1ra-1004/15 — art. 186 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1, pct.6,12 CPP
1ra-1004/15 — art. 186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1ra-1004/2015
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
17 noiembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru
Moraru,
a judecat, fără citarea părților recursul ordinar declarat de inculpatul
Oleinic Victor și avocatul acestuia Igor Ciuru, prin care se solicită casarea
sentinței Judecătoriei Bălți din 27 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015, în cauza penală în privința lui
Oleinic Victor Dmitri,
născut la 27 octombrie 1984, originar și domiciliat pînă la reținere în
mun. Bălți, str. Kiev, nr. 124 /7
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 19 decembrie 2011 - pînă la 27 noiembrie 2013; (instanța de
fond);
de la 04 februarie 2014 - pînă la 18 martie 2015; (instanța de
apel);
de la 08 iulie 2015 - pînă la 17 noiembrie 2015; (instanța de recurs
ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 27 noiembrie 2013, Oleinic Victor a
fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare.
În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei
stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate
Carîi Ruslan, prejudiciul material în sumă de 58 185 lei.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Oleinic Victor
la sfîrșitului lunii august 2011, ziua și ora nefiind nestabilită de organul de
urmărire penală, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a sustras pe ascuns piese
din automobilul de model ”Subaru” cu n/î BL CR 004, care aparține lui Carîi
Ruslan, ce era parcat în curtea casei din str. Kiev 124, mun. Bălți, cauzîndu-i
părții vătămate un prejudiciu material în proporții mari în sumă de 58 185 lei.
1
Legalitatea și temeinicia sentinței a fost contestată cu apel de către
acuzatorul de stat, care invocînd blîndețea pedepsei a solicitat casarea hotărîrii
contestate și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare conform învinuirii
formulate la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
În motivarea apelului declarat apelantul a invocat că, instanța de fond
neîntemeiat a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei fără a lua
în considerație că Oleinic Victor se învinuiește de comiterea unei infracțiuni
grave, anterior a fost condamnat pentru infracțiune analogică, precum și de
faptul că acesta nu a reparat prejudiciul cauzat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015,
apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, Oleinic Victor a fost
condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea
în penitenciar de tip semiînchis.
În rest sentința a fost menținută.
Colegiul penal a statuat că deși instanța de fond corect a stabilit starea de
fapt și just a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la
stabilirea pedepsei nu a acordat deplină eficientă principiilor generale de
aplicare a pedepsei, precum și nu a ținut cont de criteriile generale de
individualizare a acesteia, de circumstanțele cauzei și de persoana inculpatului.
Astfel, Colegiul penal a conchis că prima instanță contrar prevederilor art.
394 alin (2) pct. 3) Cod de procedură penală, nu și-a motivat soluția adoptată în
partea aplicării condamnării cu suspendarea executării pedepsei, stabilindu-i
inculpatului o pedeapsă inechitabilă în raport cu fapta comisă.
În consecință, Curtea de apel a concluzionat că prezența circumstanței
atenuante recunoașterea vinovăției de către inculpat, nu este suficientă pentru
aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, or inculpatul nu este la prima abatere
penală, s-a eschivat de la prezentarea în instanța de judecată și a recunoscut vina
doar în cadrul cercetării judecătorești.
Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate a declarat recurs
ordinar inculpatul și avocatul acestuia Ciuru Igor, care, invocînd temeiurile de
drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, solicită
casarea sentinței și deciziei contestate și pronunțarea unei noi hotărîri prin care,
2
Oleinic Victor să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) Cod penal, cu stabilirea
unei pedepse mai blînde non privative de libertate.
În motivarea cererii de recurs recurenții au menționat următoarele:
- atît instanța de fond cît și cea de apel au admis o eroare gravă de fapt prin
stabilirea eronată a valorii prejudiciului cauzat, iar această eroare a dus la
calificarea greșită a faptelor comise de către Oleinic Victor;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel, argumentînd că, cu toate că Oleinic Victor nu a declarat apel, în cadrul
ședințelor de judecată atît inculpatul cît și avocatul acestuia au invocat că prima
instanță greșit a constatat valoarea prejudiciului cauzat prin infracțiune și
respectiv greșit a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 186 alin. (4) Cod
penal, iar instanța de apel contrar prevederilor legii nu s-a pronunțat asupra
acestui argument.
În conformitate cu prevederile art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
declarat de inculpat și avocatul Ciuru Ig., solicitînd respingerea acestuia pe
motiv că recurenții contrar prevederilor art. 430 Cod de procedură penală, nu au
invocat în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în
cauză și care este eroarea de drept comisă de instanță ce ar duce la casarea
hotărîrii contestate.
Judecînd recursul ordinar declarat în raport cu materialele dosarului și
motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis, din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara
eroarea de drept comisă de instanța de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția – temeiuri care își găsesc
reflectare în decizia contestată.
Astfel, în pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ din 30.10.2009 „Cu privire la
judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că, „...erorile de
drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material”.
3
În conformitate cu dispoziția art. 414 și 409 alin. (2) Cod de procedură
penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia
hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau
cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată
să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel precum și să examineze
aspectele de fapt și de drept ale cauzei în afară de temeiurile invocate și cererile
formulate de apelant, fără a înrăutăți situația inculpatului.
Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la
pct.12.2 al Hotărîrii nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor
penale în ordine de apel”, cu modificările ulterioare, în sensul cerințelor art. 409
alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de apel are obligația de a întreprinde
măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt și de drept comise
de prima instanță, doar atunci cînd aceste erori au influențat asupra hotărîrii în
defavoarea inculpatului.
Pct.14.7 al hotărîrii sus nominalizate, stipulează că chestiunile de drept
asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță, prin apel,
se transmit instanței de apel: (...) dacă probele corect au fost apreciate; dacă
toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului
de probe anexate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de
apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă
infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și
aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au
fost corect aplicate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitor la ele,
hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei.
Colegiul penal enunță că judecînd apelul, instanța de apel nu a respectat
întocmai aceste prevederi procesuale obligatorii.
Sub acest aspect, Colegiul penal reține că, potrivit rechizitoriului
inculpatului i-a fost incriminat „sustragerea pe ascuns a bunului proprietarului cu
cauzarea unui prejudiciu în proporții mari în sumă de 58 185 lei”.
Instanța de fond concluzionînd că vina lui Oleinic V. în comiterea
infracțiunii incriminate a fost dovedită pe deplin, l-a condamnat în baza art. 186
alin. (4) Cod penal, invocînd ca probe ce confirmă cuantumul prejudiciului
4
cauzat declarațiile părții vătămate și procesul-verbal de ridicare din 27.10.2011,
conform căruia a fost ridicat certificatul eliberat de SRL ”Olmosdon Plus”.
Cercetînd materialele cauzei Colegiul constată că, inculpatul și avocatul
acestuia atît în instanța de fond cît și în cea de apel și-au exprimat dezacordul cu
cuantumul prejudiciului cauzat și cu încadrarea juridică, solicitînd reîncadrarea
acțiunilor inculpatului din alin (4) al art. 186 Cod penal în alin. (2) al aceluiași
articol, argumentînd că prin raportul de expertiză nr. 2399 din 10.12.2012
s-a stabilit că costul unui automobil de model ”Subaru Legacy” anul fabricării
1992, devamat și înregistrat constituie aproximativ 42 024 lei, pe cînd acuzarea
i-a incriminat lui Oleinic V. sustragerea a 5 piese - costul cărora depășește
valoarea întregului automobil.
Analizînd textul sentinței și deciziei contestate instanța de recurs constată
că instanțele ierarhic inferioare nu au dat careva apreciere acestor circumstanțe
și nu s-au pronunțat asupra acestui argument al apărării.
Tot aici, Colegiul lărgit mai menționează că, deși instanța de fond a cercetat
în cadrul ședinței de judecată raportul de expertiză nr. 2399 din 10.12.2015 cu
consemnarea în procesul-verbal (f.d.125-verso), în partea descriptivă a sentinței
de condamnare contrar prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură
penală, nu a indicat proba nominalizată și nu s-a pronunțat asupra
admisibilității sau inadmisibilității cesteia, astfel, nefiind supuse unei analize
toate probele examinate în ședință în conformitate cu cerințele art. 101 alin. (1)
Cod de procedură penală.
În continuare, Colegiul lărgit ține să precizeze că instanța de apel în
conformitate cu cerințele art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală, are obligația
de a întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de
fapt și de drept comise de prima instanță, atunci cînd aceste erori au influențat
asupra hotărîrii în defavoarea inculpatului.
Așadar, reieșind din conținutul normei de drept nominalizate instanța de
recurs conchide că, Curtea de Apel, era obligată, necătînd la faptul că inculpatul
nu a declarat apel împotriva sentinței să țină cont de argumentele apărării
invocate în cadrul ședinței de judecată referitor la faptul că instanța de fond
greșit a constatat ca fiind dovedită valoarea obiectului infracțiunii, fapt care a
dus la încadrarea juridică greșită a acțiunilor inculpatului (f.d.232), să verifice și
să se pronunțe asupra acestor aspecte în decizia adoptată.
5
Generalizînd cele menționate mai sus Colegiul penal conchide că, decizia
instanței de apel suferă de insuficiență în partea motivării soluției, precum și
aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Analizînd minuțios materialele cauzei Colegiul penal lărgit a ajuns la
concluzia, că instanța de apel examinînd cauza nu a ținut cont de prevederile
art.409 alin. (2), 414 Cod de procedură penală, nu a verificat temeinicia hotărîrii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, nu a verificat dacă
infracțiunea a fost corect calificată și dacă fapta întrunește elementele
infracțiunii, pronunțînd o hotărîre pripită și neargumentată, motiv pentru care o
astfel de decizie nu poate fi menținută și urmează a fi casată cu dispunerea
rejudecării cauzei în instanța de apel.
În atare situație, recursul urmează a fi admis, casată decizia contestată ca
neîntemeiată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de
rejudecare și limitele acesteia și art.409 alin. (2) Cod de procedură penală, să
execute indicațiile instanței de recurs, să verifice legalitatea și temeinicia
hotărîrii atacate în baza probele administrate și examinate în instanță în strictă
conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea
admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să verifice dacă
infracțiunea a fost corect calificată și dacă fapta săvîrșită și semnele componenței
infracțiunii incriminate corespund, argumentîndu-și clar concluziile sale în
decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o
hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de
procedură penală.
În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Oleinic Victor și avocatul
acestuia Ciuru Igor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 18 martie 2015, în cauza penală în privința lui Oleinic Victor Dmitri și
dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet
de judecată.
6
Oleinic Victor Dmitri urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă în
privința lui nu este aplicată măsura preventivă sub formă de arest sau nu
execută pedeapsa penală în baza altor hotărîri judecătorești.
Se menține măsura preventivă stabilită lui Oleinic Victor prin sentința
Judecătoriei Bălți din 27 noiembrie 2013 - obligația de nepărăsire a localității.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 17
decembrie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Nadejda Toma
Petru Moraru
7