1ra-85/2016 — art. 125 alin. 4 CP red. 1961
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 125 alin. 4 CP red. 1961
- Temei legal
- art. 427 alin. 1, pct. 4,5,11 CPP
1ra-85/2016 — art. 125 alin. 4 CP red. 1961 (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul 1ra-85/2016
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
26 ianuarie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Petru Moraru, Liliana Catan, Ion Guzun
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul
Ibraghimov Movsar și avocatul acestuia Ursu Petru, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2004, în
cauza penală în privința lui
Ibraghimov Movsar Muslim,
născut la 24 ianuarie 1967, originar din or. Groznîi,
Federația Rusă, domiciliat pînă la reținere în mun.
Chișinău, str. Independenței, nr. 16, ap. 73.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
de la 03 februarie 2003 - pînă la 24 iulie 2003 (instanța
de fond);
de la 12 septembrie 2003 - pînă la 28 ianuarie 2004
(instanța de apel);
de la 24 martie 2004 – pînă la 09 iunie 2004; de la 02
octombrie 2015 – pînă la 26 ianuarie 2016 (instanța de
recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iulie 2003,
Ibraghimov Movsar a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 125 alin. (4) Cod penal (red. 1961) pe motivul inexistenței
faptei infracțiunii.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, de către
organul de urmărire penală Ibraghimov Movsar a fost învinuit în aceia că în
perioada 17-18 iulie 1996 prin estorcare a primit de la Gulcanean Aramais și
Balaian Maria suma de 750 000 lei în următoarele circumstanțe:
La 17 iulie 1996 sub pretextul întîlnirii de afaceri Ibraghimov M. l-a
ademenit pe Gulcanean A. în oficiul firmei ”Ghioțint” din mun. Chișinău,
1
str. Zelinski, nr. 15, unde prin înțelegere prealabilă cu alte persoane
neidentificate de organul de urmărire penală, au estorcat de la Gulcanean A.
suma de 50 000 dolari SUA. La refuzul primului de a-i transmite suma de bani
solicitată Ibraghimov M. l-a amenințat pe acesta cu omor, precum și cu omorul
familiei sale. Ulterior, la indicația lui Ibraghimov M. persoanele neidentificate
de organul de urmărire penală i-au aplicat lui Gulcanean A. multiple lovituri,
cerîndu-i permanent bani, tot atunci l-au perchiziționat și au luat de la acesta
bani în sumă de 7 500 dolari SUA.
Ulterior, Gulcanean A., fiind însoțit de coparticipanții evenimentelor sus
indicate, la cerința lui Ibraghimov M. a plecat la domiciliul său din mun.
Chișinău, bd. Traian, nr. 23/2, ap. 14, unde se aflau soția și fiica sa și a luat
din casă bani în sumă de 20 000 dolari SUA, după care s-au deplasat la
Anisonean G. căruia în ajun i-a restituit datoria de 10 000 dolari SUA și a primit
înapoi acești bani. Ulterior, Gulcanean A. i-a transmis suma de 30 000 dolari
SUA lui Ibraghimov M., iar ultimul a cerut în contul sumei de 50 000 dolari
SUA de a i se perfecta pe numele lui Nimerenco I. apartamentul nr. 5 din
str. Tighina, 17, mun. Chișinău, care îi aparținea cu drept de proprietate soacrei
lui Gulcanean A.
Astfel, la 18 iulie 1996 executînd cerințele lui Ibraghimov M. partea
vătămată împreună cu soacra sa, Balaian M. și Nimerenco I., s-au prezentat la
BNS nr. 6 a sect. Centru, mun. Chișinău, unde au semnat contractul de vînzare
cumpărare a apartamentului sus nominalizat.
Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat, care, invocînd
ilegalitatea sentinței, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță
prin care Ibraghimov M. să fie condamnat conform învinuirii formulate prin
rechizitoriu.
În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că instanța de
fond incorect a apreciat probele prezentate de partea acuzării, probe, care, în
opinia acestuia, cu certitudine confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea
infracțiunii imputate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie
2004, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre
2
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Ibraghimov Movsar a
fost condamnat în baza art. 125 alin. (3) Cod penal (red. 1961), la 7 ani
închisoare, fără confiscarea averii cu executarea în penitenciar de tip semiînchis
S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiu lui Gulcanean
Elena suma de 37 500 dolari SUA și în beneficiul lui Balaian Maria suma de 12
500 dolari SUA, echivalentul cursului oficial în valută națională la momentul
executării hotărîrii.
Instanța de apel în decizia adoptată a constatat fapta și circumstanțele
comiterii infracțiunii de dobîndire prin șantaj a avutului proprietarului,
invocate în rechizitoriu concluzionînd totodată necesitatea excluderii din
învinuirea inculpatului indicii calificativi – „cu aplicarea armei ” și „amenințarea
cu răpirea proprietarului, rudelor sau apropiaților acestuia”, deoarece în ședința
instanței de apel acești indici calificativi nu și-au găsit confirmarea prin careva
probe pertinente și concludente.
Argumentele inculpatului, precum că nu a participat la săvîrșirea
infracțiunii Colegiul penal l-a apreciat ca fiind o metodă aleasă pentru evitarea
răspunderii penale, or acestea se combat prin declarațiile pătimiților, martorilor
și altor probe administrate la materialele cauzei.
Curtea de Apel a menționat că concluzia instanței de fond precum că
ordonanța din 22.07.2003 despre anularea hotărîrii din 24.12.1997 cu privire la
refuzul de a porni procesul penal nu are nici un efect juridic, este neîntemeiată,
iar interpretarea dată de prima instanță prevederilor art. 287 alin. (4) Cod de
procedură penală (red. 2003) este eronată.
Colegiul a considerat că în speță nu pot fi aplicate nici prevederile art. 5
alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală (red. 1961) deoarece prevederile
articolului dat exclud posibilitatea pornirii procesului penal în cazul în care
există o hotărîre neanulată despre clasarea procesului, dar nu hotărîrea despre
refuzul de a porni procesul penal. Ținînd cont de cele menționate instanța de
apel a conchis că, în speță nu a fost afectată legalitatea probelor acumulate.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarant recurs ordinar avocatul
Tabarcea Iurie în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și
menținerea sentinței instanței de fond, argumentînd că cauza a fost examinată
în ordine de apel superficial și cu încălcări procedurale.
3
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 09 iunie
2004, recursul ordinar a fost respins ca fiind neîntemeiat.
La 07 septembrie 2015 inculpatul Ibraghimov Muslim și avocatul
acestuia Ursu Petru au contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel din
28 ianuarie 2004, unde invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 11) Cod
de procedură penală solicită casarea hotărîrii contestate cu dispunerea
rejudecării cauzei.
În argumentarea recursului declarat recurenții au invocat următoarele:
- cauza a fost examinată în instanța de apel în lipsa inculpatului, părților
vătămate, succesorului legal al victimei și martorilor;
- există o cauză de înlăturare a răspunderii penale;
- la materialele cauzei există două acte judiciare adoptate de aceiași
instanță de judecată, în aceiași zi, dar cu număr diferit și cu denumire diferită.
Astfel, rezultă că pe o singură cauză penală, prin încheiere judecătorească și
prin decizie a fost casată sentința de achitare și dispusă condamnarea
inculpatului;
- condamnîndu-l pe Ibraghimov M. instanța de apel nu a ținut cont de
prevederile art. 60 alin. (1) lit. c) Cod penal;
- Curtea de Apel eronat a interpretat prevederile art. 287 alin. (4) Cod de
procedură penală, deoarece norma în cauză prevede că, reluarea urmăririi
penale poate avea loc doar în cadrul termenului de 1 an din momentul intrării
în vigoare a ordonanței de încetare a urmăririi penale, clasare a cauzei sau
scoaterea de sub învinuire;
- prin adoptarea ordonanței din 22.07.2003, privind anularea ordonanței
de refuz în pornirea procesului penal lui Ibraghimov M. i-a fost încălcat dreptul
de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori;
În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului
ordinar declarat de inculpat, menționînd că recurenții nu au argumentat
ilegalitatea hotărîrii cu indicarea problemelor de drept. Astfel, recurentul
solicită reaprecierea probelor considerînd că nu au fost administrate în raport
cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind comise încălcări, însă,
toate acțiunile de urmărire penală, au fost efectuate legal, nefiind admise careva
4
încălcări a legii procesual penale.
Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins
din următoarele considerente.
Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă
recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în
raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor
prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în
baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.
Recurenții, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4),
5), 11) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărîrile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel cînd judecata a avut loc fără participarea inculpatului, ori
fără citarea legală a unei părți sau care legal citată, a fost în imposibilitate de a
se prezenta, ori există o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, prevede, în art. 13, garanția unui recurs efectiv
(în sensul căii de atac) în fața unei instanțe naționale oricărei persoane ale cărei
drepturi și libertăți recunoscute de Convenție au fost încălcate. Executarea
acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, fiind
reglementate de lege.
Regula libertății de a face uz de căile de atac reprezintă un drept
fundamental al omului recunoscut și prin art. 119 din Constituția Republicii
Moldova potrivit căruia împotriva hotărîrilor judecătorești, părțile interesate și
organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Concomitent, instanța de recurs ține să menționeze, că pentru exercitarea
unei căi de atac este necesar să fie îndeplinite, în mod cumulativ o suită de
condiții, în special:
Să existe o hotărîre judecătorească pe care legea să o declare
susceptibilă de a fi atacată;
Legalitatea căii de atac;
Calea de atac să fie exercitată în termenul și modul legal prin
manifestarea de voință a titularului;
5
Unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac.
Astfel, cea din urmă condiție prevede că dreptul de a folosi o cale de atac
este unic și se epuizează prin folosirea lui. Titularul căii de atac interesat
nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărîri, prin
urmare categoric se exclude judecarea de mai multe ori în aceiași cale de atac.
La acest capitol instanța de recurs relevă, că din prevederile art. 421 în
coroborare cu art. 401 alin. (2) Cod penal, rezultă, că avocatul în numele
inculpatului poate declara recurs.
Astfel, ținînd cont de cele menționate și analizînd materialele cauzei
Colegiul lărgit constată, că avocatul Iurie Tabarcea în numele inculpatului a
folosit calea de atac recursul, or primul apărînd interesele lui Ibraghimov M. în
bază de contract fapt confirmat prin mandat (f.d.222, vol. II), folosindu-se de
drepturile sale prevăzute la art. 68 pct. 14) Cod de procedură penală, la
23 martie 2004 a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel
din 28 ianuarie 2004, recurs care, prin decizia Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiție din 09 iunie 2004 a fost respins ca inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat.
Prin urmare, la data de 09 iunie 2004, în conformitate cu prevederile art.
466 alin. (2) pct. 4) și 5) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel a
devenit definitivă și irevocabilă.
Așadar, generalizînd cele menționate mai sus, Colegiul conchide că calea
ordinară de atac asupra deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 28 ianuarie 2004 a fost deja folosită, deoarece din normele de referință
stabilite de legiuitor, rezultă exhaustiv lista titularilor dreptului de a declara
recurs, precum și faptul că, fiecare din acei titulari este în drept de a folosi o
cale de atac o singură dată și se epuizează acest drept prin folosirea lui.
În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile
art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, rezultă că în speță lipsesc
temeiuri de casare a hotărîrii adoptate în cauza penală în privința inculpatului
Ibraghimov Movsar, și prin urmare se impune soluția de respingere a
recursului declarat de inculpat și avocatul acestuia Ursu Petru ca fiind
inadmisibil.
6
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de inculpatul
Ibraghimov Movsar și avocatul acestuia Ursu Petru, împotriva deciziei
Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2004, în cauza penală
în privința lui Ibraghimov Movsar Muslim, cu menținerea hotărîrii contestate.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 25 februarie 2016.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Petru Moraru
Liliana Catan
Ion Guzun
7