1ra-1463/15 — art. 42,190, 328 CP

1ra-1463/15 — art. 42,190, 328 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1463/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componentă:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul de nivelul Procuraturii Curții de Apel Chișinău, Dumitru Calendari,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 27 iulie 2015, în cauza penală în privința inculpaților

Deli Aliona Victor, născută la

10.07.1971, originară și domiciliată în mun.

Comrat, str. Fedco 27, ap.3

și

Tatar Artur Constantin, născut la

14.08.1974, originar și domiciliat în mun.

Comrat, str. Novaia 30, ap.10,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.03.2009-20.12.2011;

Instanța de apel: 25.05.2012-27.07.2015;

Instanța de recurs: 21.10.2015-02.12.2015,

C O N S T A T Ă :

- Deli Aliona, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 42

alin. (5), art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 700 unități

convenționale - 14 000 (paisprezece mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de răspundere de stat pe termen de 2 ani;

Au fost recalificate acțiunile lui Deli Aliona de la art. 328 alin. (3) lit. d)

Cod penal la alin.(l) art. 328 Cod penal și de la art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod

1

penal la art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă în legătură cu expirarea

termenului de prescripție procesul penal a fost încetat.

- Tatar Artur, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin.

(2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 700 unități convenționale -14 000

(paisprezece mii lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere de

stat pe termen de 2 ani;

Acțiunile inculpatului au fost recalificate de la lit. b), d) alin. (2) art. 361

Cod penal la lit. b) alin. (2) art. 361 Cod penal, însă în legătură cu expirarea

termenului de prescripție procesul penal a fost încetat.

activînd în calitate de consultant la Direcția pentru privatizare și administrarea

proprietății de stat UTA Găgăuzia și concomitent, în funcția de secretar al

Comisiei de privatizarea fondului de stat de locuințe, astfel, fiind persoană cu

funcție de răspundere de caracter administrativ și de dispoziție, inclusiv, în baza

procurii nr. 221 din 01.07.2003, cu dreptul de semnarea contractelor de vînzare-

cumpărare, transmitere-primire a apartamentelor în proprietate privată, în luna

noiembrie a anului 2004, a intrat în cîrdășie cu Tatar Artur pentru contribuirea

acestuia la sustragerea apartamentului nr. 10 de pe str. Novaia nr. 30, din mun.

Comrat, atribuită anterior lui Cîlcic N. Gh.

Astfel, Deli Aliona la 16.11.2004, depășind în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate de Legea nr. 443-XIII din 04.05.1995 a Legii

serviciului public, și instrucțiunile de serviciu, contrar prevederilor art. 1 a Legii

nr.l324-XLL din 10.03.1993 a Legii privind privatizarea fondului de locuințe, ce

prevede că, dreptul de privatizare a locuinței au persoanele, căror au fost atribuite

locuințe, din bugetul de stat, pe cînd Tatar Artur astfel de locuință nu i-a fost

atribuită.

Contrar art. 11 alin. (4) a Legii menționate ce prevede că, hotărîrea privind

transmiterea în proprietate privată a apartamentului se adoptă numai de comisia

de privatizare a fondului locativ, Deli Aliona în lipsa acestei hotărîri, a întocmit

un contract de vînzare-cumpărare a apartamentului cu trei odăi, nr. 10, situat pe

str. Novaia nr. 30, din mun. Comrat, cu suprafața de 53,4 m2, precum că

apartamentul a trecut în proprietatea lui Tatar Artur.

Contractul fictiv semnat de Deli Aliona cu date false privind existența

hotărîrii comisiei și cu extrase fictive din hotărîrea nr. 7 din 28.07.2004 și

certificatul nr. 463 din 16.11.2004, care au servit temei pentru autentificarea

notarială contractului și înregistrarea la Oficiul Cadastral Teritorial Comrat

dreptului de proprietate al apartamentul nr. 10, str. Novaia 30, mun. Comrat, după

Tatar Artur, cauzînd bugetului municipal al Consiliului municipal Comrat

2

prejudiciu material.

Astfel, Tatar Artur în anul 1994 cu învoirea lui Cîlcic E.X. s-a instalat

temporar în apartamentul nr. 10, str. Novaia nr. 30, mun. Comrat, care anterior,

prin Hotărîrea Executivului Consiliului orășenesc Comrat din 30.05.1978, a fost

atribuită lui Cîlcic Nicolai în baza ordinului de repartiție nr.1022 din 19.07.1978.

Totodată, Tatar Artur cunoștea faptul că acest apartament din anul 1986 a

fost rezervat după Cîlcic Nicolai care a plecat la muncă în Federația Rusă, însă

Tatar Artur cunoștea despre faptul că apartamentul nu este privatizat și a apărut

intenția de a însuși apartamentul ce prezintă fondul de locuințe de stat, și la

29.10.1999, în scopul realizării acestei intenției, fără temei legale, a obținut viza

de reședință în acest apartament.

Deli Aliona, în luna noiembrie a anului 2004, a intrat în cîrdășie cu Tatar

Artur, care avea scopul însușirii apartamentului nr.10, str. Novaia 30, mun.

Comrat, acționînd în interesele lui Tatar Artur, știind cu certitudine că acesta nu

are dreptul de privatizare a acestui apartament, folosind situația de serviciu și

depășind atribuțiile de serviciu, a confecționat, întocmit și a semnat un șir de

documente false din numele Direcției pentru privatizare și administrarea

proprietății de stat al UTA Găgăuzia, pe care le-a transmis lui Tatar Artur și

anume:

- contractul de vînzare-cumpărare al apartamentului cu trei odăi, nr.10, str.

Novaia 30, mun. Comrat (în trei exemplare), privind transmiterea lui Tatar Artur

a acestui apartament gratuit, cu achitarea sumei echivalente de 1 320,20 lei;

- certificatul nr. 463 din 16.11.2004 (2 expemplare), privind faptul precum

că, Tatar Artur a privatizat apartamentul nr. 10, str. Novaia 30, mun. Comrat, în

baza hotărîrii comisiei din 28.07.2004 la privatizarea apartamentului;

- extrasul din hotărîrea nr. 7 din 28.07.2004, precum că lui Tatar Artur i-a

fost transmis în proprietate privată locuința de stat apartamentul situat în mun.

Comrat, str. Novaia 30, apartamentul nr. 10, cu suprafața de 53,4 m2 în valoarea

de 1 320,2 lei, în care a contrafăcut semnătura președintelui comisiei de

privatizare, Zlatova L.N., necesare lui Tatar Artur pentru privatizarea ilegală și

înregistrarea la OCT Comrat dreptului de proprietate pe apartamentului menționat

și a transmis acestea documente lui Tatar Artur.

Ulterior, Tatar Artur, la 16.11.2004 știind cu certitudine că documentele

sunt false folosindu-se de ele, a înregistrat contractul semnat de el și Deli Aliona,

la notarul Sencenco R.I. și s-a adresat la OCT Comrat și a înregistrat dreptul de

proprietate pe imobilul menționat.

În urma înșelăciunii comise împreună de Tatar Artur și Deli Aliona, a fost

primit apartamentul (în valoare de 44 900 lei) menționat în proprietate de Tatar

3

Artur, cauzînd bugetului municipal prejudiciu.

2.1. De către organul de urmărire penală acțiunile lui Deli Aliona și Tatar

Artur au fost încadrate în prevederile art. 42 alin. (5), 195 alin. (2) (red. 2002),

361 alin. (2) lit. b), d), art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

Deli Aliona să fie condamnată:

- în baza art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal la 7 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de stat în organele administrației publice centrale și

locale pe termen de 3 ani;

- în baza art. 42 alin. (5) Cod penal, art. 190 alin. (5) Cod penal la 9 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de stat în organele

administrației publice centrale și locale pe termen de 3 ani;

- în baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal de încetat procesul penal în

legătură cu termenul de prescripție a tragerii la răspundere penală.

În baza art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al

pedepselor, de stabilit pedeapsa definitivă lui Deli Aliona sub formă de închisoare

pe termen de 10 ani cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele administrației publice centrale

și locale pe termen de 5 ani.

Tatar Artur să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal la 11 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de stat în

organele administrației publice centrale și locale pe termen de 5 ani.

În baza art. 361 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, să fie încetat procesul penal

cu liberarea de răspundere penală în legătură cu prescripția tragerii la răspundere

penală.

Să se încaseze de la inculpați în beneficiul Primăriei și Consiliului

municipal Comrat, cheltuieli de judecată în mărime de 1 386,49 lei pentru

evaluarea imobilului și în mod solidar de încasat de la inculpați în beneficiul

Procuraturii Generale cheltuieli de judecată legate de citarea experților și

efectuarea expertizei, în mărime de 1 404 lei.

În motivarea apelului s-a invocat că, sentința primei instanțe este ilegală și

neîntemeiată, a fost emisă neîntemeiat în partea recalificării acțiunilor inculpaților

din cauza evaluări incorecte a prejudiciului cauzat prin acțiunile inculpaților,

privind valoarea imobilului sustras.

Astfel, prima instanță la recalificarea acțiunilor inculpaților s-a bazat pe

raportul de expertiză CNEJ nr. 1768 din 12.07.2010 (experții Gordînschi A. și

4

Gasnaș N.) privind valoarea apartamentului nr. 10, str. Novaia 30, mun. Comrat

pentru data de 16.11.2004, valoarea de 44 900 lei.

Apelantul a considerat că, raportul de expertiză nr.1768 din 12.07.2010

prezintă îndoieli vădite în corectitudine și nu poate fi pus la baza sentinței,

deoarece, la urmărirea penală s-a confirmat că, valoarea apartamentului sustras

constituie mai mult de 5 000 unități convenționale. Astfel, evaluarea

apartamentului la data de 16.11.2004 a constituit 320 946 lei, fiind efectuate

expertize repetate de Camera de Comerț și expertiza independentă „CEXIN".

Apelantul a menționat că, în conformitate cu prevederile art. art. 93, 101

Cod de procedură penală privind admisibilitatea și aprecierea probelor și art. 143

Cod de procedură penală, în calitate de probe pot fi admise și alte probe (în afară

de expertize), înscrisuri, constatări științifice, și nu este cazul obligatoriu de

efectuarea expertizei. Astfel, pentru stabilirea valorii bunului sustras poate fi

confirmat și prin alte probe, prin evaluarea efectuată de către un specialist

licențiat.

Partea apărării a contestat proba prezentată de acuzarea de stat și a fost

efectuată expertiza de CNEJ nr. 1215 din 18.05.2010 (experții Fridjoi A. și

Babițchii N.) care au valorificat imobilul la prețul de 46 500 lei, deși anterior

Camera de Comerț UTA Găgăuzia a apreciat valoarea de 127 000 lei.

Procurorul a contestat raportul de expertiză nr. 1215 din 18.05.2010, în

partea aplicării coeficientului de evaluare, și a fost numită expertiza repetată (nr.

1768, experții Gordînschi A. și Gasnaș N.), acest raport de expertiză, de

asemenea a fost contestat de procuror.

Apelantul a considerat că este inadmisibilă ca probă opinia Agenției Relații

Funciare și Cadastru a Republicii Moldova care a pus la îndoială raporturile de

expertiză efectuate de experții CNEJ, considerînd că prețul real stabilit de experți

este mai mic de 10-20% de prețul de piață individual pentru fiecare imobil și nu

poate fi mai mic de 99 498 lei.

De către experți a fost aplicat eronat coeficientul pentru calcularea valorii

imobilului, reieșind din unitatea-teritorială aflării acestui imobil. Astfel, experții

urmau să aplice coeficientul C/l (în mărime de 1.0-1.2) și valoarea de piață al

apartamentului constituie suma mai mare de 44 900 lei (suma indicată de prima

instanță în sentință).

Cea mai reală sumă a evaluării imobilului pentru situația din anul 2004

stabilită prin raportul eliberat de Camera de Comerț și industrie, Filiala UTA

Găgăuzia, constituie suma de 127 000 lei. Astfel, s-a reieșit la calificarea

acțiunilor inculpaților din valoarea imobilului de 127 000 lei, ce constituie

prejudiciul în proporții deosebit de mari, deoarece, depășește 5 000 unități

5

convenționale.

Totodată, apelantul a menționat că, prima instanță nu a soluționat problema

achitării cheltuielilor judiciare în beneficiul Primăriei mun. Comrat și Procuraturii

Generale.

2015 a fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. La adoptarea soluției instanța de apel a conchis că, prima instanță

corect a stabilit situația de fapt și de drept și întemeiat au fost recalificate

acțiunile lui Deli Aliona pe alin.(l) art. 328 Cod penal, art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal și art. 42 alin.(5), art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar al inculpatului Tatar

Artur pe lit. b) alin.(2) art. 361 Cod penal și art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal,

fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă în baza probelor administrate în cauză,

apreciate în mod corespunzător.

Principalul argument al apelului declarat de procuror constituie evaluarea

incorectă a bunului obiect al infracțiunii - apartamentul nr. 10, str. Novaia 30,

mun. Comrat, UTA Găgăuzia.

Pentru verificarea argumentelor apelului declarat de procuror și la cererea

acestuia, instanța de apel a dispus efectuarea expertizei.

În cadrul urmăririi penale și la examinarea cauzei în judecată au fost

efectuate (în mod repetat ) evaluări a imobilului și expertize de evaluare:

- raportul de evaluare din 16.02.2009 (vol. I, f.d. 177-198) întocmit de

Societatea în Nume Colectiv „Velicov" și potrivit acestui raport, valoarea de piață

al apartamentului nr. 10 cu trei odăi, situat pe str. Novaia 30 mun. Comrat, la

16.11.2004 constituie 231 081 lei;

- raportul de evaluare nr. 0274111 din 22.02.2010 (vol. III, f.d. 55-63)

efectuată de Filiala UTA Găgăuzia al Camerei de Comerț și Industrie (evaluator

Cîvîrjic I.C.), pentru data de 16.11.2004 valoarea de piață al apartamentului

nr. 10 situat pe str. Novaia 30, mun. Comrat , constituie 127 000 lei;

- raportul nr. 1215 din 18.05.2010 valoarea apartamentului nr. 10, amplasat

în mun. Comrat, str. Novaia 30, în perioada anului 1994, constituie 5 500 lei, iar

valoarea acestui apartamentului în perioada de 16.11.2004, constituie 46 500 lei;

Prin scrisoarea nr. 163/15 din 13.01.2011 (vol. III, f.d. 117) Centrul

Național de Expertize Judiciare a restituit cauza penală fără efectuarea expertizei

din cauza lipsei experților în domeniu privind evaluarea imobilelor și

imposibilitatea formării comisiei de experți. Totodată, s-a menționat că la

expertizele precedente s-a utilizat Anexa nr.10 la indicațiile metodologice privind

determinarea valorii estimative a complexului patrimonial al întreprinderii

6

modificat prin Hotărîrea Guvernului nr.996 din 14.05.2002. În raportul de

expertiză s-a strecurat eroare privind r. HG la pct. 4, fiind corect nr. HG 596.

Potrivit răspunsului Agenției Relații Funciare și Cadastru din 05.04.2011

(vol. III, f.d. 132-133), raporturile: a) raport de evaluare nr.0274111, din

22.02.2010 executat de Camera de Comerț și Industrie (valorificat de 127 000

lei); b) raport de expertiză nr.1215, din 18.05.2010 executat de CNEJ

(valorificarea de 46 500 lei); c) raport de expertiză nr. 1768, din 12.07.2010

întocmit de CNEJ (valorificat de 44 900 lei), nu corespunde indicațiilor

metodologice privind determinarea valorii estimative, fiind aplicată doar metoda

de valorificare - metoda de cheltuieli, însă este recomandată folosirea metodei de

comparare. Totodată , la raporturile de expertiză este incorect aplicat coeficientul

-0,8, pe cînd urma să fie aplicat coeficientul 1.0 -1.2 . Se consideră mai mult

aplicabil raportul de valoare întocmit de Camera de Comerț și Industrie, valoarea

minimă al imobilului poate fi estimată cel puțin 99 498 lei.

Astfel, conform concluziei de evaluare întocmită de Centrul Expertize

Independente SRL „CEXIN", valoarea de piață al apartamentului nr. 10, str.

Novaia 30, mun. Comrat, pentru perioada de 16.11.2004 constituie 107 000 lei.

Instanța de apel a precizat că, potrivit procesului-verbal de imposibilitate de

a întocmi raport de expertiză nr. 1770 din 09.10.2013, s-a concluzionat că, de a

stabili prețul de piață a apartamentului nr. 10 din str. Novaia 30, mun. Comrat, nu

este posibil din cauza lipsei unei informații ample asupra obiectului cercetării.

Ulterior, prin raportul de expertiză judiciară nr. 814 din 25 mai 2015 (f.d. 342 -

346, Vol. III), s-a concluzionat că, în rapoartele de expertiză efectuate de către

experții CNEJ, și anume nr. 1215 din 18.05.2010 și nr. 1768 din 12.07.2010,

metoda de evaluare aplicată la evaluarea apartamentului nr. 10 din str. Novaia 30,

mun. Comrat, a fost utilizată în strictă conformitate cu legislația în vigoare în

domeniul evaluării bunurilor imobile.

Referitor la coeficienții aplicați la efectuarea expertizelor nominalizate,

experții nu se pot expune în prezent asupra corectitudinii aplicării acestora, din

considerentul că, din data întocmirii rapoartelor de expertiză și pînă în prezent s-

au produs schimbări în baza normativă, precum și din faptul că la momentul

actual experții nu dispun de sursele utilizate la efectuarea expertizelor

nominalizate privind coeficienții aplicați.

Reieșind din faptul că metoda aplicată la evaluarea imobilului în litigiu în

rapoartele de expertiză efectuate de către experții CNEJ, și anume: nr. 1215 din

18.05.2010 și nr. 1768 din 12.07.2010, sunt autentice, apartamentul nominalizat

nu poate fi supus evaluării.

Ținînd cont că în cauză au fost prezentate rapoarte de evaluare și expertize

7

de evaluare cu concluzii contradictorii, în conformitate cu prevederile art. art. 93,

101 Cod de procedură penală, privind admisibilitatea și aprecierea probelor,

instanța de apel a considerat corectă soluția primei instanțe de admitere ca probă

raportul de expertiză CNEJ nr. 1768 din 12.07.2010 prin care a fost stabilită

valoarea apartamentului nr. 10, str. Novaia 30, mun. Comrat pentru data de

16.11.2004, în mărime de 44 900 lei. Expertizele ulterioare de verificare a

corectitudinii acestei expertize nu au constatat încălcări la efectuarea expertizei

respective, astfel, nu sunt întemeiate argumentele apelului de inadmisibilitate a

acestei probe.

Afirmația apelantului că este admisibilă ca probă opinia Agenției Relații

Funciare și Cadastru a Republicii Moldova (nu poate fi mai mic de 99 498 lei),

care a pus la îndoială raporturile de expertiză efectuate de experții CNEJ, cît și

raportul de evaluare al Camerei de Comerț UTA Găgăuzia (care a stabilit valoarea

de 127 000 lei), a fost respinsă de instanța de apel ca fiind contradictorii contravin

raportului de expertiză ce a stabilit valoarea cu certitudine în mărime de 44 900

lei. Prin efectuarea in cauză a mai mult de 6 evaluări și expertize au fost verificate

toate argumentele acuzării de stat, cu respectarea drepturilor ambelor părți de a

prezenta probe, în conformitate cu prevederile art. 100, 101 Cod de procedură

penală.

Referitor la cererea privind încasarea cheltuielilor judiciare în beneficiul

Primăriei mun. Comrat și Procuraturii Generale, instanța de apel a menționat că

este neîntemeiată, deoarece cheltuielile pentru numirea expertizei nu sunt

cheltuieli judiciare prevăzute de alin.(2) art. 227 Cod de procedură penală, mai

mult Primăria mun. Comrat a renunțat la acțiunea civilă în cauza penală și prin

încheierea din 25.03.2010 cererea a fost admisă de instanța de judecată.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală

solicitînd casarea acesteia și remiterea cauzei la o nouă rejudecare în aceiași

instanță de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

În motivarea recursului indică că:

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor procurorului cu

privire la corectitudinea efectuării evaluării apartamentului făcută anterior la

16.09.2009 de SNC „Великов” și anexată la (Vol. I, f.d. 177-198), cu indicarea

costului de evaluare și costului de piață a apartamentului respectiv, sume de 320

946 lei și 231 081 lei;

- nu s-a dat răspuns la faptul că la efectuarea expertizei au fost folosiți

coeficienți cu datele greșite;

8

- concluziile expertizelor judiciare nr.1215 din 18.05.2010 și nr.1768

din 12.07.2010 nu pot fi admisibile, au fost făcute în baza unor date false, fapt

confirmat și prin documentul oficial al Agenției Relații Funciare și cadastru din

05.04.2011;

- conform raportului de expertiză nr.1215 din 18.05.2010, la calcularea

valorii apartamentului nr.10 din str. Novaia 30, din mun. Comrat, s-a folosit

coeficientul – C1-coeficientul unității teritorial-administrative care este egal cu

0,8;

- expertizele menționate nu pot fi autentice și valoarea apartamentului

indicat în concluziile expertizelor nu corespund realității din cauza modificării

coeficienților făcută de către expertul N. Gasnaș, deoarece expertul A. Gordînschi

a declarat că dînsul a efectuat expertiză cu expertul N. Gasnaș, datele și tabelele

nu le-a pregătit, dar rezultă că tabelele au fost pregătite de către expertul N.

Gasnaș, care le-a semnat și a aplicat ștampila. Deci, coeficientul care putea fi

aplicat la C1 trebuia să fie de 1,0, iar valoarea apartamentului trebuie să fie mult

mai mare, ce depășește suma de 50 000 lei prin simpla recalculare conform

schemelor prezentate de evaluatori și experți;

- instanțele de judecată au lăsat fără apreciere circumstanțele care

influențează la stabilirea pedepsei și la executarea sau neexecutarea acesteia de

către inculpați, iar faptul că anterior Deli Aliona a fost condamnată și instanța de

apel a precizat că dînsa se caracterizează pozitiv, este neîntemeiat;

- infracțiunea de depășirea atribuțiilor de serviciu și falsificarea de

documente cu cauzarea de daune, pe dosarul în cauză, cum s-a stabilit, în afară de

pericolul social sporit, afectează grav autoritatea și imaginea instituțiilor,

organizațiilor publice, iar pedeapsa stabilită inculpaților nu corespunde scopului

pedepsei penale prevăzute de art. 2 și art. 61 Cod penal.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

9

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar

va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească

definitivă.

Din textul recursului declarat de procuror rezultă că invocă drept temei art.

427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs precizează că recurentul referindu-se la pct. 6 din norma

menționată nu indică care anume eroare de la acest punct a fost comisă de către

instanța de apel la adoptarea soluției sale, mai mult ca atît, critică decizia recurată

pentru aprecierea incorectă a probelor.

De asemenea, în motivarea poziției sale, recurentul descrie o parte din

materialele cauzei, însă nu argumentează ilegalitatea hotărîrii instanței de apel din

punct de vedere al erorilor de drept ce ar fi fost comise la judecarea cauzei.

Instanța de recurs, analizînd textul deciziei atacate constată că, temeiurile

invocate de către recurent, prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, deoarece

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414, 417 alin.(8)

Cod de procedură penală și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

temeiurilor invocate în apel, aceasta cuprinzînd și motivele pe care se întemeiază

soluția. Potrivit textului deciziei recurate se constată că, instanța de apel a cercetat

toate probele prezentate în cauză și le-a apreciat din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora, care au primit o

apreciere la justa valoare, iar concluziile instanței sunt corecte și întemeiate.

De asemenea, Colegiul menționează că motivarea hotărîrii este un proces

de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atît timp cît sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față.

10

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 -

101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate,

le-a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, just a concluzionat că instanța de fond, analizînd probele

administrate corect a stabilit și a reținut vinovăția lui Deli Aliona în săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), 190 alin. (2) lit. b) Cod penal și a

recalificat acțiunile acesteia în baza art. art. 328 alin. (1) și 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, iar lui Tatar Artur în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal și a recalificat

acțiunile acestuia în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Totodată, la judecarea apelului instanța a verificat probele și înscrisurile

anexate la cauza penală și a celor suplimentar invocate, fapt confirmat prin

procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 247-248, Vol. III), iar careva

completări sau întrebări din partea părților nu au parvenit.

Tot aici, Colegiul reține că, instanța de apel pe parcursul judecării cauzei a

întreprins toate măsurile necesare pentru elucidarea dubiilor referitor la valoarea

apartamentului dispunînd efectuarea unui șir de expertize judiciare și în motivarea

soluției a făcut o analiză amplă și corectă la toate rapoartele de expertiză și asupra

concluziilor expertizelor judiciare care au un conținut contradictoriu.

De asemenea, instanța de recurs reține că conform raportului de expertiză

nr. 814 din 25.05.2015, s-a concluzionat că metoda de evaluare aplicată la

evaluarea apartamentului nr. 10 din str. Novaia 30, mun. Comrat, în rapoartele de

expertiză nr. 1215 din 18.05.2010 și nr. 1768 din 12.07.2010, a fost utilizată în

strictă conformitate cu legislația în vigoare în domeniul evaluării bunurilor

imobile și reieșind din faptul că metodele de evaluare sunt autentice, apartamentul

aflat în litigiu nu poate fi supus evaluării (f.d. 342-346, Vol. III). Prin urmare,

Colegiul remarcă că instanța de apel corect a ajuns la concluzia instanței de fond

și a luat în considerație la adoptarea deciziei sale raportul de expertiză nr. 1768

din 12.07.2010, prin care s-a concluzionat că valoarea apartamentului în litigiu, la

16.11.2004 constituie 44 900 lei (f.d. 88-92, Vol. III), la care este atașată și anexa

nr. 1 și nr. 2, care prevede coeficienții conjuncturii cererii.

Referitor la coeficienții aplicați la efectuarea expertizelor nominalizate,

experții nu s-au putut expune prin raportul de expertiză nr. 814 din 25.05.2015

asupra corectitudinii aplicării acestora, deoarece din data întocmirii rapoartelor de

expertiză și pînă în prezent s-au produs schimbări în baza normativă, precum și

11

din faptul că la momentul actual experții nu dispun de sursele utilizate la

efectuarea expertizelor nominalizate privind coeficienții aplicați.

Așa dar, instanța de apel corect a conchis că prima instanță întemeiat a

stabilit situația de fapt și de drept și legal a recalificat acțiunile inculpaților.

Totodată, argumentele recurentului precum că instanța de apel incorect și

unilateral a apreciat probele administrate în cauză, nu pot fi reținute ca temei de

admitere a acestui recurs.

Colegiul penal constată că, instanța de apel s-a expus asupra tuturor

probelor, elucidînd faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, cercetînd amănunțit aspectele învinuirii înaintate și a apreciat fiecare

probă, iar în concluziile sale a motivat admiterea unor probe și respingerea altora,

conform art. 394 Cod de procedură penală. Astfel, din cuprinsul hotărîrii atacate

se constată că, probele indicate de procuror au fost analizate și asupra acestora

instanța de apel s-a expus întemeiat prin argumente fundamentate în fapt și în

drept.

Din aceste considerente, Colegiul menține concluzia instanței de apel, iar

careva eroare prevăzută în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu a

fost admisă, argumentele recurentului fiind lipsite de suport probatoriu de drept,

fiind considerate declarative.

Cu referire la cele invocate de procuror în sensul prevederilor art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală care stipulează că hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond și de apel în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul penal respinge acest argument, ca fiind neîntemeiat,

din următoarele considerente:

Din actele cauzei, se constată că procurorul prin cererea de apel declarată a

contestat recalificarea acțiunilor inculpaților, pe motiv că a fost incorectă

evaluarea apartamentului aflat în litigiu, adică a obiectului infracțiunii și fără a-și

exprima dezacordul asupra pedepsei aplicate lui Deli Aliona și Tatar Artur, însă

conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin.

(1) pot fi invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a

avut loc în instanța de apel.

Cu toate astea, Colegiul penal statuează că, în cazul săvîrșirii unei

infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această

infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

12

În acest caz, instanța de recurs constată că recurentul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, însă hotărîrea instanței de apel, totuși

este criticată în partea stabilirii pedepsei, care se consideră a fi una prea blîndă

reieșind din modalitatea în care au acționat Deli Aliona și Tatar Artur.

În această ordine de idei, Colegiul penal referindu-se la alegațiile

recurentului amintește că pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o

măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea

acestuia, cît și a altor persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe

lîngă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește

comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încît inculpații să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Prin urmare, Colegiul penal specifică că, în conformitate cu principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a acesteia, art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată

stabilește pedeapsa luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolelor în baza

cărora au fost condamnați inculpații. De altfel, individualizarea pedepsei constă

din obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete stabilite lui Deli

Aliona și Tatar Artur, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal menționează că, pedeapsa se consideră echitabilă

cînd aceasta va impune inculpaților lipsuri și restricții ale drepturilor lor

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru

restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și

întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

Față de cele ce preced, Colegiul penal consideră că temei pentru aplicarea

unei pedepse mai aspre în privința lui Deli Aliona și Tatar Artur nu se constată,

iar pedeapsa, astfel cum a fost stabilită de către instanța de fond și menținută de

13

către instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului

prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a

inculpaților, precum și de prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

acestora, cît și a altor persoane.

În consecință, Colegiul penal statuează că modalitatea de executare aleasă

și cuantumul pedepsei aplicate inculpaților, este în acord cu principiul

proporționalității avînd în vedere fapta comisă și urmările produse.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis

eroarea de drept prevăzută în pct. 10) a alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală la care se face referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa stabilită inculpaților a fost aplicată în

limitele legii.

Referitor la eroarea invocată prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, prin care hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd

faptei săvîrșie i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal respinge și

acest argument, deoarece instanța de fond corect a încadrat acțiunile lui Deli

Aliona în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (5), 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal și a recalificat acțiunile acesteia de la art. 328 alin. (3) lit. d) în baza

art. 328 alin. (1) și de la art. 361 alin. (2) lit. b), d) la art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, iar acțiunile lui Tatar Artur în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal și a

recalificat acțiunile acestuia de la art. 361 alin. (2) lit. b), d) în baza art. 361 alin.

(2) lit. b) Cod penal.

La examinarea recursului instanța urmează să țină seama de fapta săvîrșită

și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de fond iar ulterior menținută de

instanța de apel, și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, iar

dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Din textul deciziei recurate se constată că instanța de apel a cercetat toate

probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și utilității acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpaților

Deli Aliona și Tatar Artur de săvîrșirea infracțiunilor în baza cărora au fost

condamnați de către instanța de fond, soluție menținută și de către instanța de

apel. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul

hotărîrii recurate și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe,

instanța de recurs nu a reținut.

Totodată, nu sunt relevante cauzei afirmațiile procurorului precum că

probelor acuzării li s-au dat o apreciere eronată și în concluzie au dus la o

14

încadrare juridică greșită. Din materialele cauzei și anume procesele verbale ale

ședințelor de judecată, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul rezultă că

conținutul lor este expus clar, coerent și coincide întocmai cu cele relatate de

părți, iar în ansamblu au primit o apreciere obiectivă.

Astfel, eroarea gravă de fapt nu este prezentă în cauza dată și se respinge de

către instanța de recurs.

Instanța de recurs apreciază drept corectă stabilirea situației de fapt de către

instanța de fond și just menținută de instanța de apel, precum și calificarea

infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, adică calificarea juridică corespunde

semnelor faptelor prejudiciabile săvîrșite de aceștia și semnele componenței

infracțiunilor prevăzute în art. art. 42 alin. (5), 190 alin. (2) lit. b), 328 alin. (1),

art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Prin urmare, instanța de recurs susține soluția instanței de apel de

menținere a sentinței prin care legal au fost recalificate acțiunile inculpaților în

baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece reieșind din valoarea bunului

care este obiectul infracțiunii și care constituie 44 900 lei, nu constituie proporții

deosebit de mari și nu este temei de încadrare în baza alin. (5) art. 190 Cod penal,

așa precum a solicitat procurorul. Totodată, luînd în considerație că Deli Aliona a

contribuit la săvîrșirea infracțiunii în calitate de complice, acțiunile acesteia au

fost calificate în baza art. 42 alin. (5), 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe cînd

acțiunilor lui Tatar Artur nu li s-au atribuit norma menționată, deoarece

neindicarea art. 42 Cod penal, care ar defini calitatea participației lui Tatar Artur

la comiterea infracțiunii de escrocherie nu afectează soluția, or, atît în învinuire

cît și din materialele cauzei rezultă că dînsul a acționat ca autor la comiterea

infracțiunii.

În context, comportamentul autorului trebuie calificat doar potrivit normei

concrete ce sancționează fapta prejudiciabilă comisă, fără a fi necesară trimiterea

către norma alin. (2) art. 42 Cod penal. Invocarea suplimentară a normei de la

alin.(2) art.42 Cod penal nu ar face completă calificarea, ci din contra mai

anevoioasă, or este clar de la sine că, la adoptarea normei din Partea Specială a

Codului penal, legiuitorul descrie comportamentul autorului.

În continuare, Colegiul menționează că suma de 44 900 lei prin care a fost

evaluat apartamentul nr. 10, str. Novaia 30, mun. Comrat nu constituie ca daune

în proporții mari temei ce ar duce la încadrarea acțiunilor inculpaților în baza lit.

d) alin. (2) art. 361 Cod penal. De aici reiese că instanța de fond just a recalificat

acțiunile lui Deli Aliona și Tatar Artur în baza lit. b) alin. (2) art. 361 Cod penal și

în legătură cu expirarea termenului de prescripție, conform art. 60 Cod penal,

procesul penal a fost încetat.

15

Referitor la încadrarea acțiunilor lui Deli Aliona în baza art. 328 alin. (1)

Cod penal Colegiul statuează că calificarea a fost înfăptuită corect, deoarece

inculpata activînd în calitate de consultant la Direcția pentru privatizare și

administrarea proprietății de stat UTA Găgăuzia, avea calitatea de funcționar

public și nu persoană cu funcție de demnitate publică, calitate prevăzută în alin.

(3) art. 328 Cod penal.

Totodată, art. 123 alin. (2) Cod penal stipulează noțiunea de persoană

publică și instanța precizează că anume calitatea specială a subiectului prevăzut la

art. 328 Cod penal, este ceea ce deosebește infracțiunea prevăzută la lit. b) alin.

(3) art. 328 Cod penal de infracțiunea specificată la alin. (1) art. 328 Cod penal.

Luînd în considerație faptul că sancțiunea art. 328 alin. (1) Cod penal

prevede pînă la 3 ani închisoare și conform art. 16 alin. (3) Cod penal, se

încadrează în categoria infracțiunilor mai puțin grave pentru care persoana se

liberează de răspundere penală dacă de la săvîrșirea infracțiunii au expirat 5 ani și

reieșind din faptul că infracțiunea a fost comisă în anul 2004, instanța de fond

corect a ajuns la concluzia de încetare a procesului penal pe acest capăt de

acuzare, soluție menținută și de instanța de apel.

În urma celor menționate, Colegiul reține că decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind motivată. Mai

mult ca atît, instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de

apelant, a apreciat just probatoriul administrat, specificînd motivele pe care și-a

întemeiat soluția adoptată, iar criticele din recursul declarat de partea acuzării în

acest aspect sunt neîntemeiate.

Criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea

cauzei penale în instanța de fond și de apel și, cărora instanțele de judecată

ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd

hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală temeiuri de casare a hotărîrilor atacate, nu s-au stabilit.

În acest context, Colegiul conchide că temeiurile pentru recursul ordinar

declarat de recurent, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de

procedură penală nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs și din aceste

considerente este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

16

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul de nivelul

Procuraturii Curții de Apel Chișinău, Dumitru Calendari împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iulie 2015, în cauză penală în

privința inculpaților Deli Aliona și Tatar Artur, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 29 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

17