ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 18.12.2015

1ra-1426/2015 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP

HOTĂRÂRE
18.12.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 187 alin. 2 lit. b, f CP
Temei legal
art.427 alin. 1 pct. 8, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-1426/2015 — art. 187 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1426/2015

18 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Colodeev Roman în numele inculpatului Zaharov Stanislav, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Militare din 12 decembrie 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Zaharov Stanislav Igor, născut la 18 iulie 1989,

originar din r-nul Soroca, s. Ghindești și domiciliat în

mun. Chișinău, str. M. Kogălniceanu nr. 63, ap. 8.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.07.2014 – 12.12.2014;

Instanța de apel: 21.01.2015 – 18.03.2015;

Instanța de recurs: 28.09.2015 –18.11.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, la 4 ani

închisoare și amendă în mărime de 1 000 unități convenționale, ceea ce constituie echivalentul

a 20 000 lei.

În temeiul art. 90 Cod penal executarea pedepsei stabilite inculpatului Zaharov S. a fost

suspendată pe un termen de probă de 4 ani.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Zaharov S. în beneficiul părții vătămate

Uzun L. suma de 151,60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

2012, aproximativ la orele 23:45, Zaharov S. aflîndu-se în or. Cahul, pe str. Ștefan cel Mare, în

regiunea fabricii de vinuri, acționînd de comun acord cu Dermenji S. (în privința căruia există

o hotărîre definitivă de condamnare pe acest caz), și aderînd la acțiunile ultimului în scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, au acostat-o pe cet. Uzun L. și în mod deschis,

1

i-au sustras geanta în valoare de 280 lei, în care se aflau bunuri în sumă totală de 4 152,39 lei,

prin ce i-au cauzat părții vătămate Uzun L. o daună materială considerabilă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, jaful adică sustragerea deschisă a

bunurilor altor persoane de două sau mai multe persoane cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpatul Zaharov S., prin

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

căreia acesta să fie achitat de săvîrșirea infracțiunii din motivul lipsei în acțiunile sale a

elementelor constitutive ale infracțiunii.

În motivarea apelului declarat a indicat că, nici de către acuzatorul de stat și nici de către

instanța de judecată nu a fost dovedit faptul că, infracțiunea incriminată a fost comisă în

complicitate cu Dermenji S..

Analizînd conținutul sentinței, apelantul a menționat că, concluzia despre coparticiparea sa

în săvîrșirea infracțiunii incriminate a fost făcută rezultînd din consimțămîntul său tăcit, dat lui

Dermenji S. atunci cînd, ultimul l-a înștiințat despre intenția de a sustrage în mod deschis

geanta de la partea vătămată Uzun L.

Apelantul a mai indicat că, declarațiile părții vătămate Uzun L. și a martorilor dovedesc

doar faptul prezenței sale lîngă Dermenji S. în momentul săvîrșirii infracțiunii, nu și

sustragerea nemijlocită a bunurilor părții vătămate. El nu a cunoscut despre intenția lui

Dermenji S., și nici nu a existat între ei o înțelegere prealabilă în privința săvîrșirii infracțiunii.

De asemenea a mai menționat că, Dermenji S. la etapa urmăririi penale, a recunoscut că,

infracțiunea dată a săvîrșit-o singur și prealabil nu l-a informat, cu atît mai mult, nu s-a înțeles

cu dînsul despre comiterea acesteia. Ulterior, la examinarea cauzei în prima instanță, Dermenji

indicat deja despre o oarecare înțelegere prealabilă dintre ei. Faptul că, el împreună cu

Dermenji S. nu a intrat în posesia genții părții vătămate și nu a aruncat-o, se confirmă prin

declarațiile părții vătămate și din materialele dosarului penal date citirii de către procurorul în

cadrul ședinței de judecată, iar potrivit declarațiilor părții vătămate, anume Dermenji S. a întors

acesteia geanta sustrasă, fiind în incinta Inspectoratului de Poliție Cahul la 29 noiembrie 2012,

și anume el a indicat colaboratorilor de poliție locul aflării genții și a lucrurilor aflate în ea.

Apelantul a enunțat în apelul declarat că, consideră sentința primei instanțe ca fiind una

ilegală pe motiv că, față de inculpat a fost aplicată o pedeapsă mai aspră decît cea aplicată lui

Dermenji S. or, luînd în considerație faptul că, dacă el, împreună cu Dermenji S., sunt vinovați

de infracțiunea incriminată, în condițiile aportului său minimal în comiterea acesteia, atunci

pedeapsa care i-a fost stabilită trebuie să fie mai blîndă decît pedeapsa aplicată nemijlocit

făptuitorului infracțiunii, inclusiv fără aplicarea unei pedepse complementare în formă de

amendă.

declarat a fost respins, iar sentința a fost menținută fără modificări.

2

participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele invocate

de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că apelul declarat

este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Astfel, instanța de apel a constatat că, acțiunile prejudiciabile reținute în sarcina

inculpatului Zaharov S. corect au fost încadrate juridic în baza art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod

penal, de către prima instanță.

Aceste împrejurări au fost constatate corect, reieșind din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor respectîndu-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Așadar, instanța de apel a concluzionat că, prin cumulul de probe acumulate se confirmă

vinovăția inculpatului Zaharov S. în comiterea infracțiunii imputate, în speță întrunindu-se

elementele constitutive ale infracțiunii de jaf – evaluate prin prisma prevederilor art. 126 alin.

(2) Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentul apelantului referitor la faptul că, acesta nu a cunoscut

despre intențiile lui Dermenji S. de a sustrage bunurile părții vătămate și că, acesta doar s-a

aflat lîngă Dermenji S., or, potrivit declarațiilor martorilor se demonstrează cu certitudine

contrariul.

În partea stabilirii pedepsei, instanța de apel a apreciat ca fiind eronate argumentele

apelantului referitoare la faptul că, față de Dermenji S. a fost aplicată o pedeapsă mai blîndă în

raport cu pedeapsa aplicată față de el prin sentința contestată, deoarece cauza penală privind

învinuirea lui Dermenji S. a fost examinată în baza acordului de recunoaștere a vinovăției cu

respectarea prevederilor art. 504-509 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a ajuns la concluzia că, apelul declarat este nefondat, drept urmare a fost

respins.

inculpatului Zaharov S. a atacat-o cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatul să fie achitat de comiterea

infracțiunii, din motivul lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile acestuia.

În motivarea recursului declarat, recurentul indică că, instanța de apel în motivarea

soluției adoptate a pus la baza condamnării lui Zaharov S. mai multe probe care poartă un

caracter pur declarativ și între care există divergențe, iar în consecință, acestea trezesc dubii

asupra veridicității lor.

Astfel, avocatul inculpatului menționează că, inculpatul Zaharov S. nu a contribuit direct

la săvîrșirea infracțiunii incriminate, respectiv în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal.

Drept urmare, recurentul invocă că, instanța de apel a apreciat eronat probele

administrate, în special se referă la modalitatea de apreciere a declarațiilor părții vătămate

Uzun L. și a martorilor Vîhodeț A., Barbarov I. și Dermenji S., precizînd că declarațiile

acestora date în ședința de judecată nu corespund circumstanțelor reale în care a fost săvîrșită

infracțiunea.

3

În ceea ce privește stabilirea pedepsei inculpatului, recurentul menționează că, prima

instanță i-a stabilit lui Zaharov S. o pedeapsă mai aspră decît lui Dermenji S.. În condițiile în

care aceștia au săvîrșit infracțiunea în complicitate, ar fi trebuit ca pedepsele stabilite acestora

să fie aceleași.

Respectiv, prima instanță a stabilit inculpatului Zaharov S. o pedeapsă prea aspră pentru

aportul său minim pe care l-a avut la săvîrșirea infracțiunii, fapt care vine în contradicție cu

prevederile criteriilor generale ale individualizării pedepsei penale.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 8)

și 10) Cod de procedură penală.

procedură penală, a depus referință prin care solicită respingerea acestuia cu menținerea

deciziei contestate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat,

or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de prima instanță și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat de avocatul inculpatului se constată că, acesta invocă

ca temei de drept pct. 8) și 10 ) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, pct. 8)

stipulează că, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă de instanțele de fond ori de apel, dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii

și pct. 10) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că, instanțele de

judecată au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, în esență, recurentul critică condamnarea lui Zaharov S. în baza art. 187 alin.(2) lit.

b) și f) Cod penal, dat fiind că instanțele eronat au reținut în sarcina lui elementele constitutive

ale acestei infracțiuni, iar probatoriul administrat și cercetat în cauză nu demonstrează

indubitabil vinovăția ultimului, mai mult ca atît, prima instanță în motivarea soluției adoptate a

pus la baza condamnării lui Zaharov S. mai multe probe care poartă un caracter pur declarativ

și între care există divergențe, iar, în consecință, acestea trezesc dubii asupra veridicității lor, în

particular se are în vedere modalitatea de apreciere a declarațiilor părții vătămate Uzun L. și a

martorilor Vîhodeț A., Barbarov I. și Demerji S.

În acest context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de inculpat

privitor la chestiunea de apreciere a probelor, instanța de recurs amintește că la etapa judecării

recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de instanțele ierarhic

4

inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel. Deci, Colegiul penal

nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate

în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită

de instanța de fond și cea de apel, corectitudinea condamnării inculpatului Zaharov S. privind

învinuirea imputată acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește că nu va examina criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci doar va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de prima instanță și cea de apel,

corectitudinea condamnării inculpatului Zaharov S. privind învinuirea imputată acestuia prin

rechizitoriu.

Așadar, în vederea determinării dacă asemenea erori de drept au fost admise în cauza dată

de către instanța de apel, instanța de recurs, menționează că, în urma unei analize ample a

conținutului deciziei, dar și a probelor verificate de către instanța de apel în condițiile art. 100

alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101

Cod de procedură penală, se conchide faptul că, prima instanța corect a încadrat juridic fapta

comisă de inculpat, fiind prezente toate elementele componenței de infracțiune prevăzute la art.

187 alin. (2), lit. b) și f) Cod penal.

Referidu-se la argumentul recurentului, precum că la caz a fost aplicată o pedeapsă care a

fost individualizată contrar prevederilor legale, Colegiul penal menționează că, acesta urmează

a fi respins ca neîntemeiat, deoarece prima instanță a stabilit o pedeapsă echitabilă inculpatului

în raport cu fapta comisă și consecințele survenite, din care considerent instanța de apel a și

menținut-o. Iar afirmația avocatului inculpatului privind asprimea pedepsei stabilite lui

Zahorov S., în raport cu cea stabilită lui Dermenji S., instanța de recurs o consideră ca fiind

neîntemeiată, deoarece cauza penală privind învinuirea lui Dermenji S. a fost examinată în

baza acordului de recunoaștere, respectiv în așa situații inculpatul beneficiază de o reducere a

pedepsei, conform prevederilor art. 509 alin. (4) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal remarcă că, instanța ierarhic inferioară și-a motivat just soluția

adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, iar în sprijinul

statuării respective se relevă că, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis această infracțiune, avînd deplină libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, au fost valorificate

de instanța de apel anume în această ordine, menținînd pedeapsa stabilită de prima instanță

inculpatului Zaharov S, sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen de probă de 4 ani și cu amendă în mărime de 1 000 unități

convenționale, ceea ce constituie echivalentul a 20 000 lei.

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs reiterează că instanța de apel corect a

dispus respingerea apelului declarat de inculpat, apreciind argumentele expuse în textul

cererilor de apel, drept nefondate, din motiv că probele nominalizate mai sus, cert dovedesc

5

faptul că, inculpatul intenționat a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. b) și f)

Cod penal.

În concluzie, Colegiul penal conchide că, hotărîrea atacată este legală și întemeiată, fiind

adoptată în corespundere cu prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, și din atare considerente recursul ordinar declarat este inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Colodeev Roman în numele

inculpatului Zaharov Stanislav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe Zaharov Stanislav Igor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 18 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2015-11-27
0,94
1ra-1185/2015 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP
Dosarul nr. 1ra-1185/2015 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 28 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORA
CSJ 2018-01-04
0,94
1ra-1505/2017 — art. 327 alin. 2 lit c CP
Dosarul nr. 1ra-1505/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 05 decembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, judecători - Timofti Vladim
CSJ 2015-12-18
0,94
1ra-1432/2015 — art. 152 CP
Dosarul nr. 1ra-1432/2015 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 18 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORARU Petru examinînd admi
CSJ 2016-10-21
0,94
1ra-1193/2016 — art. 186 alin. 2 lit. b, d CP
Dosarul nr. 1ra-1193/2016 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 07 septembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MOR
CSJ 2016-03-24
0,94
1ra-414/2016 — art. 369 alin. 2 lit. c CP
Dosarul 1ra-414/2016 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ŢŢ II EE D E C I Z I E 24 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte URSACHE Petru judecători NICOLAEV Ghenadie MORARU Pe
Sursă