1ra-1317/15 — art.201/1 al. 2 lit. b CP

1ra-1317/15 — art.201/1 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1317/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Pavalatii Alexandru în numele inculpatei Maneachin Tatiana, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie

2015, în cauza penală privind-o pe

Maneachin Tatiana Vladimir, născută la 27

septembrie 1980, originară din s. Brănești, r-nul

Orhei, domiciliată în mun. Chișinău, str. Petru

Zadnipru 6, ap.58, cu viza de reședință în s.

Trebujeni, r-nul Orhei.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Maniachin Tatiana a fost achitată de sub învinuire, de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu

întrunește elementele infracțiunii.

Tatiana se învinuiește de organul de urmărire penală că, la data de 01.06.2014,

aproximativ ora 14.30, aflîndu-se la domiciliul său, în mun. Chișinău, str. Petru

1

Zadnipru 6, ap.58, în baza relațiilor ostile cu soacra, Maneachin Ioana, intenționat

i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu piciorul peste coapsă, cît și peste

antebrațul stîng, în rezultat, cauzîndu-i fractură procesului stiloid os radial fără

deplasare, echimoză și excoriații la nivelul coapsei stîngi, care conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 1473/D din 30.06.2014, se califică ca vătămare

corporală medie, cu dereglarea sănătății de lungă durată.

Daniela și avocatul Talpiș Ivan în numele părții vătămate.

3.1 Procurorul, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care Maneachin Tatiana să fie recunoscută vinovată de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării ei pe un termen de probă de

2 ani, motivînd că:

- instanța incorect a apreciat probele administrate, deoarece partea acuzării a

prezentat suficiente probe care confirmă vinovăția inculpatei în săvîrșirea

infracțiunii incriminate;

- instanța și-a întemeiat concluziile de achitare doar pe declarațiile inculpatei și

ale soțului acesteia, care urmau a fi apreciate critic;

- incorect instanța s-a axat pe faptul că există o legătură cauzală între

declarațiile inculpatei și raportul de expertiză medico-legală nr.1473/D din

30.06.2014;

- instanța a lăsat fără apreciere declarațiile părții vătămate, care a relatat

circumstanțele conflictului apărut, în urma căruia inculpata, i-a aplicat lovituri cu

piciorul peste coapsă și cu pumnii peste mînă, în rezultat fracturîndu-i mîna,

precum și declarațiile martorilor Maneachin Dumitru și Golovunin Zinaida.

3.1 Avocatul Talpiș Ivan, în numele părții vătămate Maneachin Ioana, a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie

recunoscută vinovată și condamnată de comiterea infracțiunii incriminate, cu

stabilirea unei pedepse cît mai aspre, invocînd că:

- instanța neîntemeiat a ajuns la concluzia, că în acțiunile inculpatei nu sunt

întrunite elementele infracțiunii, pe motiv că dînsa nu a fracturat mîna părții

vătămate, de rînd cu toate probele acumulate în cauză, și anume declarațiile părții

vătămate, a martorilor Maneachin Dumitru și Golovunin Zinaida, cît și probele

scrise, dimpotrivă dovedesc faptul că anume inculpata, prin aplicarea loviturilor, a

cauzat fracturarea oaselor mîinii stîngi a părții vătămate, dar nu Maneachin Sergiu,

și combat concluzia instanței, precum că, organul de urmărire penală nu a stabilit

cert în urma căror acțiuni a părții vătămate i-a fost cauzată vătămarea medie a

integrității corporale;

- incorect instanța și-a întemeiat concluziile de achitare pe declarațiile

inculpatei și a martorului Maneachin Sergiu, care urmau a fi apreciate critic, fiind

2

date cu scopul de a-și apăra soția;

- incorect instanța a luat ca probă raportul de expertiză medico-legală

nr.1473/D, prin care la partea vătămată s-a constatat excoriații pe mucoasa buzei

inferioare, echimoze la nivelul toracelui și brațului stîng, excoriații la nivelul

palmei stîngi și gambei drepte, care nu puteau fi cauzate de la căderea acesteia sau

de la faptul că fiul o ținea de mînă;

- instanța nu a ținut cont de persoana inculpatei, care anterior pentru acțiuni

ilegale față de partea vătămată, a fost atrasă la răspundere contravențională.

fost respinse apelurile declarate de către procuror și de avocatul Talpiș Ivan în

numele părții vătămate Maneachin Ioana, ca nefondate și menținută sentința.

4.1. Decizia instanței de apel, a fost atacată cu recurs ordinar de către

procurorul Gavriliță Vitalie, invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, care a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare, pe motiv că hotărîrea contestată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

decizia instanței de apel și cauza a fost remisă la rejudecare în aceiași instanță, în

alt complet de judecată pe motiv că, instanța de apel la adoptarea hotărîrii de

respingere a apelurilor procurorului și avocatului Talpiș Ivan declarat în numele

părții vătămate Maneachin Ioana, nu a dat probelor enunțate o apreciere la justa lor

valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel sînt premature, acestea au reiterat

concluziile primei instanțe, care nu rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în

cauză.

au fost admise apelurile declarate de procurorul Moldovan-Roibu Daniela și

avocatul Talpiș Ivan în numele părții vătămate Maneachin Ioana, a fost casată

sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 28.07.2014 în privința inculpatei

Maneachin Tatiana și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care a fost recunoscută vinovată inculpata Maneachin Tatiana

de comiterea infracțiunii de art. 2011 alin. 2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei pe un termen de 6 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 1 an, cu obligarea de a nu părăsi localitatea fără

înștiințarea organului de executare.

6.1. Pentru a decide astfel, la rejudecare, instanța de apel a constatat, că

inculpata Maneachin Tatiana Vladimir, la data de 01.06.2014, aproximativ ora

14.30, aflîndu-se la domiciliul în mun. Chișinău, str. Petru Zadnipru, 6, ap.58, în

baza relațiilor ostile cu soacra-sa, Maneachin Ioana, intenționat, i-a aplicat acesteia

3

mai multe lovituri cu piciorul peste coapsă, cît și peste antebrațul stîng, în rezultat

cauzîndu-i, fractură procesului stiloid os radial fără deplasare, echimoză și

excoriații la nivelul coapsei stîngi, care conform raportului de expertiză medico-

legală nr.1473/D din 30.06.2014, se califică ca vătămare corporală medie, cu

dereglarea sănătății de lungă durată.

Aceste acțiuni ale inculpatei Maneachin Ioana au fost încadrate în dispoziția

art. 2011 alin. (2) lit. b) Cod penal — violență în familie, adică acțiunea

intenționată manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea medie a

integrității corporale sau a sănătății.

6.2. Totodată, instanța de apel a luat în considerare motivele invocate în

apelurile declarate de către procuror și avocatul părții vătămate.

Instanța de apel a considerat ca dovedită vinovăția inculpatei Maneachin

Tatiana în comiterea infracțiunii incriminate, prin probele cercetate și anume prin:

declarațiile părții vătămate Maneachin Ioana din ședința instanței de fond, care

fiind audiată în instanța de apel și-a susținut declarațiile date anterior, declarațiile

martorilor Maneachin Dumitru, Maneachin Sergiu, Golovunin Zinaida.

La fel, instanța de apel și-a întemeiat concluzia și în baza probelor scrise,

cercetate în cadrul ședințelor instanței de fond și de apel, cum ar fi: procesul verbal

de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii din

16.06.2014 (f.d.5, vol. 1); informația serviciului „902” nr.6071 din 02.06.2014 și

informația „903”, nr.6037 din 02.06.2014 (f.d. 10-11, vol. I); cererea cet.

Maneachin Ioana din 02.06.2014 (f.d. 12, vol. 1); raportul de constatare medico-

legală nr. 1281/D din 09.06.2014 și raportul de expertiză medico-legală nr.l473/D

din 18.06.2014 (f.d. 37-38, vol. 1); procesul-verbal de confruntare din 26.06.2014

dintre cet. Maneachin Ioana și cet. Maneachin Tatiana, prin care se confirmă că

fiecare și-a menținut declarațiile date (f.d. 59-63, vol. 1); proces-verbal de

confruntare din 26.06.2014 dintre cet. Maneachin Dumitru și cet. Maneachin

Tatiana (f.d. 64-67, vol. 1); procesul-verbal de confruntare din 27.06.2014 dintre

cet. Maneachin Ioana și cet. Maneachin Sergiu (f.d. 68-71, vol.1); procesul-verbal

de confruntare din 27.06.2014 dintre cet. Maneachin Dumitru și cet. Maneachin

Sergiu (f.d. 72-75, vol. 1); procesul-verbal de confruntare din 27.06.2014 dintre

cet. Maneachin Ioana și cet. Maneachin Dumitru, (f.d. 76-78, vol. 1);

Fiind audiată în instanța de apel, inculpata Maneachin Tatiana nu a recunoscut

vina în comiterea infracțiunii și a susținut declarațiile făcute anterior și a solicitat

respingerea apelurilor declarate de către acuzatorul de stat și apărătorul părții

vătămate, cu menținerea sentinței , confirmînd faptul că a fost lovită de către

soacra sa Maneachin Ioana.

Adoptînd această soluție, instanța de apel a reținut, în primul rînd declarațiile

părții vătămate Maneachin Ioana și a martorilor Maneachin Dumitru, Golovunin

4

Zinaida. Partea vătămată a declarat ferm și cert, că i-au fost aplicate lovituri

puternice de către inculpată peste coapsa stîngă, cu piciorul, din motiv că i-a făcut

observație să inchidă ușa la bucătărie. Acest fapt este confirmat de către

Maneachin Dumitru, care este martor ocular. Apoi inculpata a lovit-o peste mînă,

atunci cînd se retrăgea în odaia sa și mîna i-a rămas prinsă între ușă și corpul

feciorului său, care încerca să le separe.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatei și ale martorului

Maneachin Sergiu precum că, partea vătămată Maneachin Ioana a fost prima care a

inițiat conflictul și a recurs la aplicarea violenței față de inculpată. Instanța de apel

a concluzionat faptul că, martorul Maneachin Sergiu nemijlocit este cointeresat ca

soția sa să nu fie trasă la răspundere penală.

Instanța de apel a considerat relevante și declarațiile martorului Golovunin

Zinaida, care a confirmat că a fost telefonată de partea vătămată, care i-a zis că a

bătut-o nora sa, Maneachin Tatiana, i-a aplicat lovituri cu piciorul și cu pumnul

peste mînă, fracturîndu-i mîna. Deși este o probă indirectă, instanța de apel a

considerat, că declarațiile acestui martor sunt o probă pertinentă și în cumul cu

celelalte, este una concludentă în sensul confirmării învinuirii, conținînd informații

chiar de la partea vătămată. Instanța de apel nu a găsit motive de a pune la îndoială

veridicitatea acestor declarații, mai ales că confirmă cele declarate chiar și de către

partea apărării, că și anterior au fost conflicte de așa gen între părțile din procesul

dat.

La fel, instanța de apel a apreciat critic și declarațiile martorului Maneachin

Sergiu, în partea ce ține de faptul precum că, fractura putea să-i fie cauzată mamei

sale în timp ce el a apucat-o strîns de mînă ca să o elibereze pe soția sa. De fapt,

martorul declară că nu a fost prezent la inițierea conflictului, el a ieșit din cameră

deja în timpul cerții, auzind gălăgie și după ce s-a epuizat prima parte a

conflictului, a revenit în odaia sa. Prin urmare, ultimul putea și să nu cunoască

unele circumstanțe, în primul rînd, cine de fapt a inițiat conflictul dat, însă,

inculpata fiindu-i soție, face declarații în favoarea acesteia, că mama sa s-a adresat

vulgar către soția sa. Deși, ultima fiind mai tînără, locuind în casa soacrei sale,

chiar dacă și ar fi fost bruscată de partea vătămată, aceasta nu poate justifica

acțiunile ei violente față de Maneachin Ioana.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel nu a reținut concluzia primei

instanțe privind faptul că, fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii, în

acțiunile ei, lipsind latura obiectivă și subiectivă a componenței date de infracțiune.

Astfel, instanța de apel a conchis, că prima instanță motivîndu-și soluția în

baza declarațiilor inculpatei și martorului Maneachin Sergiu, a constatat că și

raportul de expertiză medico-legală nr. 1473/D din 18.06.2014 (f.d.38) confirmă

versiunea acestora, că partea vătămată a primit leziunile corporale depistate la ea

de la cădere, adică atunci cînd împreună cu inculpata au căzut jos, ultima de asupra

5

ei. Însă, prima instanță nu a ținut cont că, potrivit raportului de expertiză

menționat, s-a concluzionat că leziunile care au fost depistate pe corpul părții

vătămate au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur,

posibil în timpul circumstanțelor indicate, iar în final, fără careva argumentare se

indică precum că, este posibilitatea producerii lor de la cădere proprie. Analizînd

această probă în cumul cu celelalte sus numite, instanța de apel a constatat, că nu

putea ca părții vătămate să-i fie cauzate asemenea vătămări prin cădere, ori însăși

martorul Maneachin Sergiu a declarat, că ieșind din odaie a văzut-o pe mama sa,

care ținea geanta de asupra capului, adică, după cum a declarat chiar dînsa, se

apăra de nora sa. De asemenea, martorul nu a declarat că mama și soția ar fi căzut,

nici martorul Maneachin Dumitru nu vorbește despre vreo cădere, aceasta fiind

doar versiunea inculpatei.

Nu este confirmat prin date obiective și versiunea martorului Maneachin

Sergiu precum că, mîna mamei putea fi fracturată prin faptul că el o ținea strîns de

mînă ca să-i dea drumul de păr soției sale.

Referitor la raportul de expertiză medico-legală nr. 1516/D din 25.06.2014,

prin care la Maneachin Tatiana Vladimir s-a constatat excoriație pe mucoasa buzei

inferioare, echimoze la nivelul toracelui și brațului stîng, excoriații la nivelul

palmei stîngi și gambei drepte, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui

obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca

vătămare neînsemnată, instanța de apel a menționat, că expertul a indicat precum

că, se exclude producerea acestora în rezultatul căderii, însă, regiunile anatomice,

unde sunt localizate leziunile corporale depistate sunt accesibile pentru mîna

proprie (f.d. 123). Respectiv, nu este confirmat faptul, că aceste leziuni le-a

provocat Maneachin Ioana în timpul conflictului în cauza dată.

Deliberînd asupra măsurii de pedeapsă instanța de apel s-a condus de

prevederile art. 61, 75-78 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii comise,

circumstanțele atenuante și agravante ale răspunderii, persoana celui vinovat, de

influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui.

Pavalatii Alexandru, în numele inculpatei Maneachin Tatiana, invocînd temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată, invocîndu-se următoarele motive:

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate inculpatei;

- rejudecînd cauza, nu au fost supuse verificării probele apărării, incorect

instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate și a martorului

Maneachin Dumitru, care sunt cointeresați în cauza respectivă;

- instanța de apel nu a dat o apreciere obiectivă declarațiilor inculpatei

6

Maneachin Tatiana, a martorului Maneachin Sergiu, prin care se confirmă

nevinovăția inculpatei, astfel s-a dat o prioritate nefondată probelor acuzării în

detrimentul probelor apărării;

- instanța de apel și-a adoptat decizia fără respectarea prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală, bazîndu-se doar pe probele acuzării, neluînd în considerație

probele apărării;

- greșit s-a constatat comportamentul inculpatei Maneachin Tatiana, precum că,

nu prima dată a avut situații de ceartă, în ciuda faptului că Maneachin Tatiana și

martorul Maneachin Sergiu au declarat, că asemenea conflicte au mai existat iar

poliția a sancționat contravențional atît soacra cît și nora;

- instanța de apel a acordat prioritate declarațiilor părții vătămate Maneachin

Ioana și martorului Maneachin Dumitru, fără a intra în esență, că ele vin în

contradicție cu materialele cauzei;

- instanța de apel în privința părții vătămate apreciază ca neargumentată,

concluzia experților despre posibilitatea producerii leziunilor de la cădere proprie,

dar în cazul condamnatei susține inversul;

- instanța de apel analizează raportul de expertiză medico-legală nr. 1516/D din

25.06.2014 (pct. 6.7 a deciziei), prin care s-a stabilit, că partea vătămată putea să

primească leziunile de la cădere proprie, în realitate însă acest raport de expertiză

se referă la leziunile condamnatei;

- atît partea acuzării, cît și instanța de apel, nu au stabilit cu certitudine în urma

căror acțiuni, părții vătămate Maneachin Ioana i-au fost pricinuite vătămări

corporale, lipsind legătura cauzală între acțiunile inculpatei și consecințele

survenite.

inculpatei Maneachin Tatiana, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct.

11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Crijanovschi Serghei,

care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, din motiv că recurentul solicită

reaprecierea probelor, iar aprecierea probelor ține de competența instanțelor de

fond și de apel și astfel nu poate constitui temei pentru recurs.

raport cu materialele cauzei, ținînd seama de opinia procurorului expusă în

referință, Colegiul penal conchide, că acesta este vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

7

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz se reține, că potrivit textului recursului declarat de recurent, acesta

invocă că, „decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate inculpatei”.

Astfel, Colegiul penal raportînd aceste motive ale recurentului la textul

deciziei contestate relevă, că ele nu se confirmă și că instanța de apel corect și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus,

la caz, la admiterea apelurilor declarate, cu casarea sentinței, și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Maneachin

Tatiana a fost recunoscută vinovată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă minimă sub formă de

închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, celor cercetate în

cadrul ședinței instanței de apel, ajungînd la concluzia că sentința atacată urmează

a fi casată.

Conținutul probelor și admisibilitatea lor, este analizată în textul hotărîrii

judecătorești atacate, examinate în pct. 5.1.-6.7 al deciziei instanței de apel, care

instanța de recurs și le însușește. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit în instanța de recurs.

Cu referire la motivele invocate de recurent, precum că, „instanța de apel nu

a dat o apreciere obiectivă declarațiilor inculpatei Maneachin Tatiana, a

martorului Maneachin Sergiu, prin care se confirmă nevinovăția inculpatei, astfel

s-a dat o prioritate nefondată probelor acuzării în detrimentul probelor apărării și

instanța de apel și-a adoptat decizia fără respectarea prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, bazîndu-se doar pe probele acuzării, neluînd în considerație

probele apărării”, Colegiul penal conchide, că cele invocate de recurent reprezintă

părerea subiectivă a acestuia, însă din materialele cauzei și din textul deciziei

atacate rezultă, că instanța de apel corect și-a motivat concluzia în privința acestor

probe în pct.6.1 și 6.2 al deciziei contestate. Totodată, Colegiul penal mai

menționează, că deși recurentul invocă că instanța de apel și-a bazat soluția numai

8

pe probele acuzării, din conținutul proceselor verbale a ședințelor de judecată

desfășurate în instanța de apel (f.d. 18, vol. II), partea apărării nu a invocat careva

probe suplimentare, fiind astfel respectat principiul contradictorialității, sub

aspectul prevăzut de art. 24 alin. (3) Cod de procedură penală.

Ce ține de motivul invocat de recurent, că „greșit s-a constatat

comportamentul inculpatei Maneachin Tatiana, precum că nu prima dată a avut

situații de ceartă, în ciuda faptului că Maneachin Tatiana și martorul Maneachin

Sergiu au declarat că asemenea conflicte au mai existat, iar poliția a sancționat

contravențional atît soacra cît și nora”, Colegiul penal constată, că acesta

reprezintă o caracteristică a părților și prin acest motiv nu poate fi confirmată

nevinovăția, iar din materialele cauzei nu rezultă prezența cărorva încălcări

efectuate de instanța de apel în privința aprecierii probelor, în decizie este

motivată corect concluzia, în pct. 6.4.

În același context recurentul mai invocă, că „instanța de apel a acordat

prioritate declarațiilor părții vătămate Maneachin Ioana și martorului Maneachin

Dumitru, fără a intra în esență că ele vin în contradicție cu materialele cauzei și

instanța de apel în privința părții vătămate apreciază ca neargumentată, concluzia

experților despre posibilitatea producerii leziunilor de la cădere proprie, dar în

cazul condamnatei susțin inversul” astfel, cu privire la acest motiv, Colegiu penal

îl consideră ca o opinie subiectivă a recurentului și cumulul de probe, descris în

decizia instanței de apel (pct. 6.3, 6.4, 6.5), confirmă că instanța de apel, corect a

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, în baza cumulului de probe examinat în

prezenta cauză penală.

În privința motivului indicat de recurent, precum că „instanța de apel

analizează raportul de expertiză medico-legală nr. 1516/D din 25.06.2014 (pct.

6.7 a deciziei) prin care s-a stabilit că partea vătămată putea să primească

leziunile de la cădere proprie, în realitate însă acest raport de expertiză se referă

la leziunile condamnatei”, Colegiul penal constată, că decizia instanței de apel în

pct. 6.7 (f.d. 28 vol. 2), cu referire la raportul de expertiză medico-legală nr.

1516/D din 25.06.2014, este strecurată o eroare materială în motivare, ce nu poate

duce la răsturnarea soluției în temeiurile de recurs invocate, prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală și nu poate constitui nici un temei de casare a

unei hotărîri judecătorești definitive, deoarece cumulul de probe descris în decizie,

confirmă incontestabil vina inculpatei Maneachin Tatiana.

În privința motivului invocat de recurent, precum că, „atît partea acuzării,

cît și instanța de apel nu a stabilit cu certitudine în urma căror acțiuni, părții

vătămate Maneachin Ioana i-au fost pricinuite vătămări corporale, lipsind

legătura cauzală între acțiunile inculpatei și consecințele survenite”, Colegiul

penal concluzionează, că acest motiv reprezintă o opinie subiectivă a recurentului

și este declarativ, căci instanța de apel și-a motivat soluția de vinovăție corect în

9

privința acțiunilor inculpatei Maneachin Tatiana în pct. 5-6 a deciziei instanței de

apel, concluzia respectivă rezultă din cumulul de probe examinat în instanța de

apel (f.d.169-173, vol. I), care au fost corect apreciate de instanța de apel, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor. Colegiul penal consideră, că instanța de apel corect a pus la baza

constatării declarațiile părții vătămate Maneachin Ioana, a martorului Maneachin

Dumitru și raportul de expertiză medico-legală nr. 1473/D din 18.06.2014. Din

aceste considerente, Colegiul penal respinge și acest motiv invocat de recurent ca

neîntemeiat.

invocate de recurent, ce ar fi afectat hotărîrea atacată sub aspectele invocate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și motivată, iar

recursul declarat este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pavalatii Alexandru

în numele inculpatei Maneachin Tatiana, împotriva deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2015 în cauza penală privind-o pe Maneachin

Tatiana Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2016.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

10