1ra-1120/2015 — art.287 al.3 CP

1ra-1120/2015 — art.287 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 1120/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Ursache Petru,

Judecători: Toma Nadejda și Nicolaev Ghenadie,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

inculpatul Paic Vasile și avocatul Procopciuc Angela în numele inculpatului,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Fălești din 10 aprilie 2015

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iunie 2015, în cauza

penală în privința lui

Paic Vasile Vasile, născut la

21.06.1980, originar și domiciliat

în sat. Bocani, r-nul Fălești.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 09.03.2015 – 10.04.2015,

Instanța de apel: 08.05.2015 – 10.06.2015,

Instanța de recurs: 24.07.2015 – 18.11.2015.

A C O N S T A T A T :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală potrivit prevederilor

art. 364/1 Cod de procedură penală, Paic Vasile a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În privința inculpatului a fost aplicată măsura preventivă – arestarea

preventivă pe un termen de 90 zile.

În termenul executării pedepsei închisorii fiind inclus timpul aflării

inculpatului în stare de arest de la 06.01.2015 pînă la 20.03.2015.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Munteanu Alexandru a fost

admisă, fiind dispusă încasarea din contul inculpatului Paic Vasile în beneficiul

părții vătămate Munteanu Alexandru prejudiciul material în sumă de 2200 lei,

prejudiciul moral în sumă de 8000 lei și cheltuielile pentru asistența juridică

în sumă de 3500 lei.

Paic Vasile la 30.12.2014, aproximativ ora 23.20, aflându-se în ograda barului

ÎI „Beciul Vechi Popușoi" amplasat în sat. Bocani, r-nul Fălești, din intenții

huliganice, încălcînd grosolan ordinea și liniștea publică și urmărind scopul de

vătămare a integrității corporale, manifestând o obrăznicie deosebită, a

aplicat violență asupra părții vătămate Munteanu Alexandru, aplicându-i mai

multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, după

care continuîndu-și acțiunile sale ilegale, aplicând arma de foc, de tip automat

de model „Форт 202", cu țeava ghintuită cu seria și numărul Bl 045372 ce-i

aparține, a efectuat mai multe împușcături în nemijlocita apropiere a victimei

și simultan cu această armă i-a aplicat lui Munteanu Alexandru mai multe

lovituri peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i astfel părții vătămate

excoriații în regiunea subscapulară și frontală dreapta, la mîna dreaptă dorsal,

precum și trauma dentară, care conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 495 din 31.12.2014 se atribuie la categoria leziunilor corporale

ușoare.

inculpatul Paic V. și avocatul Procopciuc A. în numele inculpatului, solicitând

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în

partea ce ține de pedeapsa aplicată și acțiunea civilă, invocând următoarele

motive:

- instanța de fond a aplicat față de inculpatul Paic V. o pedeapsă prea

aspră neținând cont de circumstanțele atenuante și interpretînd eronat

prevederile art. 90 Cod penal. În viziunea apelanților în privința inculpatului

poate fi aplicată o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia pe un

termen de probă de un an;

- în opinia apelanților nu a fost dovedită legătura cauzală dintre acțiunile

inculpatului și prejudiciul material cauzat părții vătămate, deoarece nu s-a

constatat că deteriorările depistate pe scurta inculpatului au rezultat în urma

împușcăturilor executate de către inculpat.

Au mai indicat apelanții că suma prejudiciului moral solicitat de partea

vătămată este exagerată, iar în susținerea acesteia nu au fost prezentate

probe.

2

Cu referire la cheltuielile pentru asistența juridică dispuse spre încasarea

de către instanța de judecată în beneficiul părții vătămate din contul

inculpatului, apelanții consideră că suma solicitată este disproporțională

pretențiilor admise.

fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul Paic V. și avocatul

Procopciuc A. cu menținerea sentinței fără modificări.

examinarea cauzei penale în privința inculpatului Paic V. a avut loc în

procedura simplificată, în baza probelor administrate la faza de urmărire

penală. Inculpatul Paic V., a depus în instanța de fond declarații consecvente

referitor la fapta comisă, a recunoscut pe deplin vinovăția adusă de comiterea

infracțiunii imputate.

Instanța de apel a stabilit că prima instanță corect a ajuns la concluzia

privind vinovăția inculpatului Paic V. în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin.(3) Cod penal.

Ce ține de pedeapsa aplicată inculpatului Paic V., instanța de apel a

stabilit că sentința în această latură este legală, reieșind din următoarele

considerente.

La stabilirea pedepsei inculpatului Paic V., instanța de fond a ținut cont de

prevederile legale relevante speței, aplicându-i inculpatului o pedeapsă legală

și întemeiată, apreciind corect faptul că inculpatul, poate fi reeducat numai în

condițiile executării reale a pedepsei închisorii pe termenul stabilit, care este

în limita sancțiunii infracțiunii incriminate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

ținându-se cont și de prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală,

concluzionând că este imposibilă aplicarea în privința inculpatului Paic V., a

prevederilor art. 90 Cod penal.

La stabilirea pedepsei în privința inculpatului instanța de fond a ținut

cont de: gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie categoriei

infracțiunilor grave, care periclitează ordinea publică, liniștea cetățenilor,

viața, sănătatea, onoarea și demnitatea persoanelor; modul în care a fost

comisă infracțiunea cu aplicarea lovituri cu picioarele în regiunea capului

părții vătămate Munteanu Alexandru, în timp ce acesta era culcat la pămînt și

era în neputință de a se apăra, de asemenea de către inculpat au fost aplicate

lovituri cu arma încărcată și cu degetul pe trăgaci, în regiunea feței părții

vătămate, de către inculpat fiind efectuate împușcături la cîțiva centimetri de

la capul părții vătămate; motivul comiterii faptei din intenții huliganice

inculpatul și-a demonstrat superioritatea și puterea în raport cu alte

3

persoane; persoana inculpatului - se caracterizează pozitiv la locul de trai, nu

are antecedente penale; condițiile de viață ale familiei - la momentul

pronunțării sentinței acesta fiind în relație de concubinaj, la întreținere avînd

un copil minor.

Prezența circumstanțelor care ar agrava răspunderea inculpatului de

către instanță pe cazul dat nu au fost stabilite. Circumstanțe care atenuează

pedeapsa - caracterizarea pozitivă de la locul de trai, prezența copilului minor

la întreținere, lipsa antecedentelor penale, au fost luate de către instanța de

judecată în considerație la stabilirea pedepsei penale reduse la limita minimă

a sancțiunii pentru fapta incriminată inculpatului.

Instanța de asemenea a reținut că inculpatului Paic V. în cadrul

procesului penal i s-a adus atingere drepturilor fundamentale, din care

considerente, în temeiul art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, drept

recompensă pentru respectivele încălcări a redus cu 6 luni pedeapsa stabilită

inculpatului, astfel fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare.

Cu referire la obiecțiile înaintate de apelanți pe marginea acțiunii civile,

instanța de apel a statuat că, sumele de 2200 lei în calitate de prejudiciu

material, 8000 lei în calitate de prejudiciu moral și 3500 lei în calitate de

cheltuieli de asistență juridică, au fost recunoscute de către inculpatul Paic V.

Respectivele sume au fost transmise de către avocatul inculpatului Procopciuc

Angela, avocatului părții vătămate Holban Radu, în acest sens la materialele

cauzei fiind anexată recipisa (f.d.84, Vol. II), respectiv careva pretenții părțile

nu au înaintat.

recurs ordinar inculpatul Paic Vasile și avocatul Procopciuc A., solicitînd

casarea hotărîrilor instanțelor ierarhic inferioare emise pe cauza dată în

privința inculpatului și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia față de

inculpat să fie aplicată o pedeapsă mai blîndă cu suspendarea executării

pedepsei în baza art.90 Cod penal.

În motivarea recursului, recurenții, invocând temei de drept prevederile

în art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod procedură penală, a indicat următoarele:

- partea motivată a sentinței judecătorești menținută prin decizia

instanței de apel, contrazice partea dispozitivă a acesteia reieșind din

următoarele: în partea motivată a sentinței instanța a indică că în baza

prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală urmează a aplica o pedeapsă

minimă inculpatului de 2 ani închisoare însă totodată constată încălcarea

drepturilor fundamentale prevăzute de art. 5 CEDO (arest ilegal) care în baza

art. 385 alin.(4) Cod de procedură penală dă temei pentru reducerea pedepsei

4

minime cu 6 luni, însă în partea dispozitivă instanța aplică pedeapsă minimă

de 2 ani închisoare fără a reduce pedeapsa cu 6 luni așa cum constată în

partea motivată a hotărârii;

- instanța a interpretat eronat prevederile art. 90 Cod penal, neținând

cont de circumstanțele cauzei, ajungând la o concluzie greșită că reeducarea

inculpatului poate avea loc doar în locul de detenție;

- instanța de apel a menținut sentința instanței de fond și în partea

acțiunii civile, deși în cadrul ședințelor în instanța de apel părțile au prezentat

recipisă potrivit căreia inculpatul a achitat integral părții vătămate sumele

indicate în acțiunea civilă, astfel consideră că pretențiile părții vătămate

indicate în acțiunea civilă în condițiile menționate nu puteau fi menținute;

- prin decizia pronunțată, instanța de apel deși constată că instanța de

fond nu a întreprins măsuri în vederea ocrotirii copilului minor Paic Emilian ,

a menținut sentința, însă totodată a dispus să fie întreprinse măsuri de

ocrotire în privința copilului minor.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitând respingerea, ca inadmisibil, a recursului ordinar

declarat de avocat, indicând că decizia contestată este legală, întemeiată și

motivată soluția ținându-se cont și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, iar careva temeiuri de casare a hotărîrii în partea numirii pedepsei

nu sunt.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

5

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent, prevăzute în

pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal consideră că criticile aduse de recurent în baza art. 427

alin. 1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, sunt identice cu

argumentele invocate de către avocat în apelul declarat, acestea au constituit

obiect de discuții în instanța de apel, asupra lor instanța de apel s-a expus

detaliat și motivat, așa cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii, motivare

pe care instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu o consideră

necesară.

Ce ține de argumentele recursului că, instanța de apel a menținut sentința

în partea soluționării acțiunii civile fără a ține cont de recipisa (f. d. 84, Vol. II)

potrivit căreia inculpatul i-a achitat părții vătămate Munteanu A., suma de

15700 lei care reprezintă prejudiciul material, moral și cheltuielile de

asistență juridică, respectiv partea vătămată a indicat că nu mai are careva

pretenții de ordin material sau moral față de inculpat, Colegiul penal

menționează că potrivit apelului declarat de către inculpatul Paic V. și

avocatul Procopciuc A., aceștia au solicitat respingerea acțiunii civile înaintată

de partea vătămată, și anume ce ține de încasarea prejudiciului material, iar ce

ține de prejudiciul moral și cheltuielile de judecată au solicitat admiterea

6

parțială cu încasarea sumei de 1000 lei pentru prejudiciul moral și 840 lei

pentru cheltuielile de asistență juridică, ulterior însă, în cadrul ședinței de

judecată în instanța de apel partea apărării, prezentînd recipisa drept

confirmarea achitării pretențiilor părții vătămate, n-a renunțat la cerința

privind admiterea parțială a acțiunii civile, astfel Colegiul constată că decizia

instanței de apel privind menținerea sentinței, este întemeiată, iar argumentul

recurentului în acest sens urmează a fi respins ca neîntemeiat, or, potrivit

prevederilor art. 414 alin.(5) Cod de procedură penal, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Mai mult ca atît, odată ce inculpatul a satisfăcut pretențiile părții

vătămate indicate în acțiunea civilă, partea vătămată neavînd în continuare

careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpat, în prezenta

cauză penală se constată ca fiind soluționată acțiunea civilă, nefiind necesară

intervenirea în hotărîrile judecătorești pronunțate în sensul casării acestora

în această privință.

Cu referire la motivele recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că potrivit art. 61 Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și, respectiv, are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cît și a altor

persoane.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea inculpatului a unei pedepse prea aspre, Colegiul penal

subliniază că sancțiunea art. 287 alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsă cu

închisoare de la 3 la 7 ani.

În continuare Colegiul penal constată că, examinarea cauzei și

pronunțarea sentinței a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală potrivit prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală

respectiv urmează de menționat că potrivit normei citate și anume la alin. 8)

„inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare …”.

Prin urmare, Colegiul penal menționează, că instanțele ierarhic

inferioare, corect au reținut că limita minimă a pedepsei care putea fi aplicată

inculpatului este minim 2 ani, iar maximă de 4 ani 8 luni.

7

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Reieșind din prevederile legale menționate, instanța de recurs conchide

că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa în limita minimă prevăzută de legea

penală.

Tot la capitolul stabilirii pedepsei inculpatului, recurentul a invocat și

faptul că instanța de apel eronat a concluzionat că pedeapsa stabilită

inculpatului nu poate fi suspendată condiționat. În acest sens Colegiul penal

consideră necesar a reitera că potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd în mod

obligatoriu în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată

dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în termenul de probă pe care

l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Reieșind din textul normei citate, Colegiul penal menționează că aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal față de persoana condamnată, în cazul dat față

de inculpatul Paic V., constituie o prerogativă a instanței de judecată, dar nu o

obligațiune.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Paic V., pentru infracțiunea comisă, instanța de fond și

cea de apel nu a comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una

8

corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar

argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Cu referire la motivele de recurs invocate de recurent ce ține de faptul că

instanța de fond n-a aplicat măsuri de protecție față de copilul minor Paic

Emilian născut la 31.08.2006, iar instanța de apel, deși a respins apelul în care

a fost invocat acest argument, totodată a dispus aplicarea măsurilor de

protecție față de copilul minor, Colegiul penal constată că soluția în cauză nu

constituie o eroare de drept care a afectat soluția, or ar fi înrăutățit situația

inculpatului, de aceea Colegiul penal consideră că este neîntemeiat

argumentul menționat.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de

procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de

erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea

atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Paic Vasile și

avocatul Procopciuc Angela în numele inculpatului, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iunie 2015, în cauza penală în

privința lui Paic Vasile Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 18 decembrie 2015.

Președinte (semnătura) Ursache Petru

Judecători (semnătura) Toma Nadejda

(semnătura) Nicolaev Ghenadie

9