ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 17.11.2015

1ra-1004/15 — art. 186 alin. 4 CP

HOTĂRÂRE
17.11.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 186 alin. 4 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1, pct.6,12 CPP
Citează această cauză
1ra-1004/15 — art. 186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1004/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

17 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru

Moraru,

a judecat, fără citarea părților recursul ordinar declarat de inculpatul

Oleinic Victor și avocatul acestuia Igor Ciuru, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Bălți din 27 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Oleinic Victor Dmitri,

născut la 27 octombrie 1984, originar și domiciliat pînă la reținere în

mun. Bălți, str. Kiev, nr. 124 /7

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 19 decembrie 2011 - pînă la 27 noiembrie 2013; (instanța de

fond);

apel);

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate

Carîi Ruslan, prejudiciul material în sumă de 58 185 lei.

la sfîrșitului lunii august 2011, ziua și ora nefiind nestabilită de organul de

urmărire penală, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a sustras pe ascuns piese

din automobilul de model ”Subaru” cu n/î BL CR 004, care aparține lui Carîi

Ruslan, ce era parcat în curtea casei din str. Kiev 124, mun. Bălți, cauzîndu-i

părții vătămate un prejudiciu material în proporții mari în sumă de 58 185 lei.

1

acuzatorul de stat, care invocînd blîndețea pedepsei a solicitat casarea hotărîrii

contestate și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare conform învinuirii

formulate la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului declarat apelantul a invocat că, instanța de fond

neîntemeiat a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei fără a lua

în considerație că Oleinic Victor se învinuiește de comiterea unei infracțiuni

grave, anterior a fost condamnat pentru infracțiune analogică, precum și de

faptul că acesta nu a reparat prejudiciul cauzat.

apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Oleinic Victor a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

fapt și just a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la

stabilirea pedepsei nu a acordat deplină eficientă principiilor generale de

aplicare a pedepsei, precum și nu a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a acesteia, de circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului.

Astfel, Colegiul penal a conchis că prima instanță contrar prevederilor art.

394 alin (2) pct. 3) Cod de procedură penală, nu și-a motivat soluția adoptată în

partea aplicării condamnării cu suspendarea executării pedepsei, stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă inechitabilă în raport cu fapta comisă.

În consecință, Curtea de apel a concluzionat că prezența circumstanței

atenuante recunoașterea vinovăției de către inculpat, nu este suficientă pentru

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, or inculpatul nu este la prima abatere

penală, s-a eschivat de la prezentarea în instanța de judecată și a recunoscut vina

doar în cadrul cercetării judecătorești.

ordinar inculpatul și avocatul acestuia Ciuru Igor, care, invocînd temeiurile de

drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea sentinței și deciziei contestate și pronunțarea unei noi hotărîri prin care,

2

Oleinic Victor să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse mai blînde non privative de libertate.

În motivarea cererii de recurs recurenții au menționat următoarele:

- atît instanța de fond cît și cea de apel au admis o eroare gravă de fapt prin

stabilirea eronată a valorii prejudiciului cauzat, iar această eroare a dus la

calificarea greșită a faptelor comise de către Oleinic Victor;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, argumentînd că, cu toate că Oleinic Victor nu a declarat apel, în cadrul

ședințelor de judecată atît inculpatul cît și avocatul acestuia au invocat că prima

instanță greșit a constatat valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune și

respectiv greșit a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (4) Cod

penal, iar instanța de apel contrar prevederilor legii nu s-a pronunțat asupra

acestui argument.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat de inculpat și avocatul Ciuru Ig., solicitînd respingerea acestuia pe

motiv că recurenții contrar prevederilor art. 430 Cod de procedură penală, nu au

invocat în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în

cauză și care este eroarea de drept comisă de instanță ce ar duce la casarea

hotărîrii contestate.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

eroarea de drept comisă de instanța de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția – temeiuri care își găsesc

reflectare în decizia contestată.

Astfel, în pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ din 30.10.2009 „Cu privire la

judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că, „...erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material”.

3

În conformitate cu dispoziția art. 414 și 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel precum și să examineze

aspectele de fapt și de drept ale cauzei în afară de temeiurile invocate și cererile

formulate de apelant, fără a înrăutăți situația inculpatului.

Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la

pct.12.2 al Hotărîrii nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, în sensul cerințelor art. 409

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel are obligația de a întreprinde

măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt și de drept comise

de prima instanță, doar atunci cînd aceste erori au influențat asupra hotărîrii în

defavoarea inculpatului.

Pct.14.7 al hotărîrii sus nominalizate, stipulează că chestiunile de drept

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel,

se transmit instanței de apel: (...) dacă probele corect au fost apreciate; dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă

infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au

fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,

hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Colegiul penal enunță că judecînd apelul, instanța de apel nu a respectat

întocmai aceste prevederi procesuale obligatorii.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că, potrivit rechizitoriului

inculpatului i-a fost incriminat „sustragerea pe ascuns a bunului proprietarului cu

cauzarea unui prejudiciu în proporții mari în sumă de 58 185 lei”.

Instanța de fond concluzionînd că vina lui Oleinic V. în comiterea

infracțiunii incriminate a fost dovedită pe deplin, l-a condamnat în baza art. 186

alin. (4) Cod penal, invocînd ca probe ce confirmă cuantumul prejudiciului

4

cauzat declarațiile părții vătămate și procesul-verbal de ridicare din 27.10.2011,

conform căruia a fost ridicat certificatul eliberat de SRL ”Olmosdon Plus”.

Cercetînd materialele cauzei Colegiul constată că, inculpatul și avocatul

acestuia atît în instanța de fond cît și în cea de apel și-au exprimat dezacordul cu

cuantumul prejudiciului cauzat și cu încadrarea juridică, solicitînd reîncadrarea

acțiunilor inculpatului din alin (4) al art. 186 Cod penal în alin. (2) al aceluiași

articol, argumentînd că prin raportul de expertiză nr. 2399 din 10.12.2012

s-a stabilit că costul unui automobil de model ”Subaru Legacy” anul fabricării

1992, devamat și înregistrat constituie aproximativ 42 024 lei, pe cînd acuzarea

i-a incriminat lui Oleinic V. sustragerea a 5 piese - costul cărora depășește

valoarea întregului automobil.

Analizînd textul sentinței și deciziei contestate instanța de recurs constată

că instanțele ierarhic inferioare nu au dat careva apreciere acestor circumstanțe

și nu s-au pronunțat asupra acestui argument al apărării.

Tot aici, Colegiul lărgit mai menționează că, deși instanța de fond a cercetat

în cadrul ședinței de judecată raportul de expertiză nr. 2399 din 10.12.2015 cu

consemnarea în procesul-verbal (f.d.125-verso), în partea descriptivă a sentinței

de condamnare contrar prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, nu a indicat proba nominalizată și nu s-a pronunțat asupra

admisibilității sau inadmisibilității cesteia, astfel, nefiind supuse unei analize

toate probele examinate în ședință în conformitate cu cerințele art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală.

În continuare, Colegiul lărgit ține să precizeze că instanța de apel în

conformitate cu cerințele art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, are obligația

de a întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de

fapt și de drept comise de prima instanță, atunci cînd aceste erori au influențat

asupra hotărîrii în defavoarea inculpatului.

Așadar, reieșind din conținutul normei de drept nominalizate instanța de

recurs conchide că, Curtea de Apel, era obligată, necătînd la faptul că inculpatul

nu a declarat apel împotriva sentinței să țină cont de argumentele apărării

invocate în cadrul ședinței de judecată referitor la faptul că instanța de fond

greșit a constatat ca fiind dovedită valoarea obiectului infracțiunii, fapt care a

dus la încadrarea juridică greșită a acțiunilor inculpatului (f.d.232), să verifice și

să se pronunțe asupra acestor aspecte în decizia adoptată.

5

Generalizînd cele menționate mai sus Colegiul penal conchide că, decizia

instanței de apel suferă de insuficiență în partea motivării soluției, precum și

aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizînd minuțios materialele cauzei Colegiul penal lărgit a ajuns la

concluzia, că instanța de apel examinînd cauza nu a ținut cont de prevederile

art.409 alin. (2), 414 Cod de procedură penală, nu a verificat temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, nu a verificat dacă

infracțiunea a fost corect calificată și dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, pronunțînd o hotărîre pripită și neargumentată, motiv pentru care o

astfel de decizie nu poate fi menținută și urmează a fi casată cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel.

În atare situație, recursul urmează a fi admis, casată decizia contestată ca

neîntemeiată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia și art.409 alin. (2) Cod de procedură penală, să

execute indicațiile instanței de recurs, să verifice legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în baza probele administrate și examinate în instanță în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să verifice dacă

infracțiunea a fost corect calificată și dacă fapta săvîrșită și semnele componenței

infracțiunii incriminate corespund, argumentîndu-și clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o

hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Oleinic Victor și avocatul

acestuia Ciuru Igor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 18 martie 2015, în cauza penală în privința lui Oleinic Victor Dmitri și

dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet

de judecată.

6

Oleinic Victor Dmitri urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în

privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu

execută pedeapsa penală în baza altor hotărîri judecătorești.

Se menține măsura preventivă stabilită lui Oleinic Victor prin sentința

Judecătoriei Bălți din 27 noiembrie 2013 - obligația de nepărăsire a localității.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 17

decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

7

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2018-02-15
0,94
1ra-95/18 — art. 189 alin. 3 lit. e CP
Dosarul nr. 1ra-95/2018 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 17 ianuarie 2018 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Ursache Petru, Judecători – Timofti Vladimir, Alergu
CSJ 2016-07-13
0,94
1ra-1018/2016 — art. 27,145 alin. 1 CP
Dosarul 1ra-1018/2016 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 13 iulie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Nicolae Gordilă, Judecătorii – Constantin Alerguş, Ion Guzun, examinînd admi
CSJ 2016-02-23
0,94
1ra-199/2016 — art. 217 al.2, 219 al.1, 325 al.1 CP
Dosarul nr. 1ra-199/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 23 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Lili
CSJ 2016-03-16
0,94
1ra-323/2016 — art.187 alin.2 lit.b, e CP
Dosarul nr. 1ra-323/2016 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte: Ursache Petru Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir examinînd admisi
CSJ 2015-11-25
0,94
1ra-1342/2015 — art.145 alin.2 lit.a,j CP
Dosarul 1ra-1342/15 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 25 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, a exami
Sursă