1ra-1519/2015 — art. 201/1 alin.3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 alin.3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 430 CPP
1ra-1519/2015 — art. 201/1 alin.3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-1519/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
09 decembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte: Liliana Catan
Judecătorii: Nadejda Toma și Ala Cobăneanu
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Veaceslav Tetiu în interesele condamnatului, prin care se solicită casarea sentinței
Judecătoriei Căușeni din 31 martie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 09 septembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe:
Postoroncă Veaceslav Dumitru,
a.n. 12.12.1966, originar și domiciliat
al sat. Tănătari, r-nul Căușeni.
Termenii de examinare a cauzei:
Instanța de fond 01.07.2014-31.03.2015;
Instanța de apel 25.05.2015-09.09.2015;
Instanța de recurs 16.11.2015-09.12.2015;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 07.05.2012, Postoroncă
Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de
inculpat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 11.07.2012
a fost admis apelul declarat de procuror, s-a dispus casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Postoroncă
Veaceslav a fost condamnat în baza art. 157 Cod penal la 2 ani închisoare, cu
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal pe un termen de probă de 2 ani.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din
05.02.2013 s-a admis recursul declarat de procuror, s-a casat decizia
Colegiului Penal al Curții de Apel Bender din 11.07.2012 și s-a dispus
rejudecarea cauzei de aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bender din 28.05.2013
s-a admis apelul declarat de procuror, s-a casat sentința instanței de fond din
07.05.2012, s-a rejudecat cauza și s-a pronunțat o nouă hotărîre prin care
1
Postoroncă Veaceslav a fost condamnat în temeiul art. 2011 alin. (3) lit. a)
Cod penal la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal pe un termen de
probă de 5 ani.
Pentru a pronunța decizia instanța de apel cercetînd materialele cauzei, audiind
participanții la proces a concluzionat că Postoroncă Veaceslav a comis infracțiunea
prevăzută de art. 2011 alin.3 lit.a) Cod penal acțiunile ultimului fiind cuprinse în
prevederile legii sus citate, din motiv că conform art. 133/1 lit. a) Cod penal, fapta
inculpatului reprezintă acțiunea intenționată comisă de un membru al familiei asupra
unui alt membru al familiei, care a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale
sau a sănătății, concretizîndu-se că acțiunea sau inacțiunea componenței de
infracțiune vizate realizată prin prisma aplicării violenței fizice constă în cauzarea
vătămării corporale sau a sănătății, săvîrșită prin lovire, îmbrîncire, trîntire, tragere
de păr, alte acțiuni cu efect similar.
La numirea pedepsei Colegiul a ținut cont de gradul și pericolul social al
infracțiunii, de personalitatea inculpatului, de atitudinea ultimului față de
infracțiunea comisă, considerînd necesar a aplica în privința inculpatului pedeapsa
sub formă de închisoare cu suspendarea executării pedepsei și aplicarea unui termen
de probă, acordîndu-i o șansă de a se corecta.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din
10.12.2013, s-a dispus admiterea recursului declarat de procuror, casarea
deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bender din 28.05.2013,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri conform căreia s-a exclus
aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Pentru a pronunța decizia instanța de recurs a menționat că la stabilirea
pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont de gradul de pericol social al
infracțiunii comise, nu a luat în considerație faptul că inculpatul a comis o
infracțiune deosebit de gravă, care prevede pedeapsa privativă de libertate de
la 5 la 15 ani închisoare. Colegiul a considerat că excluderea aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art. 435
alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, potrivit căreia, judecînd
recursul, instanța admite recursul, casează hotărîrea atacată, rejudecă cauza
și pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului,
nu poate fi considerată o agravare a situației inculpatului, deoarece nu s-a
făcut o altă reîncadrare a faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă
individualizare a pedepsei stabilite în același sens, cu atît mai mult, că în
speță, infracțiunea comisă de Postoroncă Veaceslav se atribuie la categoria
celor deosebit de grave, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei în
acest caz este interzisă de o normă imperativă de drept și aplicarea art. 90
Cod penal nu poate fi justificată sub nici o motivare.
La 22 aprilie 2014, avocatul Ion Cîrlig în numele condamnatului
Postoroncă Veaceslav a depus la Procuratura Căușeni cerere de revizuire a
2
deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bender din 11.07.2012, deciziei
Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 05.02.2013, deciziei
Colegiului Penal al Curții de Apel Bender din 28.05.2013, deciziei Colegiului
Penal al Curții Supreme de Justiție din 10.12.2013.
Prin ordonanța procurorului în Procuratura raionului Căușeni, Aurel
Postica, din 17 mai 2014, s-a dispus deschiderea procedurii de revizuire pe
motiv că prin raportul de constatare nr. 114 din 15.04.2014 efectuat în privința
defunctei Postoronca Elena de o comisie de experți medici legiști, rezultă o
altă situație privitor la mecanismul de formare a leziunilor corporale din care
nu este clară legătura de cauzalitate dintre acțiunile lui Postoroncă Veaceslav
și consecințele survenite – vătămările corporale grave ce au fost depistate la
Postoroncă Elena.
La 11 februarie 2015 cererea avocatului Ion Cîrlig privind revizuirea
sentinței de condamnare în privința lui Postoroncă Veaceslav, împreună cu
cauza penală nr. 1-345/2012 a parvenit în Judecătoria Căușeni.
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 31 martie 2015 s-a dispus
respingerea cererii avocatului Cîrlig Ion în interesele condamnatului
Postoroncă Veaceslav cu privire la deschiderea procedurii de revizuire a
sentinței de condamnare a lui Postoroncă Veaceslav în baza art. 2011 alin. (3)
lit.a) Cod penal.
9.1 Pentru a pronunța sentința instanța de fond a menționat că concluziile
experților nu exclud categoric survenirea leziunilor corporale depistate la
Postoroncă Elena (ruptura splinei) în circumstanțele stabilite de urmărirea
penală și ulterior confirmate prin deciziile instanțelor de judecată, dar se
expun asupra posibilității survenirii rupturii splinei din cauza maladiei de care
suferea Postoroncă Elena – splenomegalia. Prin urmare experții s-au expus
clar în sensul că circumstanțele concrete în care s-a produs ruptura splinei
cet. Postoroncă Elena urmează a fi stabilite de organele de urmărire penală.
Împotriva sentinței au declarat apeluri avocații Ion Cîrlig și
Veaceslav Tetiu în numele condamnatului prin care au solicitat admiterea lor,
repunerea în termen, casarea sentinței și admiterea cererii privind deschiderea
procedurii de revizuire a sentinței de condamnare.
În motivarea cerințelor au indicat:
- la baza deciziilor de condamnare a stat raportul de expertiză medico-
legală nr. 138/D din 10.11.2011 care se contrazice cu raportul de expertiză
medico-legală nr. 114 din 31.03.2014-15.04.2014 și de aceea consideră că au
apărut circumstanțe noi;
-instanța de fond nu a luat în considerație faptul că prin raportul de
constatare nr. 114 din 15.04.2014 efectuat în privința defunctei Postoroncă
Elena de o comise de experți medici-legiști rezultă o altă situație privitor la
mecanismul de formare a leziunilor corporale.
3
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie
2015 s-a dispus respingerea apelurilor declarate de avocații Ion Cîrlig și Veaceslav
Tetiu în numele lui Postoroncă Veaceslav împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni
din 31 martie 2015, ca nefondate, menținînd această sentință fără modificări.
11.1 La adoptarea soluției instanța de apel verificînd legalitatea și temeinicia
hotărîrii atacate, cercetînd rapoartele de examinare medico-legală nr. 116 „D” din
09.11.2011 (f.d. 21, vol.1), nr. 138 „D” din 29.11.2011 (f.d.44, vol. 1), nr. 114 din
15.04.2014 (f.d.10-17,vol. 2), nr. 184 din 29.05.2014 (f.d.24-26, vol. 2), a constatat
că, concluziile experților nu exclud categoric survenirea leziunilor corporale
depistate la Postoroncă Elena în circumstanțele stabilite de organul de urmărire
penală, și ulterior, confirmate prin deciziile instanțelor de judecată, dar se expun
asupra posibilității survenirii rupturii splinei din cauza maladiei de care suferea
Postoroncă Elena - splenomegalia. Experții s-au expus în sensul că, circumstanțele
concrete în care s-a produs ruptura splinei la Postoroncă Elena urmează a fi stabilite
de organul de urmărire penală (raportul de expertiză medico-legală nr. 184 din
29.05.2014). Concluziile expuse în raportul de expertiză medico-legală nu stabilesc
careva circumstanțe noi, care nu au fost cunoscute de instanța de judecată și care
dovedesc nevinovăția condamnatului Postoroncă Veaceslav.
Instanța de apel a respins poziția avocatului Veaceslav Tetiu vis-a-vis de faptul
că au fost stabilite noi circumstanțe care dovedesc nevinovăția lui Postoroncă
Veaceslav, or, conform concluziilor experților expuse în expertizele medico-legale
și opiniile expuse în literatura de specialitate, ruptura splinei depistată la Postoroncă
Elena s-a produs în două etape, și anume etapa preliminară a fost la 07.10.2011 și s-
a caracterizat prin aplicarea loviturilor de condamnatul Postoroncă Veaceslav
victimei Postoroncă Elena în regiunea abdomenului, care au dus la ruperea
parenhimului splinei și formarea hematomului subcapsular, ceea ce se justifică prin
faptul că, victimei Postoroncă Elena i s-a făcut rău și avea dureri și a doua etapă s-a
produs la data de 08.10.2011 prin ruperea hematomului subcapsular cu vărsarea
sîngelui în spațiul intra-abdominal.
Instanța de apel a notat că, fapte noi constituie date despre circumstanțele de
care nu avea cunoștință organul de urmărire penală la data adoptării ordonanței
atacate și care nici nu puteau fi cunoscute la acea dată. Noi trebuie să fie probele
administrate în cadrul cercetării altor cauze, și nu mijloacele de probă prin care se
administrează probe deja cunoscute în cauza respectivă.
Astfel, în speță, nu au fost stabilite noi circumstanțe care dovedesc nevinovăția
lui Postoroncă Veaceslav, or, concluziile expuse în raportul de expertiză medico-
legală nu stabilesc careva circumstanțe noi, care nu au fost cunoscute instanței de
judecată la emiterea sentinței.
Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate a declarat recurs ordinar
avocatul Tetiu Veaceslav în interesele condamnatului care, fără a invoca vre-un
temei prevăzut la art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora,
4
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri prin care să fie deschisă procedura de
revizuire a sentinței de condamnare a lui Postoroncă Veaceslav în baza art. 2011 alin.
(3) lit. a) Cod penal la 5 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
Indică că cu sentința nu este de acord și consideră că urmează a fi casată
deoarece instanța de fond nu a luat în considerație acel fapt că prin raportul de
constatare nr. 114 din 15.04.2014 efectuat în privința defunctei Postoroncă Elena de
o comisie de experți medici legiști rezultă o altă situație privitor la mecanismul de
formare a leziunilor corporale. Nu s-a luat în considerație poziția părților care au
susținut pe deplin cererea înaintată și că într-adevăr au fost stabilite noi circumstanțe
care dovedesc nevinovăția lui Postoroncă Veaceslav.
Asupra recursului declarat, procurorul a depus referință solicitînd
respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece argumentul de bază invocat de recurent
cu privire la raportul de constatare nr. 114 din 15.04.2014, este neîntemeiat și
contravine materialelor din dosar. Din decizia instanței de apel rezultă că ultima a
examinat complet și obiectiv toate probele administrate la dosar și a dat răspuns la
toate motivele expuse în apelul avocatului.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, fără citarea
părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu
materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră
admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar
temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură
penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar
cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.
În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie
motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie
să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină
argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.
427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea
problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță.
În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede
16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului
consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța
superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală
să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din
temeiurile normei menționate.
Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de
drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrilor recurate, ca fiind
ilegale.
5
În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care
se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs
se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește
exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi
respins ca inadmisibil.
Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de avocat nu
întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să
completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest
aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea
acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.
Conform art. 432 alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.
429 și 430 Cod de procedură penală.
În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu
îndeplinește cerințele de conținut.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,-
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Veaceslav Tetiu în
interesele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 09 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Postoroncă
Veaceslav, pe motiv că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de
art. 430 Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 30 decembrie 2015.
Președinte Liliana Catan
Judecători Nadejda Toma
Ala Cobăneanu
6