1ra-1539/2015 — Art. 201/1 alin.3 lit. a,c CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 17 iunie 2015, cauza fiind examinată conform art. 3641 Cod de procedură penală, Solovei Victor a fost condamnat în baza art. 2011 alin.(3) lit. a), c) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare. În temeiul art.85 alin.(l) Cod penal la pedeapsa stabilită, s-a adăugat parțial partea neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Ocnița din 04.02.2015, stabilindu-i-se definitiv 5 (cinci) ani 2 (două) luni închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Solovei Victor la 01.03.2015 în perioada de timp 19.00-23.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce se afla în dormitorul casei sale din s. Decebal, r-nul Soroca și se certa cu concubina Mazur Ludmila, manifestînd violență fizică, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bîtă din lemn confecționată artizanal peste diferite părți ale corpului, provocîndu-i conform raportului de expertiză medico legală nr.69 „A” din 23.04.2015 1 traumă asociată a capului și toracelui, manifestată prin fractura coastelor 3,4,5,6,7,8,9,11 pe dreapta și fractura coastei 8 pe stînga cu lezarea pleurei parietale, pleurei viscerale și plămînilor, toate cu hemoragii în țesuturile moi adiacente, colabarea parțială a plămînului stîng, emfizem subcutan, sînge în cavitățile pleurale, leziuni care împreună se califică ca vătămare corporală gravă după criteriul pericolului pentru viață, care a provocat decesul cet. Mazur Ludmila.

Nefiind de acord cu sentința procurorul a atacat-o cu apel, prin care a solicitat casarea sentinței doar în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Solovei Victor recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit. a), c) Cod penal a-i stabili pedeapsa de 8 ani închisoare în penitenciar de tip închis. Conform art. 85 Cod penal la pedeapsa stabilită a adăuga parțial partea neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Ocnița din 04.02.2015, cu numirea pedepsei definitive de 8 (opt) ani 2 (două) luni închisoare, în penitenciar de tip închis. În argumentarea cerințelor procurorul a invocat că, instanța de judecată a stabilit just circumstanțele cauzei și corect a calificat acțiunile lui Solovei Victor în baza art. 2011 alin.(3) lit. a), c) Cod penal, însă greșit a individualizat pedeapsa aplicată acestuia. Consideră că, circumstanțele reținute de instanță și anume recunoașterea vinei, căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, acceptarea examinării cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, reprezintă prin sine temeiuri de atenuare a pedepsei pentru inculpat, însă nu constituie motive suficiente pentru a-i aplica o pedeapsă minimă. La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că ultimul nu este la prima abatere a legii penale, acesta anterior a fost condamnat, totodată menționează și faptul că Solovei Victor aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică a profitat de situația de inferioritate a victimei pe care a maltratat-o cu bîta de multiple ori. Astfel, instanța de fond la aplicarea pedepsei nu a luat în considerație agravanta stabilită de acuzare și anume norma prevăzută în art. 77 alin. (1) lit. j) Cod penal, săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 septembrie 2015, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului procurorului și menținerea sentinței fără modificări. 4.1 În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului este una echitabilă faptei comise și în strictă corespundere atît cu normele penale cît și cele procesual penale. Colegiul a respins argumentele apelului procurorului privind înăsprirea pedepsei, deoarece acestea nu sunt argumentate și confirmate prin careva probe, în apel făcîndu-se referire doar la caracteristica negativă a inculpatului, circumstanțele agravante și urmările sociale. Mai mult ca 2 atît anume aceste circumstanțe au fost reținute de către prima instanță la individualizarea pedepsei. Din conținutul apelului depus se invocă aplicarea unei pedepse minime de către instanța de fond, fapt care nu este echitabilă circumstanțelor cauzei, însă instanța de apel a respins acest argument, deoarece această poziție este absolut greșită și contrară circumstanțelor cauzei. Din conținutul art. 3641 Cod de procedură penală reiese că la stabilirea pedepsei în privința inculpatului, acesta urmează a fi redusă cu 1/3 atît din limita maximă, cît și din limita minimă. Din conținutul normei penale este stabilită o pedeapsă în mărime de la 5 pînă la 15 ani închisoare, care ținînd cont de procedura de examinare urmează a fi schimbată în limitele de la 3 ani 8 luni la 10 ani. Astfel instanța de apel a respins argumentele privind stabilirea pedepsei la limita minimă, deoarece instanța de fond a stabilit o pedeapsă de 5 ani închisoare dar nu de 3 ani 8 luni care și este pedeapsa minimă posibilă. Cît ține de starea de recidivă a inculpatului, Colegiul a menționat că aceasta a fost luată în considerație de prima instanță la stabilirea pedepsei, în situația în care anume circumstanța agravantă ”starea de recidivă” a impus obligația ridicării pedepsei în conformitate cu art.82 Cod penal, mai sus decît limita minimă prevăzută la norma articolului penal.

Recurs ordinar a declarat procurorul, invocînd ca temeiuri de drept art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitînd casarea deciziei cu remiterea cauzei spre o nouă judecare în instanța de apel. În viziunea recurentului, la stabilirea pedepsei inculpatului instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că ultimul anterior a fost condamnat, infracțiunea care i-a fost incriminată prin sentința dată, a săvîrșit-o în stare de recidivă și în stare de ebrietate alcoolică, profitînd de starea de inferioritate a victimei, pe care a maltratat-o cu bîta de mai multe ori. Recurentul mai consideră că, instanțele de judecată nu au luat în considerare urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunii, persoana inculpatului care anterior a mai fost în conflict cu legea, or, aceste circumstanțe stabilite denotă necesitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea pe termen mai mare. În acest sens se menționează că inculpatul anterior a fost condamnat la 04.02.2015, avînd antecedente penale nestinse, iar în scurt timp, la 01.03.2015 comite infracțiunea incriminată, de unde rezultă că pedeapsa minimă stabilită nu-și va atinge scopul, nu este proporțională cu prejudiciul cauzat de inculpat, ori, acesta a comis o crimă deosebit de gravă urmată de decesul unei persoane. Numai aplicarea unei pedepse cu închisoarea mai aspre poate duce la corectarea și reeducarea inculpatului, la determinarea unei transformări reale și profunde a conștiinței sale individuale și modificări statornice de durată ale comportamentului său. 3 Erorile comise de instanța de fond au fost menținute și de instanța de apel care în conformitate cu prevederile alin.3 p.14 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005, era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate de apelant. Ne pronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea din nou a cauzei în apel.

Judecînd recursul ordinar și verificînd legalitatea hotărîrii atacate în baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța este în drept să admită recursul cu casarea totală sau parțială a hotărîrii atacate și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Cu referire la argumentele recurentului, Colegiul atestă că dînsul este de acord cu circumstanțele de fapt și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului însă critică hotărîrea recurată sub aspectul individualizării greșite a pedepsei aplicate. Prin urmare, Colegiul penal lărgit menționează că din conținutul deciziei instanței de apel, se evidențiază că, această prevedere legală nu a fost îndeplinită, astfel, aplicîndu-se o pedeapsă contrară prevederilor legale. Instanța de recurs menționează, că una din chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze instanța de apel este dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual-penal au fost corect aplicate. Astfel spus, Colegiul penal lărgit conchide, că motivele invocate de procuror la pct. 5 al prezentei decizii referitor la individualizarea pedepsei sunt întemeiate, deoarece instanțele de fond nu au respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei și nu au luat în considerație că infracțiunea săvîrșită de inculpat - art. 2011 alin. (3) lit. a),c) Cod penal, conform prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal, se clasifică ca infracțiune deosebit de gravă care prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 4 la 15 ani, s-a constatat în fapt că infracțiunea a fost săvîrșită de inculpat în urma consumului de alcool, că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 69 ”A” din 23 aprilie 2015, inculpatul i-a cauzat victimei (concubinei sale) vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață (f. d. 45-46), care a provocat decesul ei și i- a stabilit inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea art. 2011 alin. (3) lit. a),c) Cod penal. Prin urmare, așa cum invocă recurentul, instanțele ierarhic inferioare stabilind inculpatului pedeapsa, nu au acordat deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei în raport cu circumstanțele cauzei și, ca urmare au ajuns la o concluzie pripită, precum că pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă în raport cu fapta săvîrșită. Colegiul constată că instanțele de fond la stabilirea pedepsei au ignorat prezența antecedentelor penale, recidiva și circumstanțele agravante prevăzute de art. 77 Cod penal, cum ar fi starea de ebrietate a inculpatului. Astfel, se menționează că inculpatul anterior a fost condamnat la 04.02.2015 în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, avînd antecedente penale nestinse, în scurt timp, la 01.03.2015 comite infracțiunea imputată. Potrivit art. 34 Cod penal se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru infracțiune săvîrșită cu intenție, fapt constatat în speță, de aceea, Colegiul apreciază drept presupunere mențiunea instanței de apel că circumstanța agravantă ”starea de recidivă” a fost luată în considerație de instanța de fond la stabilirea pedepsei, or, după cum rezultă din textul sentinței, „…careva circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 Cod penal, instanța nu a stabilit”, în situația respectivă fiind constatate divergențe între sentință și decizie. În această ordine de idei, se concluzionează că atît instanța de fond și ulterior instanța de apel nu au reținut circumstanțe agravante la caz, nu s-au expus motivat asupra excluderii celor invocate în învinuire, în consecință inculpatului fiindu-i aplicată pedeapsa individualizată contrar prevederilor legale. În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit concluzionează, că instanțele de fond au comis o eroare de drept, care este temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, temei conform căruia decizia instanței de apel urmează a fi casată în latura pedepsei cu remiterea cauzei la rejudecare. La rejudecarea cauzei, instanța de apel se va conduce de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de procuror în apel și va ține cont 5 de cele expuse în prezenta decizie, va pronunța o hotărîre legală și întemeiată în strictă conformitate cu prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 septembrie 2015, în partea aplicării pedepsei, în cauza penală în privința lui Solovei Victor, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În rest, dispozițiile hotărîrii atacate se mențin. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată publicată la 15 ianuarie 2016. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Elena Covalenco Iurie Diaconu Ion Guzun 6