1ra-94/2016 — art. 201 1 al. 2 lit. a CP

1ra-94/2016 — art. 201 1 al. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-94/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

02 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Nicolaev

Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de

avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Zaridze Nugzar, prin care

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 aprilie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, în cauza

penală privindu-l pe

Zaridze Nugzar, născut la 10 august 1967,

cetățean al Republicii Georgia, originar din or.

Gori, Republica Georgia, cu domiciliul în mun.

Chișinău, str. Nicolae Dimo 13/1, ap. 38, nu posedă

limba de stat, posedă limba rusă.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Zaridze Nugzar a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin.(2) lit. a) Cod penal al Republicii Moldova, fiindu-i stabilită

pedeapsă cu închisoare pe termen de 1 (unu) an, în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă depusă de partea vătămată Cojuhari Alla a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța

civilă.

1

pe la orele 07:00-07:30, Zaridze Nugzar aflîndu-se în apartamentul nr. 38,

situat pe str. Nicolae Dimo 13/1, mun. Chișinău, a inițiat fără nici un motiv o

ceartă, a deteriorat ușa de la intrare în apartament, a deteriorat tapetele de pe

perete, a rupt cablul TV, sticla de la ușă de la bucătărie, pe soția sa Cojuhari

Valentina, intenționat a numit-o cu cuvinte necenzurate, după care a încercat

să aplice lovituri față de ultima, unde a intervenit mama acesteia Cojuhari Alla

și fiica minoră Cojuhari Anastasia, ca să aplaneze conflictul iscat. Zaridze

Nugzar le-a amenințat cu moartea, cauzîndu-le suferințe psihice și un

prejudiciu material în sumă de 3000 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Zaridze Nugzar a săvîrșit

infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin.(2) lit. a) Cod Penal - violența în

familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un

membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferință fizică, soldată cu suferință psihică și prejudiciu material, săvârșită

asupra a doi sau mai multor membri ai familiei.

numele inculpatului Zaridze Nugzar, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul Zaridze Nugzar să fie achitat,

din motivul lipsei elementelor constitutive a componenței de infracțiune.

În argumentarea apelului declarat, avocatul Zadorojnîi Andrei a invocat că:

- instanța și-a întemeiat soluția în lipsa probelor concludente de vinovăție

a lui Zaridze Nugzar în săvîrșirea faptei imputate. Nu sunt date precum că a

fost pricinuită daună părților vătămate. Fapta imputată nu întrunește

componența de infracțiune, deoarece Zaridze Nugzar nu a comis careva acțiuni

violente (fapt confirmat absolut de toate părțile vătămate), nu au survenit

consecințele negative (nu au fost prezentate careva constatări în acest sens),

obligatorii pentru aceasta componență;

- depozițiile părților vătămate Cojuhari Valentina (soția inculpatului),

Cojuhari Alla (soacra) și Cojuhari Anastasia (fiica vitregă) trebuie de apreciat

critic, deoarece s-a constatat, că ele au avut conflict cu inculpatul în privința

împărțirii averii și banilor, 1-au alungat din apartament, i-au scos lucrurile

personale, etc;

- depozițiile martorului Mihailov Victor nu sunt pertinente și admisibile,

deoarece el personal nu 1-a văzut niciodată pe Zaridze Nugzar și cunoaște

despre tot ce a povestit, doar din cuvintele lui Cojuhari Anastasia.

- depozițiile martorului Chipăruș Eugeniu, la fel nu sunt admisibile și

utile în virtutea art. 90 alin.(3) pct. 4) CPP, care prevede că reprezentantul

organului de urmărire penală nu poate fi ascultat în calitate de martor cu

privire la circumstanțele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea

2

de către el a atribuțiilor lui procesuale. Chipăruș Eugeniu, fiind ofițerul de

sector, adică ofițerul cu atribuțiile de investigații și acțiuni operative, el

personal le-a audiat pe părțile vătămate și pe inculpat.

Astfel, apărarea cere recunoașterea lui Zaridze Nugzar nevinovat, din

motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive a componenței de infracțiune

prevăzute de art. 2011 alin. (2) Cod penal, cu achitarea acestuia.

a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate în cererile de apel,

pe baza probelor administrate și cercetate de prima instanță și suplimentar de

către instanța de apel, a respins apelul declarat, ca fiind nefondat și a menținut

sentința fără modificări, aceasta fiind legală și întemeiată.

Totodată, instanța de apel a constatat că instanța de fond a stabilit corect

starea de fapt și acțiunilor inculpatului Zaridze Nugzar, li-a dat o încadrare

corectă în dispoziția art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal – violența în familie,

adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru

al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică,

soldată cu suferință psihică și prejudiciu material, săvîrșită asupra a doi sau

mai multor membri ai familiei.

Instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului Zaridze Nugzar în

comiterea infracțiunii imputate, pe baza probelor administrate la cauza penală

de organul de urmărire penală, cercetate de către instanța de fond și verificate

de către instanța de apel și anume: declarațiile părților vătămate Cojuhari

Valentina (f.d. 137-138, vol. I), Cojuhari Alla (f.d. 139-140, vol. I), Cojuhari

Anastasia (f.d. 146-147,151 vol. I); declarațiile martorilor Mihailov Victor

(f.d. 185, vol. I), Chipăruș Eugeniu (f.d. 195, vol. I); plîngerea din 19.04.2014,

depusă de Cojuhari Valentina, prin care a solicitat organelor de poliție să tragă

la răspundere conform legii, pe soțul său Zaridze Nugzar pentru faptele

comise(f.d. 5, vol. I); procesul verbal de cercetare la fața locului din

19.04.2014 cu planșa fotografică, prin care s-a constatat prejudiciul material și

că obiectul supus cercetării este ap. 38, amplasat pe str. Nicolae Dimo 13/1,

mun. Chișinău. Astfel, ușa de la apartament era din lemn, învelită cu piele de

culoare bordo. La deschiderea ușii, s-a constatat, că rama era deteriorată,

lacătul era rupt din ușă, tapetele din jurul ușii la fel erau rupte, cablul de la

antena TV era rupt și se afla la podea. Pe jos, la podea se aflau bucăți de

tapete, beton rupt din perete, o bucată de lemn din rama ușii. Pe partea din față

a ușii, în partea de jos, era rupt învelișul din piele a ușii. La intrare în

apartament, în partea stîngă este coridor, care în partea dreaptă duce în

3

bucătărie, unde este ușa de la bucătărie din lemn și în mijloc de sticlă. Sticla

de la ușă era deteriorată, pe jos erau o mulțime de cioburi de sticlă. La intrare

în bucătărie, jos pe podea se afla o farfurie deteriorată. Din coridor, în față, se

afla dormitorul, unde pe jos erau împrăștiate diferite lucruri, hîrtii (f.d. 6-13,

vol. I); raportul Inspectoratului de Poliție Rîșcani din 19.04.2014, prin care se

constată că pe str. Nicolae Dimo 13/1 ap.38 m. Chișinău, a avut loc violență în

familie (f.d. 14, vol. I).

Instanța de apel a mai menționat că din materialele dosarului s-a dovedit

cu certitudine, că în acțiunile inculpatului Zaridze Nugzar se întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a)

Cod penal.

Instanța de apel a constatat că la pronunțarea sentinței, instanța de

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras

concluzia că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată, împrejurări

care au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind

corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel nu a identificat un temei pentru a da o nouă

apreciere probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

De asemenea, instanța de apel nu a găsit temei de a interveni în sentința

instanței de fond, nici în partea stabilirii pedepsei inculpatului Zaridze Nugzar

or, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului, s-a ținut cont de

toate circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului, aplicându-i o pedeapsă

corectă, echitabilă și legală, fiind respectate prevederile 6, 7, 61, 75, 77 Cod

penal.

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Zaridze Nugzar, indicînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), prin care solicită casarea sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 aprilie 2015 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, rejudecarea cauzei potrivit

ordinii stabilite pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de

art. 2011 Cod penal, invocînd următoarele motive:

- pentru a pronunța decizia sa, instanța de apel nu a apreciat soluțiile

instanței de fond, nu a atras atenție la lipsa probelor administrate, încălcînd

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, neîntemeiat a susținut

condamnarea lui Zaridze Nugzar;

4

- prin decizia instanței de apel, nu au fost stabilite și nu au fost descrise

circumstanțele care justifică soluția, iar probele administrate în cadrul urmăririi

penale, urmau a fi verificate și de către instanța de apel;

- instanța de apel nu a dat o apreciere declarațiilor părților vătămate

Cojuhari Valentina, Cojuhari Alla și Cojuhari Anastasia, date în ședința instanței

de fond, precum că, Zaridze Nugzar nu a comis careva acțiuni violente, lipsind

contactul fizic;

- instanța de apel a ignorat motivele părții apărării și nu s-a expus asupra

acestui aspect, formulat în cererea de apel, referitor la inadmisibilitatea și

inutilitatea depozițiilor martorului Chipăruș Eugeniu, care a fost audiat contrar

prevederilor art. 90 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală;

- instanța de apel a ignorat cerințele apelantului, nu a examinat și a dat o

apreciere din punct de vedere a pertinenții și admisibilității declarațiilor

martorului Mihailov Victor, care personal nu l-a văzut niciodată pe Zaridze

Nugzar și cunoaște tot ce a povestit din cuvintele lui Cojuhari Anastasia;

- sentința și decizia atacată sunt bazate doar pe presupuneri, că inculpatul

Zaridze Nugzar prin acțiunile sale a cauzat părților vătămate suferințe psihice și

prejudiciu material și moral;

- nu poate fi reținută concluzia instanței de fond și de apel, privind

provocarea părților vătămate a prejudiciului material, și anume deteriorările

survenite în apartamentul unde Zaridze Nugzar, la fel a locuit, a participat la

reparații, a avut cheltuieli pentru întreținerea apartamentului;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

concluzia, conține doar fraze generale din teoria dreptului penal, fără raportarea

acestora la circumstanțele concrete a cauzei.

- motivarea soluției de constatare, că inculpatul prin acțiunile sale a

cauzat părților vătămate suferințe psihice contrazice materialelor cauzei,

nefiind anexate careva probe în acest sens.

inculpatului Zaridze Nugzar, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.

11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Crijanovschi Serghei,

care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului din motiv că recurentul, potrivit

art. 430 Cod de procedură penală, este obligat să indice temeiurile prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală și în ce constă problema de drept de importanță

generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță, ce duce

la casarea hotărîrii. Astfel, recurentul solicită reaprecierea probelor, considerînd că

au fost administrate contrar prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiind

comise încălcări de procedură.

Din materialele cauzei rezultă că acțiunile efectuate sunt legale și nu au fost

5

admise încălcări a anumitor prevederi a legii procesual penale, care ar fi

condiționat comiterea unor erori grave de drept.

procurorului expusă în referință, Colegiul penal lărgit constată, că acesta urmează a

fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecînd recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, drept temeiuri pentru

declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod

de procedură penală și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării

materialelor cauzei, astfel, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de apel a

stabilit cu certitudine toate circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras

concluzia corectă, fiind respins ca nefondat apelul declarat și menținînd sentința.

8.1. Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței” Colegiul penal lărgit constată că

acesta nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, dat fiind

faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin.

(1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărîrea adoptată a

menținut sentința de condamnare însușindu-i motivele, totodată pronunțîndu-se

asupra tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat. Motivele

neesențiale invocate în apel care au rămas fără argumentare, nu afectează soluția

corectă, astfel instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt în acest aspect.

6

Totodată, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția,

motivarea soluției fiind în corespundere cu dispozitivul deciziei atacate.

Astfel, ce ține de motivul invocat de recurent, precum că „decizia instanței

de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază concluzia, conține doar fraze

generale din teoria dreptului penal, fără raportarea acestora la circumstanțele

concrete a cauzei.”, Colegiul penal lărgit constată că este unul pur declarativ,

deoarece din conținutul deciziei atacate (f.d.224-233, vol .I), rezultă că instanța

de apel corect și-a motivat și a menținut soluția primei instanțe prin care

inculpatul Zaridze Nugzar a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă de 1

an închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, bazîndu-și

just concluzia pe cumulul de probe administrat și examinat în instanța de fond și

verificat în instanța de apel, descris și în punctul 5 a prezentei decizii.

În acest sens, cu referire la motivul invocat de recurent, precum că „pentru

a pronunța decizia sa, instanța de apel nu a apreciat soluțiile instanței de fond,

nu a atras atenție la lipsa probelor administrate, încălcînd prevederile art. 101

Cod de procedură penală, neîntemeiat a susținut condamnarea lui Zaridze

Nugzar”, Colegiul penal lărgit constată că este neîntemeiat, deoarece din

materialele cauzei și din cuprinsul sentinței primei instanțe (203-205, vol. I) și a

deciziei instanței de apel (f.d.226-231, vol. I), rezultă că la baza soluției de

condamnare stabilită de prima instanță și ulterior corect menținută de instanța de

apel, au fost puse suficiente probe, care au fost apreciate corect prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct vedere a pertinenții, concludenții,

veridicității și a coroborării lor.

În privința motivului invocat de recurent, precum că „ prin decizia instanței

de apel, nu au fost stabilite și nu au fost descrise circumstanțele care justifică

soluția, iar probele administrate în cadrul urmăririi penale, urmau a fi verificate

și de către instanța de apel”, Colegiul penal lărgit reține că este unul declarativ și

contravine circumstanțelor cauzei deoarece, conform conținutului procesului

verbal a ședinței de judecată în instanța de apel din 21 mai 2015 (f.d.221-222,

vol. I), instanța de apel s-a conformat corect prevederilor art. 413 alin. (3) și art.

414 alin. (2) Cod de procedură penală, a verificat dacă sunt probe suplimentare și

a verificat probele cercetate în prima instanță, iar partea apărării la întrebarea

președintelui ședinței a declarat că probe suplimentare nu are, din care

considerent nu poate fi reținut acest motiv invocat de recurent.

În același context, recurentul invocă că „instanța de apel a ignorat motivele

părții apărării și nu s-a expus asupra acestui aspect, formulat în cererea de apel,

referitor la inadmisibilitatea și inutilitatea depozițiilor martorului Chipăruș

Eugeniu, care a fost audiat contrar prevederilor art. 90 alin. (3) pct. 4) Cod de

7

procedură penală”, astfel, în privința acestui motiv, Colegiul penal lărgit

conchide că nu poate fi acceptat, din considerentul că este unul neesențial și nu

afectează soluția instanței de apel, deoarece la probarea vinovăției inculpatului

atît în prima instanță cît și în instanța de apel, această probă nu a fost decisivă,

vinovăția inculpatului fiind corect dovedită prin cumulul de probe examinate în

instanțe, în special prin declarațiile părților vătămate Cojuhari Valentina (f.d.

137-138, vol. I), Cojuhari Alla(f.d. 139-140, vol. I), Cojuhari Anastasia (f.d. 146-

147, 151-152, vol. I), audiate în prima instanță și verificate în instanța de apel,

care au declarat că Zaridze Nugzar le-a cauzat suferințe psihice, iar lui Cojuhari

Alla și prejudiciul material în sumă de 3000 lei (f.d.23, vol. I), confirmat și prin

procesul verbal de cercetare la fața locului (f.d. 6-13, vol.I).

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că conform art. 90 alin. (3) pct.

4) Cod de procedură penală, care prevede că nu pot fi citați și audiați în calitate

de martori, judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală,

grefierul – cu privire la circumstanțele care le-au devenit cunoscute în legătură cu

exercitarea de către ei a atribuțiilor lor procesuale, cu excepția cazurilor de

participare la reținere în flagrant delict, de cercetare a probelor dobîndite prin

intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la efectuarea procedurii în cauza respectivă,

de reexaminare a cauzei în ordine de revizuire sau de restabilire a dosarului

pierdut, iar din materialele cauzei penale, rezultă că martorul Chipăruș Eugeniu la

faza de urmărire penală a primit declarațiile părților vătămate în legătură cu

acțiunile infracționale ale inculpatului (f.d.16, 17, 18, vol. I), precum și declarațiile

inculpatului (f.d. 54, vol. I), pentru ce s-a și semnat pe aceste documente, care au

fost administrate ca probe la cauza penală, astfel, acesta a fost audiat în privința

acestor probe obținute prin intermediul lui, fapt confirmat și prin declarațiile lui

date în instanța de fond(f.d.195, vol. I) și verificate în instanța de apel (f.d.221,

vol. I), în care acesta declară: „că el le-a chestionat pe părțile vătămate și pe

inculpat și că este ofițer de sector și agent constator, și careva acțiuni procedurale

în afară de audierea persoanelor nu a făcut”.

Astfel, se conchide că audierea martorului Chipăruș Eugeniu, a fost efectuată

în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală și

nu constituie o încălcare ce ar putea servi ca temei de recurs, după cum invocă

recurentul.

Totodată, recurentul mai invocă că „instanța de apel a ignorat cerințele

apelantului, nu a examinat și a dat o apreciere din punct de vedere a pertinenții

și admisibilității declarațiilor martorului Mihailov Victor, care personal nu l-a

văzut niciodată pe Zaridze Nugzar și cunoaște tot ce a povestit din cuvintele lui

Cojuhari Anastasia”, astfel, cu privire la acest motiv, Colegiul penal lărgit reține

că este irelevant și consitutie o opinie subiectivă a recurentului, deoarece din

8

conținutul deciziei atacate (f.d.229-232, vol. I), instanța de apel a apreciat corect

proba respectivă prin prisma art. 101 Cod de procedură penală și corect a

menținut constatările primei instanțe cu privire la dovedirea vinovăției

inculpatului în baza cumulului de probe acumulate la cauza penală și apreciate

din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

În același sens, Colegiul penal lărgit reține că martorul Mihailov Victor

fiind audiat în ședința de judecată a primei instanțe, a depus declarații sub

jurămînt și a fost preîntîmpinat de răspunderea penală pentru declarații

mincinoase conform art. 312 Cod penal, fiind respectată astfel procedura de

audiere a martorilor, prevăzută de art. 370 Cod de procedură penală, iar temeiuri

de a pune la îndoială veridicitatea acestor declarații nu au fost depistate, deși

acestea constituie o probă indirectă, au fost confirmate prin coroborare cu

probele directe administrate la cauza penală și anume declarațiile părților

vătămate Cojuhari Valentina (f.d. 137-138, vol. I), Cojuhari Alla(f.d. 139-140,

vol. I), Cojuhari Anastasia (f.d. 146-147, 151-152, vol. I), audiate în prima

instanță și verificate în instanța de apel.

8.2. Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, care prevede că „nu au fost întrunite elementele

infracțiunii”, Colegiul penal lărgit atestă că în urma examinării materialelor

cauzei, acesta nu și-a găsit confirmarea și expune în acest sens următoarele

argumente.

Astfel, în privința motivului invocat de recurent, precum că lipsește latura

obiectivă a infracțiunii „instanța de apel nu a dat o apreciere declarațiilor

părților vătămate Cojuhari Valentina, Cojuhari Alla și Cojuhari Anastasia, date

în ședința instanței de fond, precum că, Zaridze Nugzar nu a comis careva

acțiuni violente, lipsind contactul fizic și motivarea soluției de constatare, că

inculpatul prin acțiunile sale a cauzat părților vătămate suferințe psihice

contrazice materialelor cauzei, nefiind anexate careva probe în acest sens.”,

Colegiul penal lărgit reține că este unul declarativ și menționează că din

materialele cauzei penale și anume declarațiile părților vătămate date în prima

instanță și verificate în instanța de apel, rezultă:

- Cojuhari Valentina (f.d. 137-138, vol. I), a declarat că „dimineața la

19.04.2014 ora 07.00, s-au trezit de la faptul că inculpatul bătea în ușă cu

picioarele, ușa de la intrare a deteriorat-o. La care Valentina. Alla și Nastea s-

au speriat, Valentina și Nastea au intrat la bucătărie, Alla a rămas între

Valentina cu Nastea și Nugzar, partea vătămată credea că le va bate, din motivul

că de supărare a spart sticla ușii din bucătărie, striga la ele ca să iasă din casă,

că dorește să fie el unicul stăpîn al casei, menționînd că le v-a ucide”;

9

- Cojuhari Alla (f.d. 139-140, vol. I) a declarat că „la orele 07.00, a auzit o

lovitură în ușă, a întrebat cine e și Nugzar a lovit cu piciorul în ușă, după care a

intrat în casă. Valentina și Nastea s-au speriat și au plecat la bucătărie, iar Alla

s-a pus între ele, a închis ușa la bucătărie și l-a întrebat pe Zaridze ce dorește,

iar el s-a enervat și a stricat fereastra de la ușa bucătăriei…”;

- Cojuhari Anastasia (f.d. 146-147, 151-152, vol. I), a declarat că „la ora.

07.00, la ușă suna Nugzar, ele avînd frică de el nu au vrut să deschidă ușa, însă

el a început să strige, să bată în ușă cu pumnii și picioarele, astfel deteriorînd

ușa și intrînd în casă, toate acestea au fost auzite de vecina Nicolae Elena.

Bunica Alla îl ținea să nu intre în bucătărie, unde era Anastasia cu mama sa

Valentina, în așa mod inculpatul a stricat sticla de la ușa bucătăriei, a intrat în

bucătărie, s-a așezat la masă și a început să strige și să le amenințe”.

Prima instanță și instanța de apel corect au reținut prezența violenței în

aceste acțiuni ale inculpatului, deși a lipsit contactul fizic cu părțile vătămate, a

fost aplicată violență fizică față de sticla ușii la bucătărie care a fost deteriorată, a

fost aplicată violență verbală care a provocat suferințe psihice și prejudiciu

material.

În acest sens, Colegiul penal reține că acțiunea sau inacțiunea

prejudiciabilă din contextul infracțiunii prevăzute de art. 2011 Cod penal, se poate

manifesta nu numai prin violență fizică, dar și prin violență psihologică, care

constă în provocarea stărilor de tensiune și suferință psihică prin ofense, înjurare,

insultare, distrugerea sau demonstrativă a obiectelor, amenințări verbale, după

cum și corect s-a reținut în acțiunile inculpatului Zaridze Nugzar prin hotărîrile

ambelor instanțe ierarhic inferioare, care au adoptat în acest sens soluții legale și

întemeiate.

În același context, în privința motivelor invocate de recurent, precum că

„sentința și decizia atacată sunt bazate doar pe presupuneri, că inculpatul

Zaridze Nugzar prin acțiunile sale a cauzat părților vătămate suferințe psihice și

prejudiciu material și moral, nu poate fi reținută concluzia instanței de fond și de

apel, privind provocarea părților vătămate a prejudiciului material, și anume

deteriorările survenite în apartamentul, unde Zaridze Nugzar la fel a locuit, a

participat la reparații, a avut cheltuieli pentru întreținerea apartamentului”,

Colegiul penală lărgit conchide că aceastea constituie opinia subiectivă a

recurentului și sunt declarative, nefiind confirmate prin probe, fiind combătute

prin argumentele deja expuse în prezenta decizie, iar faptul prezenței

prejudiciului material în urma acțiunilor inculpatului mai fiind confirmat, în afară

de declarațiile părților vătămate și a martorilor, și de procesul verbal de cercetare

la fața locului din 19.04.2014, cu planșa fotografică (f.d.6-13, vol. I), prin care se

confirmă prezența deteriorărilor provocate de acțiunile infracționale a

10

inculpatului Zaridze Nugzar, în apartamentul unde locuiau părțile vătămate,

proprietar fiind Cojuhari Alla și astfel fiind probată și existența prejudiciului

material cauzat părții vătămate Cojuhari Alla (f.d. 23, vol. 1).

8.3. Cu referire la temeiul invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 12) Cod de procedură penală, care prevede că „faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită” Colegiul penal lărgit, analizînd textul recursului

declarat constată că recurentul nu indică care circumstanțe a cauzei și încălcări pot

cădea sunt incidența acestui temei și totodată, în rezultatul examinării materialelor

cauzei de către instanța de recurs nu s-au identificat careva circumstanțe care ar

cădea sub incidența acestui temei și ar putea constitui temei de casare, astfel acesta

este unul neîntemeiat și declarativ.

invocate în recurs care ar fi afectat hotărîrea atacată, deoarece soluția adoptată de

către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Zadorojnîi

Andrei în numele inculpatului Zaridze Nugzar, împotriva sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 03 aprilie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe Zaridze Nugzar, cu

menținerea hotărîrilor atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 februarie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Nicolaev Ghenadie

11