1ra-1031/2015 — art.186 alin.2 lit.d CP

1ra-1031/2015 — art.186 alin.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1031/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

24 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Nadejda Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

inculpata Ceban Ala și avocata acesteia Dragomir Aliona, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 martie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, în

cauza penală în privința lui

Ceban Ala Ilie,

născută la 10 ianuarie 1991, originară din r-nul

Soroca, s. Șeptelici, cu viza de reședință în mun.

Chișinău str. Tighina 2, bl.2, domiciliată în mun.

Chișinău, bd. Moscova 20, ap. 83.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

Ceban Ala a fost condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 3 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

S-a dispus încasarea de la Ceban A. în beneficiul lui Saharnean S.

prejudiciul material cauzat în sumă de 6667, 50 lei.

1

la 31 august 2011, aproximativ la ora 2114, aflîndu-se în barul „Autobus”, din

str. Alexandru cel Bun 83, mun. Chișinău, împreună cu prietenul ei Oca D. și

Saharnean S., Saharnean I. și Codrean I., avînd scopul sustragerii bunurilor

altei persoane, profitînd de faptul că Saharnean Ilie și Codrean Ion discutau

între ei, iar Saharnean S. a ieșit din încăperea barului să vorbească la telefon,

pe ascuns, a sustras de pe masă portmoneul din piele de culoare neagră, ce

aparținea lui Saharnean S., în care se aflau bani în sumă de 1000 lei, 500 dolari

și permisul de conducere pe numele acestuia, cauzînd părții vătămate o

daună considerabilă în sumă totală de 6667, 95 lei.

Astfel, acțiunile lui Ceban A. au fost recalificate de către instanța de

fond din prevederile art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal în cele ale art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvîrșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Ceban A., care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ceban A. să fie condamnată

în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal la 4 ani închisoare, cu amendă în

mărime de 1000 unități convenționale. În baza art. 90 CP, executarea pedepsei

închisorii să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

În argumentarea soluției, procurorul a invocat că instanța de fond

incorect a apreciat probele administrate, deoarece partea acuzării a prezentat

suficiente probe care, în opinia lui, confirmă vinovăția inculpatei în săvîrșirea

infracțiunii de jaf, acestea nefiind apreciate de instanță la justa lor valoare,

deoarece potrivit imaginelor video, s-a constatat cu certitudine că Ceban A. a

sustras portmoneul în prezența lui Oca D., care era conștient de acțiunile

prietenei sale, care în acel moment o privea. Însă, în cadrul cercetării

judecătorești, martorul Oca D. a depus declarații contradictorii pentru a crea

un alibi inculpatei. Prin urmare, Ceban A. în momentul comiterii infracțiunii

era conștientă de faptul că este văzută de către Oca D. și că poate fi văzută și

de celelalte persoane care se aflau la masă. Astfel, inculpata a sustras în mod

deschis portmoneul părții vătămate.

- inculpata, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare.

Vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii incriminate nu a fost dovedită prin

careva probe pertinente, concludente, veridice și utile. Consideră că a fost

2

acuzată pe nedrept, iar pe durata examinării cauzei penale i s-a cauzat atît

prejudicii morale, cît și materiale.

Instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că imaginile video nu sunt

clare și nimic absolut nu este vizibil ce se afla la masă. Este de acord că în

imagine se vede mișcarea în care ea a apropiat mîna de geantă, însă în mînă

ea nu ținea absolut nimic, deoarece portmoneul nu este un obiect atît de mic,

încît să fie acoperit de mînă ca să nu să se observe.

Partea vătămată în cadrul urmăririi penale a declarat că a depistat lipsa

portmoneului la 10 min. după plecarea inculpatei, adică în momentul cînd a

revenit la masă, iar în cadrul ședinței de judecată a spus că nu cunoaște în ce

circumstanțe și cînd anume a depistat lipsa acestuia, precum și că nu a fost

situații în care să se apropie de masă și să observe dispariția portmoneului.

Instanța a apreciat critic declarațiile martorului Oca D., menționînd că el

fiind prieten cu inculpata, a încercat să creeze impresia că portmoneul putea fi

pierdut sau sustras în altă parte decît în localul “Autobus”.

Mai mult ca atît, declarațiile părții vătămate Saharnean Serghei depuse

în cadrul urmăririi penale și instanței de judecată nu coincid, deoarece inițial

acesta a declarat că în portmoneu avea suma de 500 dolari, 1000 lei și

permisul de conducere, iar în cadrul ședinței a comunicat că erau 600 dolari,

1000 lei și permisul. Totodată, nu sunt careva probe care să demonstreze că

partea vătămată dispunea de banii menționați.

2015, a fost respins, ca nefondat apelul inculpatei, admis apelul declarat de

procuror, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță.

- Ceban Ala a fost condamnată în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal

la 5 ani închisoare, fără amendă.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

comiterii infracțiunii de jaf, invocate în rechizitoriu și a conchis că, instanța de

fond eronat și nemotivat a reîncadrat acțiunile inculpatei în baza art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal.

Astfel, potrivit literaturii de specialitate, dacă în pofida faptului că a fost

surprins în procesul sustragerii neconsumate, făptuitorul ignoră această

3

împrejurare și continuă realizarea sustragerii, sustragerea începută ca furt se

transformă în jaf, implicit intenția inițială de a săvîrși furtul se transformă în

intenția supravenită de a săvîrși jaful. În cazul dat, răspunderea se aplică

numai în baza art. 187 Cod penal.

Deosebirea esențială a furtului de jaf, se exprimă prin faptul sustragerii

pe ascuns a bunurilor proprietarului (adică metoda comiterii faptului

infracțional), iar în cazul jafului – modul deschis de comitere a sustragerii.

Ca și furtul, sustragerea sub formă de jaf este realizată în prezența

victimei sau a altor persoane care văd acțiunea făptuitorului, observă cele

săvîrșite, conștientizează semnificația celor comise, fără a face parte din

categoria de persoane care insuflă încredere făptuitorului care nu-i vor crea

impedimente în procesul realizării sustragerii. Astfel, concluziile privind

convingerea făptuitorului asupra modului ascuns al acțiunilor sale sunt

bazate pe anumite premise de ordin obiectiv, că el acționează în mod vădit

pentru cei din jur.

Prin urmare, argumentele inculpatei referitor la achitarea sa, instanța l-a

respins, din motiv că nu conțin careva temeiuri și probe care ar combate

concluziile instanței că fapta infracțională a fost comisă anume de Ceban A.

Mai mult ca atît, cert s-a stabilit că inculpata a acționat pentru

sustragerea în mod deschis a bunurilor altei persoane și anume a

portmoneului cu bani în prezența lui Oca D., care urmărea acțiunile ei, cu care

conversau, fiind alături unul de altul, înțelegînd că acesta vede acțiunile

întreprinse de inculpată, însă neglijîndu-i consecințele, fiindu-i prieten avea

încredere că el nu o va divulga sau împiedica în realizarea intenției de

sustragere deschisă.

La fel, instanța a conchis ca neveridice declarațiile inculpatei referitor la

faptul că ultima se grăbea la cămin, motiv ce a servit necesitatea plecării

urgente, sau ea a plecat din bar la ora 21 18 , iar căminul se închidea la ora 2300,

aflîndu-se la o distanță care poate fi parcursă în 10-15 minute.

Totodată, poziția inculpatei este combătută și prin faptul că Ceban A.

venind în bar la ora 2103, fapt confirmat prin înregistrările video, a plecat din

local la 2118, unde, s-a aflat în bar un timp foarte scurt. Astfel, care a fost

necesitatea de a veni în local pentru a se odihni, dacă știa că se grăbește la

cămin, ori plecarea pripită nu era legată de ora programului a căminului, sau

acesta urma să se închidă la ora 2300, iar în zile de sărbători, cum a fost ziua de

4

31.08.2011, acesta s-a închis la ora 2400.

De asemenea, instanța a apreciat critic afirmațiile inculpatei, precum că

ea a ridicat de pe masă telefonul său, ori din înregistrarea video se vede că ea

venind în bar nu și-a lăsat telefonul pe masă, astfel nu avea motiv a ridica

ceva ce de fapt nu a pus. Ceban A. în timp ce a ridicat de pe masă portmoneul

s-a uitat prin părți văzînd că este observată doar de prietenul ei Oca D. și,

fiind încrezută că el nu o va împiedica a sustrage acest bun l-a pus în geantă și

ambii au parăsit localul. Din înregistrarea video se vede că de masa la care se

odihneau alte persoane nu s-au apropiat, nici pînă, nici după plecarea lui

Ceban A. Faptul absenței lui Oca D. aproximativ 20 min., demonstrează că el

a încercat a crea alibi că portmoneul a fost sustras în timpul absenței lui.

Cît privește argumentele inculpatei că declarațiile părții vătămate la

diferite etape nu coincid, instanța a menționat că la finisarea urmăririi penale,

atît inculpata, cît și apărătorul său, nu au contestat careva acte procedurale ale

organului de urmărire penală.

Referitor la măsura de pedeapsă, instanța de apel a conchis că urmează

a-i stabili o pedeapsă reală, fără amendă, cu aplicarea art. 90 Cod penal.

inculpata și avocata acesteia Dragomir A., care au solicitat:

- inculpata, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct. 12) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de

achitare. Consideră că instanța de apel a dat o încadrare juridică greșită

acțiunilor sale, deoarece ea se consideră nevinovată. Nu este de acord cu

faptul că instanța de apel a conchis că căminul se închidea la ora 2300, deoarece

careva act care să confirme ora exacta la care se închide căminul la materialele

cauzei lipsesc, iar ea nu este obligată că intre la ora fixă la care se închide

căminul.

La fel, potrivit imaginelor video instanța de apel a constatat că ea a

întrat în local la ora 2103 și a plecat la 2118, însă aceste constatări sunt eronate,

deoarece a declarat cu certitudine că a întrat în local aproximativ la ora 1800,

iar instanța a vizionat secvența video în care s-au așezat la masă împreună cu

celelalte persoane.

Instanța a apreciat ca o metodă de apărare explicațiile sale, însă ea a

reflectat veridicitatea și exactitatea celor întîmplate, dar nici de cum nu a fost

o metodă de apărare.

5

- avocata Dragomir A. în numele inculpatei, care invocînd temeiul

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărîrilor contestate și pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că

fapta nu a fost săvîrșită de inculpată.

A menționat că Ceban A. nu a avut nici un motiv de a comite

infracțiunea, aceasta la acel moment avea la ea suma de 3000 lei pe care i-au

dat-o părinții pentru a achita căminul și a procura cele necesare pentru noul

an de studii.

Instanțele nu au dat aprecierea corespunzătoare imaginilor video, care

nu sunt clare și nu este absolut nimic vizibil ce se afla pe masă și cine anume a

sustras portmoneul.

Consideră că Ceban A. greșit a fost atrasă la răspundere penală cu

încălcarea prevederilor Convenției CEDO și legislației naționale.

Declarațiile părții vătămate sunt bazate pe presupuneri, nefiind

confirmate prin careva probe pertinente, declarațiile care sunt total diferite de

cele depuse de martorii Codrean O. și Oca D.

Nu sunt probe veridice care să demonstreze că Saharnean S. dispunea

de suma de 500 dolari și 1000 lei. Instanța nu a elucidat pe deplin toate

circumstanțele cauzei.

Astfel, concluziile despre vinovăția persoanei nu pot fi întemeiate pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate

sunt interpretate în favoarea inculpatei.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor ordinare declarate de inculpată și avocatul acesteia,

considerîndu-le inadmisibile, deoarece recurenții solicită reaprecierea

probelor, temei ce nu se regăsește în prevederile normei art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală.

și motivele invocate, Colegiul penal conchide că recursurile declarate urmează

a fi admise, cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea

totală a hotărîrii atacate și să mențină hotărîrea primei instanțe, cînd apelul

6

greșit a fost admis.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept,

care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile pct. 18 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 30.10.2009, “Cu privire la

judecarea recursului ordinar în cauza penală”, în care se menționează că,

instanța de recurs, la examinarea acestuia, verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material. Chestiunea dacă

fapta este constatată conform legii este un temei de drept, deoarece privește

încadrarea juridică dată faptei săvîrșite, astfel ea cade sub controlul instanței

de recurs, pentru care fapta nu poate fi privită ca fiind stabilită atunci cînd se

constată ilegalități.

Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),

419 CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției respective.

Se constată că, instanța de apel, casînd sentința primei instanțe privind

condamnarea lui Ceban A. în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal și

pronunțînd o hotărîre de condamnare a inculpatei în baza art. 187 alin.(2) lit.f)

Cod penal, nu a examinat sub toate aspectele, complet și obiectiv, cumulul de

probe administrate, nemijlocit verificate și just apreciate de prima instanță,

conform art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, verificității fiecărei probe în parte, în baza cărora

instanța de fond a ajuns la concluzia de vinovăție a lui Ceban A. în săvîrșirea

infracțiunii de furt, prevăzută de art. 186 alin. (2) lit.d) Cod penal.

Instanța de recurs menționează că, potrivit rechizitoriului lui Ceban Ala

i-a fost incriminat faptul că, „la 31 august 2011, la orele 21 14, aflîndu-se în barul

„Autobus”, amplasat pe str. Alexandru cel Bun 83, mun. Chișinău, împreună cu Oca

D., Saharnean S., Saharnean I. și Codrean I., avînd scopul sustragerii bunurilor altei

7

persoane, profitînd de faptul că Saharnean I. și Codrean I. discută între ei, iar

Saharnean Serghei a ieșit din încăperea barului să vorbească la telefon, în mod

deschis, fiind văzută doar de către prietenul său Oca D., a sustras de pe masă

potmoneul, ce aparținea lui Saharnean S., în care se aflau bani în sumă de 1000 lei și

500 dolari SUA, echivalentul a 5667,95 lei, cauzîndu-i victimei o daună materială

considerabilă în sumă totală de 6667,95 lei, adică infracțiunea prevăzută la art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal.

Colegiul atestă că, potrivit sentinței, Ceban A. a fost condamnată în baza

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că în acțiunile acesteia nu s-a

stabilit elementele infracțiunii imputate, și anume sustragerea în mod deschis

a bunurilor părții vătămate.

Instanța de apel, casînd sentința primei instanțe privind condamnarea

lui Ceban A. în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, a pronunțat o nouă

hotărîre potrivit căreia a recunoscut-o vinovată în baza art. 187 alin. (2) lit. f)

Cod penal.

Astfel, instanța de recurs constată, că decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare a lui Ceban A.

pentru infracțiunea de jaf, deoarece instanța de fond verificînd și cercetînd

probele prezentate de partea acuzării, și anume: - declarațiile părții vătămate

Saharnean S., a martorilor Codrean I., Saharnean I., Oca D., a inculpatei Ceban A.,

actele cauzei, a conchis că acestea nu dovedesc vinovăția lui Ceban A. în

săvîrșirea jafului, fiindcă nu poate fi considerată sustragerea comisă în mod

deschis în prezența altor persoane, însă pe neobservate pentru acestea.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că diferența dintre infracțiunea

de furt și cea de jaf, este expres menționată în Hotărîrea explicativă a Plenului

Curții Supreme de Justiție din 28.06.2004, nr. 23 „Cu privire la practica judiciară

în procesele penale despre sustragerea bunurilor” cu modificările ulterioare,

potrivit căreia:

Sustragerea se consideră săvîrșită pe ascuns și se califică drept furt, în baza

art. 186 CP, dacă a fost săvîrșită:

- în absența proprietarului, a posesorului sau a oricăror altor persoane;

- în prezența altor persoane, dar pe neobservate pentru acestea;

- în prezența altor persoane, care observă actul luării bunurilor, dar care nu

conștientizează caracterul infracțional al celor comise (din cauza necunoașterii

de către ele a faptului cui aparțin aceste bunuri sau din cauza creării de către

8

făptuitor a iluziei caracterului legitim al luării bunurilor, sau din cauza vîrstei

minore, a ebrietății, a somnului, a unei boli psihice ori a unei alte stări

specifice în care se află aceste persoane);

- în prezența altor persoane care urmăresc actul luării bunurilor și

conștientizează caracterul infracțional al faptelor comise, persoane care

insuflă încredere făptuitorului că nu-i vor crea impedimente în procesul

săvîrșirii sustragerii (soț, rudă apropiată). Dacă însă persoanele date au

întreprins măsuri în vederea împiedicării sustragerii, cele săvîrșite nu pot fi

considerate furt, ci trebuie calificate ca jaf (art.187 CP).

Pentru calificarea faptei ca furt este necesar să fie stabilită convingerea

făptuitorului că cele comise de el rămîn neobservate sau neînțelese de către

alte persoane, ori că aceste persoane nu-i vor zădărnici săvîrșirea sustragerii.

Instanțele judecătorești trebuie să țină cont de faptul că concluziile despre

convingerea făptuitorului privind modul ascuns al acțiunilor sale trebuie să se

bazeze pe anumite premise de ordin obiectiv, iar nu pe declarațiile

neîntemeiate ale lui.

Ca sustragere deschisă a bunurilor altei persoane, prevăzută de art.187 C.P.

(jaf), se consideră fapta ce se derulează în prezența proprietarului sau altui

posesor, ori în prezența unor persoane străine, vinovatul fiind conștient ca

persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiunilor lui, indiferent de

faptul că ele au întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor acțiuni.

Acțiunile inițiate ca furt, însă care n-au fost duse pînă la capăt, din

cauza că au fost descoperite de către victimă sau de alte persoane, dar

neținîndu-se cont de aceasta au fost prelungite de către infractor cu scopul

însușirii bunurilor sau reținerii lor, se încadrează în infracțiunea de jaf.

Din interpretarea coroborată, avînd în vedere și obiectul prezentei

cauze, rezultă că instanța de fond, în baza probelor administrate, a dat o

soluție corectă argumentînd lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de

jaf în acțiunile lui Ceban A., fiindcă cu certitudine s-a constatat că în

momentul sustragerii portmoneului de pe masă, privea în părți dacă nu este

văzută de cineva, punîndu-l în geantă, iar privirile celorlalte persoane

(Saharnean I., Codrean I., Oca D.) de la masă nu erau îndreptate asupra ei.

Ulterior, inculpata devine agitată, pe perioada căreia se uită palpînd geanta

intens, schimbîndu-și brusc comportamentul.

9

Partea vătămată a declarat că nu ține minte cînd a depistat dispariția

portmoneului, însă a observat dispariția acestuia după ce de la masă au plecat

Oca D. și Ceban A. Mai mult, atît partea vătămată, cît și martorii audiați, au

relatat că pe perioada cît Saharnean S. s-a aflat la masă, nu a auzit ca Ceban A.

să spună că trebuie să plece la cămin.

Astfel, făptuitorul folosindu-se de situație, de lipsa părții vătămate,

precum și de neatenția martorilor care deși stăteau la aceiași masă cu

inculpata, însă priveau în altă direcție, a sustras pe ascuns bunul lăsat de

victimă.

Totodată, martorii nominalizați mai sus, au declarat că nu au văzut cum

inculpata a sustras de pe masă portmoneul, însă, instanța de apel incorect a

apreciat declarațiile acestora, reținînd că inculpata a acționat la sustragerea

portmoneului cu bani în mod deschis, în prezența lui Oca D. care urmărea

acțiunile ei, conversînd, fiind alături unul de altul, înțelegînd clar că el vede

acțiunile ei dar neglijînd consecințele, deoarece fiindu-i prieten avea

încrederea că el nu a va divulga sau împiedica a-și realiza intențiile de

sustragere.

Materialele cauzei confirmă cert că inculpata a comis infracțiunea de

furt, însă Colegiul penal consideră necesar să remarce că, fapta de sustragere

pe ascuns este săvîrșită și în prezența altor persoane, care observă luarea bunurilor,

dar care nu conștientizează caracterul infracțional al celor săvîrșite sau în prezența

altor persoane care urmăresc luarea bunurilor și conștientizează caracterul

infracțional al celor comise, însă făptuitorul nu conștientizează.

În circumstanțele nominalizate, instanța de recurs consideră că de la

bun început intențiile și acțiunile inculpatei au fost îndreptate spre

sustragerea pe ascuns a bunurilor părții vătămate, dar nu în săvîrșirea jafului.

În acest context, concluzia instanței de apel privind condamnarea lui

Ceban A. în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, urmează a fi casată, ca fiind

ilegală și neîntemeiată, cu menținerea sentinței instanței de fond, care este

legală, motiv pentru care se apreciază că apelul procurorului a fost greșit

admis.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

10

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de inculpata Ceban Ala și avocata

acesteia Dragomir Aliona, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui Ceban Ala

Ilie, cu menținerea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 martie

2015, prin care Ceban Ala a fost condamnată în baza art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, fiind încasat

de la Ceban A. în beneficiul lui Saharnean S. prejudiciul material cauzat în

sumă de 6667, 50 lei.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

11