1ra-731/2015 — Art.151 alin.1, 287 alin.2 lit.b CP

Gogu Ștefan Alexandru, născut la 11.07.1985, domiciliat în s. Cioburciu, raionul Ștefan Vodă. Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei: 1. Prima instanță: 22.03.2012 – 11.01.2013;

Instanța de apel: 03.02.2013 – 06.03.2015;

Instanța de recurs: 28.05.2015 – 01.12.2015. ACONSTATAT: 1. Prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 11 ianuarie 2013, au fost recunoscuți vinovați și condamnați: Ursu Mihail Ilie în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare și în baza art. 151 alin.(1) Cod Penal la 4 (patru) ani închisoare. În temeiul art. 84 Cod penal a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani. Gogu Ștefan Alexandru în baza art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. 1 În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani. Acțiunile civile înaintate au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța civilă. S-a dispus încasarea de la Ursu Mihail și Gogu Ștefan, în mod solidar, în beneficiul lui Popenco Călin cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, la 22 mai 2011, aproximativ pe la orele 19.00, Ursu Mihail Ilie și Gogu Ștefan Alexandru, aflîndu-se în incinta barului ce aparține Î.I. „Lorelia” din sat. Cioburciu, raionul Ștefan Vodă, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, din intenții huliganice, fără nici un motiv, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feții cet. Gortolomei Tatiana, de la care ultima a căzut jos la podea. Întru încetarea acțiunilor huliganice ale lui Ursu Mihail și Gogu Ștefan, au intervenit Habravan Ion, Popenco Călin și Toderica Sergiu, însă, ca rezultat, Ursu Mihail i-a aplicat lui Popenco Călin, o lovitură cu pumnul în regiunea capului, de la care acesta a căzut jos, și ulterior, i-a mai aplicat multiple lovituri cu picioarele în regiunea capului. Concomitent cu aceste acțiuni, Gogu Ștefan, Melentiev Maxim și Melentiev Alexandru le-au aplicat cet. Habravan Ion și Toderica Sergiu multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului. Ca rezultat al acestor acțiuni huliganice părților vătămate le-au fost cauzate vătămări corporale: -cet. Gortolomei Tatiana, conform raportului de examinare medico-legală nr.107 din 23.05.2011, vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății; -cet. Toderica Sergiu, conform raportului de examinare medico-legală nr.105 din 23.05.2011, vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății; -cet. Habravan Ion, conform raportului de examinare medico-legală nr.111 din 24.05.2011, vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății; -cet. Popenco Călin, conform raportului de expertiză medico-legală nr.78/D din 20.06.2011, vătămare corporală gravă. Ursu Mihail, pe data de 22 mai 2011, aproximativ pe la orele 19.00, în circumstanțele descrise mai sus, prin aceleași acțiuni i-a cauzat cet. Popenco Călin, conform raportului de expertiză medico-legală nr.78/D din 20.06.2011, vătămare corporală gravă. Astfel, acțiunile inculpatului Ursu Mihail Ilie au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal – „huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violentă persoanelor care curmă actele huliganice, care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvîrșită de mai multe persoane” și în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, adică vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață. Acțiunile inculpatului Gogu Ștefan Alexandru au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal – „huliganismul, adică acțiuni intenționate care 2 încalcă grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violentă persoanelor care curmă actele huliganice, care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvîrșită de mai multe persoane”. 3. Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocatul Barbacar Anatolie în numele părții vătămate Popenco Călin și de avocatul Vieru Vasile în numele inculpaților Ursu Mihail și Gogu Ștefan. 3.1. Avocatul Barbacar Anatolie în numele părții vătămate Popenco Călin, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care lui Ursu Mihail să-i fie stabilită o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 151 alin.(1) și art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal, iar lui Gogu Ștefan în limitele art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Totodată, a solicitat încasarea de la Ursu Mihail în beneficiul părții vătămate Popenco Călin a sumelor de 3 488 lei 93 bani și 136 Euro 42 cenți cu titlu de cheltuieli de tratament; încasarea de la Ursu Mihail și Gogu Ștefan în beneficiul părții vătămate Popenco Călin a sumei de 500 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune, precum și a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de transport pentru deplasarea în instanța de judecată. În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:  prima instanță nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, și astfel, le-a stabilit inculpaților o pedeapsă prea blîndă;  la examinarea acțiunii civile, instanța de fond nu a luat în considerație prevederile art. 219 alin.(1), (4), 1422, 1423 Cod civil. 3.2. Avocatul Vieru Vasile în numele inculpaților Ursu Mihail și Gogu Ștefan, a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Ursu M. și Gogu Ș. să fie achitați de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motivul că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii și, respectiv, Ursu M. să fie achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, din motivul că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. În motivarea apelului a invocat următoarele argumente:  probele puse la baza sentinței de condamnare a lui Ursu M. și Gogu Ș. în baza art. 287 alin. (2) Cod penal nu dovedesc vinovăția în săvîrșirea infracțiunii imputate, deoarece prima instanță le-a dat o apreciere greșită, motiv pentru care se impune reaprecierea probelor respective, fiindcă fapta acestora nu întrunește elementele infracțiunii;  nici la urmărirea penală și nici în cadrul cercetării judecătorești nu s-a stabilit că Ursu M. și Gogu Șt. în seara zilei de 22.05.2011, se aflau în stare de ebrietate;  pe parcursul urmăririi penale și în instanța de fond inculpații nu și-au modificat declarațiile referitor la cele întîmplate, pe cînd părțile vătămate și-au 3 modificat depozițiile sale de mai multe ori fără a explica divergențele majore dintre declarațiile la diferite etape a urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești;  versiunea părților vătămate este combătută fără echivoc prin declarațiile martorilor Toderică D., Bevziuc I., Ursu A., care coroborează cu cele declarate de inculpați, fiind confirmate prin raportul de examinare medico-legală, potrivit căruia la data de 23.05.2011 la cet. Gortolomei T. se atestă o singură leziune corporală sub formă de „tumifierea țesuturilor moi ale craniului, în regiunea occipitală pe centru..”;  instanța de fond urma să dea o apreciere rolului cet. Gortolomei T., care prin comportamentul său, a creat situația de conflict, care ulterior a degenerat într-o bătaie;  învinuirea formulată lui Ursu M. în baza art.151 alin.(1) Cod penal nu s-a confirmat în cadrul cercetării judecătorești, ba chiar a fost combătută prin declarațiile martorilor Bevziuc I. și Orlova V., înregistrarea audio-video a discuției între Ursu M. și Melentiev A. din 18 iulie 2011, ultimul fiind recunoscut că l-a lovit cu piciorul peste cap pe Popenco C.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2015 a fost admis apelul declarat de avocatul Barbacar Anatolie în numele părții vătămate Popenco Călin, fiind casată parțial sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 11 ianuarie 2013, în partea acțiunii civile privind prejudiciul moral produs prin infracțiune și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, în partea respectivă, prin care s-a dispus încasarea de la Ursu Mihail Ilie în beneficiul părții vătămate Popenco Călin, cu titlu de reparare a prejudiciului moral produs prin infracțiune suma de 15 000 lei. Apelul declarat de avocatul Vieru Vasile în numele inculpaților Ursu Mihail și Gogu Ștefan, a fost respins, ca nefondat. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, concluzionînd temeinic și legal asupra vinovăției inculpaților Ursu Mihail de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 287 alin.(2) lit. b) și 151 alin.(1) Cod penal și Gogu Ștefan de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal. Vinovăția inculpaților, fiind dovedită prin declarațiile părților vătămate Popenco C., Toderica S., Gortolomei T., Habravan I., a martorilor Toderica D., Orlov V., Bevziuc L., Ursu A., precum și prin probele cercetate în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și verificate în instanța de apel, cum ar fi:  raportul de examinare medico-legală nr. 107 din 23.05.2011, potrivit căruia la cet. Gortolomei Tatiana, s-a depistat tumefierea țesuturilor moi ale craniului, care a fost produsă în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect dur 4 contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, fiind calificată ca vătămare corporală fără cauzarea prejudiciului sănătății (f. d. 42-43);  raportul de examinare medico-legală nr. 105 din 23.05.2011, potrivit căruia la cet. Toderica Sergiu Filip s-au depistat excoriații și pe față, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect dur contondent, cît și la lovirea de acestea, posibil în timpul și circumstanțele indicate, fiind calificate ca vătămare corporală fără cauzarea prejudiciului sănătății (f. d. 44-45);  raportul de examinare medico-legală nr. 111 din 24.05.2011, potrivit căruia la cet. Habrovan Ion Ion s-au depistat echimoze și excoriații pe față, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice prin lovire a unor obiecte dur contondente, cu suprafața de interacțiune limitată, posibil în timpul și circumstanțele indicate, fiind calificate ca vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății (f. d. 57-58);  raportul de expertiză nr. 078 „D” din data de 20.06.2011, potrivit căruia la Popenco Călin Vasile s-au depistat traumă cranio-cerebrală, manifestată prin contuzie cerebrală, fractura osului paieto-occipital pe dreapta, plăgi contuze ale craniului în regiunea occipitală pe stânga, hematom al pleoapelor, hemoragie subconjuctivală, care au fost produse în rezultatul acțiunii traumatice cu un obiect dur contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate, în comun sînt periculoase pentru viață, fiind calificate ca vătămare corporală gravă (f. d. 85-86). Instanța de apel a considerat relevante concluziile primei instanțe referitor la aprecierea probelor administrate în cauză, și anume, aprecierea critică a declarațiilor inculpatului Ursu M. date în cadrul urmăririi penale și în ședința de judecată, precum și a înregistrării video efectuată de către acesta, deoarece din înregistrare nu este clar cu cine conversează și despre care bătaie e vorba, mai mult ca atît că persoana cu care conversează Ursu M. nu recunoaște că ar fi lovit pe cineva. Referitor la versiunea inculpaților, instanța de apel a indicat că nu are suport probatoriu și se urmărește scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru faptele săvîrșite. Astfel, reieșind din cele expuse supra, argumentele invocate de către apărătorul inculpaților în cererea de apel au fost considerate neîntemeiate. În ce privește motivele invocate de către apărătorul părții vătămate referitor la blîndețea pedepsei stabilite inculpaților, instanța de apel, la fel, le-a considerat neîntemeiate, deoarece verificînd legalitatea pedepsei stabilite, a constatat că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 și 90 Cod penal, ajungînd la concluzia că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin aplicarea pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă, și astfel, le-a aplicat inculpaților o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunile săvîrșite. Totodată, instanța de apel a reținut, că în speța dată s-a constatat cu certitudine existența temeiului legal pentru ca inculpații Ursu Mihail și Gogu 5 Ștefan să beneficieze de posibilitatea corectării și reeducării în condiții neprivative de libertate. Referitor la motivele invocate de avocatul Barbacar A., ce vizează admiterea integrală a acțiunii civile, instanța de apel le-a apreciat a fi parțial întemeiate în partea reparării prejudiciului moral, deoarece s-a constatat că în rezultatul infracțiunii săvîrșite de Ursu M., părții vătămate Popenco P. i-au fost cauzate suferințe psihice și fizice. Privitor la celelalte cerințe, care vizează acțiunea civilă în partea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a indicat că concluzia primei instanțe privind admiterea acțiunii civile în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța civilă, este una corectă și în corespundere cu prevederile art. 225 Cod de procedură penală.

Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de inculpatul Ursu Mihail și avocatul acestuia, Vieru Vasile, de avocatul Barbacar Anatolie în numele părții vătămate Popenco Călin. 6.1. Inculpatul Ursu Mihail și avocatul Vieru Vasile, solicită casarea sentinței și adoptarea unei noi hotărîri, prin care Ursu M. să fie achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motivul că fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii, iar de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, din motivul că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. În motivarea recursului indică aceleași argumente ca și în cererea de apel, invocînd temeiurile prevăzute în art. 427 alin.(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, considerînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. 6.2. Avocatul Barbacar Anatolie în numele părții vătămate Popenco Călin, solicită casarea parțială a hotărîrilor adoptate în cauza dată cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Ursu Mihail să-i fie stabilită o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 151 alin.(1) și art. 287 alin.(2) lit. b) Cod Penal, cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal, iar lui Gogu Ștefan în limitele art. 287 alin.(2) lit. b) Cod penal, fără aplicarea în privința inculpaților a prevederilor art. 90 Cod penal. Totodată, solicită și încasarea de la Ursu Mihail în beneficiul părții vătămate Popenco Călin a sumelor de 3 488 lei 93 bani și 136 Euro 42 cenți cu titlu de cheltuieli de tratament, precum și încasarea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune de la Ursu Mihail și Gogu Ștefan în beneficiul părții vătămate Popenco Călin în mărime de 500 000 lei. În motivarea recursului indică aceleași argumente ca și în cererea de apel, și invocînd temeiul prevăzut în art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, consideră că atît instanța de fond cît și instanța de apel nejustificat au ajuns la concluzia că nu este rațional ca inculpații să execute pedeapsa cu închisoarea, astfel, eronat au interpretat și au aplicat prevederile art. 90 Cod penal, deoarece 6 aceștia nu au recunoscut vinovăția integral, nu au recuperat prejudiciul material cauzat, nu au conștientizat gravitatea faptelor săvîrșite.

Procurorul a depus referință privind opinia lui asupra recursului declarat de avocatul Vieru V. în numele inculpatului Ursu M., solicitînd inadmisibilitatea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind una legală și întemeiată.

Judecînd recursurile ordinare în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate. 8.1. Recurenții invocă în recursurile declarate temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede, că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiul invocat de către recurenți, prevăzut în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția acesteia. În această ordine de idei, Colegiul remarcă faptul, că potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. 7 8.2. Inculpatul Ursu Mihail și avocatul Vieru Vasile invocă drept temei și pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă din conținutul recursului, Colegiul lărgit constată că recurenții solicită casarea hotărîrilor judecătorești de condamnare cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, ceea ce se prevede în pct. 8) al normei sus citate, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiuni. Colegiul lărgit menționează că, temeiul prevăzut de pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Sub aspectul temeiului prevăzut la pct. 12) al normei menționate, Colegiul enunță că, potrivit practicii judiciare stabilite la judecarea recursului ordinar în cauza penală, s-a atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Pentru a pronunța o asemenea concluzie, este necesar să se țină cont de fapta săvîrșită, așa și cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, precum și să se stabilească, dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corectă, corespunzătoare faptei constatate, și numai în cazul cînd fapta a fost încadrată în baza unei alte norme penale, este posibil de conchis că aceasta a fost încadrată juridic greșit. În această ordine de idei, Colegiul lărgit se va expune privitor la temeiul prevăzut de pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece recurentul - inculpatul Ursu Mihail invocă nevinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii imputate, susținut de avocatul său, Vieru Vasile. În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Ursu Mihail a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal – „huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violentă persoanelor care curmă actele huliganice, care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvîrșită de mai multe persoane” și în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, adică vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață, constatînd cu certitudine că în acțiunile acestuia sunt întrunite elementele infracțiunilor imputate. Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța de fond corect a stabilit 8 circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Ursu Mihail de săvîrșirea infracțiunilor imputate, motivîndu-și soluția în acest sens așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu se impune. Mai mult ca atît, Colegiul relevă, că instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțe, acestea fiind atribuțiile exclusive al instanțelor de fond și de apel. 8.3. Referitor la argumentele invocate de către avocatul Barbacar Anatolie în numele părții vătămate Popenco Călin, precum că instanțele ierarhic inferioare incorect a stabilit pedeapsa inculpaților cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, indicînd temeiul prevăzut în art. 427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Colegiul lărgit le consideră neîntemeiate și menționează că, instanța de apel, verificînd legalitatea hotărîrii primei instanțe în ce privește aplicarea pedepsei inculpaților Ursu Mihail și Gogu Ștefan, a constatat că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 și 90 Cod penal, astfel, fiindu-le stabilite pedepse echitabile pentru infracțiunile săvîrșite. Totodată, instanța de apel a indicat că, reieșind din prevederile art. 90 Cod penal, în raport cu circumstanțele cauzei și persoana inculpaților, s-a constatat cu certitudine că în speța dată există temei legal pentru ca inculpații Gogu Ș. și Ursu M. să beneficieze de posibilitatea corectării și reeducării în condiții neprivative de libertate. În această ordine de idei, Colegiul lărgit menționează că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Totodată, instanța de recurs reține, că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie 9 aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. La fel, se menționează că, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă, deoarece termenul de încercare stabilit de către instanța de judecată reprezintă o forma extremă de verificare a condamnatului privind abținerea de a mai săvîrși fapte penale. 8.4. În ce privește alegațiile avocatului Barbacar Anatolie referitor la acțiunea civilă, Colegiul lărgit le consideră neîntemeiate și reține faptul că aceste alegații sunt identice celor indicate în cererea de apel declarată de același avocat, astfel, precum și se constată că acestea au format obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel, care respectînd prevederile art.219-221 și 225 Cod de procedură penală în raport cu materialele cauzei, a ajuns la concluzia că acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Popenco Călin urmează a fi admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la inculpatul Ursu Mihail a prejudiciului moral produs prin infracțiune în sumă de 15 000 lei (pct.5 din prezenta decizie). Totodată, a menținut concluzia instanței de fond în ce privește prejudiciul material, potrivit căreia acțiunea a fost admisă, în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța civilă, fiindcă din materialele cauzei s-a constatat că este necesară amînarea examinării cauzei. Astfel, instanța de recurs conchide că instanța apel corect a ajuns la concluzia, că acțiunea civilă urmează a fi admisă parțial, dispunînd încasarea doar a prejudiciului moral în sumă de 15 000 lei, care este o sumă echitabilă pentru suferințele cauzate prin infracțiunea săvîrșită de inculpatul Ursu Mihail, iar în ce privește prejudiciul material, a menținut concluzia primei instanțe. Colegiul lărgit reține că, temeiurile invocate de recurenți, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată. Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de inculpatul Ursu Mihail și avocatul acestuia, Vieru Vasile, de avocatul Barbacar Anatolie în numele părții vătămate Popenco Călin urmează a fi respinse, ca inadmisibile.

În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit, DECIDE : Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare, declarate de inculpatul Ursu Mihail Ilie și avocatul acestuia, Vieru Vasile, de avocatul Barbacar Anatolie în 10 numele părții vătămate Popenco Călin, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2015, în cauză penală în privința lui Ursu Mihail Ilie și Gogu Ștefan Alexandru. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 24 decembrie 2015. Președinte Ursache Petru Judecător Toma Nadejda Judecător Nicolaev Ghenadie Judecător Timofti Vladimir Judecător Moraru Petru 11