1ra-1453/2015 — art. 187 al.2 lit.e,f CP

1ra-1453/2015 — art. 187 al.2 lit.e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1453/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău

din 17 noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14

mai 2015, declarat de avocatul Roman Medeleanu, în numele inculpatului

Sorocean Eugeniu Alexei, născut la

20 martie 1987, originar și locuitor al mun. Chișinău, str.

Iazului 7/2, ap. 59, cetățean al R. Moldova, anterior

condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 26 iunie 2009, în baza art. 186 alin. (2), 27,

186 alin. (2), 84 Cod penal, la 3 ani închisoare.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 decembrie 2013 – 17 noiembrie 2014,

în instanța de apel: 22 decembrie 2014 – 14 mai 2015,

în instanța de recurs: 20 octombrie – 16 decembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

Sorocean Eugeniu a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 6

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 19 noiembrie

2013.

De la Sorocean E. s-a încasat în beneficiul părții vătămate Semențul V.

prejudiciul material în mărime de 2350 lei.

13.15, Sorocean E., având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin acces liber

a pătruns în imobilul din str. Putnei 15, mun. Chișinău, unde în mod deschis, cu

aplicarea în privința lui Semențul V. a violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea ei, a sustras telefonul mobil de model ,,Samsung C230”, cu cartela SIM

1

079815036, nr. IMEI 357168005549020, în valoare de 1000 lei, bani în sumă de 150

lei, aparatul medical ,,Omron” - 600 lei, aparatul medical ,,Microlife” - 300 lei, un

fierbător electric – 300 lei, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu considerabil, în

valoare de 2350 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a pledat nevinovat și a declarat că la 20

septembrie 2013, a ieșit din casă împreună cu fratele său Sorocean V. aproximativ la

ora 13.00, și s-au deplasat în sectorul Centru, ajungând acolo în jurul orelor 14.00.

Aceasta se confirmă prin înregistrările video de la Pro TV, în care se vede că el se

ceartă cu un cetățean. Nu este vinovat, deoarece pe 20 septembrie 2013 nu s-a aflat la

locul comiterii infracțiunii.

Necătând că inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta este dovedită prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Semențul V., în legătură cu faptul că starea sănătății

nu-i permite deplasarea, a fost reprezentată în proces de Semențul A., care a relatat că

inculpatul a spart geamul și a intrat în casă. Constatând că partea vătămată nu este în

stare să-i opună rezistență, a doborât-o la podea, a lovit-o cu piciorul și a sustras

bunurile menționate în rechizitoriu.

Martorul Ivașchevici V. a declarat că vecina Semențul V. i-a povestit că în casă

a intrat un tânăr înalt, negruț, în stare neadecvată, a împins-o, a lovit-o, a umblat prin

casă și i-a sustras bunurile.

Martorul Bogaci A. a indicat că la 20 septembrie 2013, orele 14.30, mama sa a

anunțat-o că o persoană necunoscută a intrat în casă. Venind la fața locului a depistat

că ușa era deteriorată, iar geamul spart.

Martorul Stîncă I., polițist la IP Râșcani, a relatat că a apelat numărul

telefonului sustras de la partea vătămată și a discutat cu o persoană, convenind că

acesta va întoarce lucrurile sustrase, stabilind și locul întâlnirii. Persoana nu s-a

prezentat și a fost pornit lucrul operativ. În urma acțiunilor desfășurate s-a stabilit cu

certitudine că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat.

Martorul Caiudin D. a comunicat că, deplasându-se la fața locului, din

convorbire cu partea vătămată a stabilit că bunurile au fost sustrase de o persoană de

statură înaltă. Telefonând pe numărul de telefon sustras, i-a răspuns inculpatul.

Martorul Banu N., concubina inculpatului, a confirmat că dispune de 2

telefoane mobile, nr. 068083146 și nr. 078922921. În perioada lunii septembrie 2013

a fost sunată de către inculpat pe aceste telefoane.

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

14.11.2013, partea vătămată l-a recunoscut pe Sorocean E. ca fiind persoana care a

comis infracțiunea.

Conform procesului-verbal de examinare a informațiilor privind convorbirile

telefonice din 20.11.2013, ridicate de la compania ,,Moldcell”, inculpatul a făcut mai

multe apeluri telefonice de pe telefonul sustras pe cele ale concubinei Banu N.

Declarațiile inculpatului de nevinovăție nu pot fi acceptate, fiind drept o

versiune de apărare, fără careva suport probatoriu. Or, din probele administrate s-a

stabilit că nu au fost prezentate înregistrări la postul de televiziune Pro TV care ar

confirma cele invocate de inculpat. Mai mult, inculpatul a afirmat că conflictul a avut

loc aproximativ la orele 14.30-15.00, infracțiunea fiind comisă la ora 13.15, astfel,

2

relatând un caz care s-a petrecut în altă perioadă de timp și care nu are relevanță la

faptele incriminate.

La fel, din declarațiile martorului Banu N., concubina inculpatului, rezultă că

în luna septembrie 2013 acesta a telefonat-o de pe un număr, susținând că telefonul

aparține unui colaborator al poliției. Dar, în conformitate cu informația privind

convorbirile telefonice, ridicate de la compania ,,Moldcell”, sunetele de pe cartela

SIM cu nr. 079815036 care aparține lui Semențul V. pe nr. 068083146 și 078922921,

au început la 20 septembrie 2013, ora 13.32, în strânsă legătură cu timpul comiterii

infracțiunii din str. Putnei 15, mun. Chișinău.

Totodată, în legătură de cauzalitate se află și acțiunea operativă a martorului

Stîncă I., care activează în cadrul Secției de Securitate Publică al Inspectoratului de

Poliție Râșcani, care a apelat de pe nr. 079533325 pe nr. 079815036, stabilind că

numărul se află în rețea și discutând cu un bărbat. Aceasta se confirmă prin

informația privind convorbirile telefonice ridicate de la compania ,,Moldcell”,

apelurile recepționate pe nr. 079815036 de pe nr. 079533325, începând cu ora 14.11,

20 septembrie 2013, fiind efectuate aproximativ 9 apeluri.

Din declarațiile inspectorului poliției criminale al Inspectoratului de Poliție

Râșcani, Caiudin D., rezultă că acesta contactând numărul telefonului sustras, l-a

recunoscut după voce pe Sorocean E.

Nu are relevanță alegația inculpatului că de pe telefonul părții vătămate ar fi

telefonat colaboratorii poliției, nefiind probat că Stîncă I. și Caiudin D. se cunosc cu

Banu N.

Astfel, unica modalitate prin care de pe cartela SIM cu nr. 079815036 au fost

efectuate și recepționate apeluri de către inculpat, a fost aflarea acesteia în posesia

ultimului, după sustragerea cartelei și altor bunuri de la partea vătămată, fapt reținut

din declarațiile reprezentantului părții vătămate, care sunt consecutive, consecvente,

uniforme și corecte, corespunzând realității, stabilite în ședința de judecată.

Totodată, aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea părții

vătămate, a fost demonstrată prin declarațiile martorul ui Ivașchevici V., care a găsit-

o pe partea vătămată la podea, murdară la mână și la picior.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal, ca jaf, adică, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 34 alin. (1),

61, 75 Cod penal, că infracțiunea săvârșită este una gravă, inculpatul anterior a fost

condamnat și nu s-a corectat, a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă,

concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă numai prin izolare de

societate.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că instanța a pus la baza sentinței doar probele prezentate

de acuzare, care nu au fost analizate în raport cu declarațiile inculpatului, fiind

încălcat grav principiul prezumției nevinovăției, dovedirea nevinovăției fiind pusă în

sarcina exclusivă a apărării.

3

Sentința este bazată pe presupuneri, fiind ilegală și nefondată, vinovăția

inculpatului nefiind demonstrată.

La efectuarea recunoașterii persoanei după fotografie, partea vătămată, fiindu-i

prezentată fotografia, a indicat că inculpatul ar fi persoana care seamănă cu cea care a

sustras bunurile. Ulterior, după reținere, nu a fost efectuată nici o prezentare spre

recunoaștere pe viu în vederea stabilirii persoanei care a comis sustragerea și

înlăturarea presupunerilor.

Inculpatul a confirmat că nu a discutat la telefon cu colaboratorul de poliție

până la momentul când s-au întâlnit fiind învinuit de comiterea infracțiunii și reținut.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului, au fost ridicate mai

multe urme papilare, în urma expertizelor efectuate fiind constatat că acestea nu

aparțin inculpatului.

La fel, inculpatul a confirmat că în momentul comiterii infracțiunii el se afla în

regiunea pieței centrale.

Acuzarea nu a prezentat probe care să confirme vina inculpatului, precum și

probe care să înlăture presupunerile dacă este sau nu inculpatul persoana de pe

fotografie, care a fost recunoscută de partea vătămată.

3.1. A depus apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că nu au fost audiați martorii care ar proba că nu este

vinovat în comiterea infracțiunii incriminate.

Ilegalități au fost admise și în cazul recunoașterii, care a fost efectuată de către

partea vătămată, acasă, fiindu-i prezentată o fotografie.

apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit situația de fapt și

vinovăția inculpatului, fiind respectate prevederile procesual-penale privind

administrarea probelor.

Cu toate că, inculpatul nu a recunoscut vina, aceasta a fost dovedită prin

probele administrate și anume, declarațiile reprezentantului părții vătămate, Semențul

A., a martorilor Ivașchevici V., Bogaci A., Stînca I., Caiudin D. și Banu N., procesul-

verbal de cercetare la fața locului cu planșa fotografică, procesul-verbal de audiere al

părții vătămate Semențul V., procesul-verbal de examinare a informațiilor privind

convorbirile telefonice din 20.11.2013, ridicate de la compania ,,Moldcell”, potrivit

căruia de pe nr. 079815036, care aparține lui Semențul V. au fost efectuate 5 apeluri

telefonice pe nr. 068083146 și 9 apeluri telefonice pe nr. 078922921, care aparțin

concubinei inculpatului, Banu N., procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după

fotografie din 14.11.2013, potrivit cărui partea vătămată l-a recunoscut pe Sorocean

E. ca persoana care a comis infracțiunea.

Argumentele inculpatului nu și-au găsit confirmare, fapta săvârșită de el fiind

dovedită prin declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală, reprezentantului

părții vătămate și martorilor în instanța de fond.

Astfel, partea vătămată a indicat că anume inculpatul a fost persoana care a

atacat-o și i-a sustras bunurile, recunoscându-l după fotografie, când a depus plângere

la organele de poliție.

4

Mai mult, declarațiile părții vătămate au fost confirmate prin cele ale

martorilor Ivașchevici V., Bogaci A., Roibu O. și Stînca I., care a comunicat că a

vorbit pe numărul sustras de la partea vătămată cu un bărbat, care ulterior fiind

recunoscut după fotografie, s-a dovedit a fi inculpatul. Martorul Caiudin D. a declarat

că telefonând pe numărul de telefon sustras, i-a răspuns inculpatul, recunoscându-l

după voce, fiindcă îl cunoștea anterior.

Vinovăția inculpatului a fost demonstrată și prin descifrările convorbirilor

telefonice, din care rezultă că de pe cartela SIM care aparține părții vătămate au fost

efectuate apeluri telefonice pe nr. 078922921 ce aparține fostei concubine a

inculpatului, Banu N., începând cu data de 20.09.2013, ora 13.32, adică în strânsă

legătură cu timpul comiterii infracțiunii.

Versiunea inculpatului a fost combătută prin probele administrate, ce

coroborează între ele și careva divergențe în declarațiile părții vătămate, martorilor și

în materialele cauzei, care ar trezi dubii, nu au fost reținute.

Declarațiile inculpatului sunt neîntemeiate, instanța de fond stabilind că nu au

fost prezentate înregistrări de la postul de televiziune Pro TV care să confirme cele

invocate de inculpat, el însuși afirmând că conflictul a avut loc aproximativ la orele

14.30-15.00, iar infracțiunea a fost comisă la ora 13.15.

Argumentele apărării invocate în apelurile declarate au constituit obiectul

cercetării în instanța de fond, nu și-au găsit confirmare în instanța de apel, sentința

fiind legală, motivată și întemeiată.

Instanța de fond corect a individualizat pedeapsa, stabilind în acțiunile

inculpatului starea de recidivă, ultimul fiind anterior condamnat prin sentința

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 26 iunie 2009.

Pedeapsa stabilită este legală, în limitele legii și corespunde personalității

inculpatului.

inculpatului, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că pentru stabilirea circumstanțelor cauzei, partea

vătămată urma a fi audiată în mod obligatoriu.

Instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce

echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei.

Totodată, nu au fost prezentate probe pertinente și concludente care ar

demonstra participarea inculpatului la comiterea infracțiunii date.

Partea vătămată a indicat că inculpatul, probabil ar fi persoana care a comis

infracțiunea, aceste presupuneri pe parcurs nefiind înlăturate.

Raportul de expertiză confirmă faptul că urmele papilare nu aparțin

inculpatului, din ce rezultă că ultimul nu s-a aflat la fața locului, versiune ce a fost

examinată superficial de instanțele de fond și de apel.

Instanța nu a pus la baza hotărârii de condamnare probele cercetate în instanța

de judecată, încălcând prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală,

acordând prioritate probelor administrate cu încălcări procesuale la urmărirea penală,

concluzia privind săvârșirea infracțiunii fiind întemeiată pe presupuneri.

5

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor în baza unei legi mai blânde.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de

procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Potrivit art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroarea gravă de fapt este stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă

de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală, care prevede mai multe temeiuri pentru recursul ordinar,

inclusiv cum ar fi și situațiile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

Însă, în pofida normelor enunțate, recurentul nu a indicat, în raport cu

împrejurările conținute în descriptivul deciziei contestate, asupra căror motive

concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel (pct. 3. - 5. din decizie),

care sunt erorile de drept și esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, raportată la stipulările din art. 6 pct. 11/1) Cod

de procedură penală, că instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, omițându-

se în totalitate argumentarea deciziei contestate în sensul vizat (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

6

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport circumstanțele invocate în recursul ordinar declarat,

în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale în baza art. 187 alin. (2) lit.

e), f) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile reprezentatului părții vătămate, Semențul A., martorilor

Ivașchevici V., Bogaci A., Stînca I., Caiudin D. și Banu N., procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Semențul V., procesul-verbal de cercetare la fața locului cu

planșa fotografică, procesul-verbal de examinare a informațiilor privind convorbirile

telefonice din 20.11.2013 ridicate de la compania ,,Moldcell”, procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 14.11.2013, toate probele fiind apreciate

în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța

de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării (pct. 2., 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

7

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal.

Este de observat că motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2, 3.1, 4, 5 din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Roman Medeleanu,

împotriva sentinței Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 17 noiembrie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2015, în privința

inculpatului Sorocean Eugeniu Alexei, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 ianuarie 2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8