1ra-1156/15 — art. 188 alin. 2 lit. b, f CP

1ra-1156/15 — art. 188 alin. 2 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-1156/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 06 decembrie 2011 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, declarat de avocatul

Cristina Iachimov în numele inculpatului

Cuțu Mihail Vasile, născut la 27 mai 1978,

originar și domiciliat s. Corjova, r-nul Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.05.2011 - 06.12.2011;

Instanța de apel: 14.04.2015 - 21.05.2015;

Instanța de recurs: 31.07.2015 - 18.11.2015.

A CONSTATAT:

Mihail Cuțu, a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, la 6 (șase)

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

la 01 februarie 2011, aproximativ la ora 20:00, împreună și după o înțelegere prealabilă

cu Ion Josan, în privința căruia cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

aflându-se pe str. Ștefan cel Mare din or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău, aplicând față

de Igor Rotari violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, manifestată prin

lovirea cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, l-au atacat pe ultimul,

provocându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 619/d din

25 martie 2011, leziuni corporale ușoare, după care în mod deschis i-au sustras telefonul

mobil model „Nokia 6233” cu numărul de IMEI - 356293010916692 la preț de 600 lei,

în care era activată cartela telefonică SIM cu nr. 060114701 la prețul de 40 lei, precum

și bani în sumă de 500 lei, cauzându-i părții vătămate, Igor Rotari o daună în proporții

considerabile în sumă totală de 1140 lei, ceea ce constituie 57 unități convenționale.

solicitând repunerea acestuia în termen, casarea sentinței și emiterea unei noi hotărâri

1

prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea art. 90 Cod

penal.

În motivarea cererii apărarea a invocat dezacordul cu sentința, menționând că

inculpatul Mihail Cuțu, a recunoscut vinovăția, a colaborat cu organele de urmărire

penală dând declarații și descriind cu lux de amănunte cele întâmplate.

La fel, a evidențiat avocatul că Mihail Cuțu, a conștientizat cele săvârșite și

regretă sincer, iar ca urmare instanța de judecată urma să-i acorde o șansă și să aplice în

privința acestuia o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege.

A mai relatat apărarea, că prima instanță a ignorat prevederile art. 75 Cod penal,

deși în sentința de condamnare, instanța a făcut referire la faptul că, caracteristica

inculpatului este pozitivă, la moment acesta este încadrat oficial în câmpul muncii, are

la întreținere un copil minor, soția fiind în concediu de maternitate, iar inculpatul este

unicul întreținător al familiei.

fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut, că inculpatul la faza urmăririi

penale, a recunoscut vina parțial, iar fiind audiat în calitate de învinuit, Mihail Cuțu vina

în săvârșirea infracțiunii nu a recunoscut, în cadrul ședinței de judecată în instanța de

apel, inculpatul inițial a menționat că, susține declarațiile date la faza urmăririi penale

și a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate, însă în cadrul ședinței de

judecată din 21 mai 2015, inculpatul vina nu a recunoscut.

Totodată, avocatul Cristina Iachimov în numele inculpatului a solicitat în cererea

de apel casarea sentinței și aplicarea față de inculpat a unei pedepse mai blânde decât

cea prevăzută de legea penală, și anume 5 (cinci) ani închisoare, cu aplicarea art. 90

Cod penal, cu suspendarea condiționată pe un termen de 3 ani 6 luni, însă în cadrul

ședinței de judecată în instanța de apel, ținând cont de poziția inculpatului Mihail Cuțu

care nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate, a pledat pentru

pronunțarea unei decizii de achitare în privința inculpatului Mihail Cuțu.

Examinând materialul probator: declarațiile părții vătămate Igor Rotari;

declarațiile martorului Serghei Nistrean; procesul-verbal de înregistrare a plângerii

părții vătămate Igor Rotari din 09 februarie 2011 (f. d. 15, vol. I); procesul-verbal de

ridicare din 10 februarie 2011, a documentelor medicale prezentate de Igor Rotari (f. d.

34, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 619/D din 11 februarie 2011 (f. d.

41, vol. I); ordonanța de ridicare a telefonului mobil model „Nokia 6233” IMEI

353780105379372 de la cet. Valeriu Sava din 06 aprilie 2011 (f. d. 69, vol. I);

procesul-verbal de ridicare de la cet. Valeriu Sava a telefonului mobil model „Nokia”

6233 (f. d. 70, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 12 aprilie 2011 a

telefonului mobil model „Nokia 6233”, ridicat de la Valeriu Sava (f. d. 71, vol. I);

ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict, telefonul mobil model „Nokia

6233” de culoare neagră, cu IMEI nr. 356293010916691 (f. d. 73, vol. I);

procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 27 aprilie 2011

(f. d. 121-122, vol. I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii

din 27 aprilie 2011 (f. d. 127, vol. I); procesul-verbal de confruntare între partea

vătămată Igor Rotari și Mihail Cuțu (f. d. 108-109, vol. I); procesul-verbal de

confruntare dintre Igor Rotari și Ion Josan (f. d. 110-112, vol. I), instanța de apel a ajuns

2

la concluzia că, prima instanță cercetând în cumul probele administrate, prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute încadrarea juridică corespunzătoare.

Deci, instanța de apel a menționat, că latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie

constă în fapta prejudiciabilă alcătuită din acțiunea principală, care se exprimă în

sustragere și acțiunea adiacentă, care constă în atacul săvârșit asupra unei persoane, atac

însoțit în mod alternativ de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate, amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

În consecință, instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate

Igor Rotari, date în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, precum că inculpatul

Mihail Cuțu nu i-a aplicat lovituri, ci doar Ion Josan l-a lovit cu pumnul în nas și i-a

aplicat lovituri cu picioarele, iar Mihail Cuțu dorea să-l îndepărteze pe Ion Josan.

La acest aspect, instanța de apel a reținut că potrivit declarațiilor date la faza

urmăririi penale, partea vătămată Igor Rotari a indicat că, din automobilul model

„Audi 100”, din partea pasagerului a ieșit un bărbat, care s-a îndreptat spre el și fără nici

un motiv s-a năpustit asupra lui, aplicându-i o lovitură cu pumnul în regiunea feței, după

care el i-a aplicat înapoi o lovitură, apoi din automobil a ieșit și șoferul care avea în

mână o bâtă de lemn și a început să-i aplice lovituri peste diferite regiuni ale corpului

atât cu bâta, cât și cu mâinile și picioarele.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit, că declarațiile părții vătămate date la

10 februarie 2011, la 9 zile de la incident au fost consecvente, credibile fără careva

contradicții, descriind persoanele care l-au atacat, iar potrivit procesului-verbal de

audiere a acestuia și procesului-verbal de audiere suplimentară din 19 aprilie 2011,

Igor Rotari nu a menționat că ar fi uitat careva din evenimentele petrecute la

10 februarie 2011, ceea ce combate explicațiile acestuia din ședințele instanței de apel,

că a primit lovituri în ziua incidentului și nu își amintește.

Pe de altă parte, instanța a mai reținut, că declarațiile părții vătămate au fost

apreciate în coroborare cu alte probe administrate la cauză.

Referitor la declarațiile inculpatului Mihail Cuțu, care în ședințele instanței de

apel a declarat că nu își recunoaște vina, instanța le-a apreciat ca o metodă de apărare.

Concluzia privind vinovăția inculpatului, rezidă în opinia instanței de apel și din

declarațiile acestuia date la faza de urmărire penală, precum și din hotărârile de

condamnare emise în privința lui Ion Josan (f. d. 15-23, vol. II), potrivit cărora instanțele

judecătorești au constatat că în una din zilele lunii februarie 2011, Ion Josan și inculpatul

Mihail Cuțu, l-au atacat pe Igor Rotari, aplicând violența periculoasă pentru viața și

sănătatea persoanei și i-au sustras telefonul mobil model „Nokia 6233” și bani în sumă

de 500 lei.

În concluzie, instanța de apel a reținut că prima instanță corect a individualizat

pedeapsa penală în privința inculpatului Mihail Cuțu, ținând cont de gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea.

Totodată, deoarece în privința inculpatului Mihail Cuțu nu au fost reținute careva

circumstanțe atenuante sau agravante, iar infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2)

lit. b), f) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, pentru care legea

3

penală prevede pedeapsa închisorii de la 6 la 10 ani, instanța de apel a remarcat că nu

este posibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a mai menționat, că la caz nu au fost constatate careva

circumstanțe excepționale care ar permite aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal,

apreciind că circumstanțele invocate de apărare precum că, inculpatul Mihail Cuțu a

conștientizat cele săvârșite și regretă sincer, caracteristica acestuia este pozitivă și că

are la întreținere un copil minor, nu pot fi considerate drept circumstanțe excepționale

în sensul art. 79 Cod penal.

careva temeiuri pentru declararea recursului ordinar enumerate la art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, a contestat hotărârile judecătorești adoptate la caz, solicitând

casarea acestora și emiterea în privința lui Mihail Cuțu a unei hotărâri de achitare, din

motiv că în acțiunile acestuia nu se regăsesc elementele infracțiunii.

În motivarea recursului, apărarea a invocat dezacordul cu hotărârile contestate,

menționând că Mihail Cuțu vina nu a recunoscut, a dat declarații la urmărirea penală,

unde a descris despre cele întâmplate.

Este de opinia că partea acuzării nu a prezentat suficiente probe care să

demonstreze vinovăția inculpatului, iar prima instanță nejustificat la condamnat.

Totodată, celălalt inculpat, Ion Josan, a recunoscut integral vina în săvârșirea

infracțiunii imputate și a declarat că el singur a atacat partea vătămată, iar Mihail Cuțu

nu i-a sustras careva bunuri și nici nu i-a aplicat careva lovituri.

Relevă apărarea, că în cadrul ședinței instanței de apel, partea vătămată

Igor Rotari, a dat declarații sub jurământ, însă instanța le-a apreciat critic, cu toate că el

a motivat că declarațiile parțial nu coincid cu cele de la urmărirea penală, deoarece

atunci el era afectat de la loviturile de la cap și nu-și amintea cu siguranță toate

aspectele, ulterior el liniștit și-a amintit aproape totul și a dat în instanță declarații

veridice, confirmând faptul că Mihail Cuțu nu l-a atacat și nici nu i-a sustras careva

bunuri.

Mai susține avocatul, că instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal,

deși în sentința de condamnare, instanța a făcut referire la faptul că, caracteristica

inculpatului este pozitivă, la moment acesta este încadrat oficial în câmpul muncii, are

la întreținere un copil minor, soția fiind în concediu de maternitate, iar inculpatul este

unicul întreținător al familiei.

cauzei penale, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

4

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat, se atestă că apărarea nu a indicat concret un

temei din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru declararea

recursului, însă reieșind din argumentele invocate, Colegiul penal constată că recurentul

critică decizia instanței de apel sub aspectul pct. 8), 10) al normei indicate, care

statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Cu referire la critica recurentului sub aspectul pct. 8 alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, instanța de recurs menționează că, pentru determinarea admiterii unei

asemenea erori de către instanța de apel, analizând multiaspectual materialul probator

verificat de către instanța de apel, precum și conținutul deciziei, Colegiul penal a ajuns

la concluzia că prima instanța corect a încadrat juridic fapta săvârșită de inculpat, fiind

prezente toate elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 188 alin. (2)

lit. b), f) Cod penal.

Totodată, instanța de recurs reamintește că, nu examinează criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea condamnării inculpatului Mihail Cuțu privind învinuirea imputată

acestuia prin rechizitoriu.

Prin urmare, instanța de recurs, verificând materialele dosarului, specifică că,

judecând apelul, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a condamnării lui Mihail Cuțu în baza

art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului

de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art.

100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul

a săvârșit infracțiunea incriminată.

Referitor la argumentul părții apărării precum că, instanța de apel neîntemeiat a

apreciat critic declarațiile părții vătămate, Igor Rotari, care a menționat în ședințele

instanței de apel, că Mihail Cuțu nu l-a atacat și nici nu i-a sustras careva bunuri, instanța

de recurs menționează că după cum a remarcat și instanța de apel, la faza urmării penale,

partea vătămată a susținut, că „lovituri i-au aplicat două persoane, pe diferite părți ale

corpului”, iar despre faptul că nu-și amintește careva momente din seara incidentului,

partea vătămată nu a pomenit.

Respectiv, corect instanța de apel a stabilit că sunt veridice anume depozițiile

părții vătămate date la 10 februarie 2011, după nouă zile de la data incidentului, care au

fost fixate în procesul-verbal de audiere a părții vătămate din 10 februarie 2011 și în

procesul-verbal de audiere suplimentară a părții vătămate din 19 aprilie 2011, care fiind

analizate denotă coerență și precizie referitor la faptele petrecute.

Mai mult, vinovăția inculpatului este dovedită și prin următoarele probe:

procesul-verbal de înregistrare a plângerii părții vătămate Igor Rotari din

09 februarie 2011 (f. d. 15, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 10 februarie 2011, a

5

documentelor medicale prezentate de Igor Rotari (f. d. 34, vol. I); raportul de expertiză

medico-legală nr. 619/D din 11 februarie 2011 (f. d. 41, vol. I); ordonanța de ridicare a

telefonului mobil model „Nokia 6233” IMEI 353780105379372 de la cet. Valeriu Sava

din 06 aprilie 2011 (f. d. 69, vol. I); procesul-verbal de ridicare de la cet. Valeriu Sava

a telefonului mobil model „Nokia” 6233 (f. d. 70, vol. I); procesul-verbal de examinare

a obiectului din 12 aprilie 2011 a telefonului mobil model „Nokia 6233”, ridicat de la

Valeriu Sava (f. d. 71, vol. I); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpului delict,

telefonul mobil model „Nokia 6233” de culoare neagră, cu IMEI nr. 356293010916691

(f. d. 73, vol. I); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul săvârșirii

infracțiunii din 27 aprilie 2011 (f. d. 121-122, vol. I); procesul-verbal de verificare a

declarațiilor la locul săvârșirii infracțiunii din 27 aprilie 2011 (f. d. 127, vol. I);

procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Igor Rotari și Mihail Cuțu (f. d.

108-109, vol. I); procesul-verbal de confruntare dintre Igor Rotari și Ion Josan (f. d.

110-112, vol. I).

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs apreciază ca fiind neîntemeiate

criticile recurentului privitor la adoptarea unei decizii ilegale de către instanța de apel,

aceasta deoarece instanța de apel a ajuns la concluzia corectă privind probele cercetate,

care coroborând între ele, formează un ansamblu probatoriu ce dovedește vinovăția

inculpatului Mihail Cuțu de săvârșirea infracțiunii imputate și totalmente se combat cu

argumentele aduse de către partea apărării în susținerea nevinovăției inculpatului.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 8) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deci, nu

persistă temeiuri de casare a soluției adoptate.

Cu referire la critica recurentului sub aspectul pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal, notează că potrivit principiului individualizării

pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare

a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă

luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul

și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont

de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile

și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei.

Așadar, Colegiul penal evidențiază că instanța de apel, verificând modul în care

a fost individualizată pedeapsa aplicată lui Mihail Cuțu, a stabilit corectitudinea

efectuării acestor acțiuni de către prima instanță, care a ținut cont de gradul de pericol

6

social al infracțiunii săvârșite, personalitatea inculpatului, lipsa circumstanțelor

agravante și atenuante.

Totodată, instanța de apel examinând posibilitatea aplicării în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, a remarcat că infracțiunea incriminată lui

Mihail Cuțu, face parte din categoria infracțiunilor grave, pentru săvârșirea căreia legea

penală stabilește pedeapsa închisorii de la 6 la 10 ani, circumstanțe ce denotă

imposibilitatea aplicării pedepsei non-privative de libertate.

Mai mult, cu referire la circumstanțele invocate de apărare, care ar permite

aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege, în sensul că

caracteristica inculpatului este pozitivă, la moment acesta este încadrat oficial în

câmpul muncii, are la întreținere un copil minor, soția fiind în concediu de maternitate,

iar inculpatul este unicul întreținător al familiei, instanța de apel, corect a identificat că

aceste circumstanțe nu se referă la acele împrejurări, particularități, situații sau stări de

lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității

inculpatului.

Așa fiind, instanța de recurs concluzionează, că argumentele invocate de recurent

nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare în sensul rejudecării deciziei instanței de apel.

În consecință, instanța de recurs concluzionează că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii se impune inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cristina Iachimov în

numele inculpatului Mihail Cuțu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 21 mai 2015, în cauza penală în privința lui Cuțu Mihail Vasile, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

7