1ra-1212/2016 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-1212/2016 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1212/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de avocații

Marian Ion și Hîncu Sergiu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, în cauza penală în privința

lui

Canuda Vasile Ion, născut la 04 iunie 1960,

originar și domiciliat or. Nisporeni, str. I. Creangă,

59.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.06.2015 – 16.12.2015;

Instanța de apel: 14.01.2016 – 09.03.2016;

Instanța de recurs: 17.05.2016 – 28.09.2016.

A C O N S T A T A T:

probelor administrate în faza de urmărire penală, Canuda Vasile a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare,

cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

19 decembrie 2014, aproximativ la ora 09:45, fiind la volanul automobilului model

„Mercedes Benz 614 CDI”, n/î NS AR 217, care circula pe ruta Chișinău - Nisporeni, în

timpul deplasării nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut cont de totalitatea

factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalităților de conducere a

vehiculului, ignorând prevederile pct. 45 al Regulamentului circulației rutiere,

deplasându-se pe str. Tighina, mun. Chișinău și efectuând manevra de virare la dreapta

pe str. Mitropolit Varlaam, a tamponat pietonul Cioban Maria, traversând cu roata din

față-dreapta peste piciorul stâng al acesteia.

În rezultatul accidentului rutier, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

365/D din 13 februarie 2015, pietonului Cioban Maria i-au fost cauzate vătămări

corporale grave.

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii art. 264

1

alin. (3) lit. a) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 3 (trei) ani,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 (unu) an, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului, a invocat că prima instanță a dat o apreciere corectă probelor

însă pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport cu relațiile sociale periclitate

prin săvârșirea infracțiunii. De asemenea, apelantul a invocat că prima instanță nu a ținut

cont de prevederile art. 61 Cod penal.

a fost admisă cererea de apel, casată sentința în latura stabilirii pedepsei și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: lui Canuda Vasile,

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, 3 (trei) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 (unu) an.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 1 (unu) an.

4.1. Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a menționat, că

prima instanță a aplicat eronat prevederile art. 79 Cod penal, or circumstanțele la care

s-a făcut trimitere în sentință reprezintă împrejurări obișnuite, care sunt prezente și

caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi atribuite la categoria celor excepționale.

Cu referire la prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a specificat,

că prima instanță urma să țină cont de faptul că, inculpatul Canuda Vasile, deși nu are

antecedente penale, a săvârșit o infracțiune gravă, în rezultatul căreia părții vătămate

Cioban Maria i-au fost cauzate vătămări corporale grave.

Mai mult, inculpatul activa în calitate de șofer al unui mijloc de transport în comun,

circumstanțe care repetat denotă că, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 79 Cod

penal, respectiv prima instanță incorect a luat în considerație la stabilirea pedepsei că

inculpatul are la întreținere un copil minor, dar și faptul că, în virtutea muncii pe care o

îndeplinește are necesitatea de a conduce automobilul.

Prin urmare, reținând că inculpatul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, care potrivit prevederilor

art. 16 alin. (3) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, ținând cont de

prescripțiile art. 61 alin. (2) Cod penal, de faptul că la materialele cauzei nu există probe

care ar atesta că, o pedeapsă neprivativă de libertate nu ar duce la corectarea inculpatului,

că în speță nu sunt temeiuri de aplicare a dispozițiilor art. 79 Cod penal, acordând

eficiență deplină prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel

a stabilit inculpatului Canuda Vasile, pedeapsa închisorii pe termen de 3 ani, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 1 an.

Totodată, ținând cont de aspectele că inculpatul și-a recunoscut vina în săvârșirea

infracțiunii incriminate, că anterior nu a fost condamnat și a solicitat examinarea pricinii

în procedura simplificată, a recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate, instanța

de apel a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii pentru perioada de probațiune

de 1 an.

pentru declararea recursului din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, a contestat decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia și menținerea

sentinței, care în opinia lui este temeinică și legală.

2

Consideră recurentul, că prima instanță la individualizarea pedepsei penale, corect

a luat în considerație că inculpatul a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, astfel beneficiind de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă, de personalitatea inculpatului, care a recunoscut vinovăția, se

căiește sincer în cele săvârșite, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, nu prezintă

pericol social, a restituit prejudiciul material, nu are antecedente penale, se caracterizează

pozitiv la locul de muncă, este angajat în câmpul muncii, a săvârșit o infracțiune gravă

din imprudență.

Drept circumstanțe atenuante, corect au fost reținute recunoașterea vinovăției și

căința sinceră, repararea prejudiciului cauzat părții vătămate în sumă de 17000 lei,

prezența la întreținerea inculpatului a unui copil minor.

Astfel, susține recurentul că pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea art. 79 Cod

penal, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, deoarece inculpatul

activează în calitate de șofer, aceasta fiind unica sursă de existență pentru întreținerea

copilului minor, precum și concluzia că reeducarea inculpatului Canuda Vasile va fi

posibilă și fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-i o pedeapsă cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, este absolut legală și întemeiată.

5.1. Avocatul Hîncu Sergiu în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și menținerea sentinței ca fiind legală și întemeiată.

În motivarea recursului, a menționat că inculpatul Canuda Vasile a săvârșit o

infracțiune din imprudență și de la faza incipientă a urmăririi penale a recunoscut vina și

a conștientizat fapta săvârșită, solicitând examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală.

Totodată, inculpatul a reparat integral prejudiciul cauzat părții vătămate

Cioban Maria, care nu are pretenții materiale și morale față de Canuda Vasile, inculpatul

anterior nu a fost atras la răspundere penală, la locul de trai și de muncă se caracterizează

pozitiv, activează în calitate de șofer în transportul de pasageri mai mult de 20 ani, nefiind

implicat în accidente rutiere.

Evidențiază, că instanța de apel nu a luat în considerație că locul săvârșirii

accidentului rutier este în regiunea Gării auto și a Pieței centrale din mun. Chișinău, unde

deși conducătorii auto au atenție sporită asupra traficului, pietonii dau dovadă de

incorectitudine în traversarea carosabilului, această zonă fiind aglomerată din punct de

vedere a traficului rutier și a traficului de pietoni în perioada sărbătorilor de iarnă, iar

vânzătorii de mărfuri din care face parte și partea vătămată Cioban Maria se îmbulzesc

asupra autocarelor și microbuzelor pentru a-și vinde marfa.

Susține, că prima instanță corect a dat apreciere probelor administrate și examinate,

a ținut cont de persoana făptuitorului în timpul și după săvârșirea infracțiunii, astfel

ajungând la concluzia că există toate circumstanțele pentru aplicarea prevederilor art. 79

Cod penal și la individualizarea pedepsei corect nu a fost aplicată pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, considerând că

își va atinge scopul asupra restabilirii echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea de săvârșirea noilor infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

respingerea acestora și menținerea deciziei contestate, din motiv că la adoptarea acesteia,

instanța de apel a respectat principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și criteriile

3

generale de individualizare a pedepsei penale, corect aplicând în privința inculpatului și

pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

materialele cauzei, ținând cont de argumentele expuse în referință, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Cu referire la speța examinată, Colegiul penal evidențiază, că deși în conținutul

recursului declarat de avocatul Marian Ion în numele inculpatului, nu a fost indicat

concret un temei din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar

avocatul Hîncu Sergiu în numele inculpatului, a invocat drept temei pentru declararea

recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, reieșind din argumentele invocate, instanța de recurs constată că

recurenții critică decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei, fiind

semnalat temeiul de casare prevăzut de pct. 10) al normei indicate, care statuează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Examinând argumentele formulate de avocații Marian Ion și Hîncu Sergiu în

numele inculpatului, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei acestora, din

următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică

a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice

o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv

la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

4

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor

persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

În conformitate cu art. 79 Cod penal, stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a

unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului corespunzător

din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite luând în considerare

personalitatea vinovatului, în cazul existenței circumstanțelor excepționale, legate de

scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările

în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului,

circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie

excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dizabilități severe și

accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră).

În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este obligată să

indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate excepționale și în

corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea

art. 79 Cod penal.

Cu referire la speța dedusă judecății, Colegiul penal conchide, că instanța de apel

corect a constatat că prima instanță neîntemeiat a luat în considerație la capitolul

individualizării pedepsei, „circumstanțele excepționale”, că inculpatul are la întreținere

un copil minor, și de specificul muncii acestuia în calitate de conducător auto,

concluzionând că aceasta este unica sursă de existență pentru întreținerea copilului minor,

or circumstanțele la care s-a făcut trimitere în sentință reprezintă împrejurări obișnuite,

care sunt prezente și caracterizează majoritatea cetățenilor.

Ținând cont de explicațiile din literatura de specialitate privind condițiile aplicării

circumstanțelor excepționale, dar și potrivit practicii unitare în domeniu, instanța de

recurs remarcă corectitudinea concluziei instanței de apel privind lipsa temeiurilor de

aplicare în speță a prevederilor art. 79 Cod penal.

Așadar, reieșind din faptul, că inculpatul Canuda Vasile a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, care prevede pedeapsa închisorii de la 3

la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de până la 4

ani, infracțiune care potrivit prevederilor art. 16 alin. (3) Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor grave, instanța de apel cu respectarea prescripțiilor statuate la

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, corect a stabilit inculpatului, pedeapsa

5

închisorii pe termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe termen de 1 an.

Totodată, reținând în speță că inculpatul și-a recunoscut vina în săvârșirea

infracțiunii incriminate, că anterior nu a fost condamnat și a solicitat examinarea pricinii

în procedura simplificată, a recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate, instanța

de apel corect a dispus și suspendarea executării pedepsei închisorii conform art. 90 Cod

penal, pentru perioada de probațiune pe termen de 1 an.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

7, 61, 75, Cod penal, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, care face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana inculpatului, care

a recunoscut vina, se căiește sincer de cele săvârșite, anterior nu a fost judecat, de lipsa

circumstanțelor care atenuează sau agravează răspunderea penală, de exigențele

individualizării pedepsei penale și just a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc în condițiile aplicării unei pedepse neprivative de libertate, cu

aplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 1 an, ce va atinge scopul restabilirii echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea de săvârșirea noilor infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel corespunde

circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și

aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursurilor

ordinare declarate de avocații Marian Ion și Hîncu Sergiu în numele inculpatului, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Marian Ion și

Hîncu Sergiu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 09 martie 2016, în cauza penală în privința lui Canuda Vasile Ion, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 octombrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6