1ra-58/2016 — art. 195 al. 2 CP

1ra-58/2016 — art. 195 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-58/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 ianuarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Manole Veaceslav, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Cahul din 28 septembrie 2007 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 18 iunie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Manole Veaceslav Ion, născut la 30 ianuarie 1980,

originar și domiciliat în s. Colibaș, r-nul Cahul.

Termenul de examinare a cauzei:

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

Asupra admisibilității recursului în anulare în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A TĂ:

fost condamnat în baza art. 195 alin. (2) Cod penal, și i-a fost stabilită pedeapsă sub

formă de 10 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă, cu încasarea de la inculpat a prejudiciului material

cauzat prin infracțiune, în beneficiul lui Forțu Oleg a sumei de 800 euro, în beneficiul

lui Stoianov Anatolie a sumei de 1 400 euro, în beneficiul lui Ciobanu Sergiu a sumei

1

de 800 euro și a lui Ciobanu Oleg – 1 300 euro, toate urmînd să fie achitate în valută

națională la rata de schimb stabilită de Banca Națională a Moldovei la data efectuării

plăților.

Manole V., a fost condamnat pentru faptul că el în luna februarie 2006, în lipsa unei

licențe, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul perfectării vizelor și

încheierii contractelor de muncă în Italia, și-a însușit de la Forțu 0. - 800 euro, de la

Stoianov A. - 1 400 euro, de la Ciobanu O. - 1 300 euro și Ciobanu S. – 800 euro.

Prin acțiunile sale Manole V., în general a cauzat prejudiciul la suma totală de 4

300 euro, or a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 195 alin. (2) Cod penal, conform

indiciilor: însușirea în proporții deosebit de mari a bunurilor altei persoane.

casarea sentinței Judecătoriei Cahul din 28.09.2007, și pronunțarea unei sentințe de

achitare din motive că banii nu au fost însușiți de el.

În apelul său inculpantul a indicat, că nu a avut legătură cu banii părților

vătămate, că aceștia au dat banii cetățeanului României Roșu Victor, care urma să

perfecteze documentele părților vătămate pentru plecarea lor peste hotarele

Republicii Moldova.

Totodată, el a indicat că părțile vătămate, s-au întîlnit cu acest cetățean al

României, care a perfectat pentru ei contracte de muncă și aceștia au semnat aceste

contracte.

Totodată, inculpantul a indicat că, a transmis o sumă de bani lui Roșu V., cu

scopul de a primi ajutor de la ultimul pentru a pleca peste hotarele țării, însă a fost

înșelat, iar părțile vătămate au hotărît să-l pedepsească, deoarece nu au putut să-l

găsească pe Roșu V.

apelul declarat de către inculpatul Manole V. a fost admis, casată parțial sentința

Judecătoriei Cahul din 28 septembrie 2006 și pronunțată o nouă hotărîre prin care

Manole V., a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

exercita activități legate de deservirea bunurilor materiale pe termen de 1 an.

În fapt, instanța de apel, pe baza probelor administrate a constatat că Manole V.,

pe parcursul lunii februarie 2006, a dobîndit prin înșelăciune și abuz de încredere,

2

sub pretextul perfectării vizei de plecare peste hotarele țării și expedierii în Italia, de

la Forțu Oleg - suma de 800 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie 12

480 lei.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că, în ședința de

judecată a fost dovedită vinovăția inculpatului doar pe faptul înșelăciunii cet. Forțu

Oleg, privind însușirea sumei de 800 euro, iar epizoadele privind escrocheria părților

vătămate Stoianov Anatolie, Ciobanu Sergiu și Ciobanu Oleg, urmează a fi excluse

din învinuire ca nefiind confirmate prin probe.

nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru, în care a solicitat casarea deciziei

atacate și restituirea cauzei spre rejudecare la o altă instanță de judecată pentru

corectarea erorii judiciare, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs (f.d.

289-290, vol. I).

Recurentul, a invocat în motivarea recursului că, decizia contestată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii și acesta este expus neclar în partea ,,excluderii din învinuirea” inculpatului

a episoadelor privind escrocheria săvîrșită în privința cet. Stoianov Anatolie,

Ciobanu Sergiu și Ciobanu Oleg, cît și incorect a apreciat probele fără a indica care

dintre acestea sunt pertinente, concludente și veridice.

5.1. La 22 aprilie 2013 avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Manole

V., de asemenea a declarat recurs împotriva deciziei, în care a solicitat casarea

deciziei atacate și a sentinței Judecătoriei Cahul din 28 septembrie 2007, și

pronunțarea unei hotărîri, prin care Manole V., să fie achitat în săvîrșirea infracțiunii,

prevăzută de art. 195 alin. (2) Cod penal, pe motiv că infracțiunea incriminată nu a

fost săvîrșită de el (f.d. 291-291, vol. II).

2013, recursurile ordinare declarate de procurorul și de avocatul Dumitran I. în

numele inculpatului Manole V., au fost admise.

Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 21 februarie 2013, a fost

casată și cauza a fost expediată spre rejudecare de către aceeași instanță de apel în alt

complet de judecători.

Măsura preventivă sub formă de arest, aplicată în privința lui Manole V. prin

sentința Judecătoriei Cahul din 28 septembrie 2007, a fost înlocuită cu obligația de a

nu părăsi localitatea (f.d. 306-310).

3

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție, a reiterat că, instanța de apel doar a

menționat faptul că “prin materialele cauzei penale nu s-a găsit confirmare comiterea

dobîndirii prin înșelăciune și abuz de încredere de la părțile vătămate Stoianov

Anatolie - sumei de 1 400 euro, de la Ciobanu Sergiu - sumei de 800 euro, Ciobanu

Oleg - sumei de 1 300 euro”, fără a argumenta din care motive a ajuns la această

concluzie, prin ce și s-a comis eroarea de drept.

fost admis apelul avocatului ca fiind întemeiat, casată sentința Judecătoriei Cahul

din 28 septembrie 2007, în partea stabilirii pedepsei penale și a emis o hotărîre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, recunoscîndu-l pe inculpatul

Manole V., vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, numindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani, cu

executarea pedepsei în penetenciar de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a se

ocupa cu activitate legată de administrarea valorilor material pe un termen de 2 ani.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la ședința de judecată a fost

confirmată vinovăția inculpatului Manole V., doar de faptul săvîrșirii de către

inculpat, a infracțiunii de escrocherie și anume: însușirea sumei de 800 euro, de la

partea-vătămată Forțu O., iar în privința părții vătămate Stoianov A., Ciobanu S., Ciobanu

O., au fost excluse din cauza că învinuirea nu este confirmată prin probe.

Astfel, instanța de apel a menționat, că Manole V., nu a și-a recunoscut

vinovăția, aceasta s-a confirmat în baza probelor, administrate la cauza, precum

și cu ansamblu și conexiune lor și anume prin declarațiile părților vătămate Forțu

O., Ciobanu O., Ciobanu S., Stoianov A., date de către aceștia în instanța de

fond, și care au fost pronunțate în instanța de apel.

Așadar, apreciind toate probele din punct de vedere a oportunității, totalității,

admisibilității și comparabilității, instanța de apel a considerat că, probele acumulate

la cauză au confirmat integral vinovăția inculpatului Manole V., de săvîrșirea

infracțiunii prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, și anume: ilegal prin

înșelăciune și sub pretextul perfectării documentelor pentru plecarea în Italia, și-a însușit de

la Forțu O., suma de 800 euro, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a

Republicii Moldova constituia 12 480 lei.

Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului Manole V., instanța de apel a ținut cont

de gradul pericolului social al faptei prejudiciabile, persoana inculpatului, faptul că,

este o infracțiune săvîrșită cu intenție și face parte din categoria infracțiunilor grave.

4

Instanța de apel a considerat, că aplicarea în privința inculpatului a art. 90 Cod

penal, în cazul dat nu corespunde scopului și principiului pedepsei penale, întrucît

în confirmitate ca art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Totodată, instanța de apel a reiterat că, decizia este în conformitate cu prevederile

pct. 35 al Hotărîrei Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 19.06.2006 ,,Privind

sentința judecătorească”, … or pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În afară de acest fapt, instanța de apel a menționat că, pe durata urmăririi penale și

dezbaterilor judiciare ale instanței de fond și de apel, inculpatul Manole V., nu și-a

recunoscut vinovăția la săvîrșirea infracțiunii incriminate, prin urmare, inculpatul

nu s-a căit de săvîrșirea faptei infracționale și pînă în prezent nu a apreciat acțiunile

sale ilicite și s-a ascuns de la urmărire penală. Mai mult ca atît, inculpatul nu a

restituit prejudiciul părții vătămate Forțu O., ce la rîndul său arată indiferență cu

privire la acțiunele pe care le-a săvîrșit, cît și faptul că pedeapsa nu și-a atins

obiectivele.

Ținînd cont de circumstanțele menționate mai sus, instanța de apel a considerat că,

lipsesc careva circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 76 Cod penal, și ținînd cont

de personalitatea inculpatului Manole V., precum că s-a eschivat de la urmărirea

penală, instanța a decis că, în privința inculpatului este necesar aplicarea pedepsei,

sub formă de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Dumitran I. în numele inculpatului Manole V., prin care solicită casarea deciziei din

18 iunie 2015 și sentința din 28 septembrie 2007, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei hotărîri prin care inculpatul să fie achitat.

În recursul declarat se invocă temeiurile stipulate de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală, indicînd că, motivarea soluției instanței de apel contrazice

dispozitivul hotărîrii, acesta fiind expus neclar, în partea ,,excluderii din învinuire”

5

și vinovăția inculpatului Manole V. în comiterea infracțiunii imputate nu a fost

dovedită prin probe veridice.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul Dumitran I. în numele inculpatului Manole V., solicitînd respingerea

acestuia, cu menținerea hotărîrii contestate, menționînd că instanța corect nu a

constatat careva abateri procesual-penale, care ar atrage după sine nulitatea actelor

emise de procuror în procesul desfășurării urmăririi penale.

cauzei penale, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, recurentul a invocat prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, din care rezultă că, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată că nici unul din temeiurile, la care se referă autorul

recursului, nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Instanța de apel, examinînd apelul avocatului Dumitran I. în numele inculpatului

Manole V., a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate probele

administrate la dosar, a verificat și cercetat actele cauzei, care, fiind coroborate cu

înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au permis instanței de apel de a

conchide că, vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, este dovedită.

De asemenea, Colegiul penal reiterează că, așa cum rezultă din textul deciziei

atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și

de drept care au dus, la caz, la adoptarea soluției expuse în pct. 7 din prezenta

decizie.

6

În acest context, Colegiul penal respinge argumentul avocatului cu privire la

faptul că, motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta

fiind expus neclar, în partea ,,excluderii din învinuire”, deoarece instanța de apel s-a

condus nemijlocit de prevederile art. 417 Cod de procedură penală, indicînd că,

vinovăția inculpatului Manole V., a fost dovedită doar de faptul săvîrșirii de către

inculpat, a infracțiunii de escrocherie și anume: însușirea sumei de 800 euro, de la

partea vătămată Forțu O., iar în privința părții vătămate Stoianov A., Ciobanu S.,

Ciobanu O., au fost excluse din cauza deoarece învinuirea nu a fost confirmată prin

probe.

Mai mult, recursul declarat de către avocatul Dumitran I. în numele inculpatului

Manole V., este întemeiat doar pe critica modului în care instanța a estimat

circumstanțele cauzei. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor judecătorești privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl

propune recurentul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care

nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită

de orice temei legal.

În privința temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, Colegiul evidențiază că temeiul dat se invocă numai în cazul cînd

faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul supus judecării

avocatul recurent invocă dezacordul cu aprecierea probelor, solicitînd achitarea

acestuia, ori cum poate fi invocat faptul că, faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare

juridică greșită, dacă recurentul respinge acuzațiile declarîndu-se nevinovat și

solicitînd achitarea sa.

În acest context, Colegiul remarcă că, dezacordul cu aprecierea probelor nu se

referă la nici un temei de casare prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legislator în

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a faptelor, în

7

existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din

situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții de cît cea pe

care materialul probator o susține.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei avocatului

recurent, în sensul că inculpatul nu este vinovat de comiterea infracțiunilor

imputate, Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

Colegiul penal reține, că instanțele de fond judecînd cauza și verificînd probele în

ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării lor,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la

concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunei

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal reiterează că, criticile formulate de recurent enunțate la

pct. 8. au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.

7., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator

al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept

care au adus la pronunțarea hotărîrilor recurate.

Pedeapsa stabilită inculpatului este una echitabilă la numirea căreia instanța de

apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, luîndu-se în

considerație circumstanțele cauzei.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia

instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune

8

soluția de a repinge ca inadmisibil recursul declarat de către avocatului Dumitran I.

în numele inculpatului Manole V.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Dumitran Ignat în

numele inculpatului Manole Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Comrat din 18 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Manole

Veaceslav Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 17 februarie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

9

10