1ra-1459/2015 — art. 217-1 al. 4 lit. d CP

1ra-1459/2015 — art. 217-1 al. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1459/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursurilor ordinare declarate de avocații Nicolae Musteață și Alexandr Olșanski,

împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 26 decembrie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 22 iulie 2015, în privința inculpaților

Bordian Victor Feodosie, născut la

08 ianuarie 1992 în s. Șolcani, r-nul Soroca, locuitor al or.

Soroca, str. A. Popovici 4, ap. 8, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale;

Coșciug Victor Fiodor, născut la 29

iunie 1988 în s. Rădulenii Vechi, r-nul Florești, locuitor al

or. Soroca, str. Nedovschi 69, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 29 martie – 26 decembrie 2013,

în instanța de apel: 20 ianuarie 2014 – 22 iulie 2015,

în instanța de recurs: 20 octombrie – 23 decembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

privința lui Bordian Victor și Coșciug Victor pe art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal a fost

încetat, din motiv că există circumstanțe prevăzute de lege care exclud tragerea lor la

răspundere penală.

învinuiți că la 21 aprilie 2012, aproximativ ora 01.00, aflându-se în or. Soroca, urmărind

scopul punerii în circulație a substanțelor psihotrope, au încercat să comercializeze

pastile de tip ,,Extazy” lui Baracu V., care este colaborator operativ al Direcției

Antidrog a Direcției Generale Servicii Operative MAI, aflat sub acoperire, însă în

momentul tranzacției au fost reținuți de colaboratorii de poliție, iar în automobilul cu

care se deplasa Coșciug V., de model ,,Audi A6”, n.î. A 1534 BK, au fost depistate și

1

ridicate pastile de Chlorophenilpiperazine, care fac parte din categoria substanțelor

psihotrope, masa totală a acestora constituind 227,24 gr., adică proporții deosebit de

mari.

Astfel, inculpații ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (4) lit. d)

Cod penal, adică păstrarea, transportarea și distribuirea ilegală a substanțelor

narcotice, în proporții deosebit de mari, în scop de înstrăinare.

Instanța a reținut că, potrivit procesului-verbal de audiere a bănuitului Coșciug V.

din 21.04.2012, ultimul a recunoscut vina.

Conform procesului-verbal de audiere suplimentară a bănuitului Bordian V., din

23.04.2012, acesta nu a recunoscut vina.

Cei doi bănuiți au fost asistați de același avocat. Deci, din start apărarea a admis

două rezultate diametral opuse - că unul va fi condamnat iar altul achitat, de vreme ce

Bordian V. a avut o singură și fermă poziție, pledând nevinovat.

Rezultă că apărătorul a încălcat prevederile art. 51 și 54 alin. (3) din Legea cu

privire la avocatură, iar faptul că a continuat să acorde asistență juridică ambilor bănuiți

după ce a stabilit contradicții esențiale între declarațiile lor, contrar principiilor bunei-

credințe, a prejudiciat disproporționat pe ambii inculpați. Aceștia, semnând actele

procesuale menționate, nefiind bine informați în domeniul juridic, nu au fost în stare să

înțeleagă maniera de comportare a apărătorului, care era obligat să se abțină conform

art. 72 alin. (3) Cod de procedură penală, cum și a organului de urmărire penală, care

era obligat să-l înlăture și să ofere cel puțin unuia din bănuiți un alt apărător.

Nici în timpul urmăririi penale, nici în urma cercetării judecătorești nu au fost

administrate probe ce ar demonstra că inculpații au avut predispoziția de a păstra, a

transporta sau de a înstrăina substanțe narcotice, împrejurările cauzei indicând la o

provocare din partea colaboratorilor de poliție, prin intermediul informatorului și al

martorului Vlas I., care a fost manipulat și instigat să acționeze în privința inculpaților.

Operațiunea nu a fost ordonată și supravegheată de către judecător, cazierul

inculpaților este alb și nimic nu sugera că erau tentați să se implice în traficul cu

droguri, până când nu au fost abordați de poliție.

Nu au fost găsite droguri la careva dintre ei, pachetul predat benevol nu a fost

sigilat imediat după ridicare, existând o discordanță între învinuirea formulată și

rezultatul expertizei, pentru că substanțele narcotice nu sunt substanțe psihotrope.

Deci, operațiunea poliției nu i-a vizat pe inculpați în calitate de traficanți notorii

de droguri, ci a vizat orice persoană susceptibilă să accepte să procure pastile pentru

informator sau agentul sub acoperire.

CEDO a reclamat că în asemenea caz este necesară o procedură clară și

previzibilă de autorizare a măsurilor de investigație și o formă de control a acesteia,

astfel încât să asigure buna-credință a autorităților (cauza Khudobin c. Rusiei, hotărârea din

26 octombrie 2006).

La fel, în cauza Ramanauscas c. Lituaniei, în hotărârea din 05 februarie 2008,

CEDO a statuat că va fi o provocare polițienească ori de câte ori polițiștii nu se vor

limita la o examinare permanentă, dar pasivă a activității criminale, dar vor exersa

asupra făptuitorului o influență, de natură să instige comiterea unei infracțiuni, pentru ca

ulterior să atragă persoana la răspundere penală.

Organele penale sunt cele care au sarcina de a dovedi inexistența vreunei

instigări. În absența unei asemenea dovezi, autoritățile judecătorești sunt obligate să

2

analizeze aspectele de fapt ale cauzei și să ia măsurile necesare pentru a descoperi

adevărul și pentru a stabili dacă a existat vreo instigare.

În speță, a fost atestat că toate întâlnirile dintre inculpați și agentul sub acoperire

au avut loc din inițiativa ultimului, ceea ce conduce la concluzia că acțiunile lui au

depășit nivelul cercetării pasive a unei activități infracționale. Nu a existat nici un

indiciu că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără această intervenție.

Inculpații au fost provocați să înstrăineze substanțele posedate de către niște

persoane nestabilite, organul de urmărire penală neînlăturând această incertitudine.

Conform rechizitoriului, inculpații au fost învinuiți de păstrarea,

transportarea și distribuirea ilegală a substanțelor narcotice în proporții deosebit

de mari, în scop de înstrăinare, deși în urma expertizei a fost stabilit că pastilele

prezentate reprezintă pastile de Chlorophenilpiperazine, care fac parte din

categoria substanțelor psihotrope.

În situația când concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii

nu pot fi întemeiate pe presupuneri și toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile Codului de procedură penală, se interpretează în favoarea

inculpatului, se va ține cont de reglementările art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală,

conform cărora sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Ordonanța procurorului de efectuare a percheziției din 21.04.2012 nu este

argumentată, iar colaboratorul de poliție Bolocan A., fiind audiat în calitate martor, a

confirmat că personal a introdus datele scrise de mână în acest act procesual. Percheziția

a avut loc cu încălcarea art. 125 alin. (4) Cod de procedură penală, în lipsa unui delict

flagrant, fiind petrecută în cadrul instrumentării cauzei penale pornite la 22.11.2011 pe

cazul ridicării substanțelor narcotice de la Salcuțan G.

Conținutul percheziției constă în faptul că această acțiune procesuală se

efectuează prin constrângere, fără a avea voința sau acordul proprietarului sau

posesorului. În cazul când persoana (proprietarul sau posesorul) predă benevol lucrurile

căutate, percheziția nu se efectuează. Cu toate acestea, a fost întocmit procesul-verbal

de percheziție din 21.04.2012, deși s-a constatat că Coșciug V. a predat benevol

obiectele căutate. La momentul înmânării lui a copiei de pe acest proces-verbal, în el nu

a fost indicat faptul că pastilele depistate au fost sigilate. Ulterior, această înscriere a

fost introdusă în actul original, într-un loc liber lăsat, contrar prevederilor art. 248 alin.

(3) Cod de procedură penală.

De aici, rezultă că o perioadă de timp, corpurile delicte nu au fost sigilate,

încălcându-se prevederile art. 131 alin. (5) Cod de procedură penală, de altfel, nici

expertul, în raportul de expertiză nr. 1326 din 21.04.2012 nu indică la prezența sigiliului

pe pachetul prezentat, concluziile expertului urmând a fi apreciate ca îndoielnice, iar

actele legate de percheziție absolut ilegale.

Versiunea inculpaților că o parte din documente au fost întocmite nu la momentul

cuvenit se confirmă și prin declarațiile martorului Bolocan A., care a relatat că a

participat personal la reținerea lui Bordian V. și la efectuarea percheziției. Din

materialele cauzei, rezultă că timpul petrecerii percheziției în or. Soroca este indicat de

la 00.30 până la 01.55, timpul reținerii de facto a lui Bordian V., în preajma or. Soroca,

lângă stația de alimentare ,,Bemol”, este indicat 01.20, deci informația că una și aceeași

persoană a participat concomitent la acțiuni de urmărire penală în diferite locuri nu

poate să corespundă realității.

3

Paradoxal este și conținutul procesului-verbal de percheziție, în care se indică

concomitent că Coșciug V. a predat benevol obiectele, după care se indică că, în

legătură cu faptul că persoana a refuzat benevol să predea obiectele și documentele a

fost efectuată percheziția.

Ordonanța de efectuare a percheziției din 21.04.2012 și procesul-verbal de

percheziție din 21.04.2012 sunt lovite de nulitate, fiind adoptate cu încălcarea

prevederilor legale referitoare la competența după calitatea persoanei și desfășurarea

procesului penal.

A fost comisă încălcarea ce ține de calitatea persoanei care exercită urmărirea

penală, care a fost dispusă doar procurorului, ofițerul de urmărire penală Bolocan A.

nefiind împuternicit conform normelor legale de a întocmi ordonanța de percheziție.

Ofițerul de urmărire penală a introdus în procesul-verbal de percheziție date ce nu

reflectau realitatea, încălcând prevederile legale care reglementează desfășurarea

procesului penal, proba în această vedere fiind prezentată nemijlocit în instanță.

Totodată, Bordian V. și Coșciug V., fiind reținuți la 21.04.2012, conform art. 166

Cod de procedură penală, ca bănuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.

(3) Cod penal, având concluzia expertului din 21.04.2012 privitor la cantitatea

substanțelor psihotrope, nu au fost puși sub învinuire, indiferent că au fost eliberați cu

puțin timp mai devreme de 72 ore.

Punerea inculpaților sub învinuire după expirarea termenului de 72 ore contravine

cerințelor art. 21 al Constituției RM și art. 22 Cod de procedură penală, din care derivă

dreptul persoanei de a nu fi urmărit de mai multe ori pentru aceeași faptă.

Deci, procesul penal urmează a fi încetat, pe motiv că există circumstanțe

prevăzute de lege care exclud tragerea la răspundere penală, conform prevederilor art.

275 pct. 9), 332 alin. (1), 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal la 10 ani închisoare, fiecare, cu executare.

Apelantul a invocat că acuzarea a prezentat suficiente probe ce confirmă

vinovăția lor de comiterea infracțiunii incriminate.

Instanța de fond a apreciat incorect probele administrate, le-a examinat unilateral,

punând la baza sentinței declarațiile inculpaților și nu probele ce demonstrează

implicarea acestora în circuitul ilegal cu substanțe narcotice și psihotrope.

3.1. Avocatul Nicolae Musteață la fel a declarat apel, în numele inculpatului

Bordian V., solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Apelantul a invocat că nu au fost administrate probe ce ar demonstra că inculpatul

Bordian V. a avut predispoziția de a păstra, transporta și înstrăina substanțe narcotice

sau psihotrope.

Instanța de fond corect a concluzionat că inculpații au fost provocați de

colaboratorii de poliție, însă deliberând asupra aspectelor de fapt și de drept incorect a

încetat procesul penal pe motiv că există circumstanțe prevăzute de lege care exclud

tragerea lui Bordian V. la răspundere penală.

Inculpatul Bordian V. nu este vinovat și urmează a fi achitat în temeiul prevăzut

de art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod penal, deoarece în procesul penal nu pot fi admise ca

probe, urmând a fi excluse, datele care au fost obținute prin provocarea, facilitarea sau

4

încurajarea persoanei la săvârșirea infracțiunii.

3.2. A declarat apel și avocatul Alexandr Olșanski, în numele inculpatului

Coșciug V., solicitând casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Apelantul a indicat că acuzarea a admis un șir de încălcări de procedură penală,

inculpații fiind provocați la comiterea infracțiunii.

Vinovăția inculpatului nu a fost demonstrată.

apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor

cercetate, concluziile rezultând din probele administrate.

Probelor învinuirii prezentate, instanța le-a dat o apreciere legală, sub toate

aspectele, complect și obiectiv.

În cadrul procesului judiciar desfășurat cu respectarea prevederilor procedurii

penale, instanța de fond corect a ajuns la concluzia privind adoptarea unei sentințe de

încetare a procesului penal.

Instanța de fond legal și întemeiat a concluzionat că avocatul M. Suduc nu era în

drept să acorde asistență juridică, atât lui Bordian V., cât și lui Coșciug V., urmând a fi

înlăturat de la participare în cazul unui bănuit, printr-o ordonanță motivată a organului

de urmărire penală, fiind stabilite circumstanțe care exclud participarea apărătorului în

continuare, iar bănuitul urmând a fi asigurat cu un alt apărător.

Prevederile art. 94 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală stabilesc că în

procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi

prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau altor hotărâri

judecătorești datele care au fost obținute, prin încălcarea dreptului la apărare al

bănuitului.

Instanța de fond a examinat minuțios materialele cauzei și just a concluzionat că

nu au fost prezentate probe care ar indica că inculpații au avut intenția de a se implica în

activitatea de păstrare, transportare sau de înstrăinare a substanțelor narcotice,

circumstanțele cauzei indicând la o provocare din partea colaboratorilor de poliție, prin

intermediul lui Vlas I., care la rândul său a fost instigat să acționeze nemijlocit în

privința inculpaților.

Conducându-se de prevederile art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

instanța de fond corect a menționat în sentință că inculpații au fost învinuiți de

păstrarea, transportarea și distribuirea ilegală a substanțelor narcotice în

proporții deosebit de mari, în scop de înstrăinare, pe când conform raportului de

expertiză nr. 1326 din 21.04.2012, pastilele prezentate fac parte din categoria

substanțelor psihotrope.

Instanța de fond corect a stabilit că ordonanța procurorului de efectuare a

percheziției din 21.04.2012 nu este argumentată, percheziția a avut loc cu încălcarea art.

125 alin. (4) Cod de procedură penală, în lipsa unui delict flagrant, fiind petrecută în

cadrul cauzei penale pornită la 22.11.2011 pe faptul ridicării substanțelor narcotice de la

Salcuțan G.

O perioadă de timp corpurile delicte nu au fost sigilate și nici în raportul de

expertiză nr. 1326 din 21.04.2012 nu este indicată prezența sigiliului pe pachetul

prezentat spre expertizare, generând apariția unor îndoieli privind legalitatea

5

percheziției efectuate.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural

numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi

înlăturată decât prin anularea acestui act.

Totodată, în procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud

din dosar, nu pot fi puse la baza sentinței datele care au fost obținute de către organul de

urmărire penală cu încălcări esențiale ale dispozițiilor Codului de procedură penală.

Legalizarea de către judecătorul de instrucție, prin încheierea din 21.04.2012, a

percheziției efectuate în automobilul ,,Audi A6”, cu A 1534 BK, în situația când s-au

stabilit alte circumstanțe – încălcarea dreptului la apărare, provocarea persoanei la

săvârșirea infracțiunii, încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal, aceasta nu poate avea valoare probantă, nu poate fi admisă ca probă și

nu poate fi pusă la baza sentinței de condamnare.

Astfel, mijloacele de probă obținute nu pot fi admise ca probe și, prin urmare se

exclud din dosar, nu pot fi puse la baza unei sentinței.

Totodată, inculpații au fost reținuți la 21.04.2012, fiind bănuiți de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) Cod penal și nu au fost puși sub învinuire în

termen de 72 ore.

Punerea lor sub învinuire la 18.03.2012 și, respectiv la 19.07.2012, după

expirarea termenului prevăzut de art. 63 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

contravine cerințelor art. 21 din Constituție.

Deși la motivarea sentinței instanța a reținut și încălcarea prevederilor legale

referitor la competența după calitatea persoanei, la baza soluției instanței de fond stau

alte circumstanțe prevăzute de lege, care exclud tragerea inculpaților la răspundere

penală, astfel, instanța fiind obligată să înceteze procesul penal din momentul constatării

temeiurilor indicate.

Sentința de achitare se adoptă doar în temeiurile prevăzute expres de art. 390 Cod

de procedură penală, adică legea invocă exhaustiv temeiurile în baza căror se adoptă

sentința de achitare, instanța de fond însă, constatând existența unuia din cazurile

invocate în art. 391 alin. (1) Cod de procedură penală, a fost obligată să înceteze

procesul penal, când pe parcursul judecării cauzei se constată vreunul din temeiurile

prevăzute în art. 275 pct. 5)-9) Cod de procedură penală.

Potrivit art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, urmărirea penală nu poate fi

pornită, iar dacă a fost pornită nu poate fi efectuată și va fi încetată în cazul în care

există alte circumstanțe prevăzute de lege care condiționează excluderea sau, după caz,

exclud urmărirea penală.

Argumentele expuse de apărare nu constituie temei de admitere a apelurilor și

desființare a sentinței atacate, nefiind stabilite motive de achitare a inculpaților,

motivele indicate constituind temei de încetare a procesului penal.

Bordian V., în care solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Recurentul a invocat că împrejurările cauzei denotă provocarea inculpaților din

partea colaboratorilor de poliție, la comiterea infracțiunii. Activitatea colaboratorilor de

poliție este o instigare la săvârșirea infracțiunii pe motiv că nu a fost probat că în lipsa

6

acesteia infracțiunea ar fi fost comisă.

Inculpatul Bordian V. urmează a fi achitat pe motivul prezenței temeiului

prevăzut de art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod penal, la el nu au fost depistate droguri,

pachetul predat benevol de către inculpatul Coșciug V. nu a fost sigilat imediat după

ridicare, există o discordanță între învinuirea formulată și rezultatul expertizei,

substanțele narcotice nefiind substanțe psihotrope.

Instanța de fond corect a concluzionat că inculpații au fost provocați de

colaboratorii de poliție, însă deliberând asupra aspectelor de fapt și de drept incorect a

încetat procesul penal pe motiv că există circumstanțe prevăzute de lege care exclud

tragerea lui Bordian V. la răspundere penală.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Alexandr Olșanski, în numele

inculpatului Coșciug V., în care a solicită casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat.

Recurentul a indicat că nu au fost prezentate probe care ar indica că inculpatul

Coșciug V. a avut intenția de a se implica în activitatea de păstrare, transportare sau de

înstrăinare a substanțelor narcotice, circumstanțele cauzei indicând că a fost provocat de

colaboratorii de poliție.

Lipsa intenției și neconfirmarea învinuirii, servesc drept temei de achitare a

inculpatului pe motiv că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv și în temeiul când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpaților și încetarea

procesului penal pe motiv că există circumstanțe prevăzute de lege care exclud tragerea

lor la răspundere penală, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 391 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, conform căror sentința de încetare a procesului penal se

adoptă dacă există alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi

penale și tragerea la răspundere penală.

Pe lângă acesta, se reține că recurenții solicită rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care inculpații să fie achitați pe motiv că fapta lor nu întrunește

elementele infracțiunii incriminate, deoarece probele au fost obținute cu încălcarea

7

prevederilor Codului de procedură penală și, astfel, învinuirea formulată nu și-a găsit

confirmarea (pct. 3.1, 3.2, 5. și 5.1. din decizie).

Însă, în recursurile declarate lipsește cu desăvârșire critica argumentată, în fapt și

în drept, cu invocarea unor concrete și clar definite erori de drept în acest sens, asupra

temeiniciei soluției instanțelor de fond și de apel de încetare a procesului penal în

legătură cu constatarea mai multor circumstanțe concrete și detailat relevate în

descriptivul hotărârilor atacate, cum ar fi conținutul confuz și divergent al

rechizitoriului, punerea inculpaților sub învinuire după expirarea termenului de 72 ore,

etc…, care exclud tragerea la răspunderea penală a inculpaților (pct. 1., 2., 4., 5. și 5.1. din

decizie).

Astfel, în lipsa obiecțiilor recurenților cu privire la corectitudinea încetării

procesului penal în cazurile statuate de instanțele judecătorești la adoptarea hotărârilor

contestate, nefiind respectate și prevederile art. 430 pct. 5), 434 Cod de procedură

penală, care prescriu că cererea de recurs trebuie să conțină argumentarea ilegalității

hotărârii atacate, or, instanța se pronunță doar asupra motivelor invocate în recurs,

instanța de recurs este lipsită de posibilitatea verificării legalității hotărârilor atacate în

aspectul vizat.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți și că recursurile

ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a

fi declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Nicolae Musteață și

de avocatul Alexandr Olșanski, împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 26

decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iulie 2015 în

privința inculpaților Bordian Victor Feodosie și Coșciug Victor Fiodor, pe motiv că sunt

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 ianuarie 2016.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

8