1ra-1458/15 — art.152 alin.1 CP

1ra-1458/15 — art.152 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1458/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan, Iurie Diaconu, Elena Covalenco și Ion Guzun

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iulie 2015,

în cauza penală în privința lui

Dubenco Sergiu Alexei, născut la

18.10.1958, originar și domiciliat în s.

Drăgănești, r-nul Sîngerei,

Termenii de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.02.2014 - 29.12.2014;

Instanța de apel: 16.02.2015 - 22.07.2015;

Instanța de recurs: 20.10.2015 - 15.12.2015;

C O N S T A T Ă :

fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Banaru Gheorghe

privind încasarea prejudiciului material și moral.

fost pus sub învinuire de comiterea infracțiunii prevăzută de art.152 alin.(l) Cod penal

și anume pentru faptul că, la 01.12.2013, aproximativ la ora 14.00, aflîndu-se în beciul

gospodăriei sale situată în s. Drăgănești, r-nul Sîngerei, în rezultatul relațiilor ostile

apărute spontan în urma unei neînțelegeri cu cet. Banaru Gheorghe, avînd scopul

cauzării leziunilor corporale, intenționat l-a apucat pe ultimul cu mîinile de degetul

arătător al mîinii drepte, cu forța i l-a îndoiat, apoi l-a smuls puternic de cîteva ori,

cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.28 „D” din 30.01.2014,

leziuni corporale medii, sub formă de fractură marginală falanga bazală degetul 2

mîna dreaptă, edem a țesuturilor moi mîna dreaptă.

1

Faptele au fost încadrate de procuror pe art. 152 alin.(1) Cod penal conform

indicilor calificativi: vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a

sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute

de art. 151, dar care a fost urmată de provocarea îndelungată a sănătății.

Gheorghe Banaru.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care inculpatul Dubenco Sergiu să fie recunoscut culpabil de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(1) Cod penal și în privința lui să fie

aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, iar conform art. 90

Cod penal să fie suspendată executarea pedepsei pe un termen de probă de un an.

Acțiunea civilă înaintată pe dosar să fie admisă cu încasarea în mod forțat de la

inculpatul Dubenco Sergiu în beneficiul părții vătămate Banaru Gheorghe a

prejudiciului material în sumă de 389,43 lei și a prejudiciului moral în sumă de 10 000

lei.

În motivarea apelului a invocat că, de către prima instanță nu au fost apreciate pe

deplin probele care demonstrează vinovăția lui Dubenco Sergiu în săvîrșirea

infracțiunii incriminate, instanța de fond urma să aprecieze critic declarațiile

martorului apărării I. Banari.

3.2. Partea vătămată, Banaru Gheorghe a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Dubenco Sergiu să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal

și condamnat la muncă neremunerată în folosul comunității, totodată se solicită

admiterea integrală a acțiunii civile înaintate de el în prima instanță.

În motivarea apelului a invocat că instanța de fond la emiterea sentinței a

apreciat critic declarațiile părții vătămate și ale martorilor acuzării A. Răcilă, I.

Patrașcu și I. Galus, acestea fiind în contradicție cu declarațiile făcute de inculpat.

Apelantul consideră pripită concluzia primei instanțe referitor la darea declarațiilor

mincinoase de către martorii I. Patrașcu și A. Răcilă.

dispus respingerea apelurilor declarate cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a invocat că instanța de fond dispunînd

achitarea inculpatului de sub învinuirea formulată pe art.152 alin.(l) Cod penal pe

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, a adoptat o hotărîre legală și

temeinică, bazată pe întreg ansamblul probant care cert dovedește nevinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. În urma rejudecării cauzei în

instanța de apel potrivit modului stabilit pentru prima instanță și aprecierii probelor,

Colegiul a reținut că există dubii rezonabile în ceea ce privește vinovăția adusă

inculpatului, iar potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală

2

concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se

interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Colegiul a constatat că, argumentele invocate în apelul procurorului privind

prezența probelor ce dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin.(1) Cod penal, sunt contradictorii circumstanțelor și

împrejurărilor de fapt stabilite de către instanța de fond și cea de apel pe parcursul

judecării cauzei.

S-a mai menționat că, probele prezente pe dosar, cercetate atît în instanța de

fond, cît și în cea de apel demonstrează faptul prezenței leziunilor corporale la partea

vătămată Gh. Banaru, dar nicidecum nu dovedește faptul vătămării intenționate medii

a integrității corporale sau a sănătății părții vătămate de către S.Dubenco și nici

existența acestei fapte în realitate.

Declarațiile părții vătămate Gh.Banaru, martorilor I.Patrașcu și A.Răcilă referitor

la incidentul avut loc între S. Dubenco și Gh. Banaru soldat cu leziuni corporale medii

în privința părții vătămate, date atît în ședința instanței de fond, cît și în cea de apel,

Colegiul le-a apreciat critic din motiv că nu sunt confirmate prin careva suport

probatoriu și sunt combătute prin celelalte probe prezente la respectiva cauză.

La fel, instanța a reținut corectă concluzia primei instanțe referitor la faptul, că

probele prezente în cauza dată nu sunt suficiente pentru a stabili vinovăția inculpatului

în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Din cele expuse, instanța de apel a concluzionat că, apelurile declarate sunt

declarative fiind expuse probe care au fost prezentate în instanța de fond și asupra

cărora instanța s-a expus în sentința pronunțată, acestea fiind apreciate din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coraborării lor în ansamblu

și urmînd a fi respinse ca nefondate.

solicitîndu-se casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

în alt complet de judecată, invocînd temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În susținerea temeiului invocat se indică că instanța de fond ajungînd la

concluzia de nevinovăție a inculpatului, urma a-l achita din motiv că fapta n-a fost

săvîrșită de inculpat, iar în condițiile în care nici Dubenco S. nu neagă că ar fi dat

mîna cu partea vătămată și prezența vătămărilor corporale medii la Banaru Gh., urma

a fi pronunțată o sentință de achitare din lipsa elementelor infracțiunii în acțiunile

inculpatului. Erorile comise de instanța de fond au fost menținute și de instanța de

3

apel care în conformitate cu prevederile alin.3 pct. 14 din Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005, era obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor de apel invocate de apelant. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, iar decizia urmează a

fi casată cu rejudecarea din nou a cauzei în apel.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a

fi admis.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală instanța de apel judecînd apelul

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

La chestiuni de fapt se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au

fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal

sau administrativ au fost corect aplicate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar nepronunțarea instanței de

apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului,

astfel decizia urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

Recurentul critică decizia recurată invocînd temeiul de casare prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar instanța de recurs consideră, că în

prezenta cauză evident se constată erori de drept invocate de recurent.

4

Astfel, potrivit art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336 alin. (3) pct. 6

384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță; procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă consemnarea

tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat documentele și alte

probe care au fost cercetate în ședința de judecată; instanța de judecată este obligată,

în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate aspectele, probele

administrate; părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite

de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor,

instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora

părțile au avut acces în egală măsură; sentința instanței de judecată trebuie să fie

legală; instanța își întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în

ședința de judecată; fiecare probă urmează să fie apreciată din punctul de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punctul de vedere al coroborării lor.

Conform pct.14.4 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr. 22 din 12.12.2005 cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, "instanța de apel nu este

în drept să-și întemeieze concluziile sale pe probele cercetate de prima instanță dacă

ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

reflectate în procesul-verbal al ședinței de judecată; dacă instanța de apel admite

apelul cu rejudecarea cauzei, decizia trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a

bazat instanța la pronunțarea hotărîrii, să indice din ce motiv urmează a fi

reapreciate ori respinse ca probe; rejudecarea cauzei în corespuns cu art. 419 CPP

se va efectua cu respectarea principiului nemijlocirii, contradictorialității, egalității

în drepturi în fața instanței.”

Lecturînd textul deciziei contestate, Colegiul reține, că în ședința de judecată în

instanța de apel s-a admis demersul părții acuzării privind reluarea cercetării

judecătorești potrivit modului stabilit pentru prima instanță, dispunîndu-se audierea

nemijlocită a părții vătămate, martorilor I. Patrașcu, A. Răcilă, inculpatului, precum

și cercetarea suplimentară a probelor cauzei.

Conform procesului verbal al ședinței de judecată atît inculpatul, partea

vătămată cît și martorii I.Patrașcu și A.Răcilă în cadrul ședinței au fost audiați

conform prevederilor art. 337 Cod de procedură penală.

Tot la acest capitol, Colegiul reține și faptul că conform procesului verbal,

instanța de apel cercetează probele din dosar, însă în textul deciziei acestea cît și

declarațiile participanților audiați nu sunt reflectate, or după cum s-a menționat mai

sus, conform art.101 alin. (1) Cod de procedură penală - fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Judecătorul

5

apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Instanța de apel audiind pe viu inculpatul, partea vătămată și martorii,

declarațiile cărora nu au fost reflectate în decizie, nu s-a expus motivat asupra

acestora, întru admiterea sau respingerea lor, ignorîndu-le total, s-a limitat la o frază

generală: ”Declarațiile părții vătămate Gh.Banaru, martorilor I.Patrașcu și A.Răcilă

referitor la incidentul avut loc între S.Dubenco și Gh.Banaru soldat cu leziuni

corporale medii în privința părții vătămate, date atît în ședința instanței de fond, cît și

în cea de apel, Colegiul le apreciază critic, din motiv, că nu sunt confirmate prin

careva suport probatoriu și sunt combătute prin celelalte probe prezente la respectiva

cauză.....

La fel, instanța reține corectă aplicarea principiului ”in dubio pro reo” și a

concluziei primei instanțe referitor la faptul, că probele prezente în cauza dată nu

sunt suficiente pentru a stabili vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

imputate lui…”.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de apel a

respins apelurile declarate, decizia trebuia să cuprindă analiza probelor pe care s-a

bazat instanța pronunțînd hotărîrea respectivă, să indice din ce motive ele urmează a fi

reapreciate ori respinse ca probe.

La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În altă ordine de idei, Colegiul penal mai menționează, că de fapt pronunțînu-se

cu o sentință de achitare, nici instanța de fond nu a respectat prevederile legale, or

sentința nu cuprinde o analiză a materialului probator existent la cauză și mai mult ca

atît, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată materialele cauzei nici nu au fost

cercetate, omisiune, care în cadrul rejudecării cauzei în instanța de apel urma a fi

înlăturată.

Astfel, pornind de la motivele recursului ordinar declarat rezultă că în decizia

instanței de apel nu este nici o expunere asupra respingerii motivelor invocate în

apeluri, conținutul deciziei fiind unul superficial ce conține niște concluzii pripite,

neargumentate.

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează, că procedînd în asemenea

mod, instanța de apel a ignorat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, a

adoptat o hotărîre ilegală și neîntemeiată, găsindu-și astfel confirmare temeiul invocat

de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală: „instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

6

a afectat soluția instanței”, ceea ce inevitabil duce la casarea deciziei instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece aceste erori nu pot

fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunilor imputate, ținînd cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei

decizii și de motivele invocate în apeluri și recurs, ca urmare să pronunțe o hotărîre

legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 22 iulie 2015, în cauza penală în privința lui Dubenco Sergiu și dispune

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia publicată integral la 15 ianuarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

7