1ra-801/2015 — art. 41, 42 alin. 4, 5, 151 alin. 4, 287 alin. 3 CP

1ra-801/2015 — art. 41, 42 alin. 4, 5, 151 alin. 4, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-801/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma, Iuliana Oprea, Ion Druță

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Tăbîrță

Adrian în numele inculpatului Gîndea Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, în cauza penală în

privința lui

Gîndea Vitalie Ion, născut la 08 septembrie

1970, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, str. Drumul Crucii 98, ap. 25

Termenul de examinare a cauzei:

03.11.2014–09.04.2015 (instanța de apel)

09.06.2015-24.11.2015 (instanța de recurs)

C O N S T A T Ă:

Vitalie Ion a fost achitat de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art.

41, 42 alin. (4), (5), 151 alin. (4), 287 alin. (3) Cod penal, pe motiv că faptele nu au fost

comise de către inculpat.

februarie 2008, în jurul orei 20:20, aflându-se la intersecția str. Ismail și 31 august 1989,

mun. Chișinău, adică într-un loc public, acționând împreună și de comun acord cu alte

două persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, încălcând grosolan

ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de stimă și respect față de societate,

urmărind scopul manifestării bravurii față de Timercan Pavel Ion, Simion Ion Andrei

și Timercan Vitalie Ion, din motivul că ultimul și-a satisfăcut necesitățile fiziologice pe

autobuzul de model „MAN”, care era parcat lângă bordură, s-a exprimat cu cuvinte

necenzurate în adresa acestora și, împreună cu persoanele neidentificate, care fiind

instigate de comportamentul lui Gîndea V., i-au agresat pe Timercan P., Simion I. și

1

Timercan V., după ce unul din ei i-a aplicat o lovitură cu un obiect de metal în regiunea

stângă a capului lui Timercan V. cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 63/278 din 06 august 2008, vătămări corporale grave, ce se află în legătură

cauzală directă cu survenirea morții.

Ulterior, la 01 februarie 2008, în jurul orei 20:25, Gîndea V. a îndemnat persoanele

neidentificate să părăsească locul infracțiunii întru evitarea consecințelor nefavorabile,

și în discuție cu Timercan P., despre care nu cunoștea că este fratele victimei, i-a propus

bani pentru ca acesta să declare că Timercan V. a căzut jos de sine stătător și s-a lovit

în regiunea capului.

Acțiunile lui Gîndea V. de către organul de urmărire penală au fost încadrate în

baza art. 287 alin. (3) Cod penal – huliganism, adică, acțiuni intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, de către

3 persoane, cu aplicarea unui obiect pentru vătămarea integrității sănătății.

Tot el, la 01 februarie 2008, în jurul orei 20:20, aflându-se la intersecția str. Ismail

și 31 august 1989, mun. Chișinău, acționând împreună și de comun acord cu alte două

persoane neidentificate, urmărind scopul manifestării bravurii față de Timercan P.,

Simion I. și Timercan V., din motivul că ultimul și-a satisfăcut necesitățile fiziologice

pe autobuzul de model „MAN”, care era parcat lângă bordură, s-a exprimat cu cuvinte

necenzurate în adresa acestora și, împreună cu persoanele neidentificate, care fiind

instigate de comportamentul lui Gîndea V., i-au agresat pe Timercan P., Simion I. și

Timercan V., după ce unul din ei i-a aplicat o lovitură cu un obiect de metal în regiunea

stîngă a capului lui Timercan V. cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 63/278 din 06 august 2008, vătămări corporale grave, periculoase pentru

viață, ce se află în legătură cauzală directă cu decesul victimei.

Ulterior, la 01 februarie 2008, în jurul orei 20:25, Gîndea V. a îndemnat persoanele

neidentificate să părăsească locul infracțiunii întru evitarea consecințelor nefavorabile

și în discuție cu Timercan P., despre care nu cunoștea că este fratele victimei, i-a propus

bani pentru ca acesta să declare că Timercan V. a căzut jos de sine stătător și s-a lovit

în regiunea capului.

Acțiunile lui Gîndea V. de către organul de urmărire penală au fost încadrate în

baza art. 41, 42 alin. (4), (5), 151 alin. (4) Cod penal – participație la vătămarea

intenționată gravă a integrității sănătății, de trei persoane, care a provocat decesul

victimei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Gîndea V. să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3)

Cod penal la 3 ani închisoare, iar în baza art. 41, 42 alin. (4), (5), 151 alin. (4) Cod penal

la 8 ani închisoare; în baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

2

parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

În susținerea apelului său, procurorul a invocat că instanța de fond a dat o apreciere

eronată probelor administrate la caz, deoarece partea acuzării a prezentat, în opinia sa,

suficiente probe care confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea celor incriminate,

acestea nefiind apreciate la justa lor valoare, și anume: declarațiile succesorului părții

vătămate, ale martorilor și alte probe puse la baza învinuirii, fiind neîntemeiat adoptată

o sentință de achitare.

3.1 Sentința a fost contestată cu apel și de avocatul Sîrbu-Beșliu Irina în numele

succesorului părții vătămate Timercan P., care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Gîndea V. să fie condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor imputate, în

limitele sancțiunilor prevăzute la articolele respective, fără aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 79 și art. 90 Cod penal.

În susținerea cererii sale, apelantul a invocat că instanța nu a dat o justă apreciere

declarațiilor succesorului părții vătămate, care a declarat că Gîndea V. a aplicat lovituri

lui Timercan V., interpretând eronat aceste declarații; a menționat că în materialele

cauzei se conțin suficiente probe care confirmă vinovăția lui Gîndea V. în săvârșirea

infracțiunilor incriminate.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, pe motivul

aprecierii necorespunzătoare de către instanță a probelor și concluziei pripite și eronate

asupra nevinovăției lui Gîndea V.

5.1 Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar și avocatul Sîrbu-

Beșliu Irina în numele succesorului părții vătămate, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Gîndea V. în

baza art. 287 alin. (3) și art. 41, 42 alin. (4), (5), 151 alin. (4) Cod penal, sau dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, invocând faptul că decizia instanței de apel

prezintă o reiterare a conținutului sentinței, ambele instanțe nu au cercetat în mod

corespunzător probele, examinând cauza unilateral și eronat concluzionând asupra

contradictorialității declarațiilor succesorului părții vătămate. La fel, în mod eronat nu

s-a dat o apreciere critică declarațiilor martorului Țurcanu I.

2013, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată decizia și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

3

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a reținut că argumentele recurenților

și-au găsit reflectare în starea reală a lucrurilor în cauză, de către instanța de apel nefiind

înlăturate, prin judecarea apelurilor, incertitudinile ridicate de apelanți, ele fiind expuse

în mod succint, fără a fi analizate în ansamblul lor și în coroborare cu celelalte probe

existente în dosar.

Suplimentar, Colegiul penal a reținut că instanța de apel a apreciat unilateral probele

administrate la dosar, acordând valoare celor care demonstrează nevinovăția

inculpatului, în detrimentul probelor prezentate de partea acuzării.

Finalmente, instanța de recurs a menționat că neîntemeiat a fost respins demersul

privind necesitatea audierii suplimentare a martorului Timercan T., înaintat de avocatul

succesorului părții vătămate, de către instanța de apel nefiind prezentate careva motive

plauzibile în acest sens.

fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Gîndea V. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar procesul penal pornit în baza art. 41, 42

alin. (4), (5), 151 alin. (4) Cod penal a fost încetat, în temeiul pct. 6) alin. (1) art. 391

Cod de procedură penală, din motivul existenței altor circumstanțe ce exclud tragerea

la răspundere penală.

solicitând casarea parțială a acesteia și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În susținerea recursului procurorul a invocat că instanța de apel a calificat acțiunile

inculpatului conform art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în pofida constatării aceleiași

fapte în legătură cu care inculpatul a fost pus sub învinuire în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal; chiar dacă Gîndea V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, acesta urma să fie liberat de răspundere penală în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală or, infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal este mai puțin gravă, iar fapta a fost

săvârșită la 01 februarie 2008; în partea încetării procesului penal pornit în baza art. 41,

42 alin. (4), (5), 151 alin. (4) Cod penal, instanța de apel nu a motivat în ce constă

„excesul de autor” și nu a luat în considerație faptul că Gîndea V. a fost pus sub

învinuire ca persoana care a contribuit la săvîrșirea infracțiunii în calitate de instigator

și complice - mai mult, în cazul cînd instanța de apel a constatat că inculpatul a acționat

„împreună și de comun acord”, nu mai putea fi invocată existența „excesului de autor”;

probele acuzării nu au fost apreciate corespunzător, instanța făcând trimitere în mod

unilateral la concluziile instanței de fond și la declarațiile inculpatului.

4

8.1 De asemenea a declarat recurs ordinar avocatul Tăbîrță Adrian în numele

inculpatului, solicitând casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței de

achitare, invocând: expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală

la momentul pronunțării deciziei; contradictorialitatea probelor administrate la caz, care

nu confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal; aprecierea eronată a probelor, la baza deciziei de condamnare fiind

puse aceleași probe care au stat la baza sentinței de achitare.

septembrie 2014, au fost admise recursurile declarate, casată decizia contestată, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a menționat că instanța de apel,

constatând aceeași faptă pentru care Gîndea V. a fost pus sub învinuire în baza art. 287

alin. (3) Cod penal și încadrând acțiunile ultimului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, în prezența elementului aplicării loviturii cu un obiect de metal, a admis o gravă

eroare de fapt.

În același context, cu referire la condamnarea lui Gîndea V. în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, Colegiul penal a reținut că instanța de apel nu a verificat faptul

intervenirii sau nu a prescripției tragerii la răspundere penală, în situația în care

infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal este considerată, conform

art. 16 Cod penal, una mai puțin gravă, termenul de prescripție de tragere la răspundere

penală fiind de 5 ani și fapta fiind săvârșită la data de 01 februarie 2008.

Cu referire la încetarea procesului penal în baza art. 41, 42 alin. (4), (5), 151 alin.

(4) Cod penal, Colegiul penal lărgit a menționat că temeiul reținut de instanța de apel,

și anume “excesul de autor”, nu cade sub incidența circumstanțelor care condiționează

sau exclud pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, temeiul dat fiind

aplicabil în raport cu instituția achitării persoanei. Astfel, Colegiul penal a reținut

admiterea unei alte grave erori de către instanța de apel în situația dată.

Colegiul penal lărgit a stabilit că instanța de apel s-a expus prematur asupra

declarațiilor succesorului părții vătămate și ale martorului Timercan T., care urmau a fi

analizate în cumul cu celelalte probe administrate la dosar, și anume: declarațiile

martorilor Țurcan I., Simion I., Mocanu N., Muntean G., precum și probele materiale

din dosar: procesul-verbal de recunoaștere a persoanei; procesul-verbal de confruntare

a martorului Timercan P. și Gîndea V.; procesul-verbal de confruntare dintre martorul

Țurcanu I. și Gîndea V.; informația 903 înregistrată la 01.02.2008 cu nr. 645 în CP sect.

Centru, mun. Chișinău; certificatul de vizită nr. 81708 din 02.02.2008; procesul-verbal

de examinare a obiectului din 10.07.2008; raportul de examinare medico-legală a

cadavrului cet. Timercan V. nr. 278 din 22.04.2008; raportul de expertiză medico-legală

5

a cadavrului cet. Timercan V. nr. 278 din 06.08.2008; raportul de expertiză medico-

legală nr. 936/D din 21.04.2009, care deși au fost cercetate de către instanța de apel, nu

au primit nici o apreciere, nefiind nici admise și nici respinse.

Colegiul penal a menționat că instanța de apel nu a elucidat faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei, și anume: stabilirea, conform învinuirii

înaintate, a rolului inculpatului, a numărului de persoane care nemijlocit au participat

la comiterea infracțiunilor – 2 sau 3 persoane și a prezenței sau absenței, conform

actului de sesizare, a calificativului prevăzut la art. 287 Cod penal „cu aplicarea sau cu

încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății”. În sensul dat, instanța de recurs a remarcat că instanța de judecată este

obligată să soluționeze cauzele numai în limitele investirii prin actul de sesizare.

fost admise apelurile declarate, casată integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Gîndea V. a fost recunoscut

vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 41, 42 alin. (4), (5), 151 alin. (4),

287 alin. (3) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa: în baza art. 41, 42 alin. (4), (5), 151

alin. (4) Cod penal – 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis; în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal – 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis; în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită definitiv pedeapsa cu închisoare pe un termen de 9 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis.

20:20, aflându-se la intersecția str. Ismail și 31 august 1989, mun. Chișinău, adică într-

un loc public, acționând împreună și de comun acord cu alte două persoane

neidentificate de către organul de urmărire penală, încălcând grosolan ordinea publică

și manifestând o vădită lipsă de stimă și respect față de societate, urmărind scopul

manifestării bravurii față de Timercan Pavel Ion, Simion Ion Andrei și Timercan Vitalie

Ion, din motivul că ultimul și-a satisfăcut necesitățile fiziologice pe autobuzul de model

„MAN”, care era parcat lângă bordură, s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa

acestora și, împreună cu persoanele neidentificate, care fiind instigate de

comportamentul lui Gîndea V., i-au agresat pe Timercan P., Simion I. și Timercan V.,

după ce unul din ei i-a aplicat o lovitură cu un obiect de metal în regiunea stângă a

capului lui Timercan V. cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

63/278 din 06 august 2008, vătămare corporală gravă, care se află în legătură cauzală

directă cu survenirea morții.

Ulterior, la 01 februarie 2008, în jurul orei 20:25, Gîndea V. a îndemnat persoanele

neidentificate să părăsească locul infracțiunii întru evitarea consecințelor nefavorabile,

și în discuție cu Timercan P., despre care nu cunoștea că este fratele victimei, i-a propus

6

bani pentru ca acesta să declare că Timercan V. a căzut jos de sine stătător și s-a lovit

în regiunea capului.

Tot el, la 01 februarie 2008, în jurul orei 20:20, aflându-se la intersecția str. Ismail

și 31 august 1989, mun. Chișinău, acționând împreună și de comun acord cu alte două

persoane neidentificate, urmărind scopul manifestării bravurii față de Timercan P.,

Simion I. și Timercan V., din motivul că ultimul și-a satisfăcut necesitățile fiziologice

pe autobuzul de model „MAN”, care era parcat lângă bordură, s-a exprimat cu cuvinte

necenzurate în adresa acestora și, împreună cu persoanele neidentificate, care fiind

instigate de comportamentul lui Gîndea V., i-au agresat pe Timercan P., Simion I. și

Timercan V., după ce unul din ei i-a aplicat o lovitură cu un obiect de metal în regiunea

stîngă a capului lui Timercan V. cauzându-i, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 63/278 din 06 august 2008, vătămare corporală gravă, care se află în legătură

cauzală directă cu survenirea morții.

Ulterior, la 01 februarie 2008, în jurul orei 20:25, Gîndea V. a îndemnat persoanele

neidentificate să părăsească locul infracțiunii întru evitarea consecințelor nefavorabile

și în discuție cu Timercan P., despre care nu cunoștea că este fratele victimei, i-a propus

bani pentru ca acesta să declare că Timercan V. a căzut jos de sine stătător și s-a lovit

în regiunea capului.

Cu referire la învinuirea în baza art. 41, 42 alin. (4), (5), 151 alin. (4) Cod penal,

instanța de apel a constatat calitatea de instigator și complice a lui Gîndea V., fapt

confirmat prin declarațiile succesorului părții vătămate Timercan P., care a indicat că

inculpatul a venit cu încă două persoane și după ce a spus “aceștia trebuie de bătut” au

început toți trei să le aplice lovituri și, ulterior, a cerut de la șoferul automobilului

“Mercedes” un obiect pentru a-i bate.

Cu referire la învinuirea în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, instanța de apel a

constatat că succesorul părții vătămate a indicat că inculpatul, apropiindu-se de ei, a

început să vorbească cu cuvinte necenzurate, aplicând lovituri lui Timercan V. La fel,

instanța a reținut declarațiile martorului Timercan T., care a indicat că la un moment

dat a auzit ceva gălăgie în urmă și, întorcându-se, a văzut că niște persoane necunoscute

îi băteau pe Timercan P. și Simion I., Timercan V. fiind întins la pământ, lângă autobuz.

Persoanele necunoscute erau 4 la număr, șoferul și încă trei. Fiind audiat suplimentar,

Timercan T. a indicat că persoanele care i-au bătut au venit cu un automobil de model

“Mercedes”, indicând în instanța de fond că inculpatul a participat la bătaie, toți trei au

participat la bătaie.

Instanța de apel a stabilit că instanța de fond neîntemeiat a dispus achitarea

inculpatului pe toate capetele de acuzare considerând, în pofida faptului nerecunoașterii

de către Gîndea V. a vinovăției sale, că vinovăția ultimului este pe deplin dovedită prin

probele acumulate în cadrul urmăririi penale, care au fost verificate și cercetate în

7

instanța de apel, și anume: declarațiile succesorului părții vătămate Timercan P. făcute

în instanța de fond și susținute în cadrul judecării cauzei în apel; declarațiile martorilor

Timercan T., Simion A., Mocanu N., Munteanu G.; procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei din 15.05.2008; procesele-verbale de confruntare din 15.05.2008 și

16.05.2008; procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.07.2008; informația

“903” înregistrată la 01.02.2008 cu nr. 645 în CP Centru; certificatul de vizită nr.

81708 din 02.02.2008, eliberat de Centrul Național Științifico-Practic Medicină de

Urgență; raportul de expertiză medico-legală a cadavrului cet. Timercan V. I. nr.

63/278 din 06.08.2008, cu datele medicale din raportul de examinare medico-legală nr.

278 și raportul de expertiză medico-legală nr. 936/D din 21.04.2009.

Adrian în numele inculpatului, prin care se solicită casarea acesteia și menținerea

sentinței. În susținerea cererii sale, recurentul invocă următoarele motive:

a) pronunțarea de către instanța de apel a hotărârii de condamnare fără audierea

inculpatului;

b) încălcarea de către instanța de apel, la examinarea cauzei, a principiilor

contradictorialității și egalității armelor; recurentul indică că instanța a admis

renunțul avocatului succesorului părții vătămate de audiere a martorului Țurcanu

I., deși avocatul inculpatului a solicitat audierea acestui martor;

c) instanța de apel a dat o apreciere eronată probelor administrate pe caz, întrucât

probele care au fost puse la baza sentinței de achitare au fost aceleași care au stat

la baza deciziei de condamnare;

d) instanța de apel a dat faptei săvârșite o încadrare juridică greșită, în mod abuziv

fiind pornită urmărirea penală pe aceeași faptă în baza art. 287 alin. (3) Cod penal

la data de 23.12.2010, întrucât art. 151 alin. (4) Cod penal, până la modificările

din 24.05.2009, îngloba în sine și acțiunile huliganice, caracteristice infracțiunii

de huliganism și prevăzute la art. 151 alin. (2) lit. h) Cod penal, fapta urmând a

fi calificată doar în baza art. 151 alin. (4) Cod penal;

e) încălcarea termenului rezonabil de judecare a cauzei.

În drept, recurentul își întemeiază argumentele în baza pct. 6), 8), 12), 15) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

12.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință asupra recursului, pledând pentru respingerea

acestuia ca inadmisibil, din motiv că reaprecierea probelor, solicitată de recurent, nu se

regăsește ca temei de recurs în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

8

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța îl admite, casează parțial sau total hotărârea atacată, rejudecă cauza și pronunță

o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Cu referire la argumentul expus în pct. 12 a) din prezenta decizie, Colegiul penal

atestă că audierea inculpatului a avut loc, declarațiile acestuia fiind consemnate în

formularul corespunzător, cu care inculpatul a luat cunoștință și l-a semnat (f.d. 36, vol.

IV). În acest sens, nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că inculpatul nu

a fost audiat, deoarece ultimul s-a expus atât în privința nesusținerii apelurilor acuzării,

cât și privitor la nevinovăția sa, solicitând menținerea sentinței de achitare.

În susținerea acestei constatări vine și faptul că recurentul a considerat posibilă

finisarea examinării cauzei (f.d. 47, vol. IV), fără a pune în discuție chestiunea care a

fost ulterior invocată în recursul depus, fapt ce semnifică că a fost de acord cu situația

existentă la momentul judecării cauzei în ordine de apel. Astfel, acest motiv indicat de

recurent nu poate fi reținut.

La motivul indicat în pct. 12 b) din prezenta decizie, Colegiul penal atestă că în

cadrul ședinței din 09.02.2015, avocatul succesorului părții vătămate a înaintat o cerere

prin care a solicitat audierea martorului Țurcanu Ion, aceasta fiind admisă, iar

examinarea cauzei fiind amânată pentru 09.03.2015, cu citarea martorului sus-numit

(f.d. 43, vol. IV).

La 09.03.2015, avocatul succesorului părții vătămate a renunțat asupra cererii

privind audierea lui Țurcanu Ion, iar de către instanța de apel a fost consultată opinia

părților participante privitor la audierea martorului în cauză, procurorul și solicitantul

audierii considerând posibilă continuarea examinării cauzei în lipsa martorului, iar

avocatul inculpatului a dorit ca martorul dat să fie audiat (f.d. 44, vol. IV).

Colegiul penal lărgit nu reține motivul discutat drept unul valabil, din următoarele

considerente:

- în primul rând, părerea negativă a avocatului inculpatului asupra renunțării părții

acuzării la cererea înaintată nu constituie în sine o cerere distinctă de audiere a

martorului și, în mod respectiv, nu exista obligația instanței de apel de a reacționa la o

solicitare care nu constituie o cerere;

- în al doilea rând, renunțul la cererea privind audierea martorului a fost argumentat

de către partea acuzării, partea apărării limitându-se doar la simpla solicitare nemotivată

de audiere a persoanei;

- în al treilea rând, partea apărării a avut posibilitatea de a înainta o cerere privind

audierea martorului menționat, fiindu-i acordată posibilitatea dată de către instanță, însă

o cerere în acest sens așa și nu a fost înaintată (f.d. 43, vol. IV); în sensul dat, Colegiul

penal conchide că jurisprudența CtEDO invocată de recurent (cauza Vidal vs. Belgia)

nu prezintă relevanță, deoarece în cauza dată a fost abordată chestiunea condamnării

9

reclamantului fără audierea martorilor propuși de către partea apărării, situație care

diferă de cea din speță.

Colegiul penal lărgit consideră că nu a avut loc o încălcare a prevederilor art. 6 § 3

lit. d) CoEDO, după cum invocă recurentul, deoarece partea apărării a avut posibilitatea

reală și efectivă de a înainta o cerere de audiere a martorului Țurcanu Ion, fapt care nu

a fost realizat la etapa corespunzătoare de examinare a cauzei. Astfel, instanța de apel

întemeiat a admis renunțul părții acuzării la cererea înaintată, deoarece acesta a fost

argumentat, iar partea apărării nu a înaintat de sine-stătător o cerere privind audierea

lui Țurcanu Ion.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

În acest sens, cu referire la motivul expus în pct. 12 c) din prezenta decizie,

Colegiul penal respinge critica adusă de recurent modalității de apreciere a probelor de

către instanța de apel, deoarece o nouă reapreciere a probelor nu poate constitui temei

pentru recurs, întrucât nu este prevăzută în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

care stabilește o listă exhaustivă de temeiuri.

Reieșind din considerentul că o nouă reapreciere a probelor nu se impune la

judecarea recursului ordinar, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a

stabilit că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor incriminate a fost dovedită

prin probele acumulate, cercetate și verificate în ședința instanței de apel, care s-a expus

detaliat asupra fiecărui capăt de acuzare, constatând fiecare faptă infracțională în parte,

apreciind probele conform criteriilor de concludență, pertinență, utilitate și veridicitate,

iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

În ceea ce privește motivul expus la pct. 12 d) din prezenta decizie, Colegiul penal

reține faptul că instanța de apel s-a conformat indicațiilor impuse prin decizia instanței

de recurs din 30.09.2014 (f.d. 188-199, vol. III), elucidând calitatea de instigator și

complice a inculpatului la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal, însă nu a dat deplină eficiență indicației de a verifica prezența sau lipsa în

acțiunile inculpatului a semnului calificativ, prevăzut de art. 287 alin. (3) Cod penal –

“cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății”.

Colegiul penal constată că această omisiune a avut ca finalitate încadrarea juridică

greșită a faptei, fiind temei pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală.

În susținerea acestei idei, Colegiul penal lărgit stabilește că inculpatul a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, în privința ultimului fiind reținute

acțiuni “cu aplicarea unui obiect contondent dur pentru vătămarea integrității

10

corporale” (f.d. 62, vol. IV). Însă, în același timp, instanța de apel a făcut constatări

contradictorii, menționând că “inculpatului Gîndea Vitalie nu se incriminează..//..faptul

că a aplicat careva lovituri, ci instigarea prin acțiunile sale a celorlalte două persoane

neidentificate, dintre care unul a și aplicat lovitura cu un obiect dur contondent” (f.d.

64, vol. IV).

Astfel, instanța de apel just a constatat că „inculpatul a acționat cu intenție directă,

conștientizând că acțiunile lui ilegal se desfășoară într-un loc public, acțiuni care

atentează la regulile și valorile sociale și morale de conviețuire, soldate cu aplicarea

violenței”, însă nu a stabilit faptul că anume inculpatul a aplicat un obiect contondent

dur pentru vătămarea integrității corporale, respectiv neîntemeiat fiind reținut acest

semn calificativ. În această ordine de idei, instanța de recurs nu poate menține

condamnarea inculpatului în baza alin. (3) al art. 287 Cod penal.

La fel, Colegiul penal subliniază că în speță nu poate fi menținută situația în care

inculpatul are calitatea de instigator și complice la infracțiunea de vătămare intenționată

gravă a integrității sănătății, pe de o parte, și calitatea de autor al infracțiunii de

huliganism în varianta agravată, pe de altă parte, aceste roluri ale inculpatului

excluzându-se reciproc.

În sensul celor expuse, Colegiul penal lărgit menționează că, datorită faptului că la

data comiterii acțiunilor incriminate, redacția art. 151 Cod penal la alin. (2) lit. h)

prevedea semnul calificativ “cu intenții huliganice”, acțiunile de instigare și

complicitate la huliganismul însoțit de vătămarea corporală gravă a victimei și care s-a

soldat cu decesul acesteia urmau a fi calificate în baza art. art. 42 alin. (4), (5) și 151

alin. (4) Cod penal, cu indicarea următoarelor semne calificative – instigarea și

complicitatea la vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății,

de trei persoane, săvârșită cu intenții huliganice, care a provocat decesul victimei.

Această soluție rezultă din conținutul prevederilor de la art. 8 Cod penal, care

stabilesc că caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de

legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei și celor de la art. 10 alin. (2) Cod

penal, care prevăd că legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația

persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv. Concluziile

date sunt susținute de faptul că aplicarea legii penale în vigoare la momentul judecării

cauzei ar condiționa necesitatea calificării acțiunilor inculpatului prin concurs de

infracțiuni, fapt ce ar determina o situație mai gravă pentru acesta și ar fi contrară

prevederilor art. 10 alin. (2) Cod penal, citate supra.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit consideră ca fiind inutilă condamnarea

inculpatului, conform învinuirii, în baza art. 41 Cod penal, deoarece acest articol

stabilește noțiunea de participație, iar asupra calității inculpatului instanța s-a expus în

prezenta decizie, condamnarea în baza articolului menționat urmând fi exclusă, ca

nefiind necesară.

11

Cu referire la motivul indicat la pct. 12 e) din prezenta decizie, Colegiul penal

constată că neluarea în considerare a indicațiilor instanței de recurs la rejudecarea

cauzei în ordine de apel, care a avut loc de două ori, ca finalitate a atras examinarea

cauzei într-un termen care nu poate fi considerat rezonabil, ceea ce constituie o

încălcare a dreptului persoanei la un proces echitabil, consfințit la art. 6 CoEDO. Astfel,

la rejudecarea cauzei și pronunțarea hotărârii noi, instanța de recurs va lua în

considerare prevederile art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, potrivit cărora

instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului, drept recompensă,

pentru încălcările drepturilor acestuia în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei.

În ordinea celor expuse, Colegiul penal lărgit conchide că temeiul indicat de

recurent – că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală – este prezent în cauză, motiv pentru care

hotărârea instanței de apel urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri.

și alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Tăbîrță Adrian în numele

inculpatului Gîndea Vitalie, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 aprilie 2015, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, prin care

Gîndea Vitalie Ion se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42

alin. (4), (5), 151 alin. (4) Cod penal (în redacția din 12.06.2003) și i se stabilește

pedeapsa închisorii, cu aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală,

pe un termen de 7 (șapte) ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Termenul de executare a pedepsei urmează a fi calculat din momentul reținerii,

cu includerea duratei reținerii lui Gîndea Vitalie Ion din 14.05.2008 pînă la 17.05.2008

și aflării acestuia în arest preventiv și arest la domiciliu din 27.05.2008 pînă la

28.09.2008.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Iuliana Oprea

Ion Druță

12