1r-arest-17/2015 — 27,186, 186, 187 CPP

Dosarul nr. 1r-arest-17/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

18 decembrie 2015 ` mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Petru URSACHE,

judecători: Ghenadie NICOLAEV și Petru MORARU,

cu participarea:

procurorului – Sergiu CRIJANOVSCHI

avocatului – Andrei ZADOROJNÎI,

inculpatului – Petru BUȘECICAN,

interpretului – Natalia GRIGORIU,

a examinat în ședință închisă recursul declarat de avocatul Zadorojnîi Andrei în

numele inculpatului Bușecican Petru, prin care se solicită casarea parțială a încheierii

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015 privind aplicarea

măsurii preventive sub formă de arest în privința lui

BUȘECICAN Petru Serghei, născut la 19 iunie

1985, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Negrișteni 10, ap. 8.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Inculpatul și avocatul Zadorojnîi A., au solicitat admiterea recursului în sensul

declarat, cu casarea încheierii contestate.

Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursului, ca neîntemeiat, cu

menținerea încheierii adoptate de instanța de apel.

Colegiul penal, în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

2015 s-a dispus aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, pe un termen de 30

de zile, în privința inculpaților Bușecican P. și Rusețki S.

În privința inculpatului Rusețki S. încheierea nominalizată nu se contestă.

1

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 09 aprilie 2015, Bușecican P. a fost

recunoscut vinovat și condamnat, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, în baza:

- art. 27,186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal - 2 ani închisoare;

- art. 186 alin. (5) Cod penal - 8 ani închisoare;

- art. art. 187 alin. (4) Cod penal - 8 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, lui Bușecican P. i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis. Măsura preventivă în privința inculpatului

Bușecican P. a fost menținută starea de arest.

În conformitate cu prevederile art. 60 Cod penal, inculpatul Bușecican P. a fost

eliberat de răspunderea penală pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal, în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

Cauza penală nr. 2010020523, pe epizodul din 18.03.2010 în privința lui

Bușecican P. pe faptul furtului bunurilor ce aparțin cet. Cernicico I., a fost încetat în

temeiul art. 109 Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

După care, sentința a fost contestată în ordine de apel de către inculpatul Rusețki

S. și avocatul acestuia Gh. Danciuc și inculpatul Bușecican P. și apărătorul acestuia,

Zadarojnîi A.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2015

s-a dispus admiterea, din alte motive, a apelurilor declarate, s-a casat sentința, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de fond, în alt complet de judecată.

Totodată, instanța de apel a adoptat și o încheiere, conducîndu-se de prevederile

art. 329 Cod de procedură penală, prin care a dispus aplicarea măsurii preventive sub

formă de arest, pe un termen de 30 de zile, în privința lui Bușecican P.

Prin urmare, ținînd cond de prevederile art. 175, 176, 185-186 Cod de procedură

penală, instanța de apel a conchis că menținerea măsurii privative sub formă de arest

preventiv față de inculpatul Bușecican P. este justificată, întemeiată și necesară, or

acesta aflându-se la libertate ar putea din nou să comită infracțiuni, cât și să se

sustragă de la instanța de judecată și de la executarea unei eventuale pedepse penale

privative de libertate.

Astfel, instanța a stabilit că există bănuială rezonabilă că inculpatul a săvârșit

infracțiunile imputate, urmărirea penală a fost pornită cu respectarea legislației în

vigoare, probele prezentate de acuzare confirmă faptul existenței acestei bănuieli de

săvîrșire a infracțiunilor, care sunt din categoria celor grave, există riscul eschivării

inculpatului de la judecată și în scopul prevenirii săvârșirii de către acesta a unei noi

infracțiuni, ținând cont de personalitatea lui, care aflându-se la liberate a comis un șir

de noi infracțiuni, anterior a fost judecat, comportamentul inculpatului în societate,

2

reputația, faptul că nu este angajat în câmpul muncii și existența riscului eschivării lui

de la examinarea cauzei.

Din atare considerente instanța de apel a conchis asupra faptului că, aplicarea

altor măsuri preventive față de Bușecican P. ar fi insuficiente, ele permițând

inculpatului să împiedice desfășurarea normală și în termeni rezonabili a examinării

prezentei cauzei.

declară recurs împotriva încheierii menționate solicitînd casarea parțială a acesteia și

anularea măsurii preventive sub formă de arest aplicate în privința lui Bușecican P.,

invocînd că măsura aplicată este neîntemeiată și chiar inadmisibilă, din motiv că nu au

fost respectate condițiile procedurale.

În esență, recurentul menționează că, la caz, nu au fost identificate și

demonstrate riscurile stipulate în pct. 6) din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de

Justiție din 15.04.2013 cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor

prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și arestarea

la domiciliu. De asemenea, s-a specificat că, nu au fost aduse și careva probe ce ar

demonstra necesitatea ținerii în continuare a inculpatului în stare de arest.

Totodată, apărătorul menționează și despre aceea că instanța de apel a ignorat

faptul că Bușicican P., avînd statut de inculpat, se află în stare de arest un timp

îndelungat, din 04.04.2014, adică mai bine de 19 luni, depășind termenul de ținere a

persoanei în stare de arest reglementat de art. 186 Cod de procedură penală. Or, în

aceste circumstanțe măsura aleasă în privința lui Bușicican P., nu poate fi considerată

proporțională și echitabilă.

raport cu materialele cauzei și alegațiile invocate de recurent, ascultînd opinia părților

prezente la proces, Colegiul penal conchide că recursul este neîntemeiat și urmează a

fi respins, pentru următoarele considerente de fapt și de drept.

În vederea susținerii acestei statuări, instanța de recurs amintește că, conform art.

311, 312, 329, 416 Cod de procedură penală, instanța de apel, deliberînd asupra

apelului, dacă este necesar, poate hotărî aplicarea dispozițiilor privitoare la măsurile

preventive. În cazul aplicării termenului arestării preventive, hotărîrea instanței poate

fi atacată, în termen de 3 zile, în instanța ierarhic superioară cu recurs, pentru

efectuarea controlului judiciar al legalității deciziei respective. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

De asemenea, urmează a fi specificat că, potrivit prevederilor art. 175 Cod de

procedură penală, măsurile preventive sînt orientate spre a asigura buna desfășurare a

procesului penal sau a împiedica bănuitul, învinuitul, inculpatul să se ascundă de

urmărirea penală sau de judecată, spre aceea ca ei să nu împiedice stabilirea

3

adevărului ori spre asigurarea de către instanță a executării sentinței.

Conform art. 176 alin. (1) Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi

aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală,

sau, după caz, de către instanța de judecată numai în cazurile în care există suficiente

temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se

ascundă de organul de urmărire penală sau de instanță, să împiedice stabilirea

adevărului în procesul penal ori să săvîrșească alte infracțiuni, de asemenea ele pot fi

aplicate de către instanță pentru asigurarea executării sentinței. Alineatul (2) al

aceluiași articol prevede, că arestarea preventivă și măsurile alternative arestării se

aplică numai persoanei care este bănuită, învinuită de săvîrșirea unei infracțiuni grave,

deosebit de grave sau excepțional de grave, iar în cazul existenței unei bănuieli

rezonabile privind săvîrșirea altor infracțiuni, ele se aplică învinuitului, inculpatului

care a comis cel puțin una din acțiunile menționate la alin. (1).

Față de cele ce preced, Colegiul penal specifică că în Hotărîrea Plenului nr. 1 din

15 aprilie 2015 despre aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale

legislației de procedură penală privind arestarea preventivă și arestarea la domiciliu

//Buletinul CSJ a RM 7-8/4, 2013, este expres indicat că o persoană condamnată în

prima instanță, fie că a fost sau nu în stare de arest pînă la acel moment, se găsește în

situația precizată de art. 5 parag.1 lit. a) din Convenția europeană, care autorizează

privarea de libertate a persoanelor pe baza condamnării, chiar și nedefinitive. Or,

Curtea Europeană a apreciat că, după pronunțarea unei hotărîri de condamnare,

privarea de libertate a unei persoane, chiar în timpul judecării propriului apel, este

întemeiată pe cazul specificat în art. 5 §1 lit. a) din Convenția Europeană.

În același context, s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturile Omului și în

hotărîrea sa B. vs. Austria (16 martie 1989, cererea nr. 11968/86), unde a menționat că

o persoană condamnată în prima instanță și aflată în stare de detenție în timpul

judecării propriului apel nu poate fi considerată ca „deținută în vederea aducerii sale

în fața autorităților judiciare competente, atunci cînd există motive verosimile de a

bănui că a săvîrșit infracțiunea pentru care a fost condamnată”.

Prin urmare, Colegiul penal verificînd legalitatea și temeinicia aplicării în

privința lui Bușecican P. a măsurii preventive, arestarea preventivă, pe un termen de

30 de zile, consideră că instanța de apel, la adoptarea încheierii recurate a ținut cont în

deplină măsură de prevederile art.176, 185-186, 329 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal consideră că, în speță, sînt prezente temeiurile indicate

mai sus, fiind probat faptul necesității aplicării în privința lui Bușecican P. a măsurii

preventive sub formă de arest preventiv, reieșind din complexitatea cauzei penale,

gravitatea infracțiunilor incriminate inculpatului și comportamentul acestuia.

Or, instanța de recurs conchide că, instanța de apel corect a reținut că: „ ….

există bănuială rezonabilă că acesta a săvârșit infracțiunea imputată, urmărirea

4

penală a fost pornită cu respectarea legislației în vigoare în privința inculpaților,

probele prezentate de acuzare confirmă faptul existenței acestei bănuieli în comiterea

infracțiunii, care este din categoria celor grave, există riscul eschivării inculpaților

de la judecată în scopul prevenirii săvârșirii de către acesta a unei noi infracțiuni,

ținând cont de personalitatea acestora, care aflându-se la liberate au comis un șir de

noi infracțiuni, anterior a fost judecați, comportamentul inculpaților în societate,

reputația acestora, care nu sunt angajați în câmpul muncii și constată existența

riscului eschivării lor de la examinarea cauzei.”

Mai mult, în același context, Colegiul penal ține să menționeze și despre faptul

că inculpatul Bușecican P. este învinuit de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de

27,186 alin. (2) lit. c) și d), art. 186 alin. (5), art. 187 alin. (4) și art. 2641 alin. (4) Cod

penal, iar sancțiunile art. 186 alin. (5), art. 187 alin. (4) Cod penal prevăd pedeapsa

închisorii pînă la 12 ani, care potrivit art. 16 Cod penal se atribuie la categoria celor

grave.

Respectiv, în opinia instanței de recurs, este justă constatarea instanței de apel

precum că, în cauză, sînt întrunite toate condițiile legale, necesare pentru aplicarea

măsurii preventive în privința lui Bușecican P. - arestul, și anume există motive

verosimile că inculpatul se face vinovat de infracțiunile incriminate, și că acesta ar

putea să se ascundă de instanță, iar în caz că va fi dovedită vinovăția sa, și de la

executarea pedepsei.

În acest context, instanța de apel întemeiat s-a referit la faptul că, aplicarea

arestului preventiv față de Bușecican P., este oportună și din motiv că din actele

cauzei rezultă riscul sporit de dispariție a inculpatului. Astfel spus, instanța de apel

corect a statuat că temeiurile de aplicare a măsurii preventive sub formă de arest

corespund cerințelor legislației în vigoare.

Față de cele ce preced, instanța de recurs menționează că aspectele invocate

supra se circumscriu și cerințelor Curții Europene pentru Drepturile Omului, fiind

conforme caracterului detenției preventive, în sensul că detenția este justificată doar

dacă se face dovadă că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre

următoarele pericole, care trebuie apreciate în concret pentru fiecare caz în parte:

- pericolul de săvîrșire a unor noi infracțiuni;

- pericolul de distrugere a probelor;

- riscul presiunii asupra martorilor sau pericolul de dispariție a inculpatului,

- pericolul de a fi tulburată liniștea publică.

În aceiași ordine de idei, se relevă și despre statuările din Recomandarea nr.

R(80) 11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei, potrivit căreia detenția

provizorie poate fi dispusă numai dacă există suspiciunea justificată că persoana în

cauză a săvârșit așa-zisa infracțiune, și dacă există motive întemeiate pentru a

considera că există unul sau mai multe din următoarele temeiuri: riscul sustragerii,

5

riscul obstrucționării cursului justiției și riscul de a săvîrși o infracțiune gravă.

La caz, temeiurile aplicării arestării preventive față de inculpat au păstrat puterea

probantă, or, după cum a menționat și instanța de apel, inculpatul aflîndu-se la

libertate, după ce instanța i-a înlocuit arestul preventiv pe o măsură mai blîndă, a

comis și alte infracțiuni, care ulterior au fost conexate la cauza penală în privința sa.

Din atare considerente se apreciază că în prezent sunt temeiuri verosimile de a

considera că inculpatul ar putea săvîrși noi infracțiuni, s-au s-ar putea eschiva de la

prezentarea în ședința de judecată și ar putea influența negativ procesul de stabilire a

adevărului pe dosarul penal.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a

aplicat normele de procedură la stabilirea măsurii arestului preventiv în privința

inculpatului Bușecican P., deoarece circumstanțele sus menționate sînt suficiente,

justificate și permit a concluziona asupra existenței riscului real de ingerință a

inculpatului în cursul normal al justiției, prin eschivarea sa de la judecată, săvîrșirea

de noi infracțiuni și tergiversarea nejustificată a procesului penal.

În consecință, Colegiul penal conchide că nu au fost stabilite careva încălcări ale

normelor legale de natură să afecteze hotărîrea recurată și, din aceste considerente,

recursul avocatului urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate.

Colegiul penal

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului

Bușecican Petru, cu menținerea încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 noiembrie 2015, prin care s-a dispus aplicarea măsurii preventive sub formă de

arest preventiv pe un termen de 30 zile în privința lui Bușecican Petru Serghei.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

6