1ra-1203/15 — art. 264/1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Cantemir din 24 decembrie 2014, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Ivan Negru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore. În baza art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, i-a fost adăugat total partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Cantemir din 28.02.2014, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 2 ani 2 luni 20 zile închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii, a fost suspendată condiționat pe un termen de probă 3 ani.

În fapt, prima instanță a constatat, că Ivan Negru, la 13 august 2014, aproximativ la ora 0325, fără deținerea permisului de conducere a mijlocului de transport, deplasîndu-se la volanul automobilului model „Audi Coupe” cu n/î CT AL 264, prin s. Cania, r-nul Cantemir, a fost stopat de către echipajul poliției Batalionului de Patrulare SUD, pentru verificare. Fiind supus testării alcoolscopice cu aparatul „Drager”, a fost stabilit, că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era de 1.16 mg/l, ceea ce conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, corespunde stării de ebrietate alcoolice cu grad avansat. Tot Ivan Negru, la 05 septembrie 2014, aproximativ la ora 2154, fără deținerea permisului de conducere a mijlocului de transport, deplasîndu-se la volanul automobilului model „Audi Coupe” cu n/î CT AL 264, pe traseul R-37, km. 60, s. Cociulia, r-nul Cantemir, fiind stopat de către echipajul poliției Batalionului de Patrulare SUD, pentru verificare, fiind supus testării alcoolscopice cu aparatul „Drager” a fost stabilit, că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era de 0.77 mg/l, ceea ce conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, corespunde stării de ebrietate alcoolice cu grad avansat.

Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul I. Negru să fie condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 8 luni închisoare, iar în baza art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, să-i fie adăugat parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Cantemir din 28.02.2014, cu stabilirea pedepsei definitive de 2 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Apelantul a invocat, că pedeapsa stabilită de prima instanță este prea blîndă, fiind ignorate prevederile art. 61 Cod penal. În acest sens, apelantul a menționat, că prima instanță la capitolul individualizării pedepsei, nu a luat în considerație materialele prezentate de către procuror și anume: antecedentele penale ale inculpatului care anterior prin sentința Judecătoriei Cantemir din 28.02.2014, a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar prin sentința Judecătoriei Cantemir din 24.12.2014, procesul penal intentat în privința lui I. Negru în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților. Prin urmare, în viziunea apelantului, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea prevederile art. 90 Cod penal, este irațională.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 05 mai 2015, apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința în latura stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre prin care, Ivan Negru a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6 luni închisoare, iar în baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, i-a fost adăugat parțial, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Cantemir din 28.02.2014, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 2 ani 1 lună închisoare, fără amendă, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că prima instanță la compartimentul individualizării pedepsei a ignorat prevederile art. 61 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, stabilindu-i pedeapsa penală care nu este în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal. Instanța de apel a stabilit, că din materialele cauzei rezultă că inculpatul I. Negru nu este la prima abatere, ultimul fiind de două ori tras la răspundere penală, antecedentele penale fiind stinse, și anume prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 12.02.2014, fiind condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 240 ore; prin sentința Judecătoriei Cantemir din 28.02.2014, fiind condamnat în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani; prin sentința Judecătoriei Cantemir din 24.12.2014, procesul penal fiind încetat în legătură cu împăcarea părților, însă inculpatul concluziile necesare 2 nu le-a făcut, fiind predispus spre săvîrșirea unei noi infracțiuni, adică reprezintă pericol pentru societate. În speță, instanța de apel a reținut doar circumstanța atenuantă prezența în familia inculpatului a copilului minor. Astfel, instanța de apel a stabilit, că inculpatul I. Negru nu întrunește condițiile necesare pentru dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite, și ținînd cont de gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, avînd în vedere că cauza a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de apel a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului Ivan Negru este absolut necesară în condițiile izolării acestuia de societate, fiind aplicată în privința ultimului pedeapsa închisorii fără suspendarea executării acesteia, prin ce va fi realizat scopul principal al pedepsei penale, prevăzut la art. 61 Cod penal.

Avocatul Gheorghe Josu în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitînd casarea acesteia cu menținerea sentinței fără modificări. Recurentul a specificat că concluzia instanței de apel prin care se susține, că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului, nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, este greșită. În opinia recurentului, prima instanță corect l-a condamnat pe I. Negru pentru o infracțiune ușoară, luînd în considerație gravitatea infracțiunii, circumstanțele atenuante (recunoașterea vinovăției, căința sinceră), personalitatea inculpatului (inculpatul necătînd la antecedentele penale nu a executat pedeapsa în locuri de detenție), prezența în familia inculpatului a 2 copii minori. La fel recurentul a specificat, că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia de societate.

Asupra recursului ordinar declarat de apărare, procurorul a depus referință, solicitînd respingerea acestuia, deoarece circumstanțele cauzei denotă faptul, că instanța de apel adoptînd această hotărîre și-a argumentat suficient soluția, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. 3 Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul avocatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, denotă că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. art. 61, 75, 85 Cod penal, precum și de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii. În acest context, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la compartimentul individualizării pedepsei, corect a ținut cont de faptul că inculpatul anterior a fost condamnat, antecedentele penale fiind stinse, precum și de faptul că are la întreținere un copil minor, și avînd în vedere circumstanțele date, corect a concluzionat, că inculpatul I. Negru nu întrunește condițiile necesare pentru dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite în temeiul art. 90 Cod penal. Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanțele art. art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din 4 cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. Pe lîngă aceasta, concluziile instanței de apel coroborează și cu faptul că în descriptivul sentinței lipsește motivarea instanței privind aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal, raportată la prescripțiile de drept conținute în dispoziția acestei norme. Circumstanțele enunțate denotă că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Gheorghe Josu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 05 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe Negru Ivan Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 5