1ra-1539/2015 — art. 201/1 alin.3 lit. a,c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin.3 lit. a,c CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1539/2015 — art. 201/1 alin.3 lit. a,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-1539/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 decembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Ion Guzun
judecînd fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 septembrie 2015, în
cauza penală în privința lui
Solovei Victor Anatolii, născut la 11
octombrie 1966, originar din R. Kazahstan,
locuitor în s. Decebal, r-nul Soroca;
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 08.05.2015- 17.06.2015;
Instanța de apel : 01.07.2015 -09.09.2015;
Instanța de recurs: 19.11.2015-15.12.2015;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 17 iunie 2015, cauza fiind examinată
conform art. 3641 Cod de procedură penală, Solovei Victor a fost condamnat în baza
art. 2011 alin.(3) lit. a), c) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare.
În temeiul art.85 alin.(l) Cod penal la pedeapsa stabilită, s-a adăugat parțial
partea neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Ocnița din 04.02.2015,
stabilindu-i-se definitiv 5 (cinci) ani 2 (două) luni închisoare cu executarea în
penitenciar de tip închis.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Solovei Victor
la 01.03.2015 în perioada de timp 19.00-23.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în
timp ce se afla în dormitorul casei sale din s. Decebal, r-nul Soroca și se certa cu
concubina Mazur Ludmila, manifestînd violență fizică, i-a aplicat acesteia mai multe
lovituri cu o bîtă din lemn confecționată artizanal peste diferite părți ale corpului,
provocîndu-i conform raportului de expertiză medico legală nr.69 „A” din 23.04.2015
1
traumă asociată a capului și toracelui, manifestată prin fractura coastelor
3,4,5,6,7,8,9,11 pe dreapta și fractura coastei 8 pe stînga cu lezarea pleurei parietale,
pleurei viscerale și plămînilor, toate cu hemoragii în țesuturile moi adiacente,
colabarea parțială a plămînului stîng, emfizem subcutan, sînge în cavitățile pleurale,
leziuni care împreună se califică ca vătămare corporală gravă după criteriul
pericolului pentru viață, care a provocat decesul cet. Mazur Ludmila.
Nefiind de acord cu sentința procurorul a atacat-o cu apel, prin care a solicitat
casarea sentinței doar în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea în
această parte a unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care lui Solovei Victor recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
2011 alin.(3) lit. a), c) Cod penal a-i stabili pedeapsa de 8 ani închisoare în penitenciar
de tip închis. Conform art. 85 Cod penal la pedeapsa stabilită a adăuga parțial partea
neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Ocnița din 04.02.2015, cu numirea
pedepsei definitive de 8 (opt) ani 2 (două) luni închisoare, în penitenciar de tip închis.
În argumentarea cerințelor procurorul a invocat că, instanța de judecată a stabilit
just circumstanțele cauzei și corect a calificat acțiunile lui Solovei Victor în baza art.
2011 alin.(3) lit. a), c) Cod penal, însă greșit a individualizat pedeapsa aplicată
acestuia. Consideră că, circumstanțele reținute de instanță și anume recunoașterea
vinei, căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, acceptarea
examinării cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, reprezintă
prin sine temeiuri de atenuare a pedepsei pentru inculpat, însă nu constituie motive
suficiente pentru a-i aplica o pedeapsă minimă. La stabilirea pedepsei inculpatului,
instanța de fond nu a ținut cont de faptul că ultimul nu este la prima abatere a legii
penale, acesta anterior a fost condamnat, totodată menționează și faptul că Solovei
Victor aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică a profitat de situația de inferioritate a
victimei pe care a maltratat-o cu bîta de multiple ori. Astfel, instanța de fond la
aplicarea pedepsei nu a luat în considerație agravanta stabilită de acuzare și anume
norma prevăzută în art. 77 alin. (1) lit. j) Cod penal, săvîrșirea infracțiunii de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 septembrie 2015,
s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului procurorului și menținerea
sentinței fără modificări.
4.1 În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că pedeapsa
aplicată inculpatului este una echitabilă faptei comise și în strictă corespundere atît cu
normele penale cît și cele procesual penale. Colegiul a respins argumentele apelului
procurorului privind înăsprirea pedepsei, deoarece acestea nu sunt argumentate și
confirmate prin careva probe, în apel făcîndu-se referire doar la caracteristica
negativă a inculpatului, circumstanțele agravante și urmările sociale. Mai mult ca
2
atît anume aceste circumstanțe au fost reținute de către prima instanță la
individualizarea pedepsei.
Din conținutul apelului depus se invocă aplicarea unei pedepse minime de către
instanța de fond, fapt care nu este echitabilă circumstanțelor cauzei, însă instanța de
apel a respins acest argument, deoarece această poziție este absolut greșită și contrară
circumstanțelor cauzei.
Din conținutul art. 3641 Cod de procedură penală reiese că la stabilirea pedepsei
în privința inculpatului, acesta urmează a fi redusă cu 1/3 atît din limita maximă, cît
și din limita minimă. Din conținutul normei penale este stabilită o pedeapsă în
mărime de la 5 pînă la 15 ani închisoare, care ținînd cont de procedura de examinare
urmează a fi schimbată în limitele de la 3 ani 8 luni la 10 ani.
Astfel instanța de apel a respins argumentele privind stabilirea pedepsei la limita
minimă, deoarece instanța de fond a stabilit o pedeapsă de 5 ani închisoare dar nu de 3
ani 8 luni care și este pedeapsa minimă posibilă. Cît ține de starea de recidivă a
inculpatului, Colegiul a menționat că aceasta a fost luată în considerație de prima
instanță la stabilirea pedepsei, în situația în care anume circumstanța agravantă ”starea
de recidivă” a impus obligația ridicării pedepsei în conformitate cu art.82 Cod penal,
mai sus decît limita minimă prevăzută la norma articolului penal.
Recurs ordinar a declarat procurorul, invocînd ca temeiuri de drept art. 427
alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea deciziei cu
remiterea cauzei spre o nouă judecare în instanța de apel.
În viziunea recurentului, la stabilirea pedepsei inculpatului instanțele de judecată
nu au ținut cont de faptul că ultimul anterior a fost condamnat, infracțiunea care i-a
fost incriminată prin sentința dată, a săvîrșit-o în stare de recidivă și în stare de
ebrietate alcoolică, profitînd de starea de inferioritate a victimei, pe care a maltratat-o
cu bîta de mai multe ori.
Recurentul mai consideră că, instanțele de judecată nu au luat în considerare
urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunii, persoana inculpatului care
anterior a mai fost în conflict cu legea, or, aceste circumstanțe stabilite denotă
necesitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea pe termen mai mare. În acest sens se
menționează că inculpatul anterior a fost condamnat la 04.02.2015, avînd antecedente
penale nestinse, iar în scurt timp, la 01.03.2015 comite infracțiunea incriminată, de
unde rezultă că pedeapsa minimă stabilită nu-și va atinge scopul, nu este proporțională
cu prejudiciul cauzat de inculpat, ori, acesta a comis o crimă deosebit de gravă urmată
de decesul unei persoane. Numai aplicarea unei pedepse cu închisoarea mai aspre
poate duce la corectarea și reeducarea inculpatului, la determinarea unei transformări
reale și profunde a conștiinței sale individuale și modificări statornice de durată ale
comportamentului său.
3
Erorile comise de instanța de fond au fost menținute și de instanța de apel care în
conformitate cu prevederile alin.3 p.14 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de
Justiție nr. 22 din 12.12.2005, era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de
apel invocate de apelant. Ne pronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor
invocate echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, iar decizia urmează a fi casată
cu rejudecarea din nou a cauzei în apel.
Judecînd recursul ordinar și verificînd legalitatea hotărîrii atacate în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis
din următoarele considerente.
Potrivit art. 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd
recursul instanța este în drept să admită recursul cu casarea totală sau parțială a
hotărîrii atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care
eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,
judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi
prezentate instanței de apel.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de
fond și de apel.
Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de
drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea
la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Cu referire la argumentele recurentului, Colegiul atestă că dînsul este de acord
cu circumstanțele de fapt și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului însă
critică hotărîrea recurată sub aspectul individualizării greșite a pedepsei aplicate.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că din conținutul deciziei instanței de
apel, se evidențiază că, această prevedere legală nu a fost îndeplinită, astfel,
aplicîndu-se o pedeapsă contrară prevederilor legale.
Instanța de recurs menționează, că una din chestiunile de drept pe care trebuie
să le soluționeze instanța de apel este dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată
just, dacă normele de drept procesual-penal au fost corect aplicate.
Astfel spus, Colegiul penal lărgit conchide, că motivele invocate de procuror
la pct. 5 al prezentei decizii referitor la individualizarea pedepsei sunt întemeiate,
deoarece instanțele de fond nu au respectat criteriile generale de individualizare a
pedepsei și nu au luat în considerație că infracțiunea săvîrșită de inculpat - art. 2011
alin. (3) lit. a),c) Cod penal, conform prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal, se
clasifică ca infracțiune deosebit de gravă care prevede pedeapsa cu închisoare de la 5
4
la 15 ani, s-a constatat în fapt că infracțiunea a fost săvîrșită de inculpat în urma
consumului de alcool, că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 69 ”A”
din 23 aprilie 2015, inculpatul i-a cauzat victimei (concubinei sale) vătămare
corporală gravă, periculoasă pentru viață (f. d. 45-46), care a provocat decesul ei și i-
a stabilit inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea art. 2011 alin. (3) lit.
a),c) Cod penal.
Prin urmare, așa cum invocă recurentul, instanțele ierarhic inferioare stabilind
inculpatului pedeapsa, nu au acordat deplină eficiență principiilor de individualizare
a pedepsei în raport cu circumstanțele cauzei și, ca urmare au ajuns la o concluzie
pripită, precum că pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă în raport cu fapta
săvîrșită.
Colegiul constată că instanțele de fond la stabilirea pedepsei au ignorat
prezența antecedentelor penale, recidiva și circumstanțele agravante prevăzute de art.
77 Cod penal, cum ar fi starea de ebrietate a inculpatului. Astfel, se menționează că
inculpatul anterior a fost condamnat la 04.02.2015 în baza art. 2641 alin.(4) Cod
penal, avînd antecedente penale nestinse, în scurt timp, la 01.03.2015 comite
infracțiunea imputată.
Potrivit art. 34 Cod penal se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia
sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru infracțiune
săvîrșită cu intenție, fapt constatat în speță, de aceea, Colegiul apreciază drept
presupunere mențiunea instanței de apel că circumstanța agravantă ”starea de
recidivă” a fost luată în considerație de instanța de fond la stabilirea pedepsei, or,
după cum rezultă din textul sentinței, „…careva circumstanțe agravante prevăzute
de art. 77 Cod penal, instanța nu a stabilit”, în situația respectivă fiind constatate
divergențe între sentință și decizie. În această ordine de idei, se concluzionează că
atît instanța de fond și ulterior instanța de apel nu au reținut circumstanțe agravante
la caz, nu s-au expus motivat asupra excluderii celor invocate în învinuire, în
consecință inculpatului fiindu-i aplicată pedeapsa individualizată contrar
prevederilor legale.
În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit concluzionează, că instanțele de
fond au comis o eroare de drept, care este temei de recurs prevăzut de art. 427 alin.
(1) pct. 10) Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale, temei conform căruia decizia instanței de apel urmează a fi
casată în latura pedepsei cu remiterea cauzei la rejudecare.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel se va conduce de prevederile art. 436
Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele acesteia,
să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii
procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de procuror în apel și va ține cont
5
de cele expuse în prezenta decizie, va pronunța o hotărîre legală și întemeiată în
strictă conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții
de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 09 septembrie 2015, în partea aplicării pedepsei, în cauza penală în
privința lui Solovei Victor, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte în aceiași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
În rest, dispozițiile hotărîrii atacate se mențin.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia motivată publicată la 15 ianuarie 2016.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Ion Guzun
6