1ra-804/15 — art. 324 alin 1 CP

1ra-804/15 — art. 324 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-804/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Nadejda

Toma,

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2015, declarat

de avocatul Lilian Maliga în numele inculpatului

Ciubotaru Andrei Nicolae, născut la 23 august

1983, originar r-nul Hîncești, s. Sarata Galbenă și

domiciliat mun. Chișinău, str. A. Russo 24/1, ap. 4.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 28.06.2012 - 20.06.2014;

Instanța de apel: 17.07.2014 - 20.03.2015;

Instanța de recurs: 09.06. - 17.11.2015.

A C O N S T A T A T:

Andrei Ciubotaru a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

pentru faptul, că el, deținînd funcția de ofițer superior al Secției Urmărire Penală

pe Infracțiuni Patrimoniale a Direcției Exercitare a Urmăririi Penale pe Cazuri

Excepționale a Departamentului de Urmărire Penală al MAI, prin urmare fiind

persoană publică, adică funcționar public cu statut special, căruia prin stipularea

legii i-au fost acordate permanent drepturi și obligații în vederea exercitării

funcțiilor autorității publice, contrar acestora, a pretins și a primit mijloace

financiare ce nu i se cuvin, pentru a nu îndeplini unele acțiuni ce țin de obligațiile

sale de serviciu, în următoarele circumstanțe: la 10.04.2012, de către grupul de

reținere, în componența căruia era și A. Ciubotaru în calitate de ofițer de urmărire

penală, în regiunea Postului Vamal Palanca a fost reținut cet. V. Batura, ultimul

fiind suspectat de săvîrșirea infracțiunii de contrabandă.

După documentarea infracțiunii la fața locului, în timpul deplasării

cet. V. Batura împreună cu ofițerul de urmărire penală al SUP IP DEUP a DUP

MAI, A. Ciubotaru, spre mun. Chișinău, care în conformitate cu Legea cu privire

la prevenirea și combaterea corupției nr. 90-XVI din 25.04.2008, acceptînd

benevol restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot

conduce la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale,

de grup și în alte interese decît cele de serviciu, acționînd contrar art. art. 3, 5 alin.

1

(l)-(4) a Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală, nr. 333-XVI din

10.11.2006 contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută,

folosindu-se de situația aflării acestora în automobilul cet. V. Batura model

„Toyota Avensis” cu n/î С LH 341, A. Ciubotaru a pretins de la V. Batura 1500

euro pentru ca ultimul să nu fie reținut pe un termen de 72 de ore în conformitate

cu art. art. 166-167 Cod de procedură penală, în cadrul cauzei penale

nr. 2012990126.

Continuîndu-și acțiunile sale criminale, la 11.04.2012, aproximativ la ora

10:00, ofițerul de urmărire penală al SUP IP DEUP a DUP MAI, A. Ciubotaru,

aflîndu-se în biroul de serviciu amplasat în incinta DUP MAI str. Columna 130,

mun. Chișinău, a acceptat primirea de la cet. V. Batura mijloacele financiare

pretinse anterior, în sumă de 20000 lei, care au fost plasate de către ultimul la

indicația lui A. Ciubotaru pe dulapul de lîngă masa din birou, pentru faptul

neîntocmirii procesului-verbal de reținere pe o perioadă de 72 ore în privința

acestuia.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care A. Ciubotaru să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de

2000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

de ocrotire a normelor de drept, pe un termen de 5 ani.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat, că în prima instanță nu s-a

stabilit faptul precum că Ivan Egorov este un agent sub acoperire iar ansamblul de

probe prezentate de către procuror demonstrează direct și incontestabil săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, de către A. Ciubotaru.

Cu referire la stabilirea de către prima instanță a pretinselor încălcări în

decizia privind controlul transmiterii banilor, acuzarea consideră că aceste încălcări

sunt inventate, ori, în drept se face trimitere la articolul care reglementează această

acțiune operativă de investigație și în decizia respectivă au fost indicate

circumstanțe relevante într-un asemenea act.

La fel, acuzarea consideră că toate argumentele aduse de către prima

instanță, întru argumentarea poziției cu referire la încălcările normelor de

procedură penală în procesul interceptării și înregistrării comunicărilor sunt lipsite

de temei și nu pot fi luate în considerație de instanța de apel.

2015, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Andrei Ciubotaru a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, (redacția

Legii din 18.12.2008), la 3 ani 3 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, cu amendă în mărime de 1100 unități convenționale și cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere și publice pe un termen de 3 ani.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat în fapt, că

A. Ciubotaru, deținînd funcția de ofițer superior al Secției Urmărire Penală pe

Infracțiuni Patrimoniale a Direcției Exercitare a Urmăririi Penale pe Cazuri

Excepționale a Departamentului de Urmărire Penală al MAI, prin urmare fiind

persoană publică, adică funcționar publ ic cu statut special, căruia prin stipularea

legii i-au fost acordate permanent drepturi și obligații în vederea exercitării

2

funcțiilor autorității publice, contrar acestora, a pretins și a primit mijloace

financiare ce nu i se cuvin, pentru a nu îndeplini unele acțiuni ce țin de obligațiile

sale de serviciu, în următoarele circumstanțe: la 10.04.2012, de către grupul de

reținere, în componența căruia era și A. Ciubotaru în calitate de ofițer de urmărire

penală, în regiunea Postului Vamal Palanca a fost reținut cet. V. Batura, ultimul

fiind suspectat de săvîrșirea infracțiunii de contrabandă.

După documentarea infracțiunii la fața locului, în timpul deplasării

cet. V. Batura împreună cu ofițerul de urmărire penală al SUP IP DEUP a DUP

MAI, A. Ciubotaru spre mun. Chișinău, care în conformitate cu Legea cu privire la

prevenirea și combaterea corupției nr. 90-XVI din 25.04.2008 acceptînd benevol

restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce

la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și

în alte interese decît cele de serviciu, acționînd contrar art. art. 3, 5 alin. (1)-(4) a

Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală, nr. 333-XVI din 10.11.2006,

contrar obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută, folosindu-se de

situația aflării acestora în automobilul cet. V. Batura model „Toyota Avensis” cu

n/î С LH 341, A. Ciubotaru a pretins de la V. Batura 1500 euro, pentru ca ultimul

să nu fie reținut pe un termen de 72 de ore în conformitate cu art. art. 166-167

Cod de procedură penală, în cadrul cauzei penale nr. 2012990126.

Continuîndu-și acțiunile sale criminale, la 11.04.2012, aproximativ la ora

10:00, ofițerul de urmărire penală al SUP IP DEUP a DUP MAI, A. Ciubotaru,

aflîndu-se în biroul de serviciu amplasat în incinta DUP MAI din str. Columna 130

mun. Chișinău, a acceptat primirea de la cet. V. Batura mijloacele financiare

pretinse anterior, în sumă de 20000 lei, care au fost plasate de către ultimul la

indicația lui A. Ciubotaru pe dulapul de lîngă masa din birou, pentru faptul

neîntocmirii procesului-verbal de reținere pe o perioadă de 72 ore în privința

acestuia.

Astfel, instanța de apel a reținut, că necătînd la faptul că inculpatul

A. Ciubotaru nu-și recunoaște vina, vinovăția acestuia în săvîrșirea coruperii

pasive este dovedită prin următoarele probe, concludente, pertinente și utile, care

coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate V. Batura (f. d. 143,

144, vol. I); martorilor Gh. Ciugureanu (I. Egorov) (f. d. 246-247, vol. I),

V. Rufanda (f. d. 243-244, vol. I), R. Eremciuc (f. d. 245, vol. I), V. Postolachi

(f. d. 241-242, vol. I), Gr. Moga (f. d. 39-40, vol. II), Vl. Batcu (f. d. 41, vol. II);

procesul-verbal de marcare și examinare a bancnotelor (f. d. 8-21, vol. I);

procesele-verbale de interceptare și înregistrare a comunicărilor dintre

cet. V. Batura și Gh. Ciugureanu (I. Egorov) (f. d. 37-41, 42-44, 45-48, 49-51,

52-54, 55-63, vol. I); procesul-verbal de percheziție a biroului de serviciu nr. 14 a

ofițerului de urmărire penală din cadrul DUP MAI amplasat pe str. Columna 130

(f. d. 66-68, vol. I); procesul-verbal de ridicare (f. d. 149-155, vol. I);

procesul-verbal de examinare a obiectului (f. d. 156, vol. I); raportul de expertiză

nr. 902-903 din 27.04.2012 (f. d. 87-99, vol. I).

Astfel, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului A. Ciubotaru

prin care se susține că nu a solicitat mijloace financiare și nu a primit de la

V. Batura mijloace bănești și nici nu i s-a propus mijloace bănești, deoarece ele nu

corespund adevărului, sunt date de către inculpat în scop de apărare, fiind

combătute integral de celelalte probe analizate mai sus și apreciate prin prisma

3

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează cu certitudine

vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Totodată instanța de apel, la examinarea cauzei penale, a reținut, că la

pronunțarea sentinței de achitare în privința inculpatului A. Ciubotaru, prima

instanță greșit a concluzionat că declarațiile martorului Gh. Ciugureanu

(I. Egorov), nu sunt credibile deoarece în ședință au fost prezentate probe care

atestă că ultimul deține dubla identitate ca I. Egorov și Gh. Ciugureanu, fapt

confirmat prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.2537 din 25.04.2013,

precum că acesta a depus declarații false prezentîndu-se în cadrul urmăririi penale

și în instanța de judecată cu acte codificate.

Instanța de apel a conchis, că aceste argumente invocate de către prima

instanță sunt greșite, or, declarațiile martorului Gh. Ciugureanu (I. Egorov)

referitor la obiectul investigației în cadrul cauzei penale nr. 2012978053 cu referire

la circumstanțele săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, de

către A. Ciubotau, sunt veridice, acest fapt nefiind infirmat absolut de nici o altă

probă, iar privitor la aceia că ultimul deține dubla identitate, conform unui raport

de constatare, la fel este o argumentare neîntemeiată, deoarece acest raport de

constatare a fost efectuat în cadrul unei alte proceduri, nefiind dispus nici de către

organul de urmărire penală nici de către prima instanță în cadrul cauze penale de

învinuire a lui A. Ciubotaru de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (1)

Cod penal.

În aceste condiții, cînd nu este clar în ce circumstanțe a fost efectuat acest

raport de constatare, în ce împrejurări a fost el administrat de către partea apărării

și în circumstanțele în care acest raport nu a putut fi confirmat și prin alte probe și

nu a fost verificată sursa provenienței acestui raport de constatare

tehnico-științifică nr. 2537, acest raport nu poate fi admis ca probă, or, acesta cade

sub incidența art. 94 alin. (1) pct. 6), 9) Cod de procedură penală, ca fiind date

neadmise ca probe și este inacceptabil ca instanța să invoce acest raport ca probă și

mai mult, să-1 pună la baza unei sentințe fie ea de achitare sau de condamnare.

În conformitate cu art. l al Legii privind actele de identitate din sistemul

național de pașapoarte nr.273-XIII din 09.11.1994 actele de identitate din sistemul

național de pașapoarte sunt: „toate tipurile de pașapoarte, de buletine de identitate,

permisele de ședere, documentele de călătorie ale apatrizilor și a beneficiarilor de

protecție umanitară”.

Astfel, argumentul primei instanțe precum că s-a constatat, că

Gh. Ciugureanu (I. Egorov) are dublă identitate printr-un raport de constatare care

cade sub incidența art. 94 alin. (1) pct. 6), 9) Cod de procedură penală, este unul

total neîntemeiat, deoarece Legea privind actele de identitate din sistemul național

de pașapoarte menționează clar în baza căror documente se stabilește identitatea

unei persoane pe teritoriul R. Moldova, care, cu siguranță nu se stabilește în baza

unui raport de constatare tehnico-științifică efectuat în condiții necunoscute.

În aceste circumstanțe, argumentele instanței nu-și găsesc o argumentare

plauzibilă, deoarece Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a depus declarații veridice, iar

ceea ce ține de identitatea acestuia, prima instanță nu a constatat dubla identitate.

Totodată, instanța de apel a mai reiterat și faptul, că prima instanță greșit a

constatat precum că, martorul Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a fost avertizat pentru

răspunderea ce o poartă conform prevederilor art. 312 Cod penal, în cadrul ședinței

4

de judecată din interese personale și a ofițerilor de poliție, a depus declarații false,

prezentîndu-se în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată cu acte

codificate a căror utilizare a avut loc cu încălcarea prevederilor legale de către

angajații Ministerului Afacerilor Interne, responsabili de ordinea de pregătire,

solicitarea de perfectare a actelor codificate precum și cei responsabili de evidența

de primire-predare, păstrare, modul de utilizare și nimicire a documentelor

codificate, nu a sesizat printr-o încheiere interlocutorie, conform art. 218 alin.(1)

Cod de procedură penală, despre aceste pretinse încălcări de lege nici conducerea

Ministerului Afacerilor Interne, nici Centrul Național Anticorupție și nici

acuzatorul de stat.

Instanța de apel a constatat, că martorul Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a depus

declarații fără a avea careva interese, precum și fără a fi influențat de către terțe

persoane, fapt confirmat de către acesta și în cadrul audierii în instanța de judecată.

Prima instanță a motivat sentința prin faptul, că în cadrul cercetării

judecătorești a constatat că Gh. Ciugureanu (I. Egorov) fiind persoana care

colaborează cu organele care exercită activitatea specială de investigații, a utilizat

contrar prevederilor legii, în mod abuziv acte de identitate și alte documente de

acoperire, eliberate pe numele acestuia în baza ordinului MAI și MDI nr. 0013/001

din 05.06.2006, la solicitarea DIF al MAI.

Astfel, instanța de apel a considerat argumentele primei instanțe, total

nefondate, deoarece în cadrul cercetării judecătorești nu a fost prezentată absolut

nici o probă care să demonstreze că Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a folosit abuziv

actele respective, ca în final instanța să constate că denunțătorul și martorul de

bază este un agent sub acoperire cu două identități, însă contrar prevederilor legale,

el nu a fost autorizat în ordinea stabilită de lege, dar nici nu existau temei pentru a

realiza măsura operativă, infiltrarea operativă în organizațiile criminale a

colaboratorilor titulari din subdiviziunile operative și a persoanelor care

colaborează în mod confidențial cu organele care exercită activitate operativă de

investigații, utilizînd acte de identitate și alte documente de acoperire, prevăzută la

lit. n) pct. 2) alin. (2) art. 6 din Legea privind activitatea operativă de investigații

nr. 45 din 12.04.1994, la acel moment în vigoare.

Instanța de apel, la fel a considerat această argumentare lipsită de suport

probatoriu, ori, Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a acționat ca o persoană care a depus

un denunț în condițiile art. 263 alin. (2) Cod de procedură penală, acesta nu a fost

infiltrat în organizații criminale, fiind autorizat să efectueze acțiunea operativă de

investigație „Transmiterea controlată a banilor”, alte acțiuni operative de

investigații Gh. Ciugureanu (I. Egorov), nu a întreprins.

În argumentarea sentinței, prima instanță a făcut trimitere la faptul că

Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a fost infiltrat să descopere careva infracțiuni, iar

infiltrarea se face numai la descoperirea infracțiunilor grave, deosebit de grave și

excepțional de grave, inclusiv infiltrarea operativă poate avea loc în organizațiile

criminale, iar în această situație instanța nu a constatat temei pentru infiltrarea

operativă nici a colaboratorilor titulari din subdiviziunile operative și nici a

persoanelor care colaborează în mod confidențial cu organele care exercită

activitate operativă de investigații. Din aceste considerente, în cazul dat nu exista

temei legal pentru a utiliza acte de identitate și alte documente de acoperire.

În motivarea acestui argument, prima instanță a stabilit cu certitudine că în

5

speța dată infracțiunea este unitară, prevăzută de alin. (1) art. 324 Cod penal, care

prevedea pedeapsa pînă la 5 ani privațiune de libertate, respectiv, în baza art. 16

Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Astfel, instanța de apel a constatat, că prima instanță a apreciat eronat faptul

că infracțiunea prevăzută de alin. (1) art. 324 Cod penal, face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, care, conform sancțiunii prevăzute de art. 324

alin.(1) Cod penal, prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, cu amendă în

mărime de la 4000 la 6000 unități convenționale și cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen

de la 5 la 10 ani.

În continuare, prima instanță și-a motivat sentința prin faptul, că organul

operativ de investigații a încălcat competența la documentarea acestui caz deoarece

infracțiunea de contrabandă de săvîrșirea căreia a fost condamnat V. Batura este de

competența Serviciului Vamal, în timp ce cazul lui A. Ciubotaru se referea la o

infracțiune de competența Centrului Național Anticorupție.

Instanța de apel, a apreciat acest argument, ca fiind nefondat, deoarece în

conformitate cu art. 273 alin. (2) Cod de procedură penală, organele de constatare

au dreptul să efectueze orice alte acțiuni care nu suferă amînare, cu întocmirea

proceselor-verbale în care se vor consemna acțiunile efectuate și circumstanțele

constatate.

Totodată, din alin. (3) al aceluiași articol rezultă, că actele de constatare

întocmite conform prevederilor alin. (2), împreună cu mijloacele materiale de

probă, se predau, în termen de 24 ore, de către organele de constatare organelor de

urmărire penală corespunzătoare, inclusiv procurorului, pentru începerea urmăririi

penale, lucru care a și fost întreprins de către angajații DIF MAI, după care, fiind

începută urmărirea penală de către Procuraura Anticorupție, prin ordonanța

Procurorului General din 11.04.2012, a fost format un grup de urmărire penală cu

atribuirea competențelor de ofițeri de urmărire penală a colaboratorilor operativi

din cadrul DIF MAI, conform prevederilor art. 270 alin. (8) Cod de procedură

penală și art. 4 alin. (4) din Legea privind statutul ofițerului de urmărire penală și

în aceasta ordine de idei, competența de efectuare a acțiunilor de urmărire penală și

operative de investigații, de către grupul de urmărire penală nu a fost încălcată.

Reieșind din argumentele menționate mai sus, instanța de apel a conchis, că

acțiunile organului de urmărire penală și operativ de investigații au fost în strictă

conformitate cu legislația, administrarea probelor în cadrul cauzei penale a fost

efectuată fără încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prima instanță a mai constatat precum că, nu a existat temei legal pentru a

realiza măsuri operative specificate la pct. 1), lit. o) pct. 2) art. 6 din Legea privind

activitatea operativă de investigații, adică interceptarea convorbirilor și controlul

transmiterii banilor sau altor valori materiale extorcate, deoarece aceste măsuri

sunt necesare pentru prevenirea sau descoperirea infracțiunilor grave, deosebit de

grave și excepțional de grave și nu mai puțin grave, așa cum este fapta, prevăzută

de alin. (1) art. 324 Cod penal, incriminată lui A. Ciubotaru și nu a existat în fapt

elementul extorcării, nu a existat nici un temei pentru a se realiza „controlul

transmiterii banilor” sau altor valori materiale extorcate.

Instanța de apel a menționat, că interceptările comunicărilor telefonice au

fost dispuse și efectuate în cadrul urmăririi penale ca acțiune de urmărire penală în

6

conformitate cu art. art. 135, 136 Cod de procedură penală, norme în vigoare la

acel moment și nu ca măsuri operative de investigații, iar acțiunea operativă

„controlul transmiterii banilor” sau altor valori materiale extorcate de asemenea a

avut temei juridic ori, la 11 aprilie 2012 a fost pornită cauza penală

nr. 2012978053 pe faptul coruperii pasive, adică fapta persoanei publice care

pretinde bani, ce nu i se cuvin, pentru a nu îndeplini acțiuni ce ține de obligațiile ei

de serviciu, prin extorcare, conform indicilor infracțiunii prevăzute de art. 324 alin.

(2) lit. c) Cod penal, adică la momentul începerii urmăririi penale, exista o bănuială

rezonabilă că mijloacele financiare sunt extorcate de către A. Ciubotaru de la

V. Batura.

În acest context, instanța de apel a menționat, că acțiunile de urmărire penală

și operative de investigații au fost efectuate în strictă conformitate cu legislația,

deoarece se investiga o infracțiune care face parte din categoria celor grave,

argumentele de rigoare ale acuzării fiind enunțate mai sus.

În continuare, prima instanță a făcut referire la faptul că în cadrul

documentării acestei infracțiuni, organul de urmărire penală a comis abuzuri,

depășindu-și esențial limitele împuternicirilor legale, menționînd că în mod ilicit a

fost insinuat flagrantul, fără temei a fost organizată și coordonată transmiterea

bunurilor sub control, la fel cum contrar principiului egalității în fața legii, unul din

coautorii pretinsei fapte, cel ce a transmis banii, în schimb la provocarea părții

opuse, a fost abuziv liberat de răspunderea penală, fiindu-i fără temei acordat

statutul de parte vătămată.

Instanța de apel a considerat că, în conformitate cu art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în

privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis, că potrivit

rechizitoriului întocmit, nu se constată că infracțiunea ar fi fost săvîrșită în

coautorat precum nici nu se constată că careva persoane au fost eliberate de

răspundere penală sau scoase de sub urmărire penală, de asemenea nu se constată

existența părții vătămate în cauza penală dată, fapte la care instanța nu a atras

atenția și a constatat la propria dorință, nebazîndu-se pe careva probe, infracțiunea

săvîrșită în coautorat, parte vătămată, persoane liberate de răspundere penală.

În continuarea motivării sentinței sale, prima instanță a constatat în acțiunile

organului de urmărire penală o provocare, ori, dacă cet. Gh. Ciugureanu

(I. Egorov), care acționa ca agent sub acoperire, nu i-ar fi sugerat lui V. Batura să

procure lingourile de aur și să le transporte în R. Moldova, anume prin locul de

trecere a frontierei de stat, desemnat de acesta, unde între timp deja era așteptat de

organele de urmărire penală, tot acesta ulterior, i-a sugerat lui V. Batura și ideea

„de a se înțelege” cu ofițerul de urmărire penală, punîndu-i la dispoziția lui și

mijloacele financiare, „pentru a-l corupe”.

Instanța de apel a considerat o asemenea motivare neîntemeiată din motiv că,

cauza privind săvîrșirea infracțiunii de contrabandă cu lingouri de aur a fost

expediată în instanța de judecată, fiind emisă și o sentință de condamnare, nefiind

constatate careva provocări din partea agenților statului (f. d. 54-55 vol. II).

Mai mult, instanța de apel a considerat demonstrată vina inculpatului

A. Ciubotaru și prin sentința indicată supra, ori, prin această sentință V. Batura a

7

fost condamnat în baza art. 325 alin. (1) Cod penal, pentru faptul că a dat mită

inculpatului A. Ciubotaru în sumă de 20000 lei, la 11.04.2012 (f.d. 54-55 vol. II).

În opinia instanței de apel, prima instanță s-a contrazis în constatări, și

anume, declarațiile martorului V. Batura care a menționat, că pe parcursul

deplasării, în cadrul discuțiilor cu A. Ciubotaru, ultimul i-a comunicat despre

gravitatea infracțiunii săvîrșite și că este necesar să sechestreze automobilul și

să-l rețină pe V. Batura însă comunicîndu-i că situația nu este dezastruoasă.

Totodată, V. Batura l-a întrebat pe A. Ciubotaru cum este posibil de „hotărît

întrebarea” respectivă, la ce A. Ciubotaru i-a spus că acesta a doua oară întreabă

cum se poate de hotărît întrebarea însă nimic concret nu propune, V. Batura

comunicîndu-i că la moment are o stare materială dificilă și poate să-i dea 1000

euro, la ce A. Ciubotaru i-a comunicat că este puțin, totodată V. Batura i-a

comunicat că suma maximă pe care o poate oferi este de 1500 euro, la ce

A. Ciubotaru a căzut de acord.

Totodată V. Batura a menționat, că suma de bani urma să fie transmisă

pentru ca A. Ciubotaru să nu-1 rețină pentru 72 de ore.

În continuare A. Ciubotaru i-a comunicat lui V. Batura să telefoneze și să

găsească banii pînă ca aceștia să ajungă în mun. Chișinău, ulterior V. Batura l-a

contactat pe cet. Gh. Ciugureanu (I. Egorov) și l-a rugat să găsească în mod de

urgență suma de 1500 euro pentru a-și rezolva problemele apărute în legătură cu

reținerea, la ce Gh. Ciugureanu (I. Egorov) i-a comunicat că se va strădui să

găsească suma respectivă.

Declarații care confirmă cele menționate, a depus și Gh. Ciugureanu

(I. Egorov) și anume, aproximativ la ora 22:00 iarăși l-a telefonat V. Batura și i-a

comunicat că are nevoie de 1500 euro pentru rezolvarea problemelor în legătură

cu contrabanda. El i-a comunicat că are nevoie de suma dată, și aproximativ la

orele 23:30-24:00 iarăși l-a telefonat și a solicitat o întîlnire în regiunea

cinematografului „Patria”, amplasat pe adresa bd. Ștefan cel Mare,

mun. Chișinău.

În aceste condiții, instanța de apel a constatat, că în cazul dat nu a existat

provocare din partea lui Gh. Ciugureanu (I. Egorov), pentru coruperea lui

A. Ciubotaru.

Prima instanță a menționat, că nu pot fi luate în considerație declarațiile

martorului Gh. Ciugureanu (I. Egorov), care acționa ca agent sub acoperire,

deoarece procurorul nu a utilizat procedura de audiere a agentului în conformitate

cu prevederile art. 110 alin. (3) Cod de procedură penală.

Astfel, Gh. Ciugureanu (I. Egorov) nu a avut statutul de persoană infiltrată

care acționa sub acoperire, în cadrul cauzei penale de învinuire a lui A. Ciubotaru,

iar argumentele în susținearea acestei constatări au fost enunțate mai sus.

Prima instanță în descriptivul sentinței a concluzionat, că nu pot fi luate în

considerație nici declarațiile lui V. Batura, depuse în timpul urmăririi penale și

citite în instanța de judecată în absența lui, deoarece conform alin. (2) art. 389

Cod de procedură penală, sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri

sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul

urmăririi penale.

Astfel, art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, stipulează că citirea

în ședința de judecată a declarațiilor martorului depuse în cursul urmăririi penale,

8

pot avea loc, la cererea părților, în cazurile cînd martorul lipsește în ședință și

absența lui este justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în

instanță, cu condiția că audierea martorului a fost efectuată cu confruntarea dintre

acest martor și bănuit, învinuit.

În aceste condiții, prevederile legale au fost respectate, deoarece între

învinuit și martor a fost petrecută o confruntare în cadrul urmăririi penale în cadrul

căreia învinuitul și apărătorul acestuia au avut posibilitatea de a pune întrebări

martorului, iar în cadrul cercetării judecătorești, instanța a admis cererea părții

acuzării de a da citire declarațiilor martorului V. Batura, iar reieșind din cele

menționate, declarațiile martorului V. Batura, este o probă legală și care nu trezește

careva dubii și urmează a fi pusă la baza unei sentințe de condamnare.

Argumentul primei instanțe precum că, învinuitul nu a avut posibilitatea de a

pune întrebări cheie, această posibilitate a apărut doar la luarea de cunoștință a

materialelor cauzei penale, instanța de apel a considerat o asemenea argumentare a

sentinței de condamnare absolut neîntemeiată, ori, părțile implicate în confruntare

cunoșteau declarațiile pe care le depuneau în cadrul acțiunii de urmărire penală,

respectiv și aveau posibilitate să-și adreseze întrebări.

Un alt argument al primei instanțe în motivarea sentinței de achitare a fost

constatarea că V. Batura a indicat în materialele cauzei penale precum că,

Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a vorbit cu ofițerul de urmărire penală prin intermediul

unei cunoștințe comune și el a acceptat primirea banilor pentru a nu-1 reține pentru

săvîrșirea infracțiunii de contrabandă și că banii să fie plasați pe dulap la cerința

lui, ceea ce nu s-a adeverit în cadrul cercetării judecătorești, V. Batura a fost dus în

eroare, ofițerul de urmărire penală nu-1 cunoaște nici pe denunțător și nici pe

V. Batura.

Respectiv, colaboratorul codificat repetat a organizat, iar colaboratorii DIF

au favorizat săvîrșirea așa numitei infracțiuni de corupere.

Efectuînd acțiuni de urmărire penală și anume, audierea martorului

V. Batura, confruntarea dintre acesta și învinuit, citirea declarațiilor în instanța de

judecată, însă în declarațiile acestuia nu s-a stabilit circumstanțele „constatate” de

către prima instanță, V. Batura, chiar și în declarațiile menționate în sentință

declară cu totul altceva, este de înțeles de unde prima instanță a stabilit că

Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a discutat cu OUP prin intermediul unei cunoștințe

comune și el a acceptat primirea banilor pentru a nu-l reține pentru săvîrșirea

infracțiunii de contrabandă.

Prima instanță a menționat, că acuzarea nu a prezentat așa probe ca amprente

digitale, înregistrări audio-video și unica probă pe care instanța o consideră că

acuzarea a prezentat-o în instanța de judecată sunt declarațiile lui Gh. Ciugureanu

(I. Egorov) care, după părerea primei instanțe, este un agent sub acoperire sau

provocator.

Prima instanță a mai menționat că în cadrul cercetării judecătorești de către

prima instanță la fel s-au stabilit cauze care înlătură caracterul penal al faptei și

deci în consecință procesul penal poate fi încetat în cazul existenței cel puțin a unei

condiții expres indicate.

În prezenta cauză penală nr. 2012978053, a fost evident faptul (confirmat

prin depozițiile martorilor V. Rufanda, V. Batcu, G. Moga și R. Eremciuc) că,

ofițerul superior de urmărire penală, adică A. Ciubotaru a executat

9

ordinul/dispoziția superiorului.

Instanța de apel a considerat ca fiind eronată interpretarea respectivei norme

în coraport cu învinuirea înaintată lui A. Ciubotaru și absolut inacceptabilă, ori,

conform ordonanței de punere sub învinuire, lui A. Ciubotaru i-a fost incriminat

pretinderea și primirea de bani, ce nu i se cuvin, pentru a nu îndeplini acțiuni ce țin

de obligațiile lui de serviciu, superiorii acestuia nu i-au dat indicația să comită

asemenea acțiuni, aceștia i-au dat indicația să se deplaseze la fața locului, să

documenteze infracțiunea și să nu rețină persoana, toate aceste fapte fiind stabilite

în cadrul cercetării judecătorești, însă infracțiunea propriu-zisă a fost săvîrșită de

către A. Ciubotaru, fără a primi indicații de la superiorii săi și fără a se consulta cu

cineva.

În continuare, prima instanță a constatat așa numite neconcordanțe care duc

la nulitatea absolută a actului, cum ar fi: inițial întocmește procesul-verbal de

consemnare a denunțului locotenent-colonelul de poliție S. Gheciu, iar mai departe

a finalizat deja colonel de poliție S. Gheciu.

Instanța de apel a considerat un asemenea argument neîntemeiat, ori,

indicarea gradelor speciale diferite nu duce la nulitatea absolută a actului întocmit.

Cu referire la data primirii denunțului verbal de către angajații MAI și

expedierii acestuia în adresa Procuraturii Anticorupție pentru examinare, instanța

de apel a conchis, că denunțul a fost depus la 10.04.2012, respectiv în ordonanța de

începere a urmăririi penale a fost indicat corect că acesta a fost depus (înregistrat)

la 10.04.2012, iar scrisoarea de însoțire în sine nu este un act de sesizare a

organului de urmărire penală, actul de sesizare a fost denunțul care a fost depus la

10.04.2012 și respectiv în ordonanța de începere a urmăririi penale a fost indicată

data corectă a înregistrării denunțului.

La fel, prima instanță a stabilit drept dubioasă modalitatea de expediere a

materialelor din DIF a DP al MAI în Procuratura Anticorupție și primirea/ridicarea

acestora spre executare de către procurorul șef.

Astfel, procedura de expediere a fost respectată conform art. 273 Cod de

procedură penală, argumentele de rigoare referitor la competență și legalitatea

acțiunilor efectuate de către angajații DIF MAI au fost enunțate supra.

Prima instanță a menționat, că în denunțul depus de către Gh. Ciugureanu

(I. Egorov) și consemnat de către S. Gheciu lipsesc acțiuni concrete care ar

demonstra existența în acțiunile ofițerului de urmărire penală pe nume „Andrei”

fapta de extorcare pentru a califica acțiunile acestuia conform art. 324 alin. (2)

lit. c) Cod penal, indicată în ordonanța de pornire a urmăririi penale de către

procurorul I. Neguriță din 11.04.2012; denunțul depus de către cet. Gh. Ciugureanu

(I. Egorov) și consemnat de către S. Gheciu potrivit prevederilor art. 263 alin. (3)

Cod procedură penală, urma să cuprindă și mijloace de probă, în scopul denotării

prezenței semnelor componente a infracțiunii de corupere pasivă comisă prin

extorcare, sau să conțină alte materiale și mijloace de constatare, de probă.

Instanța de apel a enunțat, că atît la depunerea denunțului cît și la începerea

urmăririi penale au existat temeiuri pentru calificarea faptelor conform art.324 alin.

(2) lit. c) Cod penal, iar conform art. 263 Cod de procedură penală, anexarea

cărorva probe de către denunțător nu este o normă imperativă, este important faptul

ca organul de urmărire penală, reieșind din circumstanțele stabilite să aibă o

bănuială rezonabilă că are loc săvîrșirea unei infracțiuni, cu toate că martorul

10

Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a prezentat organului de urmărire penală probe în acest

sens și anume înregistrarea dintre acesta și martorul V. Batura.

Cu referire la stabilirea de către prima instanță a pretinselor încălcări în

decizia privind controlul transmiterii banilor, instanța de apel a considerat, că

aceste încălcări sunt încălcări inventate, ori, în drept se face trimitere la articolul

care reglementează această acțiune operativă de investigație și în decizia respectivă

au fost indicate circumstanțele relevante într-un asemenea act.

Cu referire la constatările primei instanțe precum că procesul-verbal de

examinare și marcare a banilor a fost întocmit cu încălcări, instanța de apel de

asemenea le-a considerat neîntemeiate, procesul-verbal respectiv fiind întocmit

conform cerințelor legale menționate în art. 260 Cod de procedură penală, iar cele

menționate de către prima instanță sunt afirmații inventate care nu sunt exhaustiv

menționate în art. 260 Cod de procedură penală, pentru a fi indicate, iar mențiunea

primei instanțe precum că lipsesc careva bancnote, instanța de apel le-a considerat

eronate, ori, în ședința de judecată și în raportul de expertiză a fost examinată

fiecare bancnotă și exclusă varianta lipsei mijloacelor bănești.

Prima instanță a mai constatat, că la interceptarea și înregistrarea

comunicărilor dintre Gh. Ciugureanu (I. Egorov) și V. Batura au avut loc încălcări

ale normelor prevăzute de art. art. 135-137, 260 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, consideră că toate argumentele aduse de către prima

instanță întru argumentarea poziției cu referire la încălcările normelor de procedură

penală în procesul interceptării și înregistrării comunicărilor sunt lipsite de temei și

nu pot fi luate în considerație de instanța de apel, or aceste interceptări au avut loc

în baza ordonanței procurorului, cu respectarea prevederilor art. art. 135, 136 Cod

de procedură penală, iar rezultatele acestor interceptări au fost prezentate

judecătorului de instrucție, care printr-o încheiere motivată a confirmat legalitatea

interceptării, încheiere, care, de altfel, nu a fost anulată.

Totodată, prima instanță a apreciat procesele-verbale de verificare a

interceptării și înregistrării convorbirilor și de apreciere a importanței informației

culese din 02.04.2012 ora: 11:15-11:25; 11:30-11:40; 11:45-11:55; 12:10-12:20;

12:20-12:30; 12:50-12:55, fac parte din probatoriul acuzatorului de stat, care în

mod vădit creează artificial probe false în folosul acestuia și respectiv agravează

situația inculpatului, astfel, din conținutul actelor procesual-penale rezultă, că

acuzarea a luat cunoștință cu procesele-verbale de interceptare și înregistrare a

comunicărilor și a apreciat importanța informației culese, a luat cunoștință cu

stenogramele anexate, a audiat înregistrările audio de pe purtătorii de informație și

le-a împachetat și sigilat în plicuri, în starea care au parvenit, la 12.04.2012, în

termeni minimali cuprinși între 5 și 10 minute - ceea ce este imposibil, respectiv

procesele-verbale întocmite de procuror nu corespund realității și respectiv cad sub

incidența prevederilor art. 251 Cod procedură penală.

Instanța de apel a menționat, că procesele-verbale de verificare a

interceptării si înregistrării convorbirilor și de apreciere a importanței informației

culese, acuzarea nu le-a prezentat făcînd parte din probatoriu acuzatorului,

mijloacele de probă prezentate de către procuror, fiind procesele-verbale de

interceptare și înregistrare a comunicărilor, iar toate procesele-verbale de

interceptare și înregistrare a comunicărilor au fost întocmite cu respectarea

prevederilor art. art. 135-136 Cod de procedură penală și nu cad sub incidența

11

prevederilor art. 251 Cod de procedură penală.

Prima instanță a menționat, că cet. Gh. Ciugureanu (I. Egorov) a fost

persoana care nu are dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală

folosind dictafonul model „OLIMPUS” la înregistrarea comunicărilor dintre acesta

și V. Batura.

Instanța de apel a constatat, că cet. Gh. Ciugureanu (I. Egorov) nu a fost

persoana infiltrată, sau sub acoperire, acesta fiind înzestrat cu tehnică specială în

vederea interceptării și înregistrării comunicărilor, care au fost dispuse prin

ordonanța procurorului și legalizate prin încheierea judecătorului de instrucție.

Prima instanță a constatat, că în procesul-verbal de reținere din 11.04.2012

(f. d. 69, vol. I), procurorul I. Neguriță, a indicat că ora reținerii de facto ar fi ora

12:43 min, cînd s-a încheiat întocmirea procesului-verbal de percheziție în biroul

de serviciu nr.14 amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Columna 130, respectiv

termenul limită de 3 ore a fost omis, iar acțiunile de urmărire penală de mai departe

întocmite conform prevederilor art. 260 Cod de procedură penală, au fost ilicite,

lezînd drepturile și interesele legitime a inculpatului, care a fost reținut ilegal

(art. 308 Cod penal).

Instanța de apel a considerat argumentarea primei instanțe neîntemeiată și

lipsită de suport probatoriu, ori, în conformitate cu art. 166 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, organul de urmărire penală are dreptul să rețină persoana, dacă

există o bănuială rezonabilă privind săvîrșirea unei infracțiuni, pentru care legea

prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an, numai în

cazurile: dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea de

transport sunt descoperite urme evidente ale infracțiunii.

În această situație pînă la finisarea percheziției organul de urmărire penală

nu avea temei să considere că A. Ciubotaru este reținut, mai mult, acesta participa

la percheziție, în condițiile art. 128 Cod de procedură penală, iar după constatarea

temeiurilor pentru a reține persoana, persoana a și fost considerată ca fiind reținută

de facto, adică după finisarea percheziției.

Termenul de întocmire a procesului-verbal de reținere nu a fost omis, lucru

pe care nu l-a constatat judecătorul de instrucție la aplicarea măsurii

preventive-arestul la domiciliu, iar concluzia primei instanțe precum că procurorul

a comis o infracțiune (art.308 Cod penal), sunt nefondate și ca în cazurile

precedente, instanța nu a emis o încheiere interlocutorie în adresa Procurorului

General sau Procurorului Anticorupție, fapt care pune la îndoială temeinicia

constatării făcute de către prima instanță.

Prima instanță a constatat, că în momentul percheziției în biroul de serviciu a

lui A. Ciubotaru, mai multe persoane aveau acces în biroul acestuia și în opinia

instanței de apel, este nefondată constatarea primei instanțe, precum cum că

mijloacele financiare au fost puse de către lucrătorii operativi, adică prim instanță

iarăși nu constată careva neajunsuri la administrarea probelor de către organul de

urmărire penală.

Ca și în cazul interceptărilor convorbirilor telefonice, percheziția în biroul de

serviciu a lui A. Ciubotaru a fost efectuată în baza ordonanței procurorului, după

care, rezultatele percheziției au fost prezentate judecătorului de instrucție, care a

legalizat percheziția efectuată, nefiind constatate careva încălcări.

Cu referire la legalitatea procesului-verbal de reținere, instanța de apel a

12

menționat, că acesta a fost întocmit în conformitate cu art. 167 Cod de procedură

penală care stipulează modalitatea de întocmire a procesului-verbal de reținere, iar

mențiunea primei instanțe precum că acesta nu corespunde cerințelor impuse de

art. 260 Cod de procedură penală este una nefondată.

Astfel, art. 260 Cod de procedură penală, se referă la procesele-verbale a

acțiunilor de urmărire penală, iar reținerea nu este acțiune de urmărire penală,

aceasta este o acțiune procesual-penală și modalitatea de întocmire a

procesului-verbal a acțiunii respective este reglementată de prevederile art. 167

Cod de procedură penală.

Cu referire la ordonanța de punere sub învinuire, instanța de apel a conchis,

că acest act a fost emis conform art. 281 Cod de procedură penală.

Totodată, prima instanță a menționat, că învinuirea adusă la cunoștință prin

semnătură este una greșit interpretată de partea acuzării, dat fiind faptul că

legiuitorul în normele procesual penale a menționat, că acceptarea și primirea nu se

pot produce decît în același timp, deoarece dacă ar fi avut loc o acceptare de bani

anterior primirii, infracțiunea s-ar fi consumat din momentul acceptării.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță greșit a analizat fapta săvîrșită

de către A. Ciubotaru și formele alternative de săvîrșire a acesteia, prin prisma

normelor procesual penale.

Totodată conform dispoziției art. 324 Cod penal, legiuitorul a stipulat, că

pretinderea, acceptarea sau primirea personal sau prin mijlocitor, de către o

persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii,

privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o

altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau

nu ori pentru a întîrzia sau a grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției

sale sau contrar acesteia.

Adică infracțiunea menționată poate fi săvîrșită prin diferite forme

alternative, care, de altfel, pot fi comise și separat, ori, sintagma „sau”, direct

indică despre acest lucru, iar interpretarea primei instanțe precum că acceptarea și

primirea nu se pot produce decît în același timp, este una greșită.

Mai mult, instanța de apel a menționat, că în multe cazuri, pretinderea sau

acceptarea sunt săvîrșite anterior primirii mijloacelor bănești.

Referitor la timpul depunerii demersului de aplicare a măsurii preventive

față de învinuit, instanța de apel a menționat, că acesta a fost depus în termen, cu

respectarea normelor procesual-penale care reglementează această procedură, mai

mult, în cadrul examinării demersului de către judecătorul de instrucție privind

aplicarea măsurii preventive, precum și la prelungirea acesteia, careva încălcări nu

au fost constatate.

Prima instanță a invocat în sentință, că în cadrul procesului-verbal de audiere

a martorului Gh. Ciugureanu (I. Egorov) nu a fost respectată modalitatea specială

de audiere a martorului și protecția lui, dacă acesta are o astfel de calitate, art. 110

Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reiterat, că cet. Gh. Ciugureanu (I. Egorov) nu a avut

careva calități speciale în cadrul cauzei penale și nu a fost necesar aplicarea acestor

modalități de audiere a martorului, acesta fiind audiat în condițiile art. art. 104-109

Cod de procedură penală.

Prima instanță a mai constatat, că procesul-verbal de audiere a martorului

13

V. Batura din 22.05.2012 (f. d. 143-144, vol. I), nu corespunde cerințelor

imperative prevăzute de art. 260 Cod de procedură penală, audierea s-a efectuat

conform art. art. 59, 138, 140 Cod de procedură penală, a fost avertizat pentru

răspunderea ce o poartă conform prevederilor art. art. 196, 197 Cod penal, astfel de

prevederi au fost în normele procesual penale prevăzute în Codul penal și de

procedură penală în red.1961 și precum că proba este ireparabilă și cade sub

incidența art. 251 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a considerat, că motivul invocat de către prima instanță nu

poate duce la nulitatea actului, martorul fiind audiat în condițiile art. art. 104-109

cu preîntîmpinarea acestuia de răspundere penală pentru declarații false, mai mult,

martorul participînd și la confruntarea cu A. Ciubotaru unde și-a menținut

declarațiile date anterior.

Prima instanță la fel a constatat printr-o sintagmă, că la administrarea

probelor de către organul de urmărire penală, au fost admise încălcări esențiale a

legii procesuale penale, violate drepturile și libertățile constituționale personale,

fapt care a influențat autenticitatea informației obținute, deci potrivit alin. (3)

art. 94 Cod de procedură penală, „Datele administrate cu încălcările menționate la

alin. (1) pot fi utilizate ca probe care confirmă faptul încălcărilor respective și

vinovăția persoanelor care le-au admis”, adică a procurorului Ion Neguriță și

membrilor grupului de urmărire penală investiți cu atribuții de ofițeri de urmărire

penală, incluși prin ordonanța procurorului din 11.04.2012.

Instanța de apel a conchis, că în cadrul procesului penal participanților nu

le-au fost încălcate sau îngrădite careva drepturi și libertăți, mai mult, prima

instanță în cazul dat nu avea nici un temei de a se expune referitor la încălcările

organului de urmărire penală, din motiv că, inculpatul A. Ciubotaru și avocatul său

L. Maliga în cadrul urmăririi penale au înaintat mai multe cereri și demersuri

împotriva pretinselor încălcări ale organului de urmărire penală (f. d. 161, 162,

171, 173-175, vol. I), iar plîngerile au fost examinate de organul de urmărire

penală (f. d. 163, 164, 166, 176, 177, vol. I).

Făcînd trimitere la prevederile art. 251 Cod de procedură penală, instanța de

apel a conchis, că plîngerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de

urmărire penală și ale organului care exercită activitate specială de investigații se

examinează în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, adică la urmărirea penală

și nu în cadrul examinării cauzei în prima instanță, apel sau recurs.

Totodată inculpatul A. Ciubotaru și avocatul său L. Maliga, au fost informați

despre terminarea urmăririi penale, dînșii au făcut copii de pe documentele

prezentate, însă au refuzat să semneze procesul-verbal de finisare a urmării penale

și procesul-verbal de prezentare a materialelor cauzei penale (f. d. 180, 181, vol. I),

iar de către procurorul I. Neguriță a fost întocmit și un raport în acest sens (f. d.

179, vol. I).

Inculpatul A. Ciubotaru și avocatul său L. Maliga cunoșteau despre dreptul

lor de a lua cunoștință cu toate materialele cauzei și să noteze din ele date necesare,

să facă copii, să înainteze cereri de completare a urmăririi penale (f. d. 197, vol. I),

avînd posibilitatea de a contesta actele emise de organul de urmărire penală pînă la

trimiterea cauzei în judecată.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, organul de urmărire penală,

în cazul dat a acționat corect, conform dispoziției art. art. 19, 254 Cod de

14

procedură penală.

Deci, instanța de apel a conchis, că întreaga sistemă de probe enumerate mai

sus și apreciate de către instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul

săvîrșirii de către inculpatul A. Ciubotaru a infracțiunii prevăzute de art. 324 alin.

(1) Cod penal (red. 2008) - corupere pasivă, caracterizată prin fapta persoanei

publice care pretinde bani ce nu i se cuvin, pentru a nu îndeplini acțiuni ce ține de

obligațiile ei de serviciu.

La o asemenea concluzie, instanța de apel a ajuns și datorită prevederilor

art. art. 8, 10 Cod penal, iar prin urmare, avînd în vedere că Legea nr. 252 din

08.11.2012 nu conține careva prevederi, care ar înlătura caracterul infracțional al

faptei, care ar ușura pedeapsa ori în alt mod ar ameliora situația persoanei care a

săvîrșit infracțiunea, aceasta nu are efect retroactiv în speța dată.

4.1. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel, a ținut cont de

prevederile art. art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii, motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de faptul că inculpatul anterior nu a fost

condamnat, de circumstanțele cauzei care atenuează pedeapsa, ori agravează

răspunderea.

Instanța de apel a conchis, că careva circumstanțe atenuante și agravante în

speță nu sunt, că a fost săvîrșită o infracțiune gravă, cît și faptul, că inculpatul

A. Ciubotaru nu și-a recunoscut și nu și-a conștientizat vina, prin urmare nu se

căiește, astfel, instanța de apel a considerat că îndreptarea și reeducarea ultimului

este posibilă cu aplicarea pedepsei închisorii prevăzute la sancțiunea art. 324 alin.

(1) Cod penal (red. 2008) - închisoare pe un termen de 3 ani 3 luni, cu amendă în

mărime de 1100 unități convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și publice pe un

termen de 3 ani.

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia

instanței de apel solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței fără modificări.

În susținerea cerințelor, apărarea a invocat, că inculpatul A. Ciubotaru a fost

victimă a unei provocări abuzive și evidente, realizate în așa zisa campanie de

combatere a corupției, iar învinuirea adusă lui este una abuzivă, neîntemeiată și

bazată doar pe presupuneri, ceea ce se confirmă prin declarațiile inculpatului și

martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești.

Astfel, infracțiunea de care este învinuit A. Ciubotaru este o înscenare

provocată de către agentul sub acoperire Gh. Ciugureanu (I. Egorov), or,

declarațiile veridice ale inculpatului în acest sens, confirmate prin mai multe probe

administrate în cauză, nu au fost infirmate de procuror, prin proba contrară, altfel

spus, contrar principiului prezumției de nevinovăție, instanța de apel, le-a apreciat

critic.

La fel, apărarea mai invocă, că instanța de apel nu a luat în considerație și

declarațiile inculpatului prin care se susține, că în cadrul documentării cazului de

contrabandă, săvîrșit de către V. Batura, chiar de la început a fost influențat de

către Gh. Cavcaliuc însoțit de S. Gheciu, care au fost la fața locului și în mod

expres au solicitat de la inculpat, ca suspectul V. Batura să fie reținut conform

prevederilor art. art. 166, 167 Cod de procedură penală, despre ce el a raportat

15

conducerii DUP al MAI, fapt confirmat prin declarațiile făcute în instanță de către

martorii V. Rufanda și Gr. Moga.

Tot aici, recurentul a adăugat, că faptul reținerii sau nereținerii lui V. Batura

nu a fost o decizie personală a inculpatului A. Ciubotaru, deoarece necesitatea

reținerii persoanei suspecte a fost coordonată, cît cu conducerea DUP al MAI, fapt

confirmat prin declarațiile făcute în instanță de către martorii V. Rufanda și

Gr. Moga, atît și cu procurorul de serviciu, R. Eremciuc, procuror în secția

conducerea urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV din cadrul

Procuraturii Generale, care și a decis ca din lipsă de temei și necesitate, a refuza

reținerea persoanei suspecte, fapt confirmat de procuror în instanță.

În același context, apărarea a menționat, că colaboratorii DIF au cunoscut

despre acest fapt, însă potrivit planului lor infracțional, cet. V. Batura urma totuși

să fie reținut de către ofițerul de urmărire penală, deoarece în cazul reținerii

acestuia ultimul urma să-i transmită lui Gh. Ciugureanu (I. Egorov) suma de 10000

euro, după cum a menționat partea vătămată V. Batura pentru a nu fi arestat pe un

termen de 20 zile și să nu-i fie pus sechestru pe mijlocul lui de transport, unicul

bun mobil pe care îl deținea, fiindcă vîndu-se deja apartamentul său din

mun. Chișinău pentru a procura aur din Ucraina, la solicitarea lui

Gh. Ciugureanu (I. Egorov), care a menționat că metalul respectiv urmează să se

scumpească.

5.1. În viziunea apărării, scopul provocării este oglindit anume în declarațiile

inculpatului A. Ciubotaru, care sunt consecvente, logice, clare, veridice, care

coroborează și se confirmă cu toate materialele cauzei penale și din care rezultă, că

conform înțelegerii prealabile dintre V. Batura și Gh. Ciugureanu (I. Egorov),

ultimul trebuia să fie în apropiere de PTF Palanca împreună cu un giuvaier pentru

a procura la fața locului metalul prețios la un preț foarte convenabil, pe urma

afacerii respective aveau de cîștigat ei toți.

A. Ciubotaru în calitate de ofițer superior de urmărire penală din cadrul

DUP al MAI, a acționat în limita legii și competenței funcționale, a executat

indicațiile verbale ale procurorului, din care motiv el a și suferit.

Astfel, în aceeași zi, la 10 aprilie 2012, ora 23:05 min, pe cînd ofițerul de

urmărire penală se afla în drum spre mun. Chișinău, colaboratorul din cadrul DIF

al MAI, S. Gheciu responsabil de registrele de evidență a actelor secrete/codificate

și nemijlocit de păstrarea lor, fiind în sediul DGSO i-a eliberat neîntemeiat lui Gh.

Ciugureanu (I. Egorov) actele codificate eliberate pe numele cet. I. Egorov în

scopul de a insinua denunțul infracțiunii, tot aceleiași subdiviziuni a MAI, care l-a

conspirat.

Ajungînd la sediul DUP amplasat pe adresa str. Columna 130,

mun. Chișinău, aproximativ la ora 23:45 min., în prezența lui M. Ciubaciuc și

V. Batura, în parcare a fost sigilat autoturismul acestuia, i-a fost ridicat

pașaportul de uz extern și permisul de conducere, certificatul de înmatriculare și

cheile autoturismului. La un moment dat în biroul personal a intrat S. Gheciu și a

solicitat ca ofițerul de urmărire penală să iasă în coridor, aici în mod brutal și

expres a solicitat de la ofițerul de urmărire penală, A. Ciubotaru, să fie reținut

cet. V. Batura, deoarece acesta face parte dintr-un grup criminal organizat care se

ocupă cu infracțiuni de contrabandă iar la moment ei au mai reținut o persoană

care este complice la infracțiune și este necesar de a-1 reține în mod urgent.

16

În limita competenței, ofițerul de urmărire penală, A. Ciubotaru i-a explicat

că totul este coordonat cu procurorul de serviciu și conducerea DUP, care au

refuzat reținerea persoanei solicitate, atunci S. Gheciu furios a părăsit sediul

DUP, după care A. Ciubotaru i-a înmînat citația lui V. Batura pentru a se prezenta

împreună cu avocatul său la 11.04.2012, ora 08:00 min., și acesta a plecat.

Ulterior, lucrurile s-au falsificat și s-au aranjat astfel încît, în dimineața

zilei de 11.04.2012, de către ofițerul de urmărire penală, A. Ciubotaru a fost

constatat faptul că roata mijlocului său de transport a fost împunsă cu un obiect

ascuțit de 8 ori.

Aceasta special s-a regizat ca ofițerul de urmărire penală, A. Ciubotaru să

întîrzie la serviciu, pentru a se putea plasa banii în biroul lui de serviciu.

Deci, aproximativ la ora 08:30 min., V. Batura împreună cu avocatul său

s-au prezentat în biroul de serviciu din cadrul DUP pentru a fi efectuată acțiunea

procesuală preconizată, solicitîndu-i întrevedere confidențială cu clientul său,

ofițerul de urmărire penală, A. Ciubotaru a ieșit din biroul personal pe un timp de

30 secunde, dat fiind faptul că sediul DUP al MAI nu este dotat cu un astfel de

birou, special amenajat, după care a fost recunoscut și audiat în calitate de bănuit

pe faptul săvîrșirii infracțiunii de contrabandă în proporții deosebit de mari

conform prevederilor art. 248 alin. (5) Cod penal. După ce ei au plecat. La scurt

timp în biroul ofițerului de urmărire penală, A. Ciubotaru au intrat colaboratorii

DIF al MAI, adică tot persoanele interesate, împreună cu procurorul Procuraturii

anticorupție, I. Neguriță, care în urma percheziției în birou, pe dulap, a depistat

un plic în care se aflau mijloace bănești în sumă de 20000 lei.

Astfel, apărarea a menționat, că instanța de apel casînd sentința de achitare,

nu a motivat în decizia sa, de ce apreciază critic declarațiile inculpatului, a trecut

sub tăcere și nu a argumentat prin ce aceste declarații se contrazic și de ce nu sunt

concludente.

La fel, apărarea făcînd referire la prevederile alin. (4) art. 8 din Legea

nr. 45-XIII din 12.04.1994 „Privind activitatea operativă de investigații”, a invocat,

că toate măsurile operative de investigații cum sunt infiltrarea operativă a agentului

sub acoperire, Gh. Ciugureanu (I. Egorov), controlul transmiterii banilor sau altor

valori materiale, precum că extorcate, sunt vădit ilegale, deoarece infiltrarea

operativă, putea fi realizată doar în organizațiile criminale, iar operațiunea

controlul transmiterii banilor, a fost declanșată fără ca organul de urmărire penală

să recepționeze careva cerere pertinentă prin care s-ar invoca faptul extorcării.

În acest context, recurentul a menționat, că din partea părții vătămate

V. Batura, nu a fost depusă nici o cerere prin care acesta să fi invocat faptul

extorcării, iar declarațiile martorului Gh. Ciugureanu (I. Egorov), urmau să fie

apreciate critic de către instanța de apel.

5.2. În viziunea apărării, instanța de apel greșit a apreciat și a pus la baza

hotărîrii de condamnare declarațiile părții vătămate V. Batura, din care rezultă, că

tot ce s-a petrecut la 10-11.04.2012 a fost o provocare din partea

cet. Gh. Ciugureanu (I. Egorov), cu implicarea organelor de drept, respectiv

juridic, această situație reprezintă o insinuare a infracțiunii și o provocare, deși

potrivit art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, „În procesul penal nu

pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în

instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri

17

judecătorești datele care au fost obținute prin provocarea, facilitarea sau

încurajarea persoanei la săvîrșirea infracțiunii”.

Respectiv, apărarea consideră, că instanța de apel neîntemeiat a pus la baza

hotărîrii de condamnare doar o parte din declarațiile părții vătămate V. Batura, care

sunt convenabile acuzării, iar restul declarațiilor le-a apreciat drept o modalitate de

apărare.

Mai mult, apărarea a invocat că declarațiile date de către partea vătămată

V. Batura sunt combătute de declarațiile martorului Gh. Ciugureanu (I. Egorov) și

anume prin faptul că acesta a declarat că nu cunoștea că V. Batura urma să vină cu

aur din Ucraina și nu trebuia să-l întîmpine la vamă, pe cînd partea vătămată a

indicat contrariul.

Apărarea a enunțat, că urmează a fi apreciate critic declarațiile martorului

V. Batura făcute în cadrul urmăririi penale și ulterior date citirii în instanța de

judecată din considerentul că ultimul la solicitarea apărării de nenumărate ori nu

s-a prezentat în instanța de judecată, motivația procurorului fiind că nu-1 poate

găsi.

Contrar principiilor legalității și echității procesului penal, anume aceste

declarații diametral opuse și neclarificate pîna la urma, care din ele sunt veridice,

instanța de apel greșit le-a considerat a fi concludente, pertinente și utile, care

coroborează între ele.

Referitor la sentința de condamnare a cet. V. Batura (dosarul

nr. 1-1317/2012 din 18.05.2012), emisă de Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău,

apărarea consideră că această sentință nu poate fi pusă la baza hotărîrii de

condamnare, dat fiind faptul că, nici o probă nu are putere probantă dinainte

stabilită, iar A. Ciubotaru nu a participat la judecarea acestei cauze și respectiv,

prima instanță corect a reținut, precum că V. Batura în cazul dat nu poate fi

considerat ca parte vătămată.

În conexiunea celor relatate, apărarea susține, că declarațiile părții vătămate

V. Batura din cadrul urmăririi penale, nu puteau fi puse la baza hotărîrii de

condamnare și din motivul că, ultimul nici nu a fost prezentat în fața instanței de

judecată, pentru a face declarații.

5.3. Astfel, faptul provocării este prezent și în circumstanțele în care organul

de urmărire penală, a pus la dispoziția martorului Gh. Ciugureanu (I. Egorov) suma

de bani, pentru a fi transmisă în calitate de mită, ori aceasta ar însemna că organul

de urmărire penală a admis acțiuni active, de provocare sau de complicitate, ceea

ce este interzis de lege.

În sensul dat, apărarea a specificat, că procurorul nu a prezentat instanței

probe suficiente, care să confirme faptul, că infracțiunea ar fi avut loc de la sine,

dacă nu ar fi fost implicarea activă a agentului sub acoperire (Gh. Ciugureanu

(I. Egorov) i-a sugerat lui V. Batura să procure lingouri din aur și să le transporte

în R. Moldova; tot el, i-a sugerat lui V. Batura să se înțeleagă cu ofițerul de

urmărire penală, A. Ciubotaru, punîndu-i la dispoziția acestuia mijloace

financiare).

Declarațiile martorului Gh. Ciugureanu (I. Egorov), urmau a fi apreciate

critic de către instanța de apel, fiindcă de către apărare au fost prezentate probe

care atestă că ultimul deține dubla identitate Egorov Ivan Ivan și

Ciugureanu Ghenadi Vasile, fapt confirmat prin raportul de constatare

18

tehnico-științifică nr. 2537 din 25.04.2013, mai mult, raportul nominalizat urma să

fie cercetat de către instanța de apel dar nu apreciat critic, iar acuzarea urma să

prezinte probe care ar confirma neveridicitatea probei apărării.

Tot în privința martorului Gh. Ciugureanu (I. Egorov), apărarea a

menționat, că acest martor este agent sub acoperire, și el urma să fie audiat în

conformitate cu prevederile art. 110 alin. (3) Cod de procedură penală.

Mai mult, contrar prevederilor alin. (6) art. 8 din Legea nr. 45-XIII din

12.04.1994 „Privind activitatea operativă de investigații”, înfăptuirea măsurii

operative de investigații putea fi autorizată pentru o durată de cel mult 6 luni, ceea

ce dovedește faptul că martorul Gh. Ciugureanu (I. Egorov), ilegal a fost infiltrat în

calitate de agent sub acoperire, activînd fără întrerupere, în perioada anilor

2006-2012.

5.4. Apărarea consideră că inculpatului A. Ciubotaru, i-a fost încălcat dreptul

la apărare la faza de urmărire penală, care se exprimă prin faptul că, posibilitatea

reală de a lua cunoștință cu materialele cauzei și de a formula apărarea inculpatul a

avut-o doar la terminarea urmăririi penale, etapă în care a aflat circumstanțe noi

care puteau fi elucidate doar prin adresarea întrebărilor martorului V. Batura, care

pînă la urmă nu era posibil de efectuat, devenind astfel incomplet procesul-verbal

de confruntare efectuat la 29.05.2012 (f.d. 158, vol. I).

Astfel, prima instanță corect a constatat, că „Nu pot fi luate în considerație

nici declarațiile cet. V. Batura, depuse în timpul urmăririi penale și citite în

instanța de judecată în absența lui, deoarece conform alin. (2) art. 389 Cod de

procedură penală, sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau,

în mod exclusiv în principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi

penale. Ori, o eventuală sentință de condamnare, ar afecta grav garanțiile și

dreptul acordat de art. 6 § 1 din CțEDO (dreptul la un proces echitabil) ca urmare

a unei provocări la corupere pasivă”.

Avînd în vedere cele menționate, apărarea a invocat, că la faza urmăririi

penale a fost încălcat principiul „egalității armelor”, adică posibilitatea apărării de

a formula întrebări efective martorului V. Batura, fiindcă la acel moment nu îi erau

cunoscute materialele cauzei, ori, în viziunea apărării, în cazul dat au fost încălcate

și prevederile art. 109 alin. (3) Cod de procedură penal.

Prin urmare, apărarea consideră că procesul-verbal de confruntare enunțat

supra, este lovit de nulitate, deoarece cade sub incidența prevederilor art. 94

alin. (1) pct. 2), 8), alin. (2) Cod de procedură penală.

5.5. Făcînd trimitere la prevederile art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală,

apărare consideră, că în materialele cauzei există alte circumstanțe prevăzute de

lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală, ori,

faptul că inculpatul A. Ciubotaru a executat ordinul superiorului, ceea ce este

prevăzut de art. 35 lit. f) Cod penal, impune încetarea procesului penal prevăzut de

art. art. 285 alin. (1) pct. 2), 332 alin. (1) Cod de procedură penală.

solicitînd inadmisibilitatea acestuia, deoarece argumentele invocate de apărare sunt

neîntemeiate, ori, potrivit materialelor cauzei instanța de apel a dat deplină

eficiență prevederilor art. art. 26-27, 93-101 Cod de procedură penală, iar în baza

probelor administrate, corect a fost reținută starea de fapt și de drept, fiind

încadrate acțiunile lui A. Ciubotaru în baza art. 324 alin. (1) Cod penal.

19

concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecînd recursul, admite recursul, casează total hotărîrea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, - temei

care își găsește reflectare în decizia contestată.

În principal, Colegiul penal lărgit se va expune asupra respectării prevederilor

art. 1 alin. (3) Cod de procedură penală, care, referitor la scopul procesului penal,

stipulează că organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul

procesului sunt obligate să activeze în așa mod încît nici o persoană să nu fie

neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată.

Instanța de judecată înfăptuiește, în numele legii, justiția (art. 25 Cod de

procedură penală), și nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii (art. 24 Cod de procedură penală).

Conform art. 53 Cod de procedură penală, procurorului îi revine atribuția de a

prezenta în ședința de judecată probele acuzării.

În speța dată, prima instanță a pronunțat soluția de achitare a inculpatului, iar

instanța de apel a judecat apelul acuzatorului de stat, declarat împotriva sentinței de

achitare.

Potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecînd apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului,

sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de

apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama

procurorului, inclusiv prezentarea și audierea martorilor, această obligație îi revine

„…celor care au responsabilitatea de a decide vinovăția sau nevinovăția unui

acuzat…” (hotărîrea CEDO Dan împotriva Moldovei din 05 iulie 2011).

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art.24 și art.26 din Codul de procedură penală, care îl

obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima

instanța, să solicite audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în

ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse

inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în

privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de

achitare.

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art.24 și art.26 din Codul de procedură penală lezează dreptul

20

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel. Astfel

spus, instanța de apel adoptînd soluția de admitere a apelului declarat de procuror

cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare după o

sentință de achitare, și-a motivat decizia adoptată, inclusiv pe declarațiile

acuzatorii ale martorului V. Batura, din lista probelor prezentată de procuror prin

citire, acest martor nu a fost audiat cu respectarea principiului nemijlocirii.

Astfel spus, în ședința instanței de apel, care a pronunțat o hotărîre de

condamnare după o sentință de achitare, instanța de apel în descriptivul deciziei

sale face referire la declarațiile martorului V. Batura care în opinia instanței

confirmă vinovăția lui A. Ciubotaru în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de recurs remarcă, că instanța de apel nu a analizat toate

declarațiile lui V. Batura și materialele cauzei în privința lui și a denunțătorului,

superficial s-a expus asupra credibilității lor.

Or, din stenogramele convorbirilor Batura-Egorov pe timp de noapte,

„indulgența” urmăririi penale față de V. Batura, poate rezuma o bănuială

rezonabilă privind corespunderea realității a celor relatate de ei.

Astfel, în procesul-verbal de cercetare la fața locului la vamă, la V. Batura au

fost depistate 5 lingouri din metale prețioase (2 a cîte 100 grame și 3 a cîte 50

grame = 350 grame), cauza pe contrabandă a fost intentată în baza alin. (5) art. 248

Cod penal, iar ulterior cantitatea este redusă la 5 lingouri a cîte aproximativ 50

grame (în total 261, 72 grame) și fapta recalificată în baza alin. (1) art. 248 Cod

penal.

Aceste împrejurări determină Colegiul penal lărgit să conchidă asupra

necesității admiterii recursului ordinar, cu casarea deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel, de către aceiași instanță, în alt

complet de judecători, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Eroarea menționată mai sus este o eroare de drept procedural și se

încadrează în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece se referă

la procedura de motivare a soluției instanței de apel, astfel hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind temei de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să verifice și să aprecieze desfășurat și profund probele administrate în

cauză, să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată și, ținînd cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu precum și de practica relevantă a

CțEDO, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, prin care să ofere răspunsuri la

apelul procurorului, argumentele apărării în apel și recurs, să propună procurorului

să-și onoreze obligațiunile procedurale, să demonstreze că în cauză nu a fost o

provocare sau înscenare și să țină cont că:

- sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 18 mai 2012, contrar

explicațiilor din pct. 5. al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție

21

nr. 5 din 19.06.2006 „Privind sentința judecătorească” conține formulări

privind vinovăția lui A. Ciubotaru, care nu a participat ca inculpat și

formulările trebuie evitate;

- în speță își găsește relevanță și pct. 25.4. din Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție, care urma să fie luat în considerație la judecarea

apelului de către instanța de apel, din care rezultă că, „Orice declarație

că acuzatul a fost provocat la săvîrșirea actelor de corupție urmează a fi

analizată de către instanțele de judecată în hotărîrile sale și este sarcina

acuzării să demonstreze că nu a fost o provocare. Instanțele urmează să

evalueze dacă acțiunile provocatorului privat au avut efectul provocării

și dacă infracțiunea putea fi săvîrșită fără intervenția provocatorului.”

Se menționează că potrivit art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru

instanța care va judeca apelul, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în

măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar, declarat de avocatul Lilian Maliga în numele

inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe Ciubotaru Andrei Nicolae și se

dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 30 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

22