1ra-1153/2015 — art. 27,145 alin. 1 CP

1ra-1153/2015 — art. 27,145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1153/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

17 noiembrie 2015 ` mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TOMA Nadejda

TIMOFTI Vladimir

MORARU Petru

judecînd, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

DADU Gheorghe Fiodor, născut la 20 iunie

1995, originar din s. Logănești, r-nul Criuleni și

domiciliat în s. Boșcana, r-nul Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.12.2014 – 20.02.2015;

Instanța de apel: 16.03.2015 – 15.04.2015;

Instanța de recurs: 30.07.2015 –17.11.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit

C O N S T A T Ă:

procesului penal în cauza penală privind învinuirea lui Dadu Gh. de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 27,145 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie

contravenție prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod Contravențional.

Dadu Gh. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 78 alin. (3) Cod

Contravențional la 15 zile de arest contravențional.

Conform art. 88 alin. (3) Cod penal, perioada deținerii lui Dadu Gh. sub arest de

la 22 noiembrie 2014 pînă la 20 februarie 2014 se include în termenul pedepsei

stabilite, iar pedeapsa aplicată în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional se

consideră executată.

1

2014, în jurul orelor 04:00 aflându-se la intrarea pe teritoriul fermei ce aparține

întreprinderii S.R.L. „Cazacu” din satul Coșernița, r-nul Criuleni, având intenția de a

omorî, i-a aplicat multiple lovituri cu un cuțit în regiunea umărului drept și a gîtului

lui Bulmaga V., cauzându-i două plăgi în regiunea deltoidei dreaptă, excoriații pe gît,

mîina dreaptă, însă din motive independente de voința sa, nu și-a putut duce intențiile

sale criminale pînă la capăt, fiind oprit și imobilizat de persoanele prezente la fața

locului.

În drept, faptele lui Dadu Gh., potrivit rechizitoriului, au fost încadrate de către

acuzatorul de stat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, tentativa de omor a unei

persoane, adică acțiune îndreptată nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii de omor

asupra unei persoane, care din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-a

produs efectul.

Instanța de fond a statuat că învinuirea incriminată lui Dadu Gh. nu și-a găsit

confirmarea la judecarea cauzei, iar faptele ultimului urmează a fi încadrate în baza

art. 78 alin. (3) Cod Contravențional, după indicii calificativi vătămarea intenționată

ușoară a integrității corporale, care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății.

402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia

Dadu Gh. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27,145 alin. (1) Cod

penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivare, apelantul a invocat ilegalitatea sentinței din motiv că la analiza

circumstanțelor și probelor prezentate de către partea acuzării, instanța de judecată

eronat a apreciat semnelor obiective și subiective a faptei social periculoase comisă de

către Dadu Gh., calificând-o ca o contravenție și a dispus încetarea procesului penal.

În opinia procurorului, probele acumulate în cadrul urmăririi penale dovedesc

incontestabil vinovăția inculpatului de cele incriminate, iar prima instanță nu a ținut

cont de cumulul tuturor circumstanțelor comiterii faptei, anturajul, modul de săvîrșire

a infracțiunii, arma utilizată, numărul loviturilor care dovedesc intenția lui Dadu Gh.

de a-1 omorî pe cet. Bulmaga V.

apelul procurorului a fost respins, ca nefondat, iar sentința atacată a fost menținută

fără modificări.

audiind participanții la proces raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd

argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la

concluzia că apelul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Astfel, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia și motivarea primei

instanțe precum că totalitatea probelor dovedesc vina inculpatului Dadu G. în

2

comiterea contravenției constatate de către instanță și acțiunile lui corect au fost

încadrate în baza art. 78 Cod contravențional.

Instanța de apel, de asemenea, a considerat neîntemeiate argumentele acuzării,

precum că părții vătămate Bulmaga V. i-au fost aplicate multiple lovituri, deoarece

din raportul de expertiză medico-legală nr. 446 din 24.11.2014 s-a constatat cauzarea

doar a 2 plăgi în regiunea deltoidei dreaptă, excoriații pe gît și mîina dreaptă.

Astfel, careva probe care ar dovedi cauzarea multiplelor plăgi părții vătămate

Bulmaga V. în ședința de judecată nu au administrate.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele părții acuzării, precum că

inculpatul Dadu Gh., avînd scopul de a omorî, din motive independente de voința lui,

nu și-a putut duce intenția criminală până la capăt, fiind oprit și imobilizat de

persoanele prezente la fața locului, deoarece atît în ședința primei instanțe, cît și în

ședința instanței de apel nu au fost aduse probe certe, pertinente și concludente care să

dovedească cu certitudine că intenția inculpatului a fost de a omorî partea vătămată,

dar nu de a-i cauza leziuni corporale.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, deși acuzatorul de stat în apelul

declarat susține că nu este de acord cu aprecierea probelor de către prima instanță și

consideră că probele prezentate dovedesc cu certitudine vinovăția lui Dadu Gh. de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, nu prezintă careva

argumente în susținerea acestei poziții și nu face o analiză a probelor, care să o

combată pe cea făcută de instanță, prin care ar dovedi intenția inculpatului de a omorî

partea vătămată.

Reieșind din circumstanțele menționate, în cumul cu concluzia din raportul de

expertiză medico-legală, potrivit căreia leziunile corporale nu se află în nemijlocita

apropiere de organele de importanță vitală, fac dovada unei îndoieli rezonabile că

inculpatul Dadu Gh. a acționat cu intenția de a-1 omorî pe Bulmaga V, deoarece

tentativa de omor poate fi comisă doar cu intenție directă la omor care, însă, nu a fost

realizată din motive independente de voința făptuitorului.

casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare, din motiv că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și faptei săvîrșite de Dadu Gh. i s-

a dat o încadrare juridică greșită.

În susținerea celor solicitate, procurorul menționează că, în apelul său a invocat

că reieșind din probele examinate de către prima instanță și care, de fapt, nu sunt

contestate de partea apărării, s-a constatat că:

- la atacul asupra părții vătămate inculpatul a folosit un cuțit;

- la momentul atacului cu cuțitul inculpatul î-1 amenința pe partea vătămată cu

moartea;

- acțiunile de aplicare a loviturilor cu cuțitul au fost curmate numai după

intervenția colaboratorilor de poliție, care erau în preajmă;

3

- pe corpul părții vătămate au fost stabilite numai două plăgi din cele cinci

lovituri aplicate, ceea ce se datorează faptului că partea vătămată era îmbrăcat cu

multe haine.

Prin urmare reieșind din împrejurările constatate recurentul consideră că, la caz,

s-a demonstrat intenția inculpatului de al omorî pe Bulmaga V., iar toate probele care

au fost administrate de către partea acuzării au fost acumulate legal și sunt admisibile.

În drept, recurentul își întemeiază recursul ordinar declarat pe dispozițiile art.

427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței

de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată, iar în vederea susținerii acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărîrii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea erorilor de drept, care au dus

la adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată, verificîndu-se dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărîrea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare.

Respectiv, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărîrea adoptată situația de

fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii

temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția sau nevinovăția inculpatului de

cele imputate prin rechizitoriu, pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor capetelor de

cerere invocate în apelul declarat.

În același context Colegiul penal lărgit, mai menționează și despre stipulările

prevăzute de art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, conform cărora toate probele

administrate în cauză trebuie să fie verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv,

iar ulterior, analizate în coroborarea lor din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității informației ce o conțin.

Față de cele ce preced, în cauza deferită judecății, Colegiul penal lărgit constată

că, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, instanța de apel nu a exercitat în

deplină măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

4

Așadar, potrivit textului recursului ordinar declarat se constată că recurentul

invocă drept temei a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, și anume, se referă la faptul că prin decizia instanței de apel nu s-a

dat răspuns la toate argumentele specificate în cererea de apel a procurorului, probele

nu au fost apreciate corespunzător, iar reieșind din circumstanțele cauzei, acțiunile

inculpatului Dadu Gh. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 27,145 alin. (1) Cod penal, în baza căruia ultimul urmează a fi condamnat.

Verificînd argumentele expuse în textul recursului, în raport cu actele cauzei și

probele administrate, Colegiul penal lărgit constată că judecînd apelul, instanța de

apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție

greșită de menținere a sentinței, potrivit căreia Dadu Gh. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional la 15 zile de arest

contravențional.

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de apel, Colegiul penal lărgit

opinează că instanța de apel la adoptarea soluției de recalificare a acțiunilor

inculpatului nu a elucidat faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei date, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptînd niște

concluzii de ordin general, statuate de prima instanță, cu privire la conținutul probelor

administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată. Discrepanța între cele reținute

de instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, au

avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate.

Tot aici, se impune precizarea că, potrivit jurisprudenței constante a Curții

Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că motivarea unei hotărîri judecătorești

este un proces de analiza și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune

în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale.

La caz, se constată că instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile

procurorului invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare

asupra chestiunilor care au importanță decisivă în cauză, prin ce a admis eroarea de

drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Deci, chestiunea asupra căreia instanțele ierarhic inferioare urmau să se expună

prin argumente temeinice constă în aceea dacă faptele inculpatului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor sau se încadrează în

contravenția, după indicii calificativi vătămarea intenționată ușoară a integrității

corporale, care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății.

Pentru delimitarea contravenției privind vătămarea corporală de tentativă la

infracțiunea de omor, trebuie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvîrșită

fapta, cum sunt: natura obiectului folosit, intensitatea și efectele loviturilor aplicate de

5

vinovat, zona corpului vizată și consecințele cauzate, inclusiv urmările ce se puteau

produce și care au fost cauzele ce au împiedicat rezultatul infracțional.

Prin urmare, la examinarea acestei cauze este important de clarificat datele care

se referă la persoana vinovatului și la persoana victimei, precum și la relațiile dintre

ele, la comportamentul victimei în timpul comiterii infracțiunii.

Pe aceiași linie de considerente se amintește că, potrivit art. 27 Cod penal, cît și

reieșind din statuările expuse în hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a RM

din 24.12.2012, nr.11 - Cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la

infracțiunile săvîrșite prin omor (art.145-148 CP al RM) //Buletinul CSJ a RM 6/4,

2013, tentativa de infracțiune, este acțiunea intenționată îndreptată nemijlocit spre

săvîrșirea unei infracțiuni dacă, din cauze independente de voința făptuitorului,

aceasta nu și-a produs efectul.

Tentativa de omor poate fi o tentativă întreruptă (neterminată), dacă subiectul nu

a putut să-și continue fapta, intervenind anumiți factori care l-au împiedicat să-și

desfășoare mai departe activitatea infracțională.

Pentru delimitarea infracțiunii de tentativă de omor, de contravenția prevăzută de

art. 78 alin. (3) Cod contravențional, urmează să se țină seama de circumstanțele în

care a acționat inculpatul și acțiunile premergătoare acestora.

Latura obiectivă a art. 145 alin. (1) Cod penal se realizează în scopul „lipsirii de

viața a unei persoane”, iar intenția de a lipsi partea vătămată de viață se

materializează prin acțiunile inculpatului.

În speță, instanțele au conchis că nu s-a constatat din careva probe pertinente și

concludente intenția inculpatului de a comite anume infracțiunea de omor a părții

vătămate.

Potrivit jurisprudenței în cauzele penale similare, s-a statuat că intenția de a

săvîrși omorul se poate deduce din următoarele împrejurări de fapt: folosirea unor

mijloace apte de a produce moartea, locul sau regiunea corporală unde s-au aplicat

loviturile ori asupra căreia s-a acționat, numărul, intensitatea și repetabilitatea

loviturilor ori a altor acte de violență exercitate asupra victimei, perseverența

făptuitorului în exercitarea violențelor, natura relațiilor dintre făptuitor și victimă

anterioare săvîrșirii faptei, particularitățile victimei. Împrejurările în cauză nu au

relevanță în sine privite în mod individual sau invariabil, ci numai de la caz la caz și

apreciate în ansamblu.

Din actele cauzei, se constată că inculpatul atacînd partea vătămată i-a aplicat

cîteva lovituri cu cuțitul în regiunea umărului drept și alte lovituri îndreptate în aceiași

regiune, care însă nu i-a cauzat careva leziuni lui Bulmaga V., avînd în vedere că

ultimul era îmbrăcat într-o haină groasă, mai mult că în rezultatul altercației dintre cei

doi, partea vătămată s-a opus atacului și l-a lovit pe inculpat, respectiv intensitatea

loviturilor a scăzut considerabil, tăind doar haina victimei.

6

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 466 din 24.11.2014, la

Bulmaga V. au fost depistate leziuni corporale sub formă de 2 plăgi în regiunea

deltoidei dreapta, care au fost produse cu un corp tăietor-înțepător, excoriații pe gît și

mîina dreaptă, lovituri aplicate cu cuțitul. (f.d.33-34)

Potrivit procesului-verbal de examinare a obiectelor din 24.11.2014 și tabela

fotografică, prin care au fost examinate hainele în care era îmbrăcat Bulmaga V., se

constată că pe vesta părții vătămate în regiunea umărului drept și a gîtului au fost

depistate 5 găuri în haină, dintre care două au străpuns haina din interior, iar celelalte

trei au fost aplicate în regiunea gulerului hainei. (f.d. 40-42)

Prin urmare, nu trebuie exclusă ipoteza că, adesea, cauzarea unor plăgi multiple

poate fi explicată prin forța fizică slabă a făptuitorului, acesta fiind în stare de

ebrietate ori prin calitățile vulnerante reduse ale mijlocului sau instrumentului de

săvârșire a infracțiunii (care nu a fost ales special de către făptuitor). De asemenea,

numărul multiplu al plăgilor cauzate își poate găsi explicația în starea de agitație a

făptuitorului, în incapacitatea lui de a evalua adecvat situația.

Totodată, suferințele victimei nu vor fi deosebite, iar vătămările corporale pot fi

si ușoare, atunci cînd cauzarea unor plăgi se realizează în timpul altercației și într-un

interval de timp relativ scurt, cum a avut loc în cazul respectiv.

Acțiunile inculpatului sunt justificate prin starea de agitație a sa și incapacitatea

lui de a evalua adecvat situația, or din materialele cauzei rezultă cu certitudine că

înainte de săvîrșirea infracțiunii între inculpatul și partea vătămată, au avut loc mai

multe certuri.

Ținînd cont de faptul că motivele și metodele infracțiunii săvîrșite prin omor au

o importanță deosebită pentru aprecierea corectă a celor săvîrșite și pentru stabilirea

pedepsei, instanța de apel urmează să clarifice în toate cazurile aceste circumstanțe și

să le indice în decizie.

Mai mult, în contextul dat, Colegiul penal lărgit mai specifică că, pentru

corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate

probele acumulate la caz. Or, aprecierea probelor este unul din cele mai importante

momente ale procesului penal. Aprecierea probelor după intima convingere a

judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se

întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet

și obiectiv.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, în decizia instanței de apel lipsește

analiza și aprecierea probelor. Or, în cadrul cercetării judecătorești se administrează

probe pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor cauzei sub toate aspectele în condiții

de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate. Cercetarea judecătorească are ca

obiect, în primul rînd, administrarea probelor ca cerință a principiului nemijlocirii

ședinței de judecată în scopul perceperii directe a probelor de către instanța de

judecată.

7

Principala problemă pusă în discuție pe o cauză penală este vinovăția persoanei

trimisă în judecată în raport cu faptele pentru care aceasta este acuzată. În cauza de

față problema vinovăției este determinată de existența sau inexistența intenției

inculpatului de săvîrșire a infracțiunii de omor a părții vătămate.

Instanța de recurs apreciază că, simpla constatare a faptului că părții vătămate i-

au fost aplicate doar două lovituri, care în consecință au dus la cauzarea leziunilor

corporale ușoare sub formă de două plăgi în regiunea umărului drept și că inculpatul a

menționat că nu avea intenția de a omorî partea vătămată, nu poate condiționa și nu

justifică reținerea vinovăției inculpatului în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional.

Or, instanțele atunci cînd constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor

constitutive ale infracțiunii incriminate, urmează să-și argumenteze poziția prin

prisma tuturor probelor acumulate, dîndu-le o apreciere multilaterală și obiectivă, fără

a omite să se expună asupra unora și fără a se eschiva sau denatura conținutul altora.

Totodată, instanța de apel urmează să țină seama de prevederile art. 389 Cod de

procedură penală, potrivit căruia sentința de condamnare se adoptă numai în condiția

în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de

judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar divergențele au fost lichidate și

apreciate corespunzător.

Rezumînd cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, încadrarea juridică

corectă a acțiunilor inculpatului, să verifice și aprecieze conform prevederilor art. 101

Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și în concluziile sale să descrie probele puse la baza învinuirii

imputate lui Dadu Gh. și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată.

În lumina lacunelor descrise mai sus, Colegiul penal lărgit constată că erorile

procesuale admise de către Curtea de apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală și nu pot fi corectate în ordinea procedurii

de recurs, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza în

fapt și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat

apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale la pronunțarea hotărîrii

judecătorești.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de

cele invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și

examinate în instanța de fond, să le dea o apreciere corespunzătoare cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de motivele

8

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Brigai Sergiu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe Dadu Gheorghe

Fiodor, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 17 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător TOMA Nadejda

Judecător TIMOFTI Vladimir

Judecător MORARU Petru

9