1ra-929/2013 — Art. 190 alin.5 CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 20 iunie 2012, Șolda Petru Victor a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

De către organul de urmărire penală, i-a fost înaintată învinuirea lui Șolda Petru pentru faptul că el, la începutul lunii aprilie 2002, deținînd în proprietate 50% din apartamentul nr.73 de pe str. A. Russo 22, mun. Chișinău, care a fost procurat la 19 octombrie 1989, în timpul căsătoriei cu cet. Șolda Valentina, ce constituia o proprietate comună în devălmășie, fiind în situație de conflict și divorț cu ultima, în timp ce soția Solda Valentina era plecată la lucru peste hotarele Republicii Moldova, în scopul sustragerii bunurilor prin escrocherie, i-a apărut intenția de a înstrăina cota de 50 % din apartamentul menționat ce-i aparținea lui Solda Valentina, fără a o înștiința pe ultima, iar banii obținuți să-i însușească în scopuri personale. Pentru realizarea scopului criminal indicat, în circumstanțele necunoscute de organul de urmărire penală, a falsificat semnătura soției sale Solda Valentina din procura autentificată și înregistrată cu nr.1655 din 03 aprilie 2002 la notarul Olga Bușuleac, potrivit căreia, Solda Valentina ar fi dat acordul de înstrăinare sub orice formă a apartamentului nr.73 din str. A. Russo 22, mun.Chișinău. Ulterior, Solda Petru, prin intermediul agenției imobiliare "Gofma Consulting", prezentînd procura și susținînd prin înșelăciune față de cet. Corneliu Candeba că este proprietarul apartamentului cu drepturi depline, inclusiv dreptul de dispoziție asupra 50 % din cota ce aparține lui Solda Valentina, 1-a convins pe ultimul să procure apartamentul la prețul de 10 500 dolari SUA. În continuare, în scopul camuflării intențiilor sale infracționale și pentru a obține încrederea victimei Corneliu Candeba, la 23 aprilie 2002, aflîndu-se în sediul notarului privat Rudco Valeriu, amplasat în mun. Chișinău, str. Șciusev 68, a încheiat un contract de vînzare-cumpărare autentificat notarial și a înregistrat în registru notarial cu nr.2113, conform căruia Solda Petru vindea, iar Candeba Corneliu cumpăra, apartamentul nr.73 de pe str. A. Russo, 22, mun. Chișinău, transcris în Registrul cadastral teritorial Chișinău cu nr. cadastral 010031214401073 la 11 aprilie 2002, la prețul de 23 112 lei. În aceeași zi, după întocmirea contractului de vînzare-cumpărare menționat, Solda Petru, aflîndu-se în mun. Chișinău, în loc nestabilit cu certitudine de către organul de urmărire penală, a dobîndit ilicit de la Candeba Corneliu prin intermediul directorului agenției imobiliare "Gofma Consulting" SRL Tărăburcă Dumitru, care a acordat servicii de intermediere, bani în sumă de 10 500 dolari SUA, care conform cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei de 13, 48 lei pentru un dolar SUA, constituia 141 540 lei, utilizîndu-i în interes personal, prin ce a cauzat părții vătămate Candeba Corneliu o daună în proporții deosebit de mari, ceea ce constituie 7 077 unități convenționale, iar lui Solda Valentina i-a fost cauzat un prejudiciu în proporții mari în sumă de 70 770 lei, echivalent a ½ din costul apartamentului, ce constituie 3 538 unități convenționale.

Sentința a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de răspundere pe un termen de 4 ani. În motivarea apelului, procurorul a indicat faptul că instanța de judecată, odată cu adoptarea sentinței de achitare a inculpatului de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal a apreciat critic 2 declarațiile martorilor acuzării, Bușuleac Olga și Tărăburcă Dumitru și greșit a dat veridicitate declarațiilor inculpatului și ale martorului Tărăburcă Larisa. De asemenea, instanța de judecată, în sentința de achitare a apreciat greșit declarațiile inculpatului precum că nu a fost prezent la notarul Valeriu Rudco în momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului, dar s-a prezentat doar la SRL „Gofma Consulting", cu toate că partea vătămată Candeba Corneliu, martorii Rudco Valeriu și Tărăburcă Larisa au indicat direct că acesta a acționat în calitate de vînzător și a prezentat notarului procura autentificată și înregistrată cu nr.1655 din 03 aprilie 2002 la notarul Olga Bușuleac, potrivit căreia Solda Valentina ar fi dat acordul de înstrăinare sub orice formă a apartamentului nr.73 din str. A. Russo 22, mun. Chișinău. Instanța de fond, în sentință, eronat a dat apreciere declarațiilor inculpatului precum că nu a știut despre faptul că procura din numele soției este falsă, deoarece din materialele cauzei penale, inclusiv plîngerile părții vătămate Solda Valentina rezulta că ultima se afla în relații ostile cu soțul Solda Petru și exista un conflict în ceea ce privește partajarea bunurilor dobîndite în timpul căsătoriei, și anume acest document inculpatul urma să-1 folosească la înstrăinarea apartamentului, în cadrul urmăririi penale fiind audiat inițial în calitate de învinuit Solda Petru a recunoscut vina în săvîrșirea infracțiunii și că a înstrăinat apartamentul fără acordul soției. De asemenea, instanța neîntemeiat a motivat în sentință că Solda Petru nu a confecționat procura din numele lui Solda Valentina, deoarece conform raportului de expertiză nr.2345-2346 din 28 octombrie 2011, s-a constatat că „semnătura mandatului" de pe procură probabil ar putea fi executată de către cet. Tărăburcă Dumitru, fără a lua în considerație concluziile din raportul de expertiză nr.793 din 22 decembrie 2011, potrivit cărora, nu a fost posibil de stabilit dacă a fost executată semnătura de către Solda Petru, Tărăburcă Dumitru sau Tărăburcă Larisa din rubrica „semnătura mandantului" din procură din cauza transcrierii stilizate literale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2013, a fost respins apelul procurorului ca nefondat, cu menținerea sentinței contestate. 4.1 În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat că Șolda Petru trebuie să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, împrejurările fiind elucidate și constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza dată, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței și veridicității, iar toate probele în ansamblu- din punct de vedere al coroborării lor.

Împotriva deciziei instanței de apel, procurorul a declarat recurs ordinar prin care, invocînd ca temei de declarare a recursului art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului este menționat faptul că decizia instanței de apel pronunțată în privința inculpatului este ilegală, neîntemeiată și pasibilă casării din 3 motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Recurentul menționează faptul că instanțele de judecată, odată cu adoptarea hotărîrilor de achitare a inculpatului de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii pevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, au apreciat critic declarațiile martorilor acuzării, Bușuleac Olga și Tărăburcă Dumitru și greșit au dat veridicitate declarațiilor inculpatului și ale martorului Tărăburcă Larisa. Instanțele de judecată au apreciat greșit declarațiile inculpatului precum că el nu a fost prezent la notarul Rudco Valeriu în momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului, cu toate că partea vătămată și martorii Tărăburcă Larisa și Rudco Valeriu au indicat contrariul. Astfel, vina inculpatului, în comiterea infracțiunii incriminate pe deplin a fost dovedită prin probele prezentate de partea acuzării instanțelor de judecată.

Verificînd argumentele din recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează să fie admis, din următoarele considerente. Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, temeiuri care și-au găsit reflectare în decizia atacată. Conform prevederilor art.414, 415 Cod de procedură penală, judecînd apelul, instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele administrate de instanța de fond și în decizia sa să expună temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale, deși sînt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului și a admis erori procesuale, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. În această privință, se constată că la examinarea cauzei, instanța de apel menținînd soluția primei instanțe, prin care Șolda Petru a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, nu a argumentat din care motive a respins probele acuzării, și anume: declarațiile părții vătămate Candeba Corneliu, conform cărora “la momentul cînd Tărăburcă Larisa i-a arătat cartea de imobil a apartamentului, a observat că în aceasta mai are viza de reședință și Șolda Valentina, care din spusele lui Tărăburcă Larisa, la acel moment era peste hotarele Republicii Moldova; la 23 aprilie 2002 s-a întîlnit cu Tărăburcă Larisa, care era împreună cu Șolda Petru, care acționa din numele doamnei Șolda Valentina, în baza procurii nr. 1655 din 03 aprilie 2002, autentificată de notarul Olga Bușuleac”; ale martorului Rudco Valeriu, conform cărora, „activînd în calitate de notar, la 23 aprilie 2002 s-a prezentat în biroul său 4 Șolda Petru, în calitate de vînzător și Candeba Corneliu în calitate de cumpărător pentru autentificarea contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului; Șolda Petru a prezentat procura din numele soției sale cu împuternicirile de a înstrăina apartamentul dat, afirmînd că soția nu este în țară dar l-a împuternicit cu procura dată să vîndă apartamentul”; și nu a apreciat aceste declarații în cumul cu cele ale martorilor Tărăburcă Larisa, Tărăburcă Dumitru și Bușuleac Olga. La fel, la examinarea cauzei, instanța de apel urma să dea apreciere și faptului că ordonanțele privind scoaterea persoanei de sub urmărirea penală din 30 ianuarie 2012, emise în privința lui Tărăburcă Larisa (vol.II, f.d. 195-197), Tărăburcă Dumitru (vol.II, f.d. 198-200) și a lui Bușuleac Olga (vol.II, f.d. 202- 204), nu au fost contestate de către inculpat, astfel Șolda Petru fiind de acord cu ele. Prin urmare, instanța de apel, în decizia sa nu a analizat aceste probe prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și nu a argumentat din care motive le-a respins, prin ce a comis eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. Această eroare nu poate fi corectată de instanța de recurs deoarece soluționarea acesteia ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de apel, care conform art.414 Cod de procedură penală, trebuie să judece apelul din punct de vedere al stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeinicii sentinței atacate. Astfel, încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul penal lărgit să concluzioneze asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecători. În conformitate cu prevederile art.436 alin.(1) Cod de procedură penală, procedura de rejudecare a cauzei, după casarea hotărîrii în recurs, se desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea ei. Conform alin.(2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului. În procesul rejudecării cauzei, instanța urmează să țină cont de argumentele formulate în apel și cele expuse în prezenta decizie, să înlăture eroarea admisă și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în strictă conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în temeiul art. 434- 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru. Casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2013 în cauza penală în privința lui Șolda Petru Victor, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecători. 5 Decizia nu este supusă căilor de atac, pronunțată în ședință publică la data de 24 decembrie 2013. Președinte semnătura Petru Ursache Judecători semnătura Ghenadie Nicolaev semnătura Vladimir Timofti semnătura Elena Covalenco semnătura Nicolae Gordilă Copia corespunde originalului Judecător Ghenadie Nicolaev 6