1re-53/2016 — art. 312 CPP

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Drochia din 02 decembrie 2015, în privința lui Țelișev Maxim a fost prelungită măsura preventivă sub formă de arest pe un termen de 90 (nouăzeci) de zile.

Din materialele cauzei rezultă că avocatul Veaceslav Lupacescu în numele lui Țelișev Maxim, a înaintat recurs, solicitînd casarea încheierii menționate și pronunțarea unei noi decizii, prin care să fie aplicată față de Țelișev Maxim o măsură preventivă mai blîndă, nonprivativă de libertate, pe motiv că nu există careva probe ce ar atesta necesitatea detenției preventive.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2015, a fost menținută soluția judecătorului de instrucție. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că a fost probat faptul necesității detenției preventive în privința lui Țelișev Maxim. 3.1. În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile nominalizate au devenit irevocabile.

Încheierea judecătorului de instrucție și decizia instanței de recurs sunt atacate cu recurs în anulare de către petiționarul Țelișev Maxim Ion, care a solicitat casarea acestora, cu aplicarea unei măsuri preventive mai blînde. Recurentul invocă că au fost încălcate prevederile art. 186 Cod de procedură penală.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialelor cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr.66 din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. 1 Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele atacate de recurent, nu sînt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Astfel, cele menționate denotă faptul că recurentul a declarat recurs în anulare împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, și care nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 Cod de procedură penală, care pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat de recurentul Țelișev Maxim, din motiv că hotărîrile în cauză nu pot fi contestate cu recurs în anulare.

În conformitate cu prevederile art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Țelișev Maxim împotriva încheierii Judecătoriei Drochia din 02 decembrie 2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 decembrie 2015, în cauza penală în privința lui Țelișev Maxim Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 februarie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Ion Guzun Liliana Catan 2