1ra-86/2016 — Art.186 alin.2 lit. b, c Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Vulcănești, din 30 decembrie 2013, Sarioglo A. a fost achitat de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Prin aceiași sentință, au fost achitați Madjar Al-dr, Sarioglo Vl. și Stoianov V., în privința cărora decizia nu se contestă.

De către organul de urmărire penală, Sarioglo A. a fost învinuit de faptul că, la 23.06.2011, în jurul orei 1100, acționînd împreună cu Sarioglo Vl., Madjar Al-dr și Stoianov V., prin înțelegere prealabilă, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în interes material, au sustras pe ascuns de pe tronsonul de cale ferată ”Etulia - Reni” (km 262), pichetul nr. 1, din vagoanele nr.: 63933816, 60847001, 63331490, anexate la garnitura trenului marfar nr. 3103 - 1 060 kg de fier uzat, categoria 3-A, pricinuind astfel proprietarului S.A. „METALFEROS”, o pagubă materială în sumă totală de 4 273,79 lei. Organul de urmărire penală a calificat acțiunile inculpaților în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, după indicii calificativi: Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit de două sau mai multe persoane prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință. 1

Împotriva sentinței au declarat apeluri acuzatorii de stat, care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a lui Sarioglo A. în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an. În motivarea apelului procurorii au invocat că, prima instanță a dat o apreciere incorectă probelor administrate la dosar, ceea ce a dus la emiterea unei sentințe ilegale și nefondate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat, din 04 iunie 2015, a fost admis apelul declarat, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre de condamnare a lui Sarioglo A. în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, ce constituie 10 000 lei.

Instanța de apel a constatat fapta incriminată lui Sarioglo A. prin rechizitoriu și a reținut probele ce confirmă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și anume: - declarațiile: - reprezentantului părții vătămate Jovmiru Iu. (f.d. 155, vol. II); - martorilor: Crastin I. (f.d. 152, 263-264, vol. II), Marahovschii O. (f.d. 161,162, 257,258, vol. II); Boev V. (f.d. 159, 160, vol. II); Hergheledji N. (f.d. 51, vol. I, f.d. 158, vol. II);. Totodată, instanța de apel a considerat că vina inculpatului Sarioglo A. în comiterea infracțiunii imputate a fost pe deplin dovedită și de următoarele probe anexate la materialele cauzei: - ordonanța de pornire a urmăririi penale din 05.07.2011 (f.d. 1, vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului cu schema și foto- tabelul anexat din 23.06.2011 (f.d. 14-20, vol. I); - procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 25.08.2011 (f.d. 62, 67, 76, vol. I); - caracteristica inculpatului (f.d. 78-99, vol. I); - revendicarea (f.d. 105-108, vol. I); - proces-verbal de confruntare între Sarioglo A. și Marahovschii O., din 06.10.2011 (f.d. 179, vol. I); - certificatul privind limita de viteză a trenului nr. 3103. Instanța de apel a conchis că probele cercetate sunt veridice, pertinente și utile, coroborează cu întregul sistem de probe analizat și apreciat, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și în ansamblu demonstrează cu certitudine faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii imputate. Mai mult, din declarațiile martorilor Marahovschii O., Boev V., Hergheledji N. și Crastin I., instanța de apel a constatat cu certitudine că anume inculpatul Sarioglo A. împreună cu Madjar Al-dr, Sarioglo Vl. și Stoianov V. au sustras din vagoanele anexate la garnitura trenului marfar, 1 060 kg de fier uzat. Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța de apel a apreciat-o ca o metodă de apărare și un drept al acestuia de a nu se autoincrimina. Astfel, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, în prezența circumstanțelor analizate mai sus, incorect a conchis nevinovăția lui Sarioglo A. 2 de comiterea furtului și a concluzionat necesitatea casării sentinței și condamnării lui în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Sarioglo A., de circumstanțele cauzei, care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, fapt care a permis aplicarea în privința acestuia a pedepsei amenzii în limita sancțiunii prevăzută de partea specială a Codului penal.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul Topal F. în numele inculpatului Sarioglo A., care invocînd ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului, pe motiv că instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor administrate, pripit și greșit a concluzionat despre vinovăția acestuia. Consideră că acuzarea nu a prezentat careva probe concludente, care ar dovedi vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, hotărîrea contestată fiind bazată numai pe presupuneri și pe declarațiile contradictorii ale martorului Marahovschii O. care este angajat al MAI. 6.1. Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Astfel recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile normei menționate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temei pentru recurs pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul penal constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. 3 Sub aspectul situației de ”neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Colegiul penal reține că instanța de apel, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui Sarioglo A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) Cod penal. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și minuțios în textul hotărîrii instanței de apel, prin care se confirmă vinovăția inculpatului în cele incriminate și anume prin declarațiile: - martorului Marahovschii O., care a relatat că, la 23.06.2011, se afla la serviciu, cînd a trecut trenul a observat că la garniturile acestuia erau anexate vagoane încărcate cu fier uzat, pe 2 vagoane a observat 4 persoane, pe care le-a recunoscut, acestea s-au dovedit a fi Stoianov V., Madjar Al-dr., Sarioglo Vl. și Sarioglo A., toți locuitori ai s. Etulia, r-nul Vulcănești, care aruncau fier pe marginea căii ferate. Ulterior, tot în aceiași zi, stopînd automobilul de marca/model ”VAZ 2106”, care era condus de către Hergheledji N., le-a văzut pe aceleași persoane care anterior aruncau fier din vagoane și care aveau hainele murdare, cu urme de rugină (f.d. 161, 162, 257-258, vol. II); - martorul Crastin I., a relatat că, în luna iunie 2011, el și Boev V. au văzut, cum după trenul încărcat cu fier uzat fugeau 2 persoane, care apoi s-au urcat pe unul din vagoanele anexate, fapt despre care prin intermediul stației-radio i-a comunicat șefului de patrulă (f.d. 152, 263-264, vol. II). - martorul Boev V. a depus declarații asemănătoare cu cele ale lui Crastin I.; - martorul Hergheledji N., care a relatat că, la 23.06.2011, împreună cu Stoianov V., Madjar Al-dr., Sarioglo V. și Sarioglo A. s-au deplasat la lacul din apropierea hotarului cu Ucraina, apoi el de unul singur cu automobilul lui Madjar A. a plecat la farmacia din s. Etulia, r-nul Vulcănești, după care a plecat înapoi după inculpați. Ulterior, cînd se întorceau, pe drum au fost stopați de către colaboratorii de poliție care le-au propus să meargă la comisariat pentru a depune declarații pe faptul furtului fierului uzat (f.d. 51, vol. I, f.d. 158, vol. II); - reprezentantul părții vătămate Jovmir Iu., a relatat că, a încercat să vorbească cu inculpații pentru conciliere, dar ultimii s-au refuzat (f.d. 155, vol. II). 4 Vinovăția inculpatului, în comiterea infracțiunii incriminate, se mai dovedește și prin materialele cauzei indicate în pct. 5. al prezentei decizii și descrise în decizia instanței de apel. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele constitutive ale infracțiunii, inclusiv vinovăția lui Sarioglo A., după cum rezultă din hotărîrea instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt motivîndu-și concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Prin urmare, argumentele avocatului, precum că inculpatul Sarioglo A. nu a comis infracțiunea pentru care a fost recunoscut vinovat, sînt neîntemeiate și contravin probelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe care dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii imputate. Lipsit de temei este și argumentul precum că, învinuirea adusă lui Sarioglo A. este bazată exclusiv pe declarațiile martorului Marahovschii O., care este angajat al MAI, or instanța de apel a constatat că declarațiile ultimului vin în coroborare cu declarațiile celorlalți martori menționați mai sus și probele anexate la materialele cauzei, cum ar fi: extrasul convorbirilor telefonice/mobile de pe numerele inculpaților, din analiza căror rezultă că, în timpul săvîrșirii infracțiunii incriminate, inculpații de repetate ori s-au contactat între ei (f.d. 59- 77, vol. II), astfel, instanța de apel întemeiat a ajuns la concluzia că, dacă inculpații s-ar fi afla în momentul săvîrșirii infracțiunii la lac, odihnindu-se împreună în apropiere nemijlocită unul de altul, ei nu aveau necesitatea de a lua legătură prin telefon, deoarece ar fi putut comunica direct. Colegiul menționează că, la etapa examinării recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de apel. Colegiul constată că erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit. Astfel, Colegiul conchide că faptei săvîrșite de către Sarioglo A. i s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită cu respectarea prevederilor art. 61, 75-78 Cod penal, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, gradul prejudiciabil al faptei comise, persoana vinovată și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normelor penale în baza cărora a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit. 5 Prin urmare, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Topal F. în numele inculpatului Sarioglo A., ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Topal Feodor în numele inculpatului Sarioglo Artiom, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 04 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Sarioglo Artiom Vladislav, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă pronunțată integral, la 03 martie 2016. Președinte (semnătura) Petru Ursache Judecătorii (semnătura) Constantin Alerguș (semnătura) Vladimir Timofti 6