1ra-950/2013 — 201-1 alin.3 lit.a Cod penal

1ra-950/2013 — 201-1 alin.3 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-950/13

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

10 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Ion Arhiliuc, Elena

Covalenco,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Scutelnic Cătălin, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2013, în cauza

penală în privința lui

Postoroncă Veaceslav Dumitru,

născut la 12 decembrie 1966, originar din s. Tănătari,

r-nul Căușeni, domiciliat în s. Ursoaia, r-nul

Căușeni,

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de la 13 martie 2013 - pînă la 28 mai 2013 (instanța

de apel);

de la 20 august 2013 - pînă la 10 decembrie

2013 (instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Graur D. care a susținut recursul ordinar, solicitînd

admiterea lui în sensul declarat.

Inculpatul Postoroncă Veaceslav și avocata Razdorojnaia Tatiana care

acordă asistență juridică garantată de stat inculpatului Postoroncă V. au

1

solicitat respingerea recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat,

considerîndu-l neîntemeiat.

Partea vătămată Postoroncă Elena a declarat că nu are careva pretenții

față de inculpatul Postoroncă V.

C O N S T A T Ă :

Veaceslav a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute

de art. 2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de

către inculpat.

învinuit de faptul că el, la data de 07 octombrie 2011, aproximativ la 1600,

fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se la domiciliul său din s. Tănătari,

r-nul Căușeni, a inițiat un conflict cu soția sa Postoroncă Elena, unde în

timpul cerții, lui Postoroncă Veaceslav, i-a apărut intenția de a-i cauza soției

sale Postoroncă Elena vătămări corporale, astfel, i-a aplicat ultimei mai multe

lovituri cu pumnul în abdomen, în urma căreia partea vătămată a căzut jos și

s-a lovit, apoi ea a fugit dar el i-a mai aplicat o lovitură în regiunea

abdomenului, în urma loviturilor primite părții vătămate Postoroncă El. i-au

fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 116 „D”, din

09 octombrie 2011, leziuni corporale grave.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Postoroncă Veaceslav să fie

condamnat în baza art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că instanța de

fond eronat a apreciat probele administrate, și a pus la baza probatorie

declarațiile făcute de părți în cadrul ședinței de judecată, însă partea acuzării

consideră că declarațiile făcute de aceștia la urmărirea penală sunt juste și

urmau a fi puse ca probe la emiterea sentinței. Acuzarea consideră că

vinovăția lui Postoroncă Veaceslav în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, este confirmată și prin cumulul de probe

prezentate.

2

2012, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința Judecătoriei

Căușeni din 07 mai 2012, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre,

potrivit căreia.

- Postoroncă Veaceslav a fost condamnat în baza art.157 Cod penal,

la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

acuzatorul de stat au fost prezentate probe care confirmă vinovăția

inculpatului Postoroncă V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 Cod

penal.

Colegiul penal a concluzionat că instanța de fond eronat a apreciat

probele administrate, ajungînd la o concluzie greșită privind aprecierea

acțiunilor infracționale ale inculpatului, prin ce a emis o sentință ilegală.

iulie 2012, a declarat recurs ordinar procurorul care, invocînd

temeiurile de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță, pe motiv că instanța nu a dat o apreciere

corespunzătoare probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, a

pus la baza deciziei sale doar declarațiile inculpatului Postoroncă Veaceslav,

fără a aprecia celelalte probe ale acuzării ca declarațiile părții vătămate

Postoroncă Elena depuse la urmărirea penală, acestea fiind apreciate ca

veridice de instanța de apel, fiind dovedit faptul că ultima a dat declarații

false în instanța de fond cu scop de a-l proteja pe inculpat. La fel nu a fost

apreciată la justa valoare și fișa medicală de acordare a ajutorului medical, în

care este indicat că din spusele bolnavei aceasta a fost bătută de către soț.

Acuzarea consideră că instanța de apel, neîntemeiat și eronat a

recalificat acțiunile inculpatului din prevederile art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal în cele ale art. 157 Cod penal.

05 februarie 2013, a fost admis recursul ordinar declarat de

acuzatorul de stat, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel

3

Bender din 11 iulie 2012 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel în alt complet de judecată.

apel prin decizia din 11 iulie 2012, neîntemeiat a concluzionat despre

condamnarea lui Postoroncă Veaceslav în baza art. 157 Cod penal, deoarece

din declarațiile părții vătămate date în cadrul urmăririi penale reiese că

vătămările corporale grave constatate prin raportul de expertiză nr. 138 „D”

din 29 noiembrie 2011, au apărut ca urmare a faptului că soțul părții

vătămate, Postoroncă Veaceslav, a împins-o cu mîinile în spate și ea a căzut

de pe pragul deschis, lovindu-se de acesta. Instanța de recurs în rezultatul

aprecierii declarațiilor părții vătămate, a constatat că inculpatul își dădea

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale și admitea în mod conștient

survenirea urmărilor prejudiciabile, prin urmare a comis o infracțiune cu

intenție. Astfel, instanța de recurs a menționat că concluziile instanței de apel,

privind calificarea acțiunilor inculpatului ca vătămare gravă a integrității

corporale sau a sănătății lui Postoroncă Elena cauzată din imprudență, nu pot

fi reținute.

Bender din 28 mai 2013, a fost admis, apelul acuzatorului de stat, casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Postoroncă Veaceslav a fost

condamnat în baza art.2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

octombrie 2011, aproximativ la 1600, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se

la domiciliul său din s. Tănătari, r-nul Căușeni, a inițiat un conflict cu

soția sa Postoroncă Elena, ambii, în conformitate cu prevederile art. 133

lit. a) Cod penal, avînd calitatea de membri de familie.

În timpul cerții, lui Postoroncă Veaceslav, i-a apărut intenția de a-i

cauza soției sale vătămări corporale, astfel, i-a aplicat ultimei mai multe

lovituri, în urma cărora partea vătămată a căzut jos și s-a lovit, apoi ea a fugit,

4

iar Postoroncă V. i-a mai aplicat o lovitură în regiunea abdomenului,

cauzîndu-i leziuni corporale grave.

Astfel, instanța de apel în baza probelor administrate și cercetate,

a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Postoroncă Veaceslav întrunesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit.a) Cod penal –

violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă

de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a provocat suferință

fizică soldată cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a dat o apreciere critică declarațiilor inculpatului și

părții vătămate date în cadrul ședinței instanței de apel, punînd la baza

deciziei declarațiile făcute de aceștia la urmărirea penală, deoarece aceste

declarații sunt confirmate de alte probe și corespund circumstanțelor cauzei.

La stabilirea pedepsei lui Postoroncă Veaceslav, instanța a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat,

totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia că pedeapsa aplicată sub formă

de închisoare urmează a fi suspendată condiționat cu aplicarea unui termen

de probă.

ordinar în temeiul pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, prin

care critică hotărîrea instanței inferioare sub aspectul blîndeței pedepsei din

motiv că nu a fost dată o apreciere justă gravității infracțiunii săvîrșite,

limitîndu-se doar la faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția, iar conform

art. 16 alin.(5) Cod penal, fapta comisă de inculpat este o infracțiune deosebit

de gravă, astfel, dispozițiile art. 90 Cod penal nu pot fi aplicate, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași

instanță în alt complet de judecată.

penal al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, dacă nu se agravează situația condamnatului.

5

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),

419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În recursul ordinar declarat se semnalizează temeiurile prevăzute în art.

427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală – hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

După cum rezultă din recurs, autorul recursului este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor condamnatului în baza art. 201 1 alin.(3) lit.a) Cod penal însă, critică

hotărîrea contestată în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea aplicată lui Postoroncă Veaceslav pe termen de

probă.

Reieșind din prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal, persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în

cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei nu se aplică.

În speță, instanța de apel nu a ținut cont de gradul de pericol social al

infracțiunii comise, nu a luat în considerație faptul că inculpatul Postoroncă

Veaceslav a comis o infracțiune deosebit de gravă, care prevede pedeapsa

privativă de libertate de la 5 la 15 ani închisoare.

Astfel, sancțiunea art. 201 1 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede pedeapsa

de la 5 la 15 ani închisoare, și conform prevederilor art. 16 alin. (5) Cod penal,

această infracțiune se consideră deosebit de gravă și, respectiv, în

conformitate cu prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este aplicabilă.

6

Instanța de recurs consideră că, motivele invocate de procuror în recurs,

referitor la individualizarea executării pedepsei, sunt întemeiate, deoarece

instanța de apel în mod eronat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

Colegiul penal conchide că admiterea recursului ordinar, cu casarea

deciziei instanței de apel în partea aplicării art. 90 Cod penal, nu poate fi o

agravare a situației inculpatului vis-à-vis de hotărîrea contestată.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de

politică penală bazată pe încrederea în reeducarea condamnatului pe durata

suspendării pedepsei. Instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei este destinată să ducă la realizarea scopului pedepsei, fără

executarea efectivă a acesteia, evitîndu-se astfel neajunsurile pe care le atrage

după sine privațiunea de libertate: îndepărtarea condamnatului de familie și

de modul de viață obișnuit, contactul cu infractori care îl pot antrena în

continuare pe calea infracțiunii etc.

În literatura juridică, referindu-se la suspendarea condiționată a

executării pedepsei s-a expus că această măsură constă în esență – în

dispoziția luată de instanța de judecată prin însăși hotărîrea de condamnare,

de a o suspenda pe o anumită durată și în anumite condiții executarea

pedepsei pronunțate.

Principalul efect constă în aceia că executarea pedepsei este suspendată,

adică pedeapsa, deși definitiv aplicată, nu este pusă în executare, astfel că

instituția suspendării condiționate a pedepsei ține de condițiile de executare a

pedepsei închisorii deja stabilite de către instanța de judecată pe toată durata

termenului de încercare.

Cu alte cuvinte, executarea pedepsei devine condiționată de conduita

condamnatului pe această durată, iar suspendarea executării poate fi revocată

în caz de nerespectare a condițiilor.

În cadrul instituției suspendării condiționate a pedepsei, instanța după

ce realizează individualizarea pedepsei prin determinarea concretă a acesteia

pe baza criteriilor generale de individualizare, completează acest rezultat

printr-un act de individualizare a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării

7

pedepsei și constă în dispoziția dată de instanța de judecată prin hotărîrea de

condamnare de a se suspenda pe o anumită durata de timp executarea

pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare a pedepsei de

noțiunea de individualizare a executării pedepsei.

Prin actul de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea

executării instanța pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu

executarea pedepsei condiționat suspendată”.

În acest mod suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a

fi o problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul că obiectul

suspendării este executarea pedepsei. Se suspendă executarea pedepsei și nu

aplicarea pedepsei.

Din considerentele menționate, Colegiul penal consideră că excluderea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu soluția prevăzută la art.

435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, că judecînd recursul, instanța

admite recursul, casează hotărîrea atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului, nu poate fi considerată o

agravare a situației inculpatului, deoarece nu s-a făcut o altă reîncadrare a

faptei în sensul agravării și nici nu s-a dat o altă individualizare a pedepsei

stabilite în același sens, cu atît mai mult, că în speță, infracțiunea comisă de

Postoroncă Veaceslav se atribuie la categoria celor deosebit de grave, iar

suspendarea condiționată a executării pedepsei în acest caz este interzisă de o

normă imperativă de drept și aplicarea art. 90 Cod penal nu poate fi

justificată sub nici o motivare.

Colegiul penal menționează că instanța de apel a stabilit față de

Postoroncă Veaceslav și tipul de penitenciar – de tip semiînchis, or, conform

art.72 alin.(4) Cod penal, în cazul comiterii infracțiunii deosebit de gravă,

persoana vinovată urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip închis.

Instanța de recurs ține cont de prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, care stipulează că, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și

în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului, instanța

8

nu va discuta legalitatea stabilirii tipului penitenciarului, deoarece procurorul

în recursul declarat nu a invocat un astfel de motiv.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bender, Cătălin Scutelnic, casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 28 mai 2013 în cauza penală în

privința lui Postoroncă Veaceslav Dumitru în latura penală, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărîre, conform căruia exclude aplicarea în privința lui

Postoroncă Veaceslav a prevederilor art. 90 Cod penal.

Postoroncă Veaceslav se consideră condamnat în baza art. 2011 alin. (3)

lit. a) Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei lui Postoroncă Veaceslav Dumitru se

calculează din momentul reținerii acestuia.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 24 decembrie

2013, ora 09 30.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Constantin Alerguș

Andrei Harghel

Ion Arhiliuc

Elena Covalenco

9