1ra-1438-2015 — art.264 alin.6 CP

1ra-1438-2015 — art.264 alin.6 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-1438/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 decembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

judecînd, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 10 iunie 2015, declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Comrat, D.Gheorghieva, de partea vătămată Capsamun

Vasile și de succesorii părților vătămate Bacu Dumitru și Cara Nicolai în cauza penală în

privința lui

Coltuclu Piotr Ilia, născut la 25 mai 1995, originar

și domiciliat în r-nul Ceadîr-Lunga, s.Baurci,

str.Chirova 34.

Termenul examinării cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

penal în privința lui Coltuclu Piotr în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(6) Cod

penal, pe motiv că fapta acestuia constituie o contravenție administrativă, prevăzută de

art.233 alin.(4) Cod contravențional, cu încetarea procedurii contravenționale, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

Acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate M.Capsamun, D.Bacu și N.Cara

privind recuperarea prejudiciului moral și material au fost respinse, ca neîntemeiate.

iulie 2012, în jurul orei 23.30, conducînd automobilul de model „Nissan -Premiera”, cu n/î

GE AU 511, în stare de ebrietate alcoolică, neavînd permis de conducere și abilități de a

conduce, deplasîndu-se pe drumul R-37 în direcția Ceadîr-Lunga-Comrat-Cantemir, în

sectorul 12 km+100 m, încălcînd prevederile art.10 alin.1, 14 alin.2 lit.a, 42 și 45 din

Regulamentul Circulației Rutiere, a intrat pe partea carosabilului destinată circulației în sens

opus, unde s-a tamponat cu automobilul „Honda Civic”, cu n/î GE AN-103, condus de Cara

Mihail, care îi avea în calitate de pasageri pe cet.Bacu Fiodor, Capsamun Ivan, Capsamun

Maria, Capsamun Vasile.

În rezultatul accidentului rutier, șoferul automobilului „Honda Civic”, Cara Mihail de

la leziunile corporale cauzate a decedat pe loc, pasagerului Baciu Fidor i-au fost cauzate

leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora a decedat pe drum spre spital,

1

iar pasagerilor Capsamun Maria și Capsamun Vasile le-au fost cauzate vătămări corporale

medii și, respectiv, grave periculoase pentru viață.

succesorului părții vătămate N.Cara și inculpatul P.Coltuclu, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să

fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(6) Cod penal la 7 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, invocînd că

instanța incorect a ajuns la concluzia că acțiunile lui P.Coltuclu urmau a fi corect încadrate în

baza art.2641 alin.(4) Cod penal, iar din motiv că la momentul pronunțării hotărîrii au fost

efectuate modificări în Legea nr.145 din 14.06.2013, astfel că acțiunile lui P.Coltuclu nu mai

constituie o infracțiune, dar o contravenție prevăzută de art.233 alin.(4) Cod contravențional,

pe motiv că nu a fost dovedit prin careva probe că inculpatul ar fi ieșit pe banda de sens opus,

iar concluziile rapoartelor de expertiză traseologică demonstrează nevinovăția inculpatului,

deoarece lipsa răspunsurilor experților la întrebările puse lor nu denotă lipsa totală a probelor

ce confirmă vinovăția inculpatului; incorect instanța a exclus ca probă procesul-verbal de

cercetare la fața locului, de rînd ce acesta a fost întocmit în corespundere cu prevederile

art.118 alin.(3) Cod de procedură penală, iar efectuarea acestuia în lipsa unui participant al

accidentului rutier nu poate duce la nulitatea lui; incorect instanța a conchis că ofițerul de

urmărire penală a indicat incorect locul tamponării și că acesta nu are studii tehnice, doar

studii juridice, deoarece la efectuarea acțiunii date acesta s-a condus de literatura de

specialitate, de instrucțiunile de ordin intern, în urma cărora a fixat urmele după accidentul

rutier în perimetrul comiterii acestuia, în urma căruia și a putut fi stabilit locul tamponării,

prin urmare instanța a lăsat fără apreciere toate probele administrate și prezentate întru

confirmarea vinovăției inculpatului;

- avocatul N.Jecov în numele succesorului părții vătămate N.Cara, casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în

baza art.264 alin.(6) Cod penal, cu admiterea integrală a acțiunii civile, invocînd că

concluziile instanței privind lipsa în acțiunile inculpatului a încălcării regulilor circulației

rutiere, care se află în raport cauzal cu accidentul rutier și urmările survenite, sînt

neîntemeiate și contravin probelor cercetate pe caz; incorect instanța a exclus ca mijloc de

probă procesul-verbal de cercetare la fața locului, pe cînd urmele secundare ale accidentului

rutier și fixarea acestora permit de a trage o concluzie certă privind locul tamponării și de a

stabili dacă au fost încălcate de către participanții la trafic regulile circulației rutiere, astfel că

probele administrate la urmărirea penală și verificate în cadrul cercetării judecătorești, cărora

instanța nu le-a dat o apreciere obiectivă, confirmă vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate, prin încălcarea prevederilor pct.14 alin.2 lit.a, 42 și 45 din

Regulamentul Circulației Rutiere;

- inculpatul, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că fapta

nu a fost săvîrșită de el, deoarece din moment ce instanța a constatat că dînsul doar a condus

mijlocul de transport în stare de ebrietate, dar nu a ieșit pe banda cu sens opus a direcției de

deplasare, urma să-l achite pe învinuirea adusă, dar nu să constate în acțiunile lui faptul

săvîrșirii unei contravenții administrative, prin ce au fost încălcate dispozițiile art.325 alin.(1)

Cod de procedură penală.

declarate de procuror și avocatul N.Jecov în numele succesorului părții vătămate N.Cara, au

fost respinse, ca nefondate, și admis apelul declarat de inculpat, casată sentința și pronunțată

2

o nouă hotărîre, prin care Coltuclu Piotr a fost achitat în baza art.264 alin.(6) Cod penal, pe

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate M.Capsamun, D.Bacu și N.Cara

privind recuperarea prejudiciului moral și material au fost respinse.

Instanța de apel, reluînd cercetarea judecătorească, verificînd probele materiale prin

citirea lor în ședința de judecată, ordonanța de pornire a urmăririi penale , procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 13.07.2012, schema accidentului rutier și fototabelul acestuia,

actul de examinare medico-legală nr.1343, procesele-verbale de cercetare și verificare a stării

tehnice a unităților de transport, rapoartele de expertiză medico-legale nr.74, 93, 94, 95, actul

de cercetare a defunctului nr.68, referatul presentențial de evaluare psihosocială a

personalității minorului P.Coltuclu, rapoartele de expertiză tehnică-auto nr.2413 din

04.04.2013, auto-traseologică nr.0802 din 28.06.2013, narcologică din 06.08.2012, procesele-

verbale de audiere a părților vătămate și a martorilor V.Capsamun, M.Capsamun,

L.Capsamun, D.Bacu, L.Terzi, A.Mandaji, a conchis că argumentele invocate de inculpat sînt

întemeiate și urmează a fi admise, deoarece acesta nu a săvîrșit fapta penală ce i se

încriminează, din care motiv urmează a fi achitat.

În susținerea concluziei sale instanța de apel a reținut raportul de expertiza traseologică

a transportului, potrivit căruia s-a constatat că nu a fost posibil de stabilit poziția

automobilelor de model „Honda Civic”, și model „Nissan Primera”, în momentul impactului

în raport cu marginea carosabilului, din motiv că în materialele prezentate pentru expertiză

lipseau semnele traseologice (urmele corespunzătoare), cît și expertiza auto-tehnică în

comisie a automobilului, în concluzia căreia s-a menționat că „expertiza nu poate stabili

poziția automobilelor „Nissan Primera” și Honda Civic” la momentul inițial al impactului în

raport cu marginea carosabilului și banda pe care se deplasau automobilele în momentul

impactului, din motiv că în materialele prezentate lipsește informația privind urmele

deplasării mijloacelor de transport înainte de impact, și din motivul lipsei semnelor

traseologice suficiente, care determină locul impactului. Motivele posibile din cauza cărora

lipsesc urmele vizibile ale frînării autovehiculelor sînt enumerate în raportul de expertiză.

Expertiza nu poate stabili motivele concrete ale lipsei urmelor vizibile ale frînării

automobilelor.

Instanța de apel a respins argumentele acuzării, referitor la faptul că vina inculpatului

la intrarea pe banda de circulație cu sens opus se confirmă prin procesul-verbal de examinare

la fața locului, în care este indicat locul impactului, motivînd că toate cercetările tehnice au

fost efectuate în baza materialelor cauzei, inclusiv și a procesului-verbal de examinare la fața

locului, însă experții au constatat că urmele indicate în procesul-verbal de examinare la fața

locului și schemă nu sînt suficiente pentru a stabili locul în care s-a produs impactul dintre

automobile. Locul impactului în schema benzii de circulație cu sens opus nu este marcat cu

urme suficiente, iar fotografiile locului accidentului rutier univoc nu indică locul impactului.

Totodată, reieșind din schema accidentului rutier, urma de derapare a automobilului

inculpatului începe de la o distanță de 11,9 m. de la locul presupusului impact, iar în schemă

nu sînt indicate urmele de deplasare ale automobilului inculpatului de la locul impactului pînă

la începutul urmelor de derapare, și din cauza urmelor insuficiente indicate în procesul-verbal

de examinare la fața locului și în schemă, experții au fost în imposibilitate de a stabili locul

impactului dintre automobile.

De asemenea, instanța a conchis că nu pot fi reținute argumentele acuzării, precum că

vina inculpatului se confirmă prin concluziile expertizei, conform cărora la începutul

3

impactului automobilele „Nissan Primera” și „Honda Civic” se deplasau în direcții opuse, iar

axele lor longitudinale în timpul deplasării erau amplasate sub un unghi de aproximativ 5

grade, deoarece momentul inițial al impactului în raport cu marginea carosabilului și banda

pe care se deplasau automobilele în momentul impactului, conform expertizei nu a fost

posibil de stabilit, din motiv că în materialele prezentate lipsește informația privind urmele

deplasării mijloacelor de transport înainte de impact, și din motivul lipsei semnelor

trasologice suficiente, care determină locul impactului, iar în cazul în care experții, care

posedă cunoștințe speciale, au fost în imposibilitate să stabilească locul concret al impactului,

instanța a conchis că locul impactului nu poate fi stabilit doar în baza procesului-verbal de

examinare la fața locului.

Prin urmare, instanța a ajuns la concluzia că învinuirea înaintată lui P.Coltuclu nu s-a

confirmat prin probe obiective și veridice, iar în cadrul cercetării judecătorești nu s-a

confirmat faptul că accidentul rutier a avut loc din vina inculpatului, care ar fi încălcat

regulile de circulație rutieră, deoarece din concluziile expertizei, reiese că între încălcarea de

către inculpat a regulilor de circulație rutieră, și anume consumul alcoolului și lipsa

permisului de conducere în timpul conducerii mijlocului de transport și accidentul rutier

produs lipsește legătura cauzală.

Astfel, instanța o concluzionat că nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării

judecătorești, faptul încălcării de către inculpat a prevederilor art.42 pct.2 și art.45 din

Regulamentul circulației rutiere și intrării pe banda de circulație cu sens opus a mijlocului de

transport condus de inculpat.

Totodată, instanța a ajuns la concluzia privind temeinicia argumentelor inculpatului

referitor la faptul că prima instanță nu urma să stabilească caracterul infracțional al faptei ce

ține de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate cu grad avansat în momentul

accidentului rutier produs, ci urma să se limiteze la învinuirea înaintată, formulată în

rechizitoriu, și stabilind faptul că inculpatul nu a intrat pe banda de circulație cu sens opus,

să-l achite de sub învinuirea înaintată, deoarece organul de urmărire penală de la bun început

nu i-a înaintat acestuia învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin (4) Cod

penal, prin urmare, instanța din oficiu nu poate să-i impute o altă învinuire, fapt care încalcă

dreptul acestuia la apărare de o nouă acuzare.

vătămată V.Capsamun, succesorii părților vătămate D.Bacu, N.Cara, care solicită:

- procurorul, invocînd ca temei art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală,

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care P.Coltuclu să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(6) Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, cu admiterea integrală a

acțiunilor civile declarate de părțile vătămate, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra apelului declarat de procuror, nu a făcut analiza tuturor probelor prezentate de acuzare

care confirmă vinovăția inculpatului, și anume declarațiile părților vătămate, a martorilor

A.Cimpoeș, A.Manadji, actele cauzei – procesul-verbal de cercetare la fața locului și schema

locului accidentului rutier, procesele-verbale privind examinarea și verificarea stării tehnice

a unităților de transport, rapoartele de expertiză medico-legală, rapoartele de expertiză

traseologică și auto-tehnică în comisie, din care rezultă că în momentul tamponării viteza

automobilului „Nisan Primera” era nu mai puțin de 126 km/oră, iar din schema nr.1 la

încheierea expertizei este indicată situația reciprocă a automobilelor la momentul

tamponării, de unde și este evident pătrunderea automobilului „Nisan Primera” în

4

automobilul care mergea pe traectoria directă „Honda Civic” care, reieșind din lipsa urmelor

de frînare, se deplasa pînă la momentul tamponării pe banda sa de circulație;

- partea vătămată V.Capsamun și succesorul părții vătămate D.Bacu, invocînd ca temei

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, casarea acesteia și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care P.Coltuclu să fie condamnat în baza art.264 alin.(6) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa în limitele acestei legi și admiterea integrală a acțiunii civile, pe motiv că

hotărîrile instanțelor nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluțiile, instanțele incorect

nu au dat apreciere procesului-verbal de cercetare la fața locului și rapoartelor de expertiză

auto-tehnică, care dovedesc vinovăția inculpatului în fapta de care a fost supus învinuirii;

instanța a lăsat fără apreciere circumstanțele cauzei, și anume că inculpatul a ieșit pe banda de

circulație cu sens opus, conducînd mijlocul de transport fără a avea permis de conducere, în

stare de ebrietate, iar prezența lui nu era obligatorie la efectuarea cercetării la fața locului;

- succesorul părții vătămate N.Cara care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art.264 alin.(6) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în

limitele acestei legi și admiterea integrală a acțiunii civile, invocînd că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și la baza concluziei de achitare incorect

și-a întemeiat soluția doar pe faptul că din actele cauzei nu s-a constatat cert locul tamponării

mijloacelor de transport, deoarece pe lîngă procesul-verbal de cercetare la fața locului, cît și

rapoartele de expertiză auto-tehnică, în calitate de probe sînt și declarațiile martorilor, care

pot reda cu certitudine momentele comiterii accidentului rutier; instanța a lăsat fără apreciere

următoarele circumstanțe: că inculpatul a condus mijlocul de transport neavînd permis de

conducere, în stare de ebrietate, neavînd experiență în conducerea mijlocului de transport și

depășind limita de viteză admisibilă pe porțiunea dată de drum unde a avut loc tamponarea.

Colegiul penal consideră că recursurile urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar nepronunțarea instanței asupra acestora

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Contrar dispozițiilor legislației procesual penale vizate, instanța de apel în decizia sa

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului în susținerea

cerințelor privind casarea hotărîrii primei instanțe, cît și în apelul declarat de avocatul

N.Jecov în numele succesorului părții vătămate N.Cara expuse în pct.3 al prezentei decizii.

Astfel, instanța de apel a respins doar argumentele invocate în apelul procurorului cu

privire la declarațiile părților vătămate, constatînd că prin acestea nu se dovedește vinovăția

inculpatului, fiindcă ultimii au declarat că nu țin minte cum a avut loc tamponarea

automobilelor, că martorii A.Cristev și L.Terzi, au afirmat că automobilul inculpatului se

deplasa pe banda sa de circulație, iar raportul de expertiză la care face referire partea acuzării

5

prin care s-ar fi confirmat vinovăția inculpatului, nu poate fi luat în considerație, deoarece

expertul potrivit concluziei date nu a putut stabili locul tamponării.

Colegiul penal constată, că instanța de apel achitîndu-l pe inculpat de sub învinuirea

adusă și-a întemeiat concluzia doar reieșind din raportul de expertiza traseologică a

transportului, prin care s-a constatat că nu a fost posibil de stabilit poziția automobilelor de

model „Honda Civic” și „Nissan Primera” în momentul impactului în raport cu marginea

carosabilului.

Însă, instanța de recurs atrage atenția că raportul de expertiză deși este un mijloc de

probă în care sînt expuse opiniile specialiștilor cu privire la aspectele a căror lămurire este

necesară pentru rezolvarea cauzei, însă aceasta (expertiza) nu are o forță probantă deosebită

față de celelalte mijloace de probă, examinarea și aprecierea cărora urmează a fi făcută prin

prisma tuturor celorlalte probe administrate - procesele-verbale de cercetare a locului

accidentului rutier, de cercetare la fața locului, schema accidentului rutier efectuată în

prezența inspectorului poliției rutiere și expertului criminalist, raportul de expertiză auto-

traseologică, declarațiile părților vătămate și a martorilor, ce la caz nu a avut loc.

Totodată, instanța de apel a lăsat fără apreciere restul motivelor invocate în apelul

declarat de procuror enunțate la pct.3 al prezentei decizii, cît și în apel (f.d.186-188 v.2), și

anume că potrivit raportului de expertiză traseologică nr.0802 din 28.06.2013, a fost constatat

că partea stîngă a automobilului „Nisan Primera” în momentul coliziunii a intrat în contact

cu partea stîngă din față a automobilului „Honda Civic” și la începutul coliziunii unghiul

axelor longetudinale era de - 5o, de unde a rezultat că automobilul „Nisan Primera” primul a

intrat direct în automobilul „Honda Civic”, care se deplasa pînă la coliziune pe banda sa de

deplasare și nu și-a schimbat pe parcursul deplasării traiectoria, ceea ce explică și lipsa

urmelor de frînare; - că procesul-verbal de cercetare la fața locului a fost întocmit în

corespundere cu dispozițiile art.55, 57 și 118 alin.(3) Cod de procedură penală, precum și

ținîndu-se cont de literatura de specialitate, în urma cărora și a fost stabilit locul tamponării

automobilelor, ce este stabilit în schema accidentului rutier, care a avut loc pe banda de

deplasare a automobilului „Honda Civic” la o distanță de 3,7 metri de la partea stîngă a

drumului Ceadîr-Lunga-Comrat; - că potrivit raportul de expertiză auto-tehnică în comisie, s-

a stabilit că viteza de deplasare a automobilului „Nisan Primera” era nu mai puțin de 126

km/oră.

Mai mult, instanța de apel nu s-a expus în genere asupra motivelor invocate de

avocatul A.Jecov în apel, doar în concluzie a constatat că argumentele invocate, reieșind din

cele constatate sînt nefondate.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel a tras o concluzie pripită privind

respingerea apelurilor declarate de procuror și avocatul N.Jecov, fără a efectua o verificare

multilaterală și obiectivă a probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei.

Prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de apel nu a apreciat

probele prezentate de partea acuzării în ansamblu, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și coroborării acestora. Prin asemenea judecare a cauzei, instanța de apel

prematur a concluzionat că nu s-a dovedit vinovăția inculpatului de vreme ce probele

prezentate de procuror în sprijinul învinuirii, și menționate în cererile de apel atît a

procurorului, cît și a avocatului A.Jecov în numele succesorului părții vătămate N.Cara, nu și-

au găsit o apreciere sub toate aspectele, completă și obiectivă.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel la judecarea apelurilor a

comis erori de drept, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece

6

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate de procuror și

avocatul N.Jecov, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

adoptată, din care motiv se vor admite și recursurile ordinare declarate de partea vătămată

V.Capsamun și succesorul părții vătămate D.Bacu.

Erorile menționate sînt erori de drept procedurale și se încadrează în art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează hotărîrea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, avînd în vedere prevederile art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o

hotărîre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Comrat, D.Gheorghieva, de partea vătămată Capsamun Vasile și de succesorii părților

vătămate Bacu Dumitru și Cara Nicolai, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Comrat din 10 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Coltuclu Piotr și dispune

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată publicată integral la 15 ianuarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

7