1ra-1373-2015 — art.217 alin.4 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.217 alin.4 lit.b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1373-2015 — art.217 alin.4 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-1373/15
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 noiembrie 2015 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco,
Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Căușeni din 17 martie 2013 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2015, declarat de avocatul Boris Druță în numele
inculpatului
Gauga Mihail Sergiu, născut la 05
noiembrie 1970, originar și domiciliat în
or.Căușeni, str.Mitropolitul Varlaam 64.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 01.07.2009 - 17.03.2013,
Instanța de apel: 15.04.2014 - 12.05.2015,
Instanța de recurs: 11.09.2015 - 25.11.2015.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 17 martie 2013, Gauga Mihail
a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(4) lit.b) Cod penal, cu aplicarea
prevederilor art.79 Cod penal și art.385 alin.(4) Cod de procedură penală la amendă în
mărime de 500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de
gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.
Prin aceiași sentință a fost condamnat și Rotaru Grigore, în privința căruia hotărîrile
judecătorești nu se contestă.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a reținut că Gauga Mihail a dobîndit
ilegal și a păstrat substanțe narcotice - marijuană în proporții deosebit de mari, în
următoarele circumstanțe.
La începutul lunii martie 2009, fiind în conflict cu concubina sa, sacoșa cu marijuană
a dus-o lui Rotaru Grigore pentru păstrare, ultimul fiind conștient de faptul că păstrarea sau
alte operațiuni ilegale cu substanțele narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor este
interzisă, a acceptat și a preluat de la Gauga Mihail spre păstrare sacoșa cu marijuană.
În aceiași perioadă de timp, Gauga Mihail, întîlnindu-se cu cunoscutul său Sfatuță
Denis, i-a spus acestuia că are ierburi lecuitoare cu efecte de scoatere a șlacurilor din
organism, întrebîndu-l dacă nu cunoaște persoane care au nevoie de așa ceva. Acesta a
transmis informația prietenilor săi Epureanu Eugen și Toderașcu Sergiu, iar cel din urmă lui
Enachi Eugen, care este un informator al poliției, presupunînd că Gauga Mihail deține
substanțe narcotice, a comunicat informația colaboratorului SIGC CGP Chișinău, I.Sîrbu
care, la 17 martie 2009, a organizat instigarea lui Gauga Mihail la înstrăinarea a 100 pahare
de marijuană contra sumei de 40000 lei, înscenînd în acest scop o achiziție de control,
1
urmată de reținerea în flagrant și ridicarea a 3313,72 grame de marijuană de la domiciliul lui
Rotaru Grigore.
Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 18 martie 2009 și
raportului de constatare tehnico-științifică nr.203 din 31.03.2009, masa vegetală de culoare
cafenie, în stare fărîmițată, depistată și ridicată de la domiciliul lui Rotaru Grigore, s-a
dovedit a fi marijuană, masa căreia în stare uscată este de 3313,72 grame, ceea ce constituie
proporții deosebit de mari.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia în
privința inculpatului M.Gauga, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care
acesta să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal la 7
ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități legate de gestionarea
substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, pe motiv că instanța greșit a calificat acțiunile
inculpatului în baza art.217 alin.(4) lit.b) Cod penal și incorect a ajuns la concluzia că
acțiunile lui au fost îndreptate doar spre păstrarea substanțelor narcotice fără scop de
înstrăinare, pe cînd au fost îndreptate spre realizarea substanțelor narcotice, reieșind din
declarațiile martorilor D.Sfatuța, E.Epureanu, I.Sîrbu, E.Enachi, C.Malic, din care rezultă că
inculpatul căuta persoane cărora ar fi putut să le vîndă iarbă pentru curățarea organismului
(marijuană), cărora instanța nu le-a dat o careva apreciere.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2015, apelul
procurorului a fost admis, casată sentința, în partea numirii pedepsei în privința lui M.Gauga
și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui
M.Gauga în baza art.217 alin.(4) lit.b) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani
închisoare, în penitenciar de timp semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita activități
în domeniul farmaceutic și legat de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.
În temeiul art.385 alin.(4) Cod de procedură penală i s-a redus pedeapsa, stabilinndu-
i-se 3 ani închisoare cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul farmaceutic și
legat de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. În rest sentința a fost
menținută.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță obiectiv și sub toate
aspectele, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, a examinat și apreciat probele
administrate în cauză, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui M.Gauga în săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(4) lit.b) Cod penal, iar concluzia instanței privind
excluderea indicelui calificativ ,,cu scop de înstrăinare” este întemeiată și argumentată.
De asemenea, instanța a conchis că prima instanță corect a reținut ca probe ce
confirmă vinovăția inculpatului M.Gauga în săvîrșirea infracțiunii de păstrare a substanțelor
narcotice declarațiile inculpaților M.Gauga și Gr.Rotaru, a martorilor D.Sfatuța, I.Sîrbu,
C.Malic și E.Epureanu, însă acestea nu pot fi luate ca probe ce ar dovedi vinovăția lui
M.Gauga în săvîrșirea infracțiunii incriminate - art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, de
înstrăinare a substanțelor narcotice, deoarece declarațiile martorilor operativi ai SIGC CGP
Chișinău, I.Sîrbu și M.Constantin, a informatorilor E.Enachi și I.Ivanov, cît și procesul-
verbal de cercetare la fața locului din 18.03.2009, au fost efectuate cu încălcări de
procedură, și anume acțiunile operative de investigație efectuate de către I.Sîrbu și
M.Constantin, au fost întreprinse contrar prevederilor art.6-8 din Legea nr.45 din
12.04.1994, privind activitatea operativă de investigații, aceștia organizînd și personal
conducînd achiziția de control și reținerea în flagrant și-au depășit competența, acționînd
fără împuternici legale. Iar I.Sîrbu, împreună cu persoanele care l-au însoțit, a întreprins o
acțiune privată prin instigarea lui M.Gauga și Gr.Roatru la comercializarea drogurilor,
înscenarea achiziției și reținerea lor ulterioară în flagrant, deoarece la caz denunțul pretins
2
ca fiind făcut de către informator nu a fost înregistrat conform prevederilor art.262, 274 Cod
de procedură penală.
La fel, instanța a conchis că prima instanță corect a dat apreciere critică declarațiilor
martorilor E.Enachi și I.Ivanov și a respins ca probă procesele-verbale de audiere a lui
E.Enachi, de confruntare între E.Enachi și M.Gauga, de verificare a declarațiilor lui
E.Enachi, din motiv că așa persoană nu a fost identificată, audiată în instanță și la aceste
probe nu a avut acces partea apărării.
În concluzie, instanța, reținînd cele enunțate, a concluzionat că corect prima instanță
a reîncadrat acțiunile inculpatului M.Gauga din prevederile art.2171 alin.(4) lit.d) în cele ale
art.217 alin.(4) lit.b) Cod penal, adică păstrarea, sau alte operațiuni ilegale cu substanțe
narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor, fără scop de înstrăinare, săvîrșite de două
persoane în proporții deosebit de mari.
Totodată, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe urmează a fi casată în
partea stabilirii pedepsei, din motiv că instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor
art.16, 61, 75 Cod penal și incorect a aplicat inculpatului o pedeapsă alternativă sub formă
de amendă, pe care o consideră una prea blîndă.
Astfel, la stabilirea pedepsei instanța de apel ținînd cont de prevederile art.61, 75 Cod
penal, de gravitatea infracțiunii comise, care potrivit art.16 Cod penal este una gravă, de
persoana celui vinovat, care anterior a mai fost condamnat, și din nou a comis o infracțiune,
ceea ce indică că scopul pedepsei penale nu a fost atins, inculpatul nu s-a corijat, de
circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectări și reeducării vinovatului, că pedeapsa are drept scop restabilirea
echității sociale, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, a considerat de a-i aplica
inculpatului o pedeapsă mai aspră, cu închisoarea, însă care va fi redusă în temeiul art.385
alin.(4) Cod de procedură penală, reținîndu-se încălcările normelor procedurale comise în
cursul urmăririi penale.
Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul
B.Druță în numele inculpatului M.Gauga care, invocînd prevederile art.427 alin.(1) pct.2),
6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de
achitare, ori să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă mai blîndă, fiindcă cea stabilită este
prea aspră; instanța a ignorat faptul că probele prezentate de partea acuzării în confirmarea
vinovăției inculpatului au fost acumulate contrar prevederilor legale și în cazul dat urma să
se conducă de principiul prezumției nevinovăției și să interpreteze aceste probe în favoarea
inculpatului, dispunînd achitarea acestuia, astfel instanța de apel a încălcat dreptul
inculpatului la un proces echitabil.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele
cauzei și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care
a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului, ca temei de casare a deciziei instanței de apel recurentul
invocă pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală.
Colegiul penal reține că dispoziția la care se referă recurentul, prevede expres și
limitativ 4 temeiuri în baza cărora pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel:
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; hotărîrea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar; dispozitivul hotărîrii redactate nu
corespunde cu dispozitivul pronunțat după deliberare.
3
În recursul declarat nu se face trimitere la vreun temei concret pentru recurs prevăzut
în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, dar se critică decizia instanței de apel,
prin prisma pedepsei aplicate, pe care recurentul o consideră prea aspră, din care se prezumă
temeiul prevăzut de pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală - s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
La acest capitol Colegiul atestă că, conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute
vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în strictă
conformitate cu dispozițiile părții generale a acestuia. Totodată, la stabilirea categoriei și
termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii
săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Sancțiunea art.217 alin.(4) lit.b) Cod penal, în baza căruia M.Gauga a fost
condamnat, prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Potrivit deciziei instanței de apel, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani
închisoare cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul farmaceutic și legat de
gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani și, reținînd faptul că în cadrul
urmăririi penale au fost încălcate normele procedurale, i-a fost redusă pedeapsa închisorii, în
temeiul art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani
închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul farmaceutic și legat de
gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani.
Consultînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal reține că, la stabilirea
pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a acesteia, de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, care se atribuie la categoria celor grave, de toate
circumstanțele atenuante și lipsa celor agravante, de persoana inculpatului, care anterior a
mai fost condamnat, antecedente penale fiind stinse, și, reieșind din scopul pedepsei penale,
a considerat că corijarea și reeducarea lui M.Gauga fără izolare de societate nu va duce la
corectarea ultimului, deoarece pedeapsa penală presupune conștientizarea de către inculpat a
celor săvîrșite, astfel că numai prin aplicarea pedepsei închisorii va fi atins scopul pedepsei
penale.
Astfel, Colegiul penal constată că pedeapsa fixată inculpatului de către instanța de
apel este în corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, fiind respectate principiile
generale de individualizare a ei, deoarece o pedeapsă este echitabilă cînd ea impune
infractorului lipsuri și restircții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii
săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale și cînd este capabilă să
contribuie la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea vinovatului și
prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către acesta, cît și de alte persoane. Limitele
termenelor de pedeapsă sînt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea
infracțiunii săvîrșite, care constă în modul și mijloacele săvîrșirii faptei, de scopul urmărit,
de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care s-ar fi putut
produce.
Reținînd faptul că combaterea traficului și consumului de droguri a reprezentat și
reprezintă la nivel național o problemă socială complexă, ale cărei modalități de
manifestare, repercusiuni și moduri de soluționare interesează atît factorii instituționali ai
statului, cît și opinia publică, datorită faptului că este un fenomen deosebit de grav și
periculos pentru sănătatea populației, reținînd și circumstanțele menționate mai sus,
4
Colegiul conchide că pedeapsa de 3 ani închisoare, ce i-a fost stabilită inculpatului de
instanța de apel, este una echitabilă în coraport cu fapta comisă și gravitatea acesteia.
La fel, reieșind din textul recursului, recurentul mai solicită casarea hotărîrilor
judecătorești și pronunțarea unei hotărîri de achitare a lui M.Gauga, invocînd că instanțele
de fond constatînd încălcările procedurale ce au avut loc în cadrul urmăririi penale, urmau
să pronunțe o hotărîre de achitare a acestuia
Referitor la motiv dat, Colegiul penal ține să enunțe prevederile art.427 alin.(2) Cod
de procedură penală, care stipulează că temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în
recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de
apel.
Reieșind din actele cauzei, inculpatul, cît și apărătorul său, nu au declarat apel asupra
sentinței, prin care ar fi solicitat achitarea lui M.Gauga, împotriva sentinței a declarat apel
doar procurorul. Prin urmare, partea apărării a căzut de acord cu concluziile instanței de
fond privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de care a fost recunoscut
vinovat și cu încadrarea juridică a faptei comise în baza art.217 alin.(4) lit.b) Cod penal,
astfel inculpatul, cît și avocatul au pierdut dreptul de a contesta decizia instanței de apel în
partea încadrării juridice a faptei, avînd dreptul de a o contesta doar în partea stabilirii
pedepsei, prin care i s-a înrăutățit situația inculpatului.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de
drept la care face referire avocatul și, deci, nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate.
În conformitate cu art.432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului
ordinar declarat de avocatul B.Druță în numele inculpatului, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Druță în numele
inculpatului Gauga Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 12 mai 2015, în cauza penală în privința lui Gauga Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 23 decembrie 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
5