1ra-683/2013 — 195 alin.2 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 28 septembrie 2007, Manole Veaceslav a fost condamnat în baza art. 195 alin.(2) Cod penal la 10 ani închisoare în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă a fost admisă, cu încasarea de la inculpat a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în beneficiul lui Forțu Oleg a sumei de 800 euro, în beneficiul lui Stoianov Anatolie a sumei de 1400 euro, în beneficiul lui Ciobanu Sergiu a sumei de 800 euro și a lui Ciobanu Oleg- 1300 euro, toate urmînd să fie achitate în valută națională la rata de schimb stabilită de Banca Națională a Moldovei la data efectuării plăților.

În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate a constatat că Manole Veaceslav, pe parcursul lunii februarie 2006, sub pretextul perfectării vizei de plecare peste hotarele țării, a dobîndit prin înșelăciune și abuz de încredere, de la Forțu Oleg suma de 800 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie suma de 12480 lei, de la Stoianov Anatolie- suma de 1400 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie suma de 21840 lei, de la Ciobanu Sergiu-suma de 800 euro, echivalentul a 12480 lei RM și de la Ciobanu Oleg-suma de 1300 euro, echivalentul a 20280 lei RM.

Sentința nominalizată a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința sa din motiv că banii nu au fost însușiți de el dar de o altă persoană de naționalitate român, Roșu Victor, care urma să perfecteze documentele părților vătămate de plecare peste hotarele țării.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 21 februarie 2013, a fost admis apelul inculpatului, casată parțial sentința instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîrii prin care Manole Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, echivalentul a 12 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități legate de deservirea bunurilor materiale pe un termen de 1 an. În baza art. 88 alin.(5) Cod penal, ținînd cont de termenul aflării sub arest preventiv, inculpatul a fost eliberat de executarea pedepsei. 4.1 În fapt, instanța de apel, pe baza probelor administrate a constatat că Manole Veaceslav pe parcursul lunii februarie 2006 a dobîndit prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul perfectării vizei de plecare peste hotarele țării și expedierii în Italia, de la Forțu Oleg - suma de 800 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie 12 480 lei. 4.2 În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că în ședința de judecată a fost dovedită vinovăția inculpatului doar pe faptul înșelăciunii cet. Forțu Oleg, privind însușirea sumei de 800 euro, iar epizoadele privind escrocheria părților vătămate Stoianov Anatolie, Ciobanu Sergiu și Ciobanu Oleg, urmează a fi excluse din învinuire ca nefiind confirmate prin probe.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul declară recurs prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare din motiv că eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs. Recurentul, invocînd ca temeiuri de declarare a recursului-art. 427 alin.(1) pct.6),10) și 12) Cod de procedură penală, menționează faptul că decizia contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii și acesta este expus neclar în partea “excluderii din învinuirea” inculpatului a episoadelor privind escrocheria cet. Stoianov Anatolie, Ciobanu Sergiu și Ciobanu Oleg. La fel, este menționat faptul că instanța de apel incorect nu s-a expus asupra probelor ca declarațiile părților vătămate menționate mai sus, ale martorilor Stoianov Dumitru, Ciobanu Ștefan, Ciobanu Lucia fără a indica care dintre acestea sunt pertinente, concludente și veridice, astfel, hotărîrea instanței necuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția. 5.1 În recursul avocatului se solicită casarea hotărîrilor instanțelor de fond, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat 2 de sub învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate din motiv că aceasta nu a fost comisă de el. În motivarea recursului, fără a fi invocat vreun temei de declarare a acestuia, prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, este indicat că careva probe veridice ce ar confirma existența intenției inculpatului de a însuși suma de 800 euro de la Forțu Oleg, la materialele cauzei nu există iar faptul întocmirii recipisei de către inculpat confirmă doar existența relațiilor civile dintre el și partea vătămată.

Judecînd recursurile ordinare, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente. Procurorul a invocat ca temeiuri de declarare a recursului ordinar- pct. pct. 6), 10) și 12) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă Colegiul penal lărgit menționează că aplicabil în speța dată este temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, conform căruia, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar. În conformitate cu prevederile art.436 alin.(1) Cod de procedură penală, procedura de rejudecare a cauzei, după casarea hotărîrii în recurs, se desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea ei. Conform alin.(2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului. Conform deciziei sale, instanța de apel constatînd că “în ședința de judecată s- a găsit confirmarea vinovăției inculpatului Manole Veaceslav doar pe faptul înșelăciunii a cet. Forțu Oleg, privind însușirea sumei de 800 euro, iar epizoadele privind escrocheria părților vătămate Stoianov Anatolie, Ciobanu Sergiu și Ciobanu Oleg, urmează de exclus din învinuire ca nefiind confirmate prin probe” și recalificînd acțiunile inculpatului de la art. 195 alin.(2) Cod penal (redacția Legii din 21 iunie 2002) în cele ale art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal- escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, urma să facă o analiză a probelor existente la materialele cauzei ca: declarațiile părților vătămate Ciobanu Oleg, Stoianov Anatolie, Cobanu Sergiu; declarațiile martorilor Stoianov Dumitru, Ciobanu Ștefan, Ciobanu Lucia, Șandra Constantin și să argumenteze din care motive a respins aceste probe, care au fost puse de către acuzatorul de stat la baza învinuirii pe episoadele care au fost excluse. Instanța de apel doar a menționat faptul că “prin materialele cauzei penale nu s-a găsit confirmare comiterea dobîndirii prin înșelăciune și abuz de încredere de la părțile vătămate Stoianov Anatolie-sumei de 1400 euro, de la Ciobanu Sergiu-sumei de 800 euro, Ciobanu Oleg-sumei de 1300 euro ”, fără a argumenta din care motive a ajuns la această concluzie. Prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă faptul că instanța de apel nu a apreciat probele existente în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării acestora, pronunțîndu-se numai pe o parte din acestea, prin ce s-a comis eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. Această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs deoarece soluționarea 3 acesteia ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de apel, care conform art.414 Cod de procedură penală, trebuie să judece apelul din punct de vedere al stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeiniciei sentinței atacate. În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să țină seama de motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, să aprecieze toate probele în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală. Concomitent, instanța de recurs, conducîndu-se de prevederile art. 435 alin.(3) Cod de procedură penală și cele ale art. 417 alin.(1) pct.91) Cod de procedură penală, menționează că actul procedural, referitor la cercetarea declarațiilor părții vătămate Forțu Oleg(f.d.252-253), efectuat anterior de instanța de apel, decizia căreia este casată, rămîne valabil, iar procesul de examinare al apelului urmează să-și reia cursul cu verificarea atît a declarațiilor și probelor materiale examinate de prima instanță cît și a probei cercetate de instanța de apel, menționată mai sus, prin citirea acestora, cu consemnarea în procesul-verbal al ședinței de judecată, conform prevederilor art. 414 alin.(2) Cod de procedură penală. Astfel, în procesul rejudecării cauzei, instanța urmează să țină cont de argumentele formulate în apel și cele expuse în prezenta decizie, să înlăture eroarea admisă și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Conform prevederilor art.435 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs soluționînd recursul, rezolvă și chestiunile complementare prevăzute în art.416 Cod de procedură penală. Articolul 416 Cod de procedură penală prevede dreptul instanței de a soluționa unele chestiuni complementare care nu se referă la fondul cauzei, inclusiv dreptul de a înlocui măsura preventivă inculpatului, conducîndu-se de prevederile art.329 Cod de procedură penală. Potrivit art.329 Cod de procedură penală, instanța din oficiu este în drept să dispună înlocuirea măsurii preventive aplicate inculpatului. Din aceste considerente, măsura preventivă sub formă de arest, aplicată inculpatului prin sentința instanței de fond, se înlocuiește cu măsura preventivă- obligarea de a nu părăsi localitatea.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în temeiul art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, DECIDE : Admite recursurile ordinare declarate de procurorul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari și de avocatul Dumitran Ignat, în numele inculpatului Veaceslav Manole. Casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 21 februarie 2013 în cauza penală în privința lui Manole Veaceslav Ion, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecători. Măsura preventivă sub formă de arest, aplicată lui Manole Veaceslav prin 4 sentința Judecătoriei Cahul din 28 septembrie 2007, se înlocuiește cu măsura preventivă-obligarea de a nu părăsi localitatea. Decizia nu este supusă căilor de atac, pronunțată în ședință publică la data de 15 octombrie 2013, ora 9-50. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Ion Arhiliuc Elena Covalenco Iurie Diaconu 5