1ra-1239/2015 — art. 328 alin. 3 lit. a CP

1ra-1239/2015 — art. 328 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1239/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Ghenadie Nicolaev,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Nadejda Toma,

a judecat, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

februarie 2015, declarate de inculpații

Dergaci Serghei Nicolae, născut la

15 martie 1981, originar și locuitor al UTA Găgăuzia, s.

Svetlîi, str. Galațan 11, ap. 3, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale;

Stoico Serghei Ilici, născut la 23

august 1969, originar și locuitor al or. Comrat, str.

Dnestrovschi 10, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 noiembrie 2005 – 12 iunie 2008,

în instanța de apel: 14 august – 10 octombrie 2008,

în instanța de recurs

ordinar: 30 martie – 09 iunie 2009,

în instanța de apel: 31 iulie 2009 – 02 iulie 2010,

în instanța de recurs

ordinar: 22 februarie – 06 martie 2011,

în instanța de recurs

în anulare: 07 iunie – 20 iunie 2011,

în instanța de fond: 10 aprilie 2012 – 28 martie 2013,

în instanța de apel: 23 aprilie 2013 – 09 februarie 2015,

în instanța de recurs

ordinar: 12 august – 09 decembrie 2015.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A T Ă :

Serghei și Stoico Serghei au fost achitați de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv că fapta lor nu întrunește

elementele infracțiunii.

învinuiți că, activând, respectiv ca inspector în secția poliției criminale a CRP

Comrat și inspector al poliției rutiere a CRP Comrat, fiind persoane cu funcție de

răspundere, în noaptea din 23 spre 24 ianuarie 2005, aproximativ la ora 00:30, fără

careva motive legale, în mod vădit depășind limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, i-au reținut pe Spotarenco N. și pe Caraman A., care se aflau în

automobilul „Honda Civic”, parcat lângă clubul de noapte „Drujba”, str. Pușkin,

or. Comrat, împotriva voinței lor, fiind forțat scoși din automobil și, încălcând

cerințelor art. 15 din Legea cu privire la poliție, care interzic aplicarea forței fizice

în asemenea situații, l-au lovit pe Spotarenco N. cu pumnii peste cap și alte regiuni

ale corpului, cauzându-i vătămări corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de

scurtă durată, peste 6 zile, dar nu mai mult de 21 zile.

Instanța a reținut că inculpații au acționat în cadrul unui risc întemeiat,

prevăzut la art. 40 Cod penal. Astfel, aplicarea forței fizice față de partea vătămată,

pentru a-l scoate forțat din automobil, cauzându-i din imprudență vătămări

corporale, nu constituie o infracțiune.

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Dergaci S. să fie condamnat în baza art.

328 alin. (2) lit. a), 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în organele afacerilor interne pe un termen de 3 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani și Stoico S. să fie

condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a), 90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele afacerilor interne pe un termen

de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă

de 2 ani.

Apelantul a invocat că vinovăția inculpaților a fost dovedită prin probele

administrate.

octombrie 2008, apelul a fost respins.

Instanța de apel a reținut că sentința este întemeiată și legală.

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Dergaci S.

să fie condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a), 90 Cod penal la 5 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele afacerilor interne pe un

termen de 3 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 3 ani și Stoico S. să fie condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a), 90 Cod

penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

afacerilor interne pe un termen de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

2

Recurentul a invocat că vinovăția inculpaților a fost dovedită prin probele

administrate.

09 iunie 2009, recursul a fost admis, casată decizia menționată și dispusă

rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Cahul.

Instanța de recurs a statuat că nerecunoașterea vinovăției de către inculpați

nu echivalează cu achitarea lor, de vreme ce probele administrate, fiind pertinente,

concludente și coroboratoare, dovedesc cu certitudine vinovăția acestora în

săvârșirea infracțiunilor imputate.

apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre.

Dergaci S. și Stoico S. au fost condamnați în baza art. 328 alin. (2) lit. a)

Cod penal la cîte 3 ani închisoare fiecare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 1 an.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate le-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 1 an.

Instanța de apel a constatat că Dergaci S., fiind în funcția de inspector al

poliției criminale a Comisariatului de Poliție Comrat, iar Stoico S., fiind în funcția

de inspector al poliției rutiere a Comisariatului de Poliție Comrat, în noaptea din

23 spre 24 ianuarie 2005, aproximativ ora 00:30, neavând temei legal, depășind

vădit atribuțiile de serviciu, i-au reținut pe Spotarenco N. și Caraman A., care se

aflau în autoturismul ,,Honda Civic”, parcat lângă clubul de noapte „Drujba”, str.

Pușkin, or. Comrat.

Astfel, Dergaci S. și Stoico S. au scos cu forță din mașină persoanele

menționate și, contrar art. 15 din Legea cu privire la poliție, care interzice aplicarea

în asemenea cazuri a forței fizice, i-au aplicat lui Spotarenco N. lovituri cu pumnii

peste cap și corp, cauzându-i leziuni corporale ușoare, cu dereglare de scurtă

durată, și anume: traumă cranio-cerebrală acută, comoție cerebrală, excoriații pe

față, cap, membrele superioare și inferioare, echimoze în regiunea temporală și în

regiunea bărbiei.

Instanța a statuat că inculpații nu au recunoscut vina în comiterea infracțiunii

imputate.

Inculpatul Dergaci S. a declarat, că din cauza purtării neadecvate, ei l-au

scos cu forța pe conducătorul autoturismului, șoferul Spotarenco N. Acesta l-a lovit

cu cotul pe unul din cei 4 carabinieri veniți în ajutor și din inerție a căzut jos,

trăgând de haină carabinierul. Ultimul a căzut peste Spotarenco N. Pentru a-i

curma rezistența, lui Spotarenco i-au fost puse cătușe și adus la comisariatul de

poliție, unde i-a fost întocmit un proces-verbal privind contravenția administrativă

- nesupunerea cerințelor și rezistența colaboratorilor de poliție. El a acționat legal,

în baza art. 14-16 din Legea cu privire la poliție, iar leziunile corporale la pătimit

au apărut de la cădere.

Inculpatul Stoico S. a dat declarații analogice.

Totodată, vinovăția lor este dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Spotarenco N. a declarat că Dergaci S. l-a târâit afară

din automobil, i-a aplicat lovituri la ceafă, deoarece refuza să părăsească

autoturismul. După, s-a apropiat și Stoico S., care împreună cu Dergaci S. l-au scos

3

cu forța din autoturism. Stoico S. i-a aplicat о lovitură în maxilar și el a căzut jos.

Când se afla jos, i-au fost puse cătușele și aplicate lovituri, inclusiv cu picior în

cap. Ulterior a fost dus la comisariatul de poliție, apoi la examinare medicală în

spital, unde s-a tratat în staționar 10 zile. Până la reținere el nu a fost oprit și nu a

observat că este urmărit de poliția rutieră.

Martorul Caraivan R. a relatat că, fiind în funcția de procuror al mun.

Comrat, a fost anunțat despre reținere lui Spotarenco N. La comisariatul de poliție

a văzut că Spotarenco N. avea pe față zgârieturi proaspete și a solicitat efectuarea

examinării medicale.

Martorul Gheorghiev V. a menționat că a văzut cum un automobil era

urmărit de Dergaci S. și reținut lângă clădirea discotecii. În timpul reținerii a avut

loc un conflict, iar Spotarenco N. a fost dus la comisariatul de poliție. Spotarenco

N. se plângea că are zgârieturi pe față și la indicația procurorului a fost petrecută

examinarea medicală.

Martorul Cara I. a declarat că împreuna cu Spotarenco A. au venit noaptea,

pe la orele 24.00, la comisariatul de poliție. Aici a vorbit cu Cristov R., care a

confirmat ca Spotarenco N. a fost bătut de Stoico S. și Dergaci S. În coridorul

comisariatului de poliție l-a văzut pe Spotarenco N. care avea pe față zgârieturi și

sânge. A înștiințat procurorul Caraivan, iar partea vătămată a fost internată în

staționar, unde s-a aflat 10-15 zile.

Martorul Bargan F. a declarat că se afla la serviciu în spital, când noaptea,

colaboratorii de poliție l-au adus pe Spotarenco N. la examinare, fiind constatat că

ultimul avea excoriații pe față și se plângea că a fost bătut de colaboratorii de

poliție.

Martorul Dimitrioglo A. a declarat că a văzut cum s-a petrecut bătaia cu

participarea colaboratorilor de poliție, unul din ei fiind Dergaci S. O persoană se

afla jos și era lovită, alături se mai aflau încă doua persoane, iar apoi persoana

bătută a fost urcată în mașina de poliție.

Martorul Grădinar P. a declarat că activa în calitate de administrator la

discotecă, a auzit afară gălăgie. A văzut о persoana jos, doi soldați, persoane în

uniformă, inclusiv pe Dergaci S. Cineva aplica lovituri în persoana culcată.

Conform raportului de expertiza medico-legală nr. 45 ,,D” din 14 iunie 2005,

la partea vătămată Spotarenco N. s-au constatat leziuni corporale ușoare, cu

dereglarea sănătății de scurtă durată, mai mult de 6 zile, dar nu mai mult de 21 zile,

și anume: traumă cranio-cerebrală acută, comoție cerebrală, excoriații pe față și

cap, la membrele superioare și cea inferioară stânga, echimoze în regiunea

temporală și în regiunea bărbiei.

Conform deciziei Judecătoriei Comrat din 13 aprilie 2005, în privința lui

Spotarenco N. a fost încetat procesul administrativ pe art. 174/5 CCA (1985), din

motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele contravenției administrative.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 67 D din 31 mai 2010,

leziunile corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, posibil că au fost

cauzate părții vătămate cu aplicarea unui obiect contondent dur, sau prin lovire de

acesta, prin lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea capului și corpului, cât și

prin cădere de la înălțimea corpului pe o suprafața contondentă dură (sol, asfalt).

4

Reieșind din circumstanțele cauzei, localizarea și multitudinea leziunilor

corporale, instanța a concluzionat că nu poate fi admisă varianta expertizei medico-

legale privind posibilitatea cauzării leziunilor corporale lui Spotarenco N. prin

cădere.

Aceasta concluzie contravine probelor administrate. Or, martorii oculari au

declarat că fața de victimă, care ce se afla la sol, erau aplicate lovituri intenționate,

și la partea vătămată Spotarenco N. s-au depistat multiple leziuni corporale pe

diferite parți ale corpului.

Declarațiile părții vătămate Spotarenco N. sunt detaliate, consecutive, fără

contradicții și corespund cu probele în cauză, astfel, nefiind temei pentru a le pune

la îndoială.

Instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal, ca exces de putere, adică săvârșirea de către persoana cu funcție de

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor și drepturilor ocrotite de lege ale persoanelor fizice,

acțiuni însoțite de aplicarea violenței.

solicitând casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că lipsesc probe pertinente și concludente, că vinovăția

inculpaților nu a fost dovedită.

martie 2011, recursul ordinar a fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs a reținut că o nouă reapreciere a probelor în modul propus

de autorul recursului, nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece se

verifică numai chestiunile de drept, ci nu de fapt.

judecătorești au devenit irevocabile.

recursuri în anulare, solicitând casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal să fie încetat.

Recurenții au indicat că acțiunile de urmărire penală efectuate sunt lovite de

nulitate, deoarece au fost încălcate prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de

procedură penală, prin expirarea termenului de 3 luni de menținere a persoanei în

calitate de bănuit.

iunie 2011, recursurile în anulare au fost declarate inadmisibile, ca

necorespunzătoare cerințelor de conținut și fiind vădit neîntemeiate.

Instanța a indicat că recurenții nu au respectat prevederile art. 453 Cod de

procedură penală, astfel că propria viziune asupra probelor nu constituie temei de

implicare în hotărârile adoptate.

plângerea condamnaților Dergaci S. și Stoico S. declarată împotriva ordonanței

procurorului adjunct al UTA Găgăuzia, Cimpoeș V., din 27 octombrie 2011,

privind refuzul deschiderii procedurii de revizuire, cu obligarea Procuraturii UTA

Găgăuzia să inițieze revizuirea procesului penal.

5

Instanța a reținut că plângerea condamnaților cade sub incidența prevederilor

art. 458 alin. (3) pct. 4) Cod de procedură penală, fiind constate circumstanțe noi

care nu au fost cunoscute instanțelor de judecată la adoptarea hotărârilor,

circumstanțe ce ar dovedi nevinovăția ultimilor.

de revizuire a cauzei penale a fost admisă.

Instanța a reținut că atât în cadrul urmăririi penale, cât și la etapa cercetării

judecătorești nu a fost audiat martorul Stoicov A., care figura în materialele cauzei

în calitate de martor ocular al incidentului din 23-24 ianuarie 2005.

La fel, necesită a fi audiați în calitate de martori Macovenco P., Șilov L.,

Șagan V. și Plucci A., care nu au fost citați în ședința de judecată, din motiv că

apărarea a renunțat la audierea lor.

Instanța a mai indicat că în cazul în care instanța de apel a casat sentința de

achitare fiind emisă o hotărâre de condamnare, apărarea dispune de dreptul de a-și

revedea poziția față de necesitatea audierii martorilor, la care a renunțat anterior,

dacă consideră că în coroborare cu alte probe ar putea dovedi nevinovăția

condamnaților, fiind lipsiți de această posibilitate în instanța de apel.

Mai mult, persoanele menționate au fost audiate inițial în calitate de bănuiți,

în privința lor, prin ordonanța procurorului fiind încetată urmărirea penală în baza

art. 275 alin. (3) Cod de procedură penală.

La fel, respingerea cererii de revizuire ar încălca dreptul condamnaților la un

proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO. Totodată, întru respectarea principiului

egalității armelor, instanța urmează a oferi condamnaților posibilitatea audierii

martorilor menționați.

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 02 iulie 2010 și deciziile Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011 și 20 iunie 2011.

Inculpații Dergaci Serghei și Stoico Serghei au fost achitați de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, din

motiv că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii.

Instanța de fond a constatat că Dergaci S. și Stoico S. sunt învinuiți că ei,

activând, respectiv, în calitate de inspector al poliției criminale și inspector al

poliției rutiere a CRP Comrat, fiind persoane cu funcție de răspundere, în noaptea

din 23 spre 24 ianuarie 2005, aproximativ ora 00:30, fără careva motive legale, în

mod vădit au depășit limitele atribuțiilor acordate prin lege, i-au reținut pe

Spotarenco N. și Caraman A. care se aflau în automobilul de model „Honda

Civic”, lângă clubul de noapte „Drujba” de pe str. Pușkin, or. Comrat, forțat,

împotriva voinței lor, i-au scos din automobil nominalizat și, contrar prevederilor

art. 15 din Legea cu privire la poliție, ce interzice aplicarea forței fizice în cazurile

date, l-au lovit pe Spotarenco N. cu pumnii peste cap și tot corpul, în rezultatul

cărora ultimului i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare, care se referă la

dereglarea sănătății de scurtă durată mai mult de 6 zile, dar nu mai mult de 21 zile,

sub formă de traumă cranio-cerebrală acută, comoție cerebrală, excoriații pe față,

cap, la membrele superioare și inferioare, echimoze în regiunea temporală și în

regiunea bărbiei.

6

Acțiunile inculpaților au fost calificate în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal, ca exces de putere, adică săvârșirea de către persoana cu funcție de

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor și drepturilor ocrotite de lege ale persoanelor fizice,

acțiuni însoțite de aplicarea violenței.

Instanța a reținut că în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2005, Dergaci S. și

Stoico S. se aflau în grupa operativă mobilă. După blocarea automobilului,

Spotarenco N. a refuzat propunerea de a ieși din automobil, deoarece, după cum a

indicat ultimul, atunci când poliția oprește un autovehicul, șoferul trebuie sa stea

cu mâinile pe volan. Instanța a respins acest argument, dat fiind că regula dată nu

este aplicabilă cazului dat, astfel că a avut loc o încălcare gravă a regulilor

circulației rutiere, iar potrivit art. 252 CCA și art. 13 pct. 1), 31) din Legea cu

privire la poliție, inspectorul este în drept să aplice măsura de constrângere –

înlăturarea șoferului de la conducerea mijlocului de transport, pentru stabilirea

stării de ebrietate. Mai mult, conform art. 12 pct. 9) din Legea cu privire la poliție,

curmarea contravențiilor este și o obligație de serviciu.

Totodată, partea vătămată a recunoscut că a refuzat să iasă din automobil,

motivând că în anul 1999, la o intersecție, persoane în uniformă l-au deposedat de

automobil. Dar, acest motiv nu poate fi reținut de instanță, deoarece faptul dat nu-l

liberează de obligația de a se supune cerințelor colaboratorilor de poliție.

Deci, măsurile întreprinse de inculpați, au fost legale și adecvate cazului,

nefiind o altă modalitate de a curma contravenția.

Leziunile corporale ale șoferului nu au fost provocate nemijlocit în urma

aplicării forței fizice, ci în urma opunerii de rezistență și căderii la pământ.

Hotărârea instanței de judecată din 13.05.2005 privind încetarea procesului

contravențional pe art. 1745 CCA în privința lui Spotarenco N., nu confirmă

vinovăția inculpaților. Mai mult, potrivit legislației inculpații nu au posibilitatea de

a ataca hotărârea menționată.

Pe lângă aceasta, inculpații erau în drept să califice acțiunile părții vătămate

ca opunere de rezistență colaboratorilor de poliție, deoarece forțarea șoferului să

iasă din automobil era necesară reieșind din circumstanțele incidentului (încălcarea

regulilor de circulație rutieră, neprezentarea actelor de către șofer, adresarea cu

cuvinte necenzurate, prezența mirosului de alcool).

În cazul dat, inculpații au acționat în limitele riscului întemeiat prevăzut de

art. 40 Cod penal. Astfel, reținerea și aplicarea forței fizice față de partea vătămată,

care din imprudență a provocat leziunile corporale, nu pot fi calificate ca

infracțiune, chiar dacă procesul contravențional în privința lui Spotarenco N. a fost

încetat.

Urmările pricinuite părții vătămate, în corespundere cu art. 3 CEDO, nu pot

fi încadrate în noțiunea de tratamente inumane și degradante.

sentinței din 28.03.2013, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Comrat din 02 iulie 2010.

7

Apelantul a invocat că nu a existat temei pentru admiterea cererii de

revizuire, deoarece inculpații nici o dată nu au indicat că Stoicov A. a fost martor

al incidentului ce a avut loc în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2005.

Mai mult, declarațiile martorilor Stoicov A. și Nezalzov I. nu sunt

circumstanțe noi ale cauzei, astfel că cele relatate de ei nu combat vinovăția

inculpaților. Totodată, declarațiile lor sunt divergente.

Potrivit încheierii Judecătoriei Comrat din 09.11.2007, a fost admis

demersul privind audierea martorilor Macovenco P., Șilov L. și Plucci A., însă

ulterior apărarea s-a refuzat de prezentarea acestor probe. Martorul Șagan V. a fost

audiat în instanța de judecată, fiind apreciate declarațiile acestuia.

Astfel, concluzia instanței privind încălcarea principiului egalității armelor,

la fel nu poate fi temei pentru revizuirea procesului. Apărarea avea posibilitatea să

prezinte probe noi și în cadrul judecării cauzei în ordine de apel.

Prin admiterea cererii de revizuire, instanța a încălcat prevederile art. 4 din

Protocolul nr. 7 CEDO, dat fiind că persoana nu poate fi atrasă la răspundere de

două ori pentru aceeași faptă, pentru care ea a fost achitată sau condamnată, fiind

intrată în vigoare hotărârea instanței.

încheierii din 01.11.2012 și sentinței din 28.03.2013, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 02 iulie 2010.

Apelantul a indicat că audierea martorilor, de care inculpații anterior s-au

refuzat, nu este temei de revizuire a procesului penal, proba dată nefiind o nouă

circumstanță a cauzei.

2015, ambele apeluri au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărâre.

Dergaci S. și Stoico S. au fost condamnați în baza art. 328 alin. (2) lit. a)

Cod penal la câte 2 ani închisoare fiecare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 1 an.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate le-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 1 an.

Instanța de apel a constatat că Stoico S., activând in calitate de inspector al

poliției rutiere a CPR Comrat, fiind persoana cu funcție de răspundere, în noaptea

din 23 spre 24 ianuarie 2005, aproximativ ora 00.30, în comun acord cu

colaboratorul CPR Comrat, Dergaci Serghei, fără careva motive legale, în mod

vădit au depășit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, au reținut

automobilul de model „Honda Civic”, care se afla lângă clubul de noapte „Drujba”

de pe str. Pușkin, or. Comrat, care араrținеa lui Spotarenco N., și pe Caraman A.,

forțat, împotriva voinței lor i-au expulzat din automobil și, cu încălcarea cerințelor

art. 15 din Legea cu privire la poliție, le-au provocat lui Spotarenco N. lovituri cu

pumnii în cap și pe corp, în rezultatul cărora i-au fost cauzate vătămări corporale

ușoare, care se referă la dereglarea sănătății de scurtă durată mai mult de 6 zile, dar

nu mai mult de 21 zile.

Instanța a reținut că, deși inculpații Dergaci S. și Stoico S. nu au recunoscut

vina, aceasta este dovedită prin probele administrate.

8

Instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal, ca exces de putere, adică săvârșirea de către persoana cu funcție de

răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile intereselor și drepturilor ocrotite de lege ale persoanelor fizice,

acțiuni însoțite de aplicarea violenței.

solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței Judecătoriei Comrat din 28

martie 2013.

Recurenții au invocat că instanța de apel era obligată să invoce în cuprinsul

deciziei motivele referitoare la necesitatea reaprecierii probelor și dezacordul cu

aprecierea probelor respective de către prima instanță.

Instanța de apel urma să verifice probele administrate sub toate aspectele,

complet și obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate,

coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe și verificarea sursei din

care provin probele în conformitate cu prevederile legale, prin procedee probatorii

respective.

La fel, instanța de apel nu era în drept să le stabilească o altă pedeapsă,

deoarece, la momentul emiterii deciziei de condamnare, deja era executată

pedeapsa precedentă. Rezultă că ei sunt pedepsiți penal de două ori pentru aceiași

faptă.

În drept, recursurile sunt întemeiate pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea sunt pasibile

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală,

revizuirea poate fi cerută în cazurile în care s-au stabilit alte circumstanțe de care

instanța nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii și care, independent sau

împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este

nevinovat. Potrivit art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța, în baza

celor constatate, dispune, prin încheiere, admiterea cererii de revizuire sau, prin

sentință, respingerea acesteia. În corespundere cu art. 463 alin. (1) Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei după admiterea revizuirii se face conform

regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță. Potrivit art. 464 alin. (1)

Cod de procedură penală, instanța, dacă constată că cererea de revizuire este

întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă revizuirea și

9

pronunță o nouă hotărâre potrivit dispozițiilor art. 382-399 și 410, care se aplică în

mod corespunzător, iar în cazul când consideră cererea de revizuire neîntemeiată, o

respinge. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 384 alin. (3)

Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au

fost cercetate în ședința de judecată. Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de

procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat. Potrivit art. 394 alin. (3) pct. 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă

indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul

acuzării.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond, rejudecând cauza după admiterea revizuirii și conform regulilor de

procedură privind judecarea în primă instanță (pct. 15. din decizie):

a) nu a apreciat separat fiecare probă, inclusiv cele administrate

suplimentar în consecința admiterii revizuirii, independent sau împreună cu

circumstanțele stabilite anterior, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate

inculpatului în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele

aduse în sprijinul acuzării, nu a cercetat în ședința de judecată probele administrate

pe caz cu consemnarea acestora în procesul verbal al ședinței de judecată;

b) a omis cu desăvârșire să se pronunțe asupra împrejurărilor de esență care

au generat procedura de revizuire și să formuleze o concluzie motivată dacă despre

circumstanțele invocate de revizuenți a avut sau nu cunoștință instanțele la

emiterea hotărârilor de condamnare a inculpaților, și dacă acestea, independent sau

împreună cu circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cei condamnați ar fi

nevinovați.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei, după admiterea revizuirii,

în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

În al doilea rând, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Conform art.

419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător. În corespundere cu art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

10

din punct de vedere al coroborării lor. Conform art. 414 alin. (2) și (6) Cod de

procedură penală, instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea

în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Potrivit art.

464 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța, dacă constată că cererea de

revizuire este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă

revizuirea și pronunță o nouă hotărâre potrivit dispozițiilor art. 382-399 și 410,

care se aplică în mod corespunzător, iar în cazul când consideră cererea de

revizuire neîntemeiată, o respinge. În corespundere cu art. 7 alin. (2) Cod penal,

nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi penale și pedepsei penale pentru una

și aceeași faptă. Conform art. 22 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, nimeni

nu poate fi judecat sau pedepsit de instanța judecătorească de mai multe ori pentru

aceeași faptă. Hotărârea judecătorească definitivă împiedică reluarea urmăririi

penale și stabilirea unei pedepse pentru aceeași persoană pentru aceeași faptă.

Instanța de apel nu a respectat aceste prescripții de drept, deoarece, potrivit

părții descriptive și dispozitive a deciziei contestate, rejudecând cauza potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță (pct. 18. din decizie):

a) nu a apreciat separat fiecare probă, inclusiv cele administrate

suplimentar în consecința admiterii revizuirii, independent sau împreună cu

circumstanțele stabilite anterior, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate

inculpatului în rechizitoriu, și-a întemeiat sentința pe probe necercetate în ședința

de judecată și neconsemnate în procesul verbal al ședinței de judecată;

b) nu s-a pronunțat asupra împrejurărilor de esență care au generat

procedura de revizuire, lipsind și concluzia motivată dacă despre circumstanțele

invocate de revizuenți a avut sau nu cunoștință instanțele la emiterea hotărârilor de

condamnare a inculpaților, și dacă acestea, independent sau împreună cu

circumstanțele stabilite anterior, dovedesc că cei condamnați ar fi nevinovați;

c) necasând hotărârile precedente irevocabile de condamnare a

inculpaților - decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 02 iulie 2010 și

deciziile Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 martie 2011 și 20

iunie 2011, i-a supus neîntemeiat, de două ori, judecării și pedepsei penale pentru

una și aceeași faptă (pct. 7., 9., 12., 18. din decizie).

Or, în cazul în care Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, judecând

apelurile, a constatat că cererea de revizuire este neîntemeiată, instanța de apel

urma să o respingă, în conformitate cu prevederile art. 462 alin. (4) sau art. 464

alin. (1) Cod de procedură penală.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursurile de pe rol sunt

întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

11

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de inculpații Dergaci Serghei Nicolae

și Stoico Serghei Ilici, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 februarie 2015 și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 15 ianuarie

2016.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Nadejda Toma

12