1ra-948/2015 — art. 145 al. 2 lit. j CP

1ra-948/2015 — art. 145 al. 2 lit. j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-948/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana, Diaconu Iurie,

judecînd, fără citarea părților, recursurie ordinare declarate de către succesorul

părții vătămate Morari Lilia și avocatul Țurcan Veaceslav în numele inculpatului

Glodea Oleg, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Căușeni din 16 ianuarie

2015 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, în cauza

penală privindu-l pe

Glodea Oleg Chiril, născută la 25 august 1966, originar

din s. Chițcani, r-l Slobozia, domiciliat în mun. Chișinău,

str. Călărași, nr. 47/1, ap. 11.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod

Penal.

Procesul penal privind învinuirea lui Glodea Oleg în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, a fost încetat în legătură cu expirarea

termenului de tragere la răspundere penală.

orelor 21:30, Morari Dmitrii, care se afla împreună cu sora sa Morari Lilia și Gorea

Anatolie în cafeneaua „Raduga” situată în s. Chițcani, r-l Slobozia, le-a comunicat

ultimilor doi că pleacă în barul „Motor”, situat vis-a-vis de cafeneaua ,,Raduga”, ca

să-l felicite pe fostul său cumnat Glodea Oleg, care în acea zi a fost eliberat din

detenție. Aceasta rezultă din declarațiile succesorului părții vătămate Morari Lilia,

audiată sub prestare de jurămînt.

După ce Morari Dmitrii a plecat la barul „Motor”, Morari Lilia a rămas pe

teritoriul adiacent cafenelei „Raduga”. Morari Dmitrii a intrat în interiorui barului

,,Motor” unde s-a întîlnit și a comunicat cu Glodea Oleg, care era în bar împreună cu

concubina sa Ignatenco Olga. Aceasta rezultă din declarațiile succesorului părții

vătămate Morari Lilia și a martorului Ignatenco Olga audiată sub prestare de

jurămînt.

Instanței nu i-au fost prezentate probe directe din care ar rezulta existența unui

conflict între Morari Dmitrii și Glodea Oleg, în interiorul barului „Motor”. In același

timp, ca o probă mediată au fost prezentate declarațiile succesorului părții vătămate

1

Morari Lilia, care a declarat în ședința de judecată că un domn Tiuleev, i-a comunicat

ei că în interiorul barului „Motor” între Glodea Oleg și Morari Dmitrii s-a iscat un

conflict din cauza că Morari Dmitrii i-a reproșat lui Glodea Oleg că ultimul nu a

comunicat de mult timp cu feciorul său, care este și nepotul de la soră a lui Morari

Dmitrii și că prezentă la acest conflict a fost Ignatenco Olga.

In instanță s-a constatat cu certitudine că aproximativ în jurul orelor 23:00 din

barul „Motor” afară au ieșit Glodea Oleg și Morari Dmitrii împreună și s-au îndreptat

în partea laterală din dreapta barului și că în momentul cînd aceștia au ieșit din bar,

Glodea Oleg se adresa către Morari Dmitrii cu un ton ridicat.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 296/125g din 15.03.2002 a Centrului

de expertiză medico legală de pe lîngă Ministerul Sănătății, s-a constatat că pe

cadavrul lui Morari Dmitrii au fost depistate nouă plăgi în regiunea capului,

majoritatea acestor plăgi sunt situate pe partea dreaptă a capului și una pe partea stîngă.

Moartea lui Morari Dmitrii a survenit cu aproximativ două săptămîni înainte de

depistarea cadavrului, care s-a aflat tot acest timp în apă. Moartea a survenit ca rezultat

al traumei cranio-cerebrale deschise. Expertul a concluzionat că luînd în considerație

caracterul traumei cranio-cerebrale, Morari Dmitrii a decedat imediat sau peste puțin

timp după cauzarea acestei traume și este mai mult probabil că în apă Morari Dmitrii

a nimerit după survenirea morții.

La fel, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că plăgile au fost cauzate

cu un obiect contondent, cu o suprafață limitată de acțiune. Referitor la poziția lui

Morari Dmitrii în momentul provocării leziunilor, expertul a concluzionat că primele

două leziuni i-au putut fi provocate lui Morari Dmitri dacă acesta s-ar fi aflat în orice

poziție ori în picioare, ori în poziție culcată, însă următoarele leziuni era posibil a fi

provocate victimei doar în poziția culcată a acesteia.

Avocatul Veaceslav Țurcan în numele inculpatului Glodea Oleg, prin care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri prin care să

fie dispusă achitarea inculpatului pe motiv că vinovăția acestuia nu a fost dovedită.

În argumentarea apelului a invocat că sentința sus-nominalizată, în principiu, se

bazează doar pe declarațiile martorilor Morari Lidia, Iachimenco Valeriu, Ignatenco

Olga și pe raportul de expertiză medico-legală nr. 296/125g. Insă, urmărirea penală nu

a verificat alte versiuni posibile, spre exemplu, omorul putea fi comis mai tîrziu de o

altă persoană în alte circumstanțe. Concluziile instanței despre vinovăția lui Glodea

Oleg se întemeiază pe presupuneri, dar nu pe dovezi convingătoare.

Astfel, prin declarațiile martorilor s-a confirmat doar faptul că între cet. Glodea

Oleg și cet. Morari Dmitri a avut loc o ceartă, care a trecut în aplicarea unor lovituri

în regiunea corpului, însă nimeni din martorii învinuirii nu au confirmat faptul că

Morari Dmitri a fost lovit în cap anume de către O. Glodea, precum și că victima a

decedat anume în urma loviturilor aplicate de către O. Glodea. Urmărirea penală nu a

verificat alte versiuni posibile, spre exemplu, dacă omorul putea fi comis mai tîrziu de

o altă persoană în alte circumstanțe. Nu a fost găsit nici un martor ocular, nici alte

dovezi, care ar explica, ce s-a întîmplat mai departe și unde se aflau O. Glodea și D.

Morari după incidentul de lîngă bar, cine i-a aplicat lui D. Morari lovituri mortale în

cap, cînd și cum a decedat și cum el a ajuns în rîul Nistru.

2

Declarațiile altor martori în genere nu conțin careva informații concrete,

importante pentru elucidarea circumstanțelor care au dus la moartea cet. Morari

Dumitru.

Sentința nu poate fi bazată doar pe presupuneri, sunt necesare dovezi concludente

și pertinente ce ar confirma cu certitudine vina lui Glodea Oleg în săvîrșirea faptei

incriminate.

De asemenea, a remarcat că, acțiunile de investigație operativă și urmărire penală

au fost efectuate de către așa numitele „organe de drept ale RMN”, care sunt legale și

neconstituționale. Apoi dosarul a fost transmis de la Procuratura RMN la Procuratura

Generală a RM, deci a avut loc o colaborare ilegală cu organele neconstituționale din

Transnistria.

Succesorul părții vătămate Morari Lilia, prin care a solicitat casarea sentinței în

latura ce ține de încetarea cauzei penale în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de atragere la răspundere renală.

De a numi în privința lui Glodea Oleg o pedeapsă în limitele normelor art. 145

alin. (2) lit. j) Cod penal.

În motivarea apelului a menționat că, instanța de fond a dat dovadă de incoerență

privind aplicarea normelor Codului Penal. Au fost incorect aplicate normele

legislației, a fost aplicate normele unui cod penal în vigoare, apoi conform normelor

Codului penal din 1961 a fost eliberat de sub strajă, adică s-a aplicat art. 46 alin. (3)

Cod penal (redacția 1961), persoana nu poate fi urmărită penal în cazul în care de la

comiterea infracțiunii au trecut cincisprezece ani și prescripția nu a fost întreruptă de

comiterea unei noi infracțiuni.

Mai mult ca atît, de către instanța de fond, au fost încălcate cerințele art. 384 alin.

(3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. Reieșind din cele expuse în cazul dat urma de aplicat normele

art. 60 alin. (5) Cod penal, curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a

săvîrșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. In aceste

cazuri, curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau din

momentul autodenunțării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală dacă

de la data săvîrșirii infracțiunii au trecut 25 de ani și prescripția nu a fost întreruptă

prin săvîrșirea unei noi infracțiuni.

Apelantul a menționat că, reieșind din faptul că de la momentul săvîrșirii

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, de către Glodea Oleg nu a

expirat termenul de 25 de ani, instanța urma de ai aplica o pedeapsă în limitele

normelor articolului în cauză.

fost respinse ca nefondate apelurile succesorului părții vătămate Morari Lilia și a

avocatului Țurcan Veaceslav în numele inculpatului Glodea Oleg, cu menținerea

sentinței fără modificări.

probele administrate în cursul de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești,

prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității si coroborării, just a adoptat o sentință prin care inculpatul

Glodea Oleg a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 145

alin. (2) lit. j) Cod penal, pe semnele: omorul unei persoane săvîrșit cu o deosebită

cruzime, dar a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

3

Cu toate că, inculpatul Glodea Oleg nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

incriminate, vinovăția lui s-a dovedit și prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi

penale, care au fost cercetate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel și anume:

-declarațiile succesorului părții vătămate Morari Lilia (f.d. 55-59 vol. I);

-declarațiile martorului Ignatenco Olga (f.d. 85-89 vol. I);

-declarațiile martorului Iachimenco Valerii(f.d. 229 vol. I);

-raportul de expertiză medico-legală nr. 296/125g din 15.03.2002(f.d. 105 vol. I).

Argumentele invocate de apărare precum că, declarațiile martorului Iachimeco

Valerii date la urmărirea penală (f.d. 149, 229), urmează a fi excluse din dosarul penal

în temeiul art. 251 și art. 94 alin. (l), pct. 2), 3) și 8) Cod de procedură penală, pe motiv

că la audierea acestui martor la urmărirea penală au fost admise mai multe încălcări

procesuale, urmează a fi respinse, deoarece la baza sentinței instanța de judecată a luat

declarațiile martorului Iachimenco Valerii, date în ședința de judecată, acesta fiind

identificat de instanță în baza actului de identificare valabil, cu participarea

translatorului și sub prestare de jurămînt, procedura procesual penală fiind respectată.

La fel, de către instanța de apel a fost respins și argumentul apărării, referitor la

faptul că informația anexată la raportul de expertiză nr. 296/125g din 15.03.2002 (f.d.

107 vol. I), nu a fost legal dobîndită, deoarece raportul de expertiză a fost întocmit în

conformitate cu prevederile Codului de procedură penală a RM redacția anului 1961

(abrogat prin legea nr. 122 din 14.03.2003), în vigoare la momentul efectuării

expertizei. Prin urmare, acest raport de expertiză fiind o probă legală, care a fost

efectuat în baza ordonanței anchetatorului procuraturii or. Bender RM și a datelor

obiective expuse în raportul de expertiză nr. 532 anexat la raportul de expertiză.

Instanța de apel a reținut că, argumentele aduse de către avocatul Țurcan

Veaceslav în apelul declarat au făcut obiectul cercetării în instanța de fond și nu și-au

găsit confirmarea, sentința fiind una legală, motivată și întemeiată.

În viziunea Colegiului, cu toate că fapta infracțională există, constituie infracțiune

și a fost săvîrșită cu vinovăție de către inculpatul Glodea Oleg, instanța de fond corect

l-a eliberat de răspundere penală și a încetat procesul penal în privința acestuia în

legătură cu expirarea termenului de tragere la răspundere penală.

Astfel, conform prevedrilor art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și

pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii

faptei.

Conform art. 46 alin. (3) Cod penal (redacția 1961), persoana nu poate fi trasă la

răspundere penală, dacă de la data săvîrșirii infracțiunii au trecut cincisprezece ani și

prescripția n-a fost întreruptă prin săvîrșirea unei noi infracțiuni.

Astfel, omorul lui Morari Dmitrii a fost săvîrșit de către Glodea Oleg la data de

09.10.1998. Probe prin care s-ar confirma că de la data săvîrșirii omorului și pînă la

pronunțarea sentinței, Glodea Oleg ar fi săvârșit alte infracțiuni nu au fost prezentate.

Din aceste considerente, termenul de prescripție de 15 ani a expirat la data de 09.

10.2013.

În consecința celor expuse, Colegiul a menționat că, conform art. 46 alin. (3) Cod

penal (redacția anului 1961), termenul de prescripție a expirat, iar inculpatul Glodea

Oleg nu mai poate fi tras i răspundere penală.

Succesorul părții vătămate Morari Lilia, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia în latura ce ține de încetarea cauzei penale în legătură cu expirarea termenului

4

de prescripție de atragere la răspundere penală, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, invocînd aceleași motive ca și în cererea de apel.

Avocatul Țurcan Veaceslav în numele inculpatului Glodea Oleg prin care solicită

casarea hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei hotărîri prin care să fie dispusă

achitarea inculpatului pe motiv că vinovăția acestuia nu a fost dovedită, invocînd

aceleași motive ca și în cererea de apel.

penală, procurorul a depus referință privind opinia lui asupra recursului declarat

de către avocatul Țurcan Veaceslav în numele inculpatului Glodea Oleg, solicitînd

respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrilor judecătorești, menționînd netemeinicia

cerințelor solicitate de către recurent.

7.1. De asemenea, și avocatul Țurcan Veaceslav în numele inculpatului Glodea

Oleg a depus referință privind opinia lui asupra recursului declarat de către succesorul

părții vătămate Morari Lilia, solicitînd respingerea acestuia, deoarece argumentele

invocate în recurs sunt incorecte și contrare legii. Recurentul consideră că recurenta

Morari Lilia a înțeles greșit legea penală, iar instanțele de apel și de fond interpretează

în mod corect legislația, în partea ce ține de termenul de atragere la răspundere penală.

În același timp, este de opinia că, hotărîrile judecătorești, prin care Glodea Oleg a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii imputate, sunt nefondate, deoarece

materialele cauzei nu conțin probe convingătoare care ar dovedi vinovăția clientului

său, acțiunile lui, cu adevărat probate, nu întrunesc elementele infracțiunii de omor, iar

infracțiunea dată a fost săvîrșită de o altă persoană.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecînd recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea

hotărîrii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea

condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărîrea atacată este legală, întemeiată

și motivată.

Reieșind din prevederile art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și

numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și examinează cauza numai

în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 aceluiași Cod, fiind în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Cu referire la recursul avocatului V. Țurcan în numele inculpatul O. Glodea

Colegiul atestă că, avocatul inculpatului V. Țurcan, în recursul său a invocat drept

temei art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond

și de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiuniin și în esență, critică

condamnarea inculpatului O. Glodea în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, fiind de

părerea că instanțele judecătorești eronat au reținut în sarcina inculpatului elementele

5

constitutive ale acestei infracțiuni, iar probatoriul administrat și cercetat în cauză nu

demonstrează vinovăția acestuia.

Așadar, în privința acestor alegații, verificînd materialele dosarului în raport cu

argumentele din cererea de recurs, Colegiul penal lărgit conchide că acesta este vădit

neîntemeiat și explică următoarele.

În primul rînd se enunță că conform art. 52 Cod penal, se consideră componență

de infracțiune totalitatea semnelor obiective, stabilite de legea penală, ce califică o

faptă prejudiciabilă drept infracțiune concretă. Lipsa unei părți componente ale

infracțiunii echivalează cu lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, iar în

condițiile cînd din învinuirea adusă lipsesc caracteristici care sînt obligatorii pentru

componența de infracțiune, instanța de judecată va ajunge la concluzia de a pronunța o

hotărîre de achitare în privința persoanei puse sub învinuire.

Or, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Însă, din interpretarea coroborată a celor ce preced se conchide că temeiul

respectiv nu și-a găsit confirmare la examinarea prezentei cauze, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de către recurent.

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate și le-a

dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția inculpatului de cele

imputate. Conținutul probelor și valoarea lor probatore a fost analizată minuțios în

textul deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor

probe, instanța de recurs nu a stabilit.

La caz, s-a demonstrat indubitabil că, la data de 09.10.1998, în jurul orei 2200, la

barul „Motor” din s. Chițcani, r-l Căușeni, între cet. Glodea Oleg și Morari Dumitru,

ambii locuitori ai s. Chițcani, care se aflau în relații ostile, s-a iscat o ceartă, în cadrul

căreia Glodea Oleg, avînd scopul săvîrșirii omorului intenționat l-a scos pe Morari

Dmitri afară, lîngă bar unde fiind înarmat cu o rangă metalică, conștientizînd că-i

pricinuiește pătimitului suferințe mari, cu o deosebită cruzime i-a aplicat lui Morari

Dumitru multiple lovituri cu ranga în regiunea capului, pricinuindu-i astfel leziuni

corporale deosebit de grave, în rezultatul cărora, suportînd un șoc traumatic cet. Morari

Dumitru a decedat pe loc.

În continuare, dorind de a ascunde urmele omorului săvîrșit, Glodea Oleg, cu

automobilul, a transportat corpul neînsuflețit al cet. Morari Dumitru, în r-l „Corovii

Pleaj” din s. Chițcani, unde l-a aruncat în rîul Nistru.

Deși inculpatul pe întreg procesul penal a avut o poziție unică de nerecunoaștere

a vinovăției privitor la cele incriminate în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal,

instanța de apel întemeiat a conchis că aceasta nu generează achitarea lui O. Glodea pe

acest capăt de acuzare, or în cursul judecării cauzei au fost prezentate probe care

înlătură dubiul judiciar și dovedesc incontestabil legătura cauzală între faptele comise,

acțiunile făptuitorului și consecințele survenite. Versiunea inculpatului este combătută

prin probe pertinente, concludente, utile și veridice, detaliat analizate în conținutul

deciziei instanței de apel. Pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată au fost

stabilite cu certitudine că în acțiunile inculpatului se întrunesc elementele constitutive

6

ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, iar asupra

acestor constatări instanța de recurs nu consideră necesar de a mai reveni.

Colegiul penal lărgit apreciază că, situația de fapt a fost stabilită de instanța de

fond, ulterior fiind menținută și de instanța de apel, în urma analizei coroborate a

întregului ansamblu probator administrat și ca urmare corect a fost încadrat în drept

acțiunile inculpatului în temeiul art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, fiind stabilită o

corectă determinare și constatare juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute de

articolul nominalizat.

Pe cale de consecință, constatînd că, în cauză, există o concordanță deplină între

dovezile administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel cu privire la cele

săvîrșite de inculpatul O. Glodea, nefiind identificată de instanța de recurs vreo probă

a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de instanța de apel sau

al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de

controversă, Colegiul penal consideră că nu este incident cazul de casare prevăzut de

dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, apreciind ca fiind

neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către avocatul inculpatului V.

Țurcan.

Totodată, instanța de recurs constată că majoritatea argumentelor recurentului

invocate în cererea de recurs se referă la faptul că instanțele de fond și de apel au pus

la baza condamnării inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, probe care

se contrazic și sunt declarative și care au fost obținute cu încălcarea legii procesual-

penale, aceste probe fiind specificate de recurent.

Însă, privitor la criticele expuse, se amintește că la etapa judecării recursului,

instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind atributul

exclusiv al instanței de fond și al instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina

criticile referitoare la greșita reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci v-a verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvîrșite de inculpatul O.

Glodea.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de

recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza

temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Astfel, în opinia Colegiului penal lărgit criticele recurentului referitor la stabilirea

eronată a circumstanțelor de fapt privind aprecierea greșită a probelor ce dovedesc

nevinovăția inculpatului în cele incriminate, nu este incident în cazul supus judecării,

din motivul că instanța de apel a făcut o analiză completă a tuturor probelor

administrate în toate fazele procesului penal, stabilind corect vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de recurs în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de

casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt

nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță

7

și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. Dar,

verificînd probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de

recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția inculpatului

de săvîrșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu se dovedește indubitabil din

probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către

instanța de fond sau cea de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărîrii

atacate și adoptarea unei alte soluții.

Relevant de reținut este și faptul că recurentul solicitînd achitarea inculpatului în

baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, din motiv că în acțiunile lui nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii nominalizate, nu aduce în textul recursului vreo

argumentare sub acest aspect și nu specifică care anume semne componente lipsesc.

Deci, Colegiul penal lărgit reiterează că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Astfel, statuînd asupra faptului că autorul recursului nu a invocat careva

argumente temeinice privitor la pretinsa eroare admisă de instanțe în chestiunea de

încadrare juridică a faptelor comise de O. Glodea, instanța de recurs nu este în drept să

completeze textul recursului cu argumente în fapt și în drept, care l-ar justifica sub

acest aspect.

Însă, cu toate că fapta infracțională există, constituie infracțiune și a fost săvîrșită

cu vinovăție de către inculpat, instanța de fond corect l-a eliberat de răspundere penală

și a încetat procesul penal în privința acestuia în legătură cu expirarea termenului de

tragere la raspundere penală.

În consecință, instanța de recurs reține că temeiul invocat de recurent prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere

cu prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și

din atare considerente, recursul ordinar declarat de inculpat, se declară inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Cu referire la recursul succesorului părții vătămate Morari Lilia

Argumentele invocate de recurentă precum că, instanțele judecătorești au dat

dovadă de incoerență privind aplicarea normelor Codului Penal, urmează a fi respinse

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 10 Cod penal, instanța de recurs menționează

că, (1) ,,Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează

pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are

efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective

pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută

pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale; (2) Legea penală

care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni nu are efect retroactiv”.

Mai mult, conform art. 60 alin. (5) Cod penal, persoana nu poate fi trasă la

răspundere penală dacă de la data săvîrșirii infracțiunii au trecut 25 de ani și prescripția

nu a fost întreruptă prin săvîrșirea unei noi infracțiuni.

Iar, în conformitate cu prevederile art. 46 alin. (3) Cod penal (redacția 1961),

persoana nu poate fi trasă la răspundere penală, dacă de la data săvîrșirii infracțiunii au

8

trecut cincisprezece ani și prescripția n-a fost întreruptă prin săvîrșirea unei noi

infracțiuni.

La caz, Colegiul lărgit menționează că, norma penală care înrăutățește situația

persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv, fapt reflectat

și în pct. 53) al Hotărîrii Curții Constituționale nr. 14 din 27.05.2014, care prevede ,,

…în sensul art.22 din Constituție în coroborare cu art.10 din Codul penal,

neretroactivitatea legii penale vizează orice circumstanță care duce la înrăutățirea

situației persoanei, fără a se limita doar la mărimea și categoria pedepsei aplicate,

astfel încorporând și instituția prescripției tragerii la răspundere penală”.

Astfel, luînd în considerare prevederile art. 10 Cod penal, Colegiul lărgit

concluzionează că alin. (5) art. 60 al Codului penal actual, care prevede termenul de

prescripție de 25 ani, stabilește o situație mai aspră decît prevederile alin. (3) art. 46 al

Codului penal (redacția 1961), care era în vigoare la momentul săvîrșirii infracțiunii.

Dat știind faptul că, omorul lui Morari Dmitrii a fost săvîrșit de către Glodea Oleg

la data de 09.10.1998. Probe prin care s-ar confirma că de la data săvîrșirii omorului și

pînă la pronunțarea sentinței, Glodea Oleg ar fi săvîrșit alte infracțiuni nu au fost

prezentate. Din aceste considerente, termenul de prescripție de 15 ani a expirat la data

de 09.10.2013.

Reieșind din cele expuse supra, conform prevederilor art. 46 alin. (3) Cod penal

(redacția 1961), termenul de prescripție a expirat, iar Glodea Oleg nu mai poate fi tras

la răspundere penală.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursurilor ordinare și, potrivit legii, se dispune respingerea recursurilor declarate de

către succesorul părții vătămate Morari Lilia și avocatul Țurcan Veaceslav în numele

inculpatului Glodea Oleg ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către succesorul părții

vătămate Morari Lilia și avocatul Țurcan Veaceslav în numele inculpatului Glodea

Oleg, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie

2015, în cauza penală privindu-l pe Glodea Oleg Chiril.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 15 decembrie 2015.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Guzun Ion

Covalenco Elena

Catan Liliana

Diaconu Iurie

9