza Al. Al. în baza art. 314 alin. (1) din Codul penal și

încetarea procesului penal de învinuire a lui Groza Al. Al. în baza art. 361 alin. (1) Cod penal,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care:

- a-l recunoaște vinovat pe Groza Al. Al. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361

alin. (2) lit. b) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă sub formă de 3 ani închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis;

- a-l recunoaște vinovat pe Groza Al. Al. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 314

alin. (1) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă sub formă de 1 an închisoare, cu executarea acesteia

în penitenciar de tip semi-închis;

- conform art. 84 Cod penal pentru cumul de infracțiuni a-i stabili o pedeapsă definitivă

prin cumul parțial de 3 ani 6 luni într-un penitenciar de tip semi-închis;

- a-l recunoaște vinovat pe Groza Al. Al. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310

alin. (1) Cod penal și a înceta procesul penal din motivul intervenirii termenului de prescripție

de tragere la răspundere penală.

În argumentarea apelului declarat, procurorul a invocat că:

– instanța de fond greșit a interpretat probele acumulate în cadrul urmăririi penale și

cercetării judecătorești privind declarațiile martorilor Cernei M., Struț L. și Burnusus N.;

- argumentul instanței potrivit căruia înregistrarea audio a convorbirilor prin care Groza

Al. l-a constrâns pe Burnusus N. să facă declarații mincinoase a fost obținută ilegal, nu poate fi

reținut, deoarece acesta de sine stătător a făcut înregistrarea respectivă și apoi a prezentat-o

organului de urmărire penală;

– consideră ilegală recalificarea acțiunilor inculpatului Groza Al. în baza art. 361 alin. (1)

Cod penal, deoarece această recalificare a avut un singur scop - de a face posibilă aplicarea

prevederilor art. 60 Cod penal și de a înceta urmărirea penală din motivul intervenirii termenului

6

de prescripție. Ținând cont că, conform raportului de expertiză grafoscopică semnătura din

numele lui Burnusus N. nu a fost efectuată de acesta, dar nici de Groza Al., prin urmare, se

ajunge la concluzia că a mai existat cel puțin o persoana care a fost autorul acelei semnături

false, deci infracțiunea a fost săvârșită de două persoane din care una nu a fost posibil de stabilit

în cadrul urmăririi penale.

De asemenea, în cadrul examinării cauzei penale în ordine de apel, procurorul Miron C., a

înaintat o cerere de concretizare a cerințelor, prin care a solicitat casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri conform căreia Groza Al. F. să fie recunoscut culpabil de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42,244 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea pedepsei

sub formă de amendă în mărime de 1000 u.c. și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare și conducere pe un termen de 3 ani, iar Groza Al. Al. să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art. 314 alin. (1) Cod penal la 1 ani închisoare;

- art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial, să-i fie stabilită pedeapsă de 3 ani

și 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

- în baza art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 1000 u.c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare și

conducere pe un termen de 3 ani, iar conform art. 84 alin. (3) Cod penal pedepsele să fie

executate de sine stătător.

- în baza art. 310 alin. (1) Cod penal, să fie constatată fapta și în temeiul art. 60 Cod penal

de încetat procesul penal în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procurorul în Procuratura anticorupție, M.

Sușițcaia și procurorul în Procuratura Generală, Bobrov Vl., cu menținerea sentinței atacate fără

modificări.

proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele invocate de părți, în

coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că apelurile declarate sunt

neîntemeiate.

Instanța de apel a specificat că instanța de fond, la adoptarea sentinței, corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și astfel, just a ajuns la concluzia că, nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii prevăzute de art. 314 alin. (1) Cod penal, dispunând achitarea inculpatului

Groza Al. Al., totodată, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție corect a încetat

procesul penal în privința lui Groza Al. Al. învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

310 alin. (1) și 361 alin. (2) lit. b) Codul penal.

Prin urmare, analizând totalitatea de probe acumulate și apreciindu-le, prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, s-a conchis că

instanța de fond justificat a recalificat acțiunile inculpatului Groza Al. Al. de la art. 361 alin. (2)

7

lit. b) Cod penal la art. 361 alin. (1) Cod penal, din motiv că acestea conțin elementele

infracțiunii art. 361 alin. (1) Cod penal care se caracterizează prin confecționarea, deținerea și

folosirea documentelor oficiale false, săvârșite de o persoană. Or, conform raportului de

expertiză nr. 2144/2145 din 18.08.2010 semnătura de la rubrica „Заемщик” din contractul de

împrumut nr. 01/17-04, datat cu 17.04.2008, rezultă că nu a fost executată de către Burnusus N.,

ci de către o altă persoană prin procedeul imitației libere.

Argumentele procurorului privind săvârșirea infracțiunii de către două persoane, nu pot fi

reținute și instanța le-a considerat ca nefondate, ținând cont că, pe tot parcursul examinării

cauzei penale în fond și în apel, acuzatorul de stat nu a prezentat instanței careva probe

concludente, care ar demonstra faptul că confecționarea, deținerea și folosirea documentelor

oficiale false au fost săvârșite de două sau mai multe persoane.

În această ordine de idei, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, și totodată, corect a aplicat prevederile

art. art. 332 alin. (1), 275 pct. 4) Cod de procedură penală și art. 60 alin. (1) Cod penal prin care

a încetat procesul penal privind învinuirea lui Groza Al. Al. în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 310 alin. (1) și art. 361 alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală a persoanelor, luând în considerație, că

de la săvârșirea infracțiunii au trecut mai mult de 5 ani.

De asemenea, în urma verificării probelor, instanța de apel a ajuns la concluzia că,

argumentele procurorului cu privire la vinovăția inculpatului Groza Al. Al. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 314 alin. (1) Cod penal, sunt nefondate, deoarece instanța de fond a

dat o justă apreciere declarațiilor martorilor Cernei M., Struț L. și Burnusus N., care în

coroborare cu celelalte probe, cercetate în ansamblu și fiecare în parte, nu dovedesc vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii ce i se incriminează.

Prin urmare, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, în temeiul art. 390

alin. (1) pct. 1) Cod penal, instanța de fond corect l-a achitat pe Groza Al. Al. în baza art. 314

alin. (1) Cod penal.

În continuare, s-a specificat că instanța de fond, la adoptarea sentinței, corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și astfel, just a ajuns la concluzia că, nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii prevăzute de art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, dispunând achitarea

inculpaților. Astfel, s-a reiterat că în urma cercetării cumulului de probe, nu a fost demonstrată

existența faptei infracționale de evaziune fiscală, fapt ce exclude latura subiectivă a infracțiunii

sub formă de vinovăție.

Or, din materialelor cauzei penale, s-a statuat că, conform actului Inspectoratului Fiscal de

Stat din 19 noiembrie 2010 și Actului de revizie tematică a activității economico-financiare al

CCCEC din 29 aprilie 2011, la compania SRL „Alexplast-Grup” nu au fost constatate fapte de

evaziune fiscală.

Totodată, fiind audiat în ședința de judecată, inculpatul Groza Al. Al. a declarat că înainte

să înceapă urmărirea penală, la SRL „Alexplast-Grup” au fost efectuate, de către Inspectoratul

Fiscal de Stat, 2 verificări fiscale și 1 revizie tematică. Conform rezultatelor uneia dintre

8

verificările fiscale au fost constatate abateri în sumă de 465 lei, sumă care a fost achitată la

buget. Alte abateri nu au fost constatate, cu atât mai mult, nu au fost constatate fapte de

evaziune fiscală în sumă care ar depăși 2 500 unități convenționale sau 50 000 lei, conform

dispozițiilor art. 244 Cod penal.

Instanța de apel a considerat ca justificate concluziile instanței de fond prin care a fost

apreciat ca neîntemeiat Actul de revizie tematică din 15.02.2012, în care se iau ca bază

pretinsele documente primare – xerocopiile de pe cererile persoanelor fizice pentru fabricarea și

montarea articolelor din material plastic, ceea ce în opinia instanței de fond contravine în

totalitate Legii contabilității nr. 113 din 27.04.2007. În special, în sensul art. 3 din legea dată,

prin document primar se are în vedere confirmarea documentară care justifică efectuarea

operațiunii economice, acordă dreptul de a o efectua sau certifică producerea unui eveniment.

Astfel, contractele încheiate cu persoanele fizice pentru fabricarea și montarea articolelor din

material plastic, copiile cererilor nu sunt documente primare, dar sunt documente de intenții.

În urma acestor concluzii, se apreciază ca nefondate argumentele apelantului prin care se

interpretează „cererile de comandă” ca o modalitate de eschivare de la executarea normei

legale, or, aceste cereri nu justifică efectuarea operațiunii economice și nu acordă dreptul de a o

efectua.

Cu referire la argumentele expuse în cererea de apel precum că, instanța de fond a exclus

proba - revizia tematică din 15.02.2012 realizată de CCCEC, făcând referință la o Hotărâre

despre aprobarea Regulamentului cu privire la efectuarea reviziilor economico-financiare nr.

253 din 10.03.2003, abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 868 din 19.11.2012, însă nu indică

care exact prevedere legală nu s-a respectat, făcând concluzii declarative neîntemeiate; conform

Raportului de expertiză contabilă judiciară nr. 1655 din 03.10.2014, CNEJ indică nu la

inexistența faptului de evaziune fiscală (după cum interpretează instanța de judecată), ci

deopotrivă indică la imposibilitatea de constatare a unor date faptice din motiv că expertului nu

i-au fost prezentate suficiente acte, o mare parte fiind nimicite urmare a unui force-major la

sediul agentului economic. Însă, cu toate acestea instanța concluzionează precum că nu există în

genere careva probe în sensul acuzării.

Prin urmare, s-a reținut că, concluzia instanței de fond cu privire la circumstanțele expuse

supra, se confirmă prin concluzia raportului de expertiză contabilă judiciară nr. 2289 din

15.11.2012 efectuate de către Centrul Național de Expertize Judiciare al Ministerului Justiției,

conform căruia concluziile reviziei tematice din 15.02.2012 sunt neîntemeiate și contravin

dispozițiilor alin. (3) pct. 12) din Hotărârea Guvernului nr. 764 din 25.11.1992 ”Privind

aprobarea Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii

Moldova”, art. 13, 19 din Legea contabilității nr. 113 ХVI din 27.04.2007, la SRL „Alexplast-

Grup” nefiind constatate fapte de evaziune fiscală.

De asemenea, s-a menționat că conform raportului de expertiză contabilă judiciară în

comisie nr. 1655 din 03.10.2014, efectuată de către Centrul Național de Expertize Judiciare al

Ministerului Justiției, rezultă că: „… În cereri lipsesc datele în conformitate cu alin. (3) pct. 12)

din Hotărârea Guvernului nr. 764 din 25.11.1992 „Privind aprobarea Normelor pentru

9

efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova”, conform căreia

primirea banilor este confirmată printr-o chitanță semnată de contabilul-șef sau de o altă

persoană împuternicită de acesta și de casier, certificată de ștampila casierului sau imprimata

aparatului de casă” (vol. XV f.d. 34-43). Conform Actului nr. 1 din 23.05.2011, cu anexarea

documentelor nimicite (vol. XV f.d. 34-43), documentele contabile au fost nimicite în urma

spargerii canalizării centrale și a inundării încăperii SRL „Alexplast-Grup”, fapt confirmat de

Serviciul de Protecție Civilă și Situații Excepționale prin scrisoarea nr. G-6/11 din 27.01.2012 (

vol. XV f.d. 44). Astfel, expertul nu poate constata faptul că SRL „Alexplast-Grup” trebuia să

plătească la bugetul de stat TVA în sumă de 424 834 lei.

Așadar, instanța de fond just a conchis că, în cadrul anchetei judiciare s-a constatat că,

probe ale evaziunii fiscale la „Alexplast-Grup” nu există, fapt care și în opinia instanței de apel

duce la imposibilitatea de constatare a unor date faptice, precum și la demonstrarea existenței

faptei infracțiunii prevăzute la art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, a fost apreciat critic argumentul acuzatorului de stat, precum că, instanța a

dispus excluderea probelor acuzării prin prisma prevederilor art. 93-94 Cod de procedură penală

fără a enunța motivele, sau a face referință la inadmisibilitatea acestora, limitându-se la simplul

enunț precum că acestea nu indică direct la comiterea infracțiunii de către inculpați.

Însă, din conținutul sentinței se constată că instanța de fond și-a motivat temeinicia

aplicării prevederilor art. 94 Cod de procedură penală în fiecare caz în parte, apreciind probele

prin prisma art. 95 și 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și utilității lor.

Respectiv, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a constatat că învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42, 244 alin. (2) Cod penal i-a fost adusă lui Groza Al. F.

contrar dispozițiilor art. 281 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece în materialele dosarului

penal nu există nici o probă, directă sau indirectă, a faptului că, el se ocupa de activitatea

economico-financiară a SRL „Alexplast-Grup”. Or, din Actul de revizie tematică a CCCEC din

15.02.2012, luat ca bază de acuzare, rezultă că: „responsabili pentru activitatea economico-

financiară a SRL „Alexplast-Grup” erau: - cu dreptul primei semnături pe toate documentele

bancare și financiare - directorul, atribuțiile căruia erau exercitate de către Groza Аl. Аl. în

perioada 08.07.2008 - 02.03.2011; - cu dreptul de contrasemnare pe toate documentele bancare

și financiare era contabilul-șef, atribuțiile căruia erau exercitate de către Sîrbu L. în perioada

12.05.2009-09.07.2009, Harina N. în perioada 09.07.2009 - 09.04.2010” (f.d. 21-22, vol. XV).

În urma celor expuse supra, instanța de apel a ajuns la concluzia că, instanța de fond

întemeiat a aplicat prevederile art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală și a adoptat o

sentință de achitare în privința inculpaților Groza Al. Al. și Groza Al. F. învinuiți în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, din considerentul că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

solicitînd casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

10

În motivarea recursului, procurorul invocă că probele acumulate și cercetate de instanțe în

cadrul ședințelor de judecată dovedesc indubitabil intenția lui Groza Al. Al. de a comite

infracțiunile incriminate. Instanțele de judecată greșit au interpretat probele administrate în

cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești privind declarațiile martorului Cernei M., care

a menționat că nu este sigur dacă glasul din înregistrările audio aparține lui Groza Al., însă

coroborînd declarațiile acestuia cu declarațiile martorilor Struț L. și Burnusus N., care au

participat la întîlnirea cu Groza Al. au comunicat că anume ultimul l-a amenințat că va divulga

informații cu implicarea lui N. Burnusus în vînzarea armamentului, informație care nu și-a găsit

confirmarea.

De asemenea, recurentul susține că, argumentul instanței precum că înregistrările audio a

convorbirilor dintre Groza Al. și Burnusus N., prin care ultimul este constrîns să facă declarații

mincinoase, a fost obținut ilegal, deoarece nu s-a întocmit un proces-verbal de înzestrare cu

tehnică specială a persoanei, nu poate fi reținut, deoarece Burnusus N. de sine stătător a făcut

înregistrările respective și le-a predat ulterior organului de urmărire penală.

La fel, procurorul consideră ilegală reîncadrarea acțiunilor inculpatului Groza Al. Al. în

baza art. 361 alin. (l) Cod penal, specificînd că această recalificare a avut doar un singur scop, și

anume de a fi posibilă aplicarea art.60 Cod penal, adică încetarea procesului penal pe motivul

expirării termenului de prescripție, poziție cu care a fost de acord inculpatul și avocatul acestuia.

Or, argumentul instanței precum că infracțiunea de fals a fost comisă de o singură

persoană, adică de Groza Al. Al. nu poate fi reținută, deoarece potrivit raportului de expertiză

grafoscopică semnătura din numele lui Burnusus N. nu a fost efectuată de dînsul și nici de

Groza Al. Al. Prin urmare ajungem la concluzia că a mai existat cel puțin încă o persoană care a

fost autorul acestei semnături false, deci infracțiunea nominalizată a fost comisă de două

persoane, una dintre care nu a fost posibil de stabilit în cadrul urmăririi penale.

La fel, se menționează că partea acuzării a prezentat în ședința instanței de apel martorii

Grișun V. și Delibatov P., care au declarat că i-au achitat pentru serviciile acordate inginerului

care a montat ferestrele, însă nu au primit nici un bon de casă, decît „cererea de comandă” în

care era indicată suma totală, avansul și datoria. Declarații de acest gen au dat toți cei care au

fost audiați la urmărirea penală stabiliți în baza „cererilor de comandă” ridicate în cadrul

percheziției de la firma SRL „AlexPlast”. Respectiv, în opinia recurentului, instanțele au

motivat achitarea prin faptul că „cererile de comandă” nu sunt documente primare în

conformitate cu Legea cu privire la contabilitate.

Însă, este de menționat că anume „cererile de comandă” sunt acele documente în baza

cărora persoanele fizice, clienții, achitau pentru serviciile acordate și erau unicele documente

prin care firma ducea evidență și aceste cereri nu erau în contabilitate, adică „AlexPlast” încasa

bani de la persoane fizice, care nu erau reflectate în documentele contabile. Potrivit raportului de

expertiză CNEJ nr.1655 din 03.10.2014 experții menționează că dacă întreprinderea SRL

„Alexplast” ar fi efectuat lucrările de montare și confecționare a articolelor din termopan

conform comenzilor persoanelor indicate în „cererile de comandă" prezentate, atunci

întreprinderea urma să calculeze TVA în bugetul public național în sumă de 423644,22 lei.

11

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

avocatul Termirov V., acționînd în numele inculpaților, a depus referință privitor la opinia vis a

vis de recursul declarat de procuror, menționînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil,

deoarece decizia contestată este legală și întemeiată, emisă în baza probelor și a tuturor

materialelor dosarului, cercetate suplimentar în instanța de apel, sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecînd recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate, în

cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este

tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci

cînd hotărîrea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în baza

temeiurilor stipulate expres în acest articol.

În acest context, revenind la textul recursului declarat de procuror, Colegiul penal lărgit

constată că titularul acestuia invocă de drept temeiurile stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, potrivit cărora decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs în cazul în

care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică hotărîrile adoptate de instanțele ierarhic inferioare din motiv că

acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, or în opinia procurorului ele

demonstrează indubitabil vinovăția inculpaților de cele incriminate prin actul de sesizare a

instanței.

De asemenea, titularul dreptului de recurs susține că declarațiile martorului Cernei M. nu

au fost apreciate în coroborare cu declarațiile martorilor Struț L. și Burnusus N., iar

înregistrările audio a convorbirilor dintre Groza Al. Al. și Burnusus N., prin care ultimul a fost

constrîns să facă declarații mincinoase, nu au fost obținute ilegal, întrucît Burnusus N. singur le-

a făcut și ulterior le-a transmis organului de urmărire penală.

Verificînd alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit conchide

că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la adoptarea soluției de respingere, ca

nefondate, a apelurilor declarate de procurorul în Procuratura Anticorupție, M. Sușițcaia și

12

procurorul în Procuratura Generală, Bobrov Vl., cu menținerea sentinței atacate fără modificări,

a respectat prevederile legale, adoptînd o soluție corectă și întemeiată.

Or, Colegiul penal lărgit a statuat asupra acestei concluzii reieșind din cele ce urmează.

În primul rînd, relevant este de menționat că la această etapă a procedurilor instanța de

recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic

inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal lărgit nu

va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanța de fond și cea de apel, corectitudinea soluției adoptate în privința lui Groza Al. Al. și

Groza Al. F.

Totodată, în același context, se remarcă că în cadrul procesului penal aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul volum de muncă depus de către

organele de urmărire, instanțele judecătorești, cît și de părțile din proces, se concretizează pe

soluția ce urmează a fi dată în urma acestei activități.

Cu toate acestea, instanța de recurs reiterează că chestiunea de apreciere a probelor și

temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării recursului. Or,

pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă

de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

Mai mult, raportînd cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor efectuată de

instanța de apel, Colegiul penal lărgit specifică că instanța de apel corect a ajuns la concluzia

despre menținerea sentinței și just a apreciat probele administrate în cauză.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit subsidiar verificînd

materialele dosarului, specifică că judecînd apelurile declarate instanța de apel a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de menținere a sentinței,

potrivit căreia s-a dispus achitarea lui Groza Al. Al., învinuit de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 314 alin. (1) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii,

achitarea lui Groza Al. Al. și Groza Al. F., învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și

încetarea procesului penal în privința lui Groza Al. Al., învinuit de săvârșirea infracțiunilor

prevăzută de art. 310 alin. (1) și art. 361 alin. (1) Cod penal, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție.

Astfel, instanța de recurs susține că soluția instanței de apel este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată

în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

13

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că nu

există fapta infracțiunii incriminate în baza art. 42, 244 alin. (2) lit. b), 314 alin. (1) Cod penal

lui Groza Al. Al. și Groza Al. F., iar privitor la celălalt capăt de acuzare corect s-a dispus

încetarea procesului penal.

Prin urmare, corect instanța de fond a ajuns la concluzia de a recalifica acțiunile

inculpatului Groza Al. Al. de la art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal la art. 361 alin. (1) Cod penal:

„… din motiv că acestea conțin elementele infracțiunii art. 361 alin. (1) Cod penal, care se

caracterizează prin confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, săvârșite

de o persoană. Conform raportului de expertiză nr. 2144/2145 din 18.08.2010 semnătura de la

rubrica „Заемщик” din contractul de împrumut nr. 01/17-04, datat cu 17.04.2008, rezultă că

nu a fost executată de către Burnusus N., ci de o altă persoană prin procedeul imitației libere.

Argumentele acuzatorului de stat Bobrov Vl. cu privire la deducția logică din conținutul

raportului de expertiză sus nominalizat, prin care o altă persoană decât N. Burnusus și Groza

Al. ar fi semnat contractul, fapt din care conchide săvârșirea infracțiunii de către două

persoane, nu pot fi reținute și instanța le consideră ca nefondate, ținând cont că, pe tot

parcursul examinării cauzei penale în fond și în apel, acuzatorul de stat n-a prezentat instanței

careva probe concludente, care ar demonstra faptul că confecționarea, deținerea și folosirea

documentelor oficiale false au fost săvârșite de două sau mai multe persoane.”

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit expune opinia că instanțele de fond corect au

conchis asupra necesității de recalificare a acțiunilor inculpatului Groza Al. Al. de la art. 361

alin. (2) lit. b) Cod penal la art. 361 alin. (1) Cod penal, nefiind necesar desfășurarea subsidiară

a argumentelor care au stat la baza acestei statuări.

Totodată, instanța de recurs consideră că corect s-a menționat de instanțele de fond despre

aplicabilitatea, la caz, a prevederilor art. 60 Cod penal și art. 332 alin. (1) Cod de procedură

penală și s-a încetat procesul penal privind învinuirea imputată lui Groza Al. Al. în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 310 alin. (1) și art. 361 alin. (1) Cod penal, în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală a persoanei, luând în

considerație, că de la săvârșirea infracțiunilor nominalizate au trecut mai mult de 5 ani.

În continuare, cu privire la cele invocate de recurent precum că martorii Grișun V. și

Delibatov P. au declarat că au achitat pentru serviciile prestate de SRL „AlexPlast” persoanelor

care au montat ferestrele și nu au primit nici un bon de casă, decît cererea de comandă, în care

era specificată suma totală, avansul și datoria spre plată, respectiv, în opinia procurorului,

instanțele de fond greșit și-au motivat soluția de achitare în privința lui Groza Al. Al. și Groza

Al. F. pe acest capăt de acuzare specificînd că cererea de comandă nu este un document primar

potrivit Legii cu privire la contabilitate.

Tot aici urmează de specificat că recurentul face trimitere la aceea că declarații de genul

celor date de martorii Grișun V. și Delibatov P., au fost date și de alte persoane care au fost

audiate la etapa urmăririi penale, fiind stabilite în baza cererilor de comandă ridicate de la firma

SRL „AlexPlast” în cadrul percheziției, iar în raportul de expertiză CNEJ nr. 1655 din

03.10.2014 experții au menționat că, dacă întreprinderea nominalizată ar fi efectuat lucrările de

14

montare și confecționare a articolelor din termopan conform mențiunilor indicate în cererile de

comandă prezentate, atunci întreprinderea urma să calculeze și să achite TVA în bugetul public

național în sumă de 423644,22 lei.

Însă, drept urmare a propriei aprecieri, Colegiul penal lărgit apreciază că alegațiile

recurentului, în această parte, sunt vădit nefondate, iar soluția de achitare pe acest capăt de

acuzare este corectă, legală și întemeiată, or relevante în acest sens sunt prevederile expuse de

legiuitor în art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată.

De asemenea, urmează să facem referire și la stipulările din art. 93 Cod de procedură

penală potrivit cărora probele sunt elemente de fapt care pot fi folosite în procesul penal ca

probe dacă ele au fost dobîndite de organul de urmărire penală sau de alte părți în proces, cu

respectarea prevederilor Codului de procedură penală. Conform art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală toate probele administrate în cauză trebuie să fie verificate sub toate aspectele,

complet și obiectiv, iar ulterior, analizate în coroborarea lor din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității informației ce o conțin.

Persoana fizică responsabilă este supusă răspunderii penale dacă, în acțiunile acesteia sunt

constatate toate patru elemente obligatorii ale infracțiunii: obiectul infracțiunii, latura obiectivă,

subiectul și latura subiectivă.

În recurs, procurorul menționează că în raportul de expertiză CNEJ nr. 1655 din

03.10.2014 experții au menționat că, dacă întreprinderea nominalizată ar fi efectuat lucrările de

montare și confecționare a articolelor din termopan conform mențiunilor indicate în cererile de

comandă prezentate, atunci întreprinderea urma să calculeze și să achite TVA în bugetul public

național în sumă de 423644,22 lei.

Însă, instanța de recurs consideră relevant de a analiza alegațiile recurentului expuse supra

în coroborare cu celelalte probe din dosar, în particular avîndu-se în vedere declarațiile

expertului Sajin P., potrivit cărora ultimul a comunicat instanței că nu se poate expune dacă au

fost luate la evidență contabilă sau nu livrările de mărfuri și servicii, conform actelor de preluare

a comenzilor prezentat de către organul de urmărire penală revizorilor.

Mai mult, instanța de fond, corect a specificat că: „Persoana fizică putea să perfecteze în

prealabil cererea, iar ulterior să renunțe la executarea acesteia. Cu atît mai mult, că la dosar

nu există nici o probă care ar dovedi executarea cererilor respective, persoanele indicate în

xerocopiile cererilor nu au fost audiate în genere de către organele de urmărire penală, și de

aceea, în conformitate cu art. 94 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu pot fi admise ca

probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu pot

fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri judecătorești datele care au fost obținute dintr-o

sursă care este imposibil de a o verifica în ședința de judecată și, prin urmare, xerocopiile

cererilor nu pot fi recunoscute în calitate de probe și urmează a fi excluse....”

15

Astfel, dacă persoanele indicate în xerocopiile cererilor de comandă nu au fost audiate în

cadrul examinării cauzei în prima instanță, în conformitate cu art. 94 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, declarațiile acestora nu pot fi admise ca probe și, corect au fost excluse, or din

atare considerente partea acuzării nu mai este în drept să facă trimitere la ele.

Dintre persoanele indicate în xerocopiile cererilor de comandă în instanța de apel, la

demersul procurorului, au fost interogate numai două persoane în calitate de martori, și anume

Grișun V. și Delibatov P.

Respectiv, din declarațiile martorilor Grișun V. și Delibatov P., date în cadrul ședințelor de

judecată din instanța de apel, rezultă că serviciile prestate de SRL „AlexPlast” pentru ultimii, au

fost în cuantum de 9500 lei și 8249 lei, adică în total 17749 lei, iar TVA care urma

întreprinderea să-l achite din aceste venituri constituie suma aproximativă de 3500 lei.

Potrivit rechizitoriului, inculpaților li se incriminează că au comis infracțiunea de evaziune

fiscală prevăzută de art. 244 alin. (2) Cod penal, adică care a condus la neachitarea impozitului

în proporții deosebit de mari.

Conform art. 126 Cod penal, se consideră proporții deosebit de mari valoarea bunurilor

sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate,

trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de

persoane, care, la momentul săvîrșirii infracțiunii, depășește 5000 unități convenționale de

amendă, adică echivalentul a 100 000 lei.

La caz, avînd în vedere cele expuse, instanța de recurs conchide că procurorul nu a adus

careva probe pertinente și concludente în vederea susținerii acuzației incriminate lui Groza Al.

Al. și Groza Al. F., privind neachitarea impozitului în proporții deosebit de mari, or declarațiile

persoanelor indicate în xerocopiile ridicate în cadrul percheziției de la firma SRL „AlexPlast”,

au fost excluse ca probe și nu pot fi puse la baza condamnării ultimilor.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, just au fost apreciate de către instanțe

circumstanțele cauzei, și anume că: „… conform raportului de expertiză contabilă judiciară în

comisie nr. 1655 din 03.10.2014, efectuate de către Centrul Național de Expertize Judiciare al

Ministerului Justiției, rezultă că: „… În cereri lipsesc datele în conformitate cu alin. (3) pct. 12)

din Hotărârea Guvernului nr. 764 din 25.11.1992 „Privind aprobarea Normelor pentru

efectuarea operațiunilor de casă în economia națională a Republicii Moldova”, conform căreia

primirea banilor este confirmată printr-o chitanță semnată de contabilul-șef sau de o altă

persoană împuternicită de acesta și de casier, certificată de ștampila casierului sau imprimata

aparatului de casă”. Conform Actului nr. 1 din 23.05.2011, cu anexarea documentelor nimicite,

documentele contabile au fost nimicite în urma spargerii canalizării centrale și a inundării

încăperii SRL „Alexplast-Grup”, fapt confirmat de Serviciul de Protecție Civilă și Situații

Excepționale prin scrisoarea nr. G-6/11 din 27.01.2012. Astfel, expertul nu poate constata

faptul că SRL „Alexplast-Grup” trebuia să plătească la bugetul de stat TVA în sumă de 424 834

lei.

Prin urmare, instanța de fond just a conchis că, în cadrul anchetei judiciare s-a constatat

că, probe ale evaziunii fiscale la „Alexplast-Grup” nu există, fapt care, după părerea instanței

16

de apel duce la imposibilitatea de constatare a unor date faptice, precum și la demonstrarea

existenței faptei infracțiunii prevăzute la art. 42, 244 alin. (2) lit. b) Cod penal.”

De asemenea, Colegiul penal lărgit amintește că alegațiile recurentului au fost obiectul

judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la pronunțarea hotărîrii de menținere a sentinței de

către instanța nominalizată.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit opinează că soluția instanțelor privitor la

achitarea lui Groza Al. Al. și Groza Al. F. în baza art. 42, 244 alin. (2) Cod penal, este corectă.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea

fiind motivată, mai mult, instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de

apelanți, a apreciat just probatoriul administrat, specificînd motivele pe care și-a întemeiat

soluția, iar criticele din recursul declarat de partea acuzării, sunt vădit neîntemeiate.

În consecință, Colegiul penal lărgit menționează că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură

penală și a pronunțat o hotărîre legală și întemeiată, astfel că nu există temei pentru admiterea

recursului ordinar în sensul declarat de procuror.

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 iunie 2015 în cauza penală privindu-i pe GROZA Alexandr Alexandr și

GROZA Alexandr Foma, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 februarie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător ALERGUȘ Constantin

Judecător TIMOFTI Vladimir

Judecător MORARU Petru

17