1ra-111/2015 — Art. 238 al. 1 CP

Instanța de fond de la 09.01.2014 pînă la 19.06.2014;

Instanța de apel de la 17.07.2014 pînă la 01.10.2014;

Instanța de recurs de la 11.12.2014 pînă la 28.01.2015. Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost legal executată. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 19 iunie 2014, Rogozin Agripina a fost condamnată în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la pedeapsa cu amendă în mărime de 300 (trei sute) unități convenționale, ceea ce constituie 6 000 (șase mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de secretar al consiliului local pe un termen de 2 (doi) ani. 2. Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, inculpata Rogozin Agripina activînd în calitate de secretar al Consiliului local Pervomaiscoe, raionul Hîncești, fiind numită prin Decizia Consiliului local Pervomaiscoe nr. 01/7 din 09.02.2012 „Cu privire la desemnarea persoanei responsabile de atribuțiile serviciilor de stare civilă” în funcție de persoană responsabilă de atribuțiile de stare civilă în primăria s. Pervomaiscoe, r-nul Hîncești, fiind o persoană publică, avînd în virtutea acestei funcții permanent drepturi și obligații în conformitate cu obligațiile funcționale prevăzute de art. 36 alin. (1), lit. k) al Legii nr. 436-XVI din 28.12.2006 „privind administrația publică locală”, exercitînd atribuțiile funcționarului de stare civilă cu care a fost abilitată conform prevederilor art. 16 alin. (3) al Legii nr. 100- XV din 26.04.2001 „cu privire la actele de stare civilă” și-a depășit atribuțiile de serviciu în următoarele circumstanțe: Bîrsa Ludmila s-a adresat către secretarul Consiliului local Pervomaiscoe, Rogozin Agripina, cu rugămintea de a înregistra căsătoria fiului său, Bîrsă Andrei și Curmei Vera, la ce Rogozin Agripina la data de 19 octombrie 2012, în mod ilegal a efectuat o înscriere în Registrul de evidență a 1 declarațiilor de căsătorie din numele lui Bîrsa Andrei și Curmei Vera, fără a avea acordul manifestat prin declarația scrisă a acestora în conformitate cu prevederile art. 10 a Codului Familiei și a prevederilor art. 31. art. 33 alin. (1) al Legii cu privire la actele de stare civilă, în care este stipulat că „căsătoria se înregistrează în temeiul declarației comune a viitorilor soți”, și respectiv, „declarația de căsătorie, în forma scrisă, se depune personal de către viitorii soți la organul de stare civilă”, ultimii fiind la acel moment peste hotarele Republicii Moldova. Prin urmare, la data de 21 noiembrie 2012, Rogozin Agripina a perfectat și a semnat actul de căsătorie nr. 6, care conținea date de identitate ale lui Bîrsa Andrei și Curmei Vera, pe care ulterior a încercat să-1 legalizeze prin aplicarea ștampilei Primăriei Pervomaiscoe, raionul Hîncești. 3. Împotriva sentinței, avocatul I. Istrati în numele inculpatei A. Rogozin a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri, de achitare pe motivul lipsei în acțiunile lui A. Rogozin a elementelor infracțiunii. În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte: - în acțiunile inculpatei nu se conțin elementele unei infracțiuni, lipsind obiectul, latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii imputate; - acțiunile inculpatei nu s-au finalizat cu perfectarea și eliberarea unor acte oficiale, ce ar oferi drepturi și obligații pentru beneficiari. Se constată că, a fost o acțiune premergătoare eliberării actelor oficiale, acestea, în final, fiind eliberate în conformitate cu legislația în vigoare. Din aceste considerente, nu se constată în acțiunile inculpatei comiterea de daune considerabile;

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apărătorul I. Istrati în numele inculpatei A. Rogozin, cu menținerea sentinței. Verificînd legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma argumentelor invocate de apelant, instanța de apel a reținut în acțiunile inculpatei A. Rogozin elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, menționînd următoarele aspecte. Obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, îl constituie relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu a organelor administrației publice, organelor de drept și a altor organe de stat. În acest sens instanța de apel reține, că acțiunile inculpatei A. Rogozin sînt de natură să afecteze legalitatea activității organelor administrației publice locale, în speță, a Consiliului local Pervomaiscoe, raionul Hîncești, prin depășirea drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege. Latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin acțiunile sau inacțiunile făptuitorului care întrebuințează expresii jignitoare față de o persoană, insulta, calomnia, actele de violență împotriva persoanei, alte acțiuni care depășesc vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă acestea au cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice. O condiție obligatorie de răspundere penală pentru excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu constă în faptul că trebuie să existe legătura directă între acțiunile făptuitorului, ca persoană cu funcții de răspundere, competențele ei, date prin lege sau printr-un act subordonat legii, și urmările survenite. 2 Instanța de apel a constatat că, în speță, latura obiectivă a infracțiunii s-a manifestat prin acțiunea prejudiciabilă a inculpatei A. Rogozin exprimată prin depășirea vădită a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege. Astfel, s-a reținut că, inculpata A. Rogozin fiind investită cu obligațiuni funcționale prevăzute de art. 36 alin. (1), lit. k) din Legea nr. 436-XVI din 28.12.2006, privind administrația publică locală și de art. 16 alin. (3) din Legea nr. 100-XV din 26.04.2001, cu privire la actele de stare civilă și-a depășit limitele atribuțiilor de serviciu exprimată prin efectuarea unei înscrieri ilegale în Registrul de evidență a declarațiilor de căsătorie din numele fui A. Bîrsă și V. Curmei, fără a avea acordul manifestat prin declarația scrisă a acestora în conformitate cu art. 10 din Codul Familiei și art. 31, 33 alin. (1) din Legea cu privire la actele de stare civilă. Ca urmare, inculpata A. Rogozin a perfectat și semnat actul de căsătorie nr. 6 care conținea date de identitate ale lui A. Bîrsă și V. Curmei, pe care ulterior a încercat să- 1 legalizeze prin aplicarea ștampilei Primăriei Pervomaiscoe, raionul Hîncești. În acest sens, instanța de apel a reținut că, declarația de căsătorie a fost completată la data de 12 noiembrie 2012 de către cet. A. Bîrsă și V. Curmei și înregistrată de către organul de stare civilă - primăria Pervomaiscoe cu nr. 6 la 03 decembrie 2012. Potrivit Registrului de evidentă a declarațiilor de căsătorie, cereri de paternitate, cereri de mame solitare, pentru anul 2012 s-a constatat că, poziția cu nr. 6 apare repetat. În dreptul poziției în cauză executate inițial, s-a efectuat înscrierea cu data depunerii declarațiilor de 19 octombrie 2012; la rubrica „numel și prenumele” fiind indicați A. Bîrsă și V. Curmei; nr. „6” al actului și la rubrica „nr. adeverinței” - mențiunea CS-V 1119687. Înscrierea în cauză este tăiată în întregime prin executarea unei linii orizontale, iar sub aceasta apare mențiunea; „înscrierea cu nr. 6 este eronată și rectificată funcționarul OSC/ semnătura/ A. Rogozin/”. În drept cu poziția nr. 6 introdusă repetat, există mențiunea; data depunerii declarației: 12 noiembrie 2012 /A. Bîrsă, V. Curmei/ nr. 6 al actului, fără să se indice un număr al certificatului de căsătorie. Prin extrasul din baza de date al sistemului informațional automatizat privind traversarea frontierei de stat a RM, la punctele de trecere controlate de autoritățile oficiale, se atestă că, în perioada 01.01.2012-31.12.2012, Bîrsă Andrei are ieșirea din țară la data de 25.04.2012, după care intrarea în țară la data de 12.11.2012, Curmei Vera, are unica intrarea în țară pe perioada anului 2012 prin PCTF Leușeni la 12.11.2012. Cu referire la argumentul apelantului ce ține de „cauzarea daunelor în proporții considerabile intereselor publice”. Instanța de apel a reținut concluzia instanței de fond potrivit căreia, acestea se exprimă prin știrbirea imaginii și subminarea autorității organului public reprezentat de către inculpata A. Rogozin. Instanța de apel a reținut că, interesele generale ale societății, încălcarea drepturilor constituționale ale cetățenilor, crearea obstacolelor sau tulburărilor în activitatea organelor puterii și a altor instituții publice, încălcarea ordinii de drept, tăinuirea infracțiunilor săvîrșite etc. sunt considerate obiective asupra cărora se orientează acțiunile de cauzare de daune în proporții considerabile intereselor publice. Pe de altă parte, instanța de apel nu a reținut poziția apărării privind aplicarea art. 313 Cod Contravențional care prevede săvîrșirea unei acțiuni care depășește în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege și care contravine 3 intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, or, art. 82 din Legea privind actele de stare civilă stabilește expres faptele care constituie contravenții la regimul actelor de stare civilă, iar acțiunile inculpatei A. Rogozin nu își găsesc reflectare în temeiurile art. 82 din Legea privind actele de stare civilă, instanța de fond corect reținînd prezența elementelor constitutive ale componentei de infracțiune prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal. Ca subiect în cazul depășirii atribuțiilor de serviciu poate fi doar o persoană cu funcții de răspundere, în speță se reține că, inculpata A. Rogozin deținea funcția de secretar al consiliului local, fiind persoană responsabilă de atribuțiile serviciilor de stare civilă în cadrul Primăriei Pervomaiscoe, raionul Hîncești. Latura subiectivă a infracțiunii se realizează prin intenție directă sau indirectă. Instanța de apel a reținut că, inculpata A. Rogozin la momentul comiterii faptelor prejudiciabile și-a dat seama că acestea sunt de natură să atingă interesul public și de a crea o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității autorităților publice locale. Argumentele avocatului invocate cu privire la faptul că, acțiunile inculpatei nu s-au finalizat cu perfectarea și eliberarea unor acte oficiale, ce ar oferi drepturi și obligați pentru beneficiar, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate, or, în speță, actul oficial nu constituie obiect material al infracțiunii, în acțiunile inculpatei A. Rogozin fiind reținute acțiunile de depășire în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege. Instanța de apel a relevat, că temeiurile apelurilor inculpatului și apărătorului său nu și-au găsit confirmare, iar argumentele invocate contravin stării de fapt și de drept stabilite pe dosar.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanței de fond și apel, avocatul I. Istarti, în numele inculpatei A. Rogozin, a atacat cu recurs ordinar și făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința lui A. Rogozin, pe motiv că, instanțele de fond au admis o eroare gravă de fapt; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; instanțele de fond au interpretat eronat probele; actul efectuat de inculpată nu are nici o valoare; nu a cauzat careva daune în proporții considerabile. 5.1. Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care consideră că în privința recursului urmează să fie dispusă inadmisibilitatea acestuia din motiv că se critică modalitatea de apreciere a probelor, iar aceasta nu constituie temei de declarare a recursului.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, luînd în considerație și poziția procurorului expusă în referință, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd inadmisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 4 Conform art. 424 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Din conținutul recursului declarat de către avocatul I. Istrati, rezultă că acesta critică decizia instanței de apel sub aspectul temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală – soluțiile instanței de fond și a celei de apel conțin concluzii, ce nu au suport probant și legal, se atestă o interpretare eronată a legislației, admițîndu-se o eroare gravă de fapt, cît și nu au fost stabilite elementele infracțiunii. Însă, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct.8) Cod procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, in caz, la respingerea apelului declarat de apărătorul I. Istrati în interesele inculpatei A. Rogozin, cu menținerea sentinței judecătoriei Hîncești din 19 iunie 2014, prin care A. Rogozin a fost recunoscută vinovată și condamnată de săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 328 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă în mărime de 300 u.c. Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată. Astfel, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv, făcînd o apreciere probelor, just a încadrat acțiunile lui A. Rogozin în baza art. 328 alin. (1) Cod penal – săvîrșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice. Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute în condițiile legii. Instanța de recurs, în special menționează, că argumentele recurentului, precum că instanța de apel greșit a ajuns la concluzia că în acțiunile inculpatei se conțin elemente infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal sunt declarative și nefondate, ori, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, cît ale apărării atît și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui A. Rogozin privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, să fie întemeiată și legală. Dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de apel, nu neapărat înseamnă că soluția conține careva erori de drept. Motivele aduse de către recurent, precum că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs, în art. 427 Cod de procedură penală. O nouă reapreciere a probelor în modul propus de recurent nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în procedura de recurs ordinar se verifică numai chestiunile de drept. Criticele recurentului privind lipsa componenței infracțiunii în acțiunile inculpatei au fost examinate în instanța de apel, iar argumentele respingerii pe larg expuse în 5 pct. 4 al deciziei, pe care instanța de recurs le consideră întemeiate și care nu necesită o nouă examinare. Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării hotărîrii pronunțate de către instanța de apel în cauza lui A. Rogozin. Față de considerentele expuse supra, Colegiul penal constată că la judecarea cauzei în procedura de apel, instanța s-a expus clar asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar soluția instanțelor de fond se bazează pe cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată, prin urmare, decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nefiind comise careva erori. Astfel, decizia instanței de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de pct. pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, motiv pentru care recursul avocatului I. Istarti în numele inculpatei A. Rogozin este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Ion Istarti în numele inculpatei Rogozin Agripina, împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 19 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014, în cauza penală în privința lui Rogozin Agripina Casian, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicat integral la 25 februarie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 6