1ra-1153/2016 — Art. 27, 145 al. 1 CP

Prima instanță: 04.12.2014 - 20.02.2015;

Instanța de apel: 16.03.2015 - 15.04.2015; 24.12.2015 – 30.03.2016;

Instanța de recurs: 30.07.2015 -17.11.2015; 30.05.2016 – 20.07.2016. CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 20 februarie 2015, s-a dispus încetarea procesului penal în cauza penală privind învinuirea lui Dadu Gh. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,145 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod Contravențional. Dadu Gh. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional la 15 zile de arest contravențional. Conform art. 88 alin. (3) Cod penal, perioada deținerii lui Dadu Gh. sub arest de la 22 noiembrie 2014 pînă la 20 februarie 2014 se include în termenul pedepsei stabilite, iar pedeapsa aplicată în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional se consideră executată. 2. Prin actul de sesizare a instanței, Dadu Gh. a fost învinuit că, la 22 noiembrie 2014, în jurul orelor 04:00 min., aflându-se la intrarea pe teritoriul fermei ce aparține întreprinderii S.R.L. „Cazacu” din satul Coșernița, r-nul Criuleni, având intenția de a omorî, i-a aplicat multiple lovituri cu un cuțit în regiunea umărului drept și a gîtului lui Bulmaga V., cauzându-i două plăgi în regiunea 1 deltoidei dreaptă, excoriații pe gît, mîina dreaptă, însă din motive independente de voința sa, nu și-a putut duce intențiile sale criminale pînă la capăt, fiind oprit și imobilizat de persoanele prezente la fața locului. În drept, faptele lui Dadu Gh., potrivit rechizitoriului, au fost încadrate de către acuzatorul de stat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, tentativa de omor a unei persoane, adică acțiune îndreptată nemijlocit spre săvârșirea infracțiunii de omor asupra unei persoane, care din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-a produs efectul. Instanța de fond a statuat că învinuirea incriminată lui Dadu Gh. nu și-a găsit confirmarea la judecarea cauzei, iar faptele ultimului urmează a fi încadrate în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional, după indicii calificativi vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății. 3. Legalitatea și temeinicia sentinței în termenul și modul prevăzut de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia Dadu Gh. să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27,145 alin. (1) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În motivare, apelantul a invocat ilegalitatea sentinței din motiv că la analiza circumstanțelor și probelor prezentate de către partea acuzării, instanța de judecată eronat a apreciat semnelor obiective și subiective a faptei social periculoase comisă de către Dadu Gh., calificând-o ca o contravenție și a dispus încetarea procesului penal. În opinia procurorului, probele acumulate în cadrul urmăririi penale dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului de cele incriminate, iar prima instanță nu a ținut cont de cumulul tuturor circumstanțelor comiterii faptei, anturajul, modul de săvîrșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul loviturilor care dovedesc intenția lui Dadu Gh. de a-1 omorî pe cet. Bulmaga V.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2015 apelul procurorului a fost respins, ca nefondat, iar sentința atacată a fost menținută fără modificări. 4.1. În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, audiind participanții la proces raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că apelul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins. Astfel, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia și motivarea primei instanțe precum că totalitatea probelor dovedesc vina inculpatului Dadu G. în comiterea contravenției constatate de către instanță și acțiunile lui corect au fost încadrate în baza art. 78 Cod contravențional. 2 Instanța de apel, de asemenea, a considerat neîntemeiate argumentele acuzării, precum că părții vătămate Bulmaga V. i-au fost aplicate multiple lovituri, deoarece din raportul de expertiză medico-legală nr. 446 din 24.11.2014 s-a constatat cauzarea doar a 2 plăgi în regiunea deltoidei dreaptă, excoriații pe gît și mîina dreaptă. Astfel, careva probe care ar dovedi cauzarea multiplelor plăgi părții vătămate Bulmaga V. în ședința de judecată nu au administrate. Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele părții acuzării, precum că inculpatul Dadu Gh., avînd scopul de a omorî, din motive independente de voința lui, nu și-a putut duce intenția criminală până la capăt, fiind oprit și imobilizat de persoanele prezente la fața locului, deoarece atît în ședința primei instanțe, cît și în ședința instanței de apel nu au fost aduse probe certe, pertinente și concludente care să dovedească cu certitudine că intenția inculpatului a fost de a omorî partea vătămată, dar nu de a-i cauza leziuni corporale. De asemenea, instanța de apel a reținut că, deși acuzatorul de stat în apelul declarat susține că nu este de acord cu aprecierea probelor de către prima instanță și consideră că probele prezentate dovedesc cu certitudine vinovăția lui Dadu Gh. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, nu prezintă careva argumente în susținerea acestei poziții și nu face o analiză a probelor, care să o combată pe cea făcută de instanță, prin care ar dovedi intenția inculpatului de a omorî partea vătămată. Reieșind din circumstanțele menționate, în cumul cu concluzia din raportul de expertiză medico-legală, potrivit căreia leziunile corporale nu se află în nemijlocita apropiere de organele de importanță vitală, fac dovada unei îndoieli rezonabile că inculpatul Dadu Gh. a acționat cu intenția de a-1 omorî pe Bulmaga V, deoarece tentativa de omor poate fi comisă doar cu intenție directă la omor care, însă, nu a fost realizată din motive independente de voința făptuitorului.

Procurorul a atacat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare, din motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și faptei săvîrșite de Dadu Gh. i sa dat o încadrare juridică greșită. În susținerea celor solicitate, procurorul menționează că, în apelul său a invocat că reieșind din probele examinate de către prima instanță și care, de fapt, nu sunt contestate de partea apărării, s-a constatat că: - la atacul asupra părții vătămate inculpatul a folosit un cuțit; - la momentul atacului cu cuțitul inculpatul î-1 amenința pe partea vătămată cu moartea; - acțiunile de aplicare a loviturilor cu cuțitul au fost curmate numai după intervenția colaboratorilor de poliție, care erau în preajmă; - pe corpul părții vătămate au fost stabilite numai două plăgi din cele cinci 3 lovituri aplicate, ceea ce se datorează faptului că partea vătămată era îmbrăcat cu multe haine. Prin urmare reieșind din împrejurările constatate recurentul consideră că, la caz, s-a demonstrat intenția inculpatului de al omorî pe Bulmaga V., iar toate probele care au fost administrate de către partea acuzării au fost acumulate legal și sunt admisibile. În drept, recurentul își întemeiază recursul ordinar declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 17 noiembrie 2015 a fost recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu, casată total decizia instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. 6.1. În motivarea deciziei a menționat că, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea erorilor de drept, care au dus la adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată, verificîndu-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate supra, hotărîrea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei la rejudecare. Verificînd argumentele expuse în textul recursului, în raport cu actele cauzei și probele administrate, Colegiul penal lărgit constată că judecînd apelul, instanța de apel nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție greșită de menținere a sentinței, potrivit căreia Dadu Gh. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional la 15 zile de arest contravențional. Instanța de apel la adoptarea soluției de recalificare a acțiunilor inculpatului nu a elucidat faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptînd niște concluzii de ordin general, statuate de prima instanță, cu privire la conținutul probelor administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată. Discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și nemotivate. Chestiunea asupra căreia instanțele ierarhic inferioare urmau să se expună prin argumente temeinice constă în aceea dacă faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor sau se încadrează în contravenția, după indicii calificativi vătămarea intenționată ușoară a integrității 4 corporale, care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății. Pentru delimitarea contravenției privind vătămarea corporală de tentativă la infracțiunea de omor, trebuie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvîrșită fapta, cum sunt: natura obiectului folosit, intensitatea și efectele loviturilor aplicate de vinovat, zona corpului vizată și consecințele cauzate, inclusiv urmările ce se puteau produce și care au fost cauzele ce au împiedicat rezultatul infracțional. Pentru delimitarea infracțiunii de tentativă de omor, de contravenția prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod contravențional, urmează să se țină seama de circumstanțele în care a acționat inculpatul și acțiunile premergătoare acestora. Latura obiectivă a art. 145 alin. (1) Cod penal se realizează în scopul „lipsirii de viața a unei persoane”, iar intenția de a lipsi partea vătămată de viață se materializează prin acțiunile inculpatului. În speță, instanțele au conchis că nu s-a constatat din careva probe pertinente și concludente intenția inculpatului de a comite anume infracțiunea de omor a părții vătămate. Din actele cauzei, se constată că inculpatul atacînd partea vătămată i-a aplicat cîteva lovituri cu cuțitul în regiunea umărului drept și alte lovituri îndreptate în aceiași regiune, care însă nu i-a cauzat careva leziuni lui Bulmaga V., avînd în vedere că ultimul era îmbrăcat într-o haină groasă, mai mult că în rezultatul altercației dintre cei doi, partea vătămată s-a opus atacului și l-a lovit pe inculpat, respectiv intensitatea loviturilor a scăzut considerabil, tăind doar haina victimei. Mai mult, instanța de recurs a specificat că, pentru corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate probele acumulate la caz. Or, aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal. Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Astfel, instanța a constatat că, în decizia instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor. Or, în cadrul cercetării judecătorești se administrează probe pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor cauzei sub toate aspectele în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate. Cercetarea judecătorească are ca obiect, în primul rînd, administrarea probelor ca cerință a principiului nemijlocirii ședinței de judecată în scopul perceperii directe a probelor de către instanța de judecată. Principala problemă pusă în discuție pe o cauză penală este vinovăția persoanei trimisă în judecată în raport cu faptele pentru care aceasta este acuzată. În cauza de față problema vinovăției este determinată de existența sau inexistența intenției inculpatului de săvîrșire a infracțiunii de omor a părții vătămate. Instanța de recurs a apreciat că, simpla constatare a faptului că părții vătămate iau fost aplicate doar două lovituri, care în consecință au dus la cauzarea 5 leziunilor corporale ușoare sub formă de două plăgi în regiunea umărului drept și că inculpatul a menționat că nu avea intenția de a omorî partea vătămată, nu poate condiționa și nu justifică reținerea vinovăției inculpatului în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional. Or, instanțele atunci cînd constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate, urmează să-și argumenteze poziția prin prisma tuturor probelor acumulate, dîndu-le o apreciere multilaterală și obiectivă, fără a omite să se expună asupra unora și fără a se eschiva sau denatura conținutul altora.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, a fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința atacată și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care: Dadu Gheorghe a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, în baza căruia i-a foat numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 7.1. Rejudecînd cauza în motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, analizînd totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și apreciindu-le, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a constatat că: Inculpatul Dadu Gh., la 22 noiembrie 2014, în jurul orelor 00:40 min., aflîndu- se la intrarea pe teritoriul fermei ce aparține S.R.L. „Cazacu” din s. Coșemița, r-l Criuleni, avînd intenția de a omorî, i-a aplicat multiple lovituri cu un cuțit în regiunea umărului drept și a gîtului lui Bulmaga Vasile Ion, cauzîndu-i două plăgi în regiunea deltoidee dreaptă, excoriație pe gât, mâna dreaptă, însă din motive independente de voința sa, nu și-a putut duce intențiile sale criminale pînă la capăt, fiind oprit și imobilizat de persoanele prezente la fața locului. Vinovăția inculpatului Dadu Gh. în comiterea infracțiunii imputate se confirmă prin următoarea sistemă de probe analizate și apreciate de instanța de apel, și anume: - declarațiile părții vătămate Bulmaga Vasile; - declarațiile martorului Țurcan Pavel; - declarațiile martorului Sclifos Boris; - declarațiile martorului Bounegru Vasile; - procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 22 noiembrie 2014 (f.d. 6 vil. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22 noiembrie 2014 și tabela fotografică, prin care a fost examinat locul comiterii infracțiunii (f.d. 10-13 vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectului din 22 noiembrie 2014 și tabela 6 fotografică, prin care a fost examinat cuțitul cu care i-au fost aplicate lovituri lui Bulmaga Vasile (f.d. 27-28 vol. I); - procesul-verbal de examinare a obiectelor din 24 noiembrie 2014 și tabela fotografică, prin care au fost examinate hainele în care era îmbrăcat Bulmaga Vasile (f.d. 40-50 vol. I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 446 din 24 noiembrie 2014 (f.d. 33-34 vol. I); - procesul verbal nr. 301 din 22 noiembrie 2014 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, prin care s-a constatat la Dadu Gh. concentrația de alcool în sînge de 0,41 g/l, iar concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,18 mg/l, ceea ce corespunde stării de ebrietate cu grad minim (f.d. 52-53 vol. I). În urma verificării probelor, instanța de apel a ajuns la concluzia că, argumentele acuzatorului de stat cu privire la vinovăția inculpatului Dadu Gh., invocate în apelul depus împotriva sentinței atacate sunt fondate, deoarece instanța de fond a dat o apreciere eronată situației de fapt constatate în cadrul cercetării judecătorești și greșit a recalificat faptele inculpatului în baza art. 78 alin. (3) Cod contravențional, adică, vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății. Din analiza cumulară a probelor, s-a constatat că inculpatul atacînd partea vătămată i-a aplicat cîteva lovituri cu cuțitul în regiunea umărului drept și alte lovituri îndreptate în aceiași regiune, inclusiv în regiunea gulerului hainei, care însă nu i-a cauzat careva leziuni lui Bulmaga Vasile, datorită faptului că ultimul era îmbrăcat într-o haină groasă, mai mult că în rezultatul altercației dintre cei doi, partea vătămată s-a opus atacului și l-a lovit pe inculpat, respectiv intensitatea loviturilor a scăzut considerabil, tăind doar haina victimei. Trebuie de menționat și specificul obiectului folosit de către inculpat în vederea realizării intenției de al omorî pe partea vătămată, or, obiectul este un cuțit luat din căruța lui Cazacu Alexandru, care este un instrument care poate produce rezultatul mortal prin utilizarea acestuia, totodată, a profitat de faptul că partea vătămată nu s-a așteptat la acțiunile sale, atacându-1 din spate. Intenția directă a inculpatului de a curma viața părții vătămate Bulmaga Vasile se mai confirmă prin amenințările cu moartea în adresa ultimului, astfel, încît loviturile cu cuțitul în spate erau însoțite de cuvinte injurioase și amenințări. Acest fapt se desprinde din declarațiile părții vătămate, care a declarat că, în timp ce Dadu Gh. îi aplica lovituri, se exprima cu cuvinte injurioase și îl amenința cu moartea, acest fapt a fost confirmat și de către martorul Sclifos Boris, care a declarat că, după ce Dadu Gh. i-a aplicat cîteva lovituri lui Bulmaga Vasile toți din jur s-au implicat să curme acțiunile lui Dadu Gh., iar ultimul observînd că nu l-a rănit pe Bulmaga Vasile tare spunea că regretă că l-a rănit puțin, amenințându-1 cu 7 moartea. Cercetînd cumulul de probe administrate, apreciind circumstanțele pricinii, instanța de apel a constatat, că în acțiunile intenționate ale inculpatului Dadu Gh., se întrunesc elementele componenței de infracțiune prevăzută de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, fiind dovedită fară echivoc vinovăția inculpatului. Instanța de apel, la aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Codul penal, a ținut cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii, de persoana inculpatului Dadu Gheorghe, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului.

La data de 05 aprilie 2016 împotriva deciziei Curții de Apel din 30 martie 2016 a declarat recurs ordinar inculpatul Dadu Gheorghe, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe, argumentînd prin faptul că după o sentință de achitare, martorii acuzării se audiază din nou, ceea ce nu a fost respectat, prin ce au fost încălcate prevederile art. 4 din Protocolul Nr. 4 CtEDO, cît și prevederile art. 6 CtEDO.

La data de 16 mai 2016 inculpatul Dadu Gh. a declarat recurs suplimentar împotriva deciziei instanței de apel, unde a invocat că în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, o persoană care a săvîrșit o infracțiune nu poate să fie pedepsit de mai multe ori pentru una și aceiași infracțiune.

La recursurile ordinare declarate de către inculpatul Dadu Gh., în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursurilor, deoarece starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărîrii atacate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Reieșind din conținutul recursurilor, inculpatul nu invocă nici un temei de 8 drept pentru declararea acestuia, însă luînd în considerație că inculpatul și-a exprimat dezacordul cu pedeapsa stabilită, Colegiul penal consideră, că în asemenea caz este semnalat temeiul de drept prevăzut de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond și de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. După cum rezultă din textul recursului, inculpatul critică decizia instanței de apel sub aspectul pedepsei stabilite din motiv că o persoană care a săvîrșit o infracțiune nu poate să fie pedepsit de mai multe ori pentru una și aceiași infracțiune. În acest sens, Colegiul penal atestă că, prin sentința Judecătoriei Criuleni din 20 februarie 2015, s-a dispus încetarea procesului penal în cauza penală privind învinuirea lui Dadu Gh. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta constituie contravenție prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod Contravențional. Dadu Gh. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional la 15 zile de arest contravențional. Iar conform prevederilor art. 88 alin. (3) Cod penal, perioada deținerii lui Dadu Gh. sub arest de la 22 noiembrie 2014 pînă la 20 februarie 2014 a fost inclusă în termenul pedepsei stabilite, iar pedeapsa aplicată în baza art. 78 alin. (3) Cod Contravențional a fost considerată executată. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, a fost admis apelul declarat de către procuror, casată sentința atacată și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care Dadu Gh. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, în baza căruia i-a fost numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Iar în termenul executării pedepsei cu închisoarea stabilite lui Dadu Gh., calculat din 30 martie 2016, a fost inclusă durata aflării sub arest din 22 noiembrie 2014 pînă la 20 februarie 2015. Astfel, în baza celor expuse Colegiul penal menționează că, pedeapsa stabilită inculpatului prin sentința primei instanțe sub formă de arest pe un termen de 15 zile a fost înclusă în măsura preventivă sub formă de arest aplicată în privința acestuia, motiv din care pedeapsa a fost considerată executată și dispusă eliberarea imediată a inculpatului în sala de ședință. Este nefondată și critica recurentului privind faptul că după pronunțarea sentinței de achitare de către prima instanță, instanța de apel nu a dispus audierea 9 repetată a martorilor acuzării, deoarece prima instanță în privința inculpatului nu a pronunțat o sentință de achitare dar a încetat procesul penal pe motiv că fapta acestuia constituie o contravenție. În acest context, Colegiul constată că instanța de apel, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată în pct. 7. al prezentei decizii. În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului procurorului cu casarea totală a sentinței primei instanțe și pronunțată o hotărîre de condamnare în privința inculpatului Dadu Gh. în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal. În aceste condiții, Colegiul consideră că, n-a fost constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Avînd ca reper cele menționate, Colegiul penal conchide că recursurile ordinare declarate de către inculpatul Dadu Gh., sunt vădit neîntemeiate și în consecință inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2016, de către inculpatul Dadu Gheorghe Fiodor, în cauză penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțarea integrală la 17 august 2016. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 10