1ra-977/2015 — art. 152 al. 1 CP

1ra-977/2015 — art. 152 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-977/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana, Diaconu Iurie,

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

către partea vătămată Rudi Vitalie și procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Oleg Popov prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Șova Andrei Mihail, născut la 21 septembrie 1961,

originar din s. Bușăuca, r-l Rezina, domiciliat în mun.

Chișinău, str. Albișoara 80/4, ap. 178.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Andrei Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152

alin. (l) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2

(doi) ani, cu ispășirea în penitenciar semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Șova Andrei Mihail a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani și nu va fi executată dacă în

termenul de probă nu va comite noi infracțiuni și prin purtarea exemplară va confirma

încrederea acordată, totodată obligându-1 pe Șova Andrei Mihail să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent, de asemenea va fi obligat să

repare părții vătămate dauna determinată prin sentință într-un termen de 30 zile de la

data devenirii definitive a ei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată s-a admis parțial și s-a dispus

încasarea de la A. Șova în folosul lui V. Rudi a valorii prejudiciului material cauzat în

sumă de 506 (cinci sute șase) lei și 41 bani și a valorii prejudiciului moral cauzat, în

echivalent bănesc în sumă de 10000 (zece mii) lei, iar în total a daunei cauzate prin

infracțiune în sumă de 10506 (zece mii cinci sute șase) lei și - în rest pretențiile au fost

respinse.

februarie 2013, aproximativ la ora 18:00, aflîndu-se pe str. Petru Zadnipru intersecție cu

str. Nicolae Milescu Spătaru, mun. Chișinău, urmare a unui conflict inițiat cu V. Rudi, i-

a aplicat ultimului o lovitură directă cu piciorul în piciorul stîng, provocîndu- i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 289/D din 08 februarie 2013 fractura oblică a

fibulei fară deplasare, vătămare calificată ca medie.

admiterea apelului, casarea integrală a sentinței nominalizate, emiterea unei hotărâri

1

prin care inculpatul să fie achitat, din motivul lipsei elementelor infracțiunii în acțiunile

acestuia.

In motivarea apelului a invocat, că sentința este bazată pe presupuneri, este

subiectivă și unilaterală. Personal nu i-a aplicat nici o lovitură și nu a văzut ca cineva

din cei prezenți să-i aplice, leziunile corporale calificate ca medii puteau fi cauzate prin

căderea de la propria înălțime, fapt însă ce nu a fost cercetat nici de organul de urmărire

penală și nici de instanța de judecată.

Prin încheierea din 22.05.2014 a fost respins demersul avocatului în interesele

inculpatului cu privire la numire expertizei repetate, ca fiind neîntemeiat, fiind indicat

că încheierea adoptată nu este susceptibilă de recurs decît odată cu fondul cauzei, fapt

care a lipsit inculpatul de dreptul la un recurs efectiv împotriva actelor judecătorești

neîntemeiate statuate în conformitate cu prevederile art. 13 CEDO.

Apelantul a mai indicat că, unicul martor al acuzării care a fost la fața locului,

Ciobanu Nicolae, a declarat în ședința de judecată că după ce au traversat strada a

remarcat că presupusa victimă era căzută la pământ iar lângă el se afla Malic Anatolie și

Andrei Șova care l-au ajutat să-l ridice, însă la propunerea ultimului de a chema

salvarea și poliția Nicolae Ciobanu a refuzat, reproșîndu-le că V. Rudi este beat și poate

să aibă probleme.

Instanța de judecată a apreciat eronat și greșit declarațiile martorului Crudu Ion

care a declarat in ședința de judecată că a consumat băuturi alcoolice împreună cu Rudi

Vitalie și Nicolae Ciobanu fapt ce nu au fost apreciate de către organul de urmărire

penală și instanța de judecată. Rudi Vitalie și martorul Nicolae Ciobanu au dus în eroare

instanța declarînd că nu au consumat băuturi alcoolice, fiind pusă la îndoială declarațiile

privitor la cauzarea leziunilor corporale.

Însăși martorul acuzării Ciobanu Nicolae a confirmat instanței de judecată că

fiind la fața locului nu a văzut ca V. Rudi să fie lovit de către inculpat sau martorul

Malic Anatolie.

Instanța de fond a interpretat unilateral, subiectiv și tendențios procesul - verbal

de confruntare din 26.03.2013 dintre presupusa parte vătămată V. Rudi și A. Sova din

care rezultă că A. Șova nu i-a aplicat careva lovituri lui V. Rudi, iar instanța bazîndu-se

doar pe declarațiile lui V. Rudi conchide că A. Șova ar fi lovit fără a dispune de alte

probe concludente și obiective ale cauzei. Este necesar de luat în considerație că

presupusa parte vătămată V. Rudi este parte interesată în învinuirea ilegală a

inculpatului A. Șova pe motiv de răzbunare.

Instanța de fond s-a bazat pe procesul-verbal de ridicare a documentelor medicale

din 19.04.2013, conform căruia au fost supuse examinării fișele medicale pe numele

părții vătămate, care sunt perfectate tot din spusele presupusei părții vătămate care

dispune de rude apropiate la Serviciul de Urgență din m. Chișinău fiind interesat de

perfectarea denaturată a acestora și care nu în ultimul rînd au stat la baza concluziei

denaturate a expertizei medico-legale.

Referitor la avizul de testare-poligraf a inculpatului nr. 3258 eliberat la

08.07.2013 nu poate servi ca probă directă, însă necătînd la aceasta, presupusa parte

vătămată V. Rudi cît și martorul acuzării N. Ciobanu au refuzat testarea poligraf, fapt ce

denotă punerea la îndoială a veridicității declarațiilor acestora. Or, potrivit legislației

procesual-penale în vigoare, avizul de testare poligraf în mod categoric nu poate

constitui mijloc de probă.

2

A mai susținut inculpatul că, instanța de judecată l-a lipsit de dreptul la egalitatea

armelor de apărare, la acces liber la justiție și la un proces echitabil garantat de art. 6

CEDO, luînd ca bază actele denatura efectuate cu încălcarea procedurii de acumulare a

probelor de către organul de urmărire penală care au luat ca bază declarațiile false ale

presupusei victimei.

apelul declarat de către inculpat a fost admis, casată sentința primei instanțe și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum

urmează:

- Șova Andrei Mihail se achită de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii

prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

vinovăției inculpatului sunt puse, în principal, declarațiile părții vătămate V. Rudi și a

martorului N. Ceban, care deși prima instanță le consideră veridice, instanța de apel,

deopotrivă, constată că partea vătămată a manifestat un comportament nesincer și

oscilant, adoptînd poziții diferite cu privire la circumstanțele cauzei și la persoana care

l-a lovit, aspect esențial pentru stabilirea existenței faptei infracțiunii.

Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a respins învinuirea, făcînd declarații

constante, că nu a săvîrșit fapta imputată și că nu i-a aplicat lui V. Rudi nici o lovitură.

Versiunea inculpatului nu este combătută prin probe pertinente, concludente, utile și

veridice, care în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, ce ar dovedi că

inculpatul a comis infracțiunea în circumstanțele stabilite de prima instanță.

Instanța de apel a reținut că, însăși martorul acuzării care a fost la fața locului, N.

Ciobanu, nu a văzut ca A. Șova să-i fi aplicat lui V. Rudi o lovitură cu piciorul în

piciorul stîng al ultimului, declarînd că după ce a traversat strada a remarcat că

presupusa parte vătămată era căzut la pămint, iar lîngă el se afla A. Melnic și A. Șova

care l-au ajutat să-l ridice, însă la propunerea ultimului de a chema ambulanța și poliția

N. Ciobanu a refuzat, reproșîndu-le că V. Rudi este în stare de ebrietate și poate să aibă

probleme.

O altă divergență între declarațiile părții vătămate și circumstanțele constatate

este și că partea vătămată a negat faptul consumării băuturilor alcoolice înaintea

incidentului, afirmație ce nu este susținută de materialele cauzei, fiind combătută prin

declarațiile martorului Crudu Ion care a declarat în ședința de judecată că a consumat

băuturi alcoolice împreună cu V. Rudi și N. Ciobanu, fapt ce nu a fost apreciat obiectiv

și sub toate aspectele de către organul de urmărire penală și instanța de judecată.

Prin urmare, în cauză nu au fost prezentate probe ce ar servi la constatarea

vinovăției inculpatului și, în atare situație, cu certitudine, se constată că, prin ansamblul

de probe cercetate de prima instanță, verificate și reapreciate de instanța de apel nu se

confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate.

vătămată V. Rudi și procuror, prin care solicitată casarea totală a acesteia și menținerea

sentinței primei instanțe.

6.1. În motivarea recursului său, partea vătămată menționează că, instanța de apel,

a reținut ca probe pertinente și concludente, care ar confirma existența, caracterul și

gradul leziunilor corporale, declarațiile martorilor din partea apărării, în defavoarea

rapoartelor de expertiză medico-legală, conform cărora la V. Rudi s-a constat fractura

3

oblică descendentă a fibulei pe stînga, fără deplasare, care au fost cauzate la acțiunea

unui obiect contondent dur și care nu sunt posibile de a fi provocate prin automutilare și

căderea corpului de la propria înălțime. Fapt prin care s-a încălcat grav norma

imperativă a art. 97 alin. (2) Cod de procedură penală, care prevede că, existența,

caracterul și gradul leziunilor corporale în cauzele penale se constată doar prin raportul

de expertiză medico-legală.

Instanța de apel a acordat o mare atenție circumstanței ce privește starea de

ebrietate a părții vătămate, fără ca prezenta circumstanță să prezinte interes pentru

conturarea faptei din 02.02.2013, or, a stabilit în mod eronat o legătură cauzală dintre

existența sau nu a acestei stări cu veridicitatea declarațiilor părții vătămate.

Asupra cauzei date, printr-o opinie separată, în baza art. 339 alin. (7) Cod de

procedură penală, s-a expus și judecătorul Curții de Apel Chișinău, Dina Rotarciuc, care

a statuat că din materialele cauzei, rezultă cu certitudine că fapta infracțiunii a avut loc

și se confirmă prin probele verificate în ședința instanței de fond.

6.2. Procurorul în recursul său, pe lîngă temeiurile indicate de partea vătămată în

recursul său, suplimentar menționează că, un alt temei de casare a deciziei recurate este

identificarea greșită a temeiului juridic pus la baza achitării.

Invocarea de către instanța de apel a temeiului precum că, nu s-ar fi constatat

existenta faptei infractiunii, este greșită, deoarece, odată ce conform actelor medicale se

constată fără echivoc prezența la partea vătămată, V. Rudi, a vătămării medii a

integrității corporale și sănătății, iar concluziile medicale exclud provocarea vătămărilor

respective în rezultatul căderii sau automutilării, acuzarea de stat consideră că faptul

infracțiunii s-a produs.

6.3. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, inculpatul a depus referință privind opinia lui asupra recursurilor declarate

de către procuror și partea vătămată, solicitînd respingerea acestora, cu menținerea

deciziei instanței de apel, menționînd netemeinicia cerințelor solicitate de către

recurenți.

invocate, Colegiul lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi admise, din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea totală a hotărîrii atacate

și să mențină hotărîrea primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Conform art. 424 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care

în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Examinînd recursul, instanța verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursurilor declarate de către partea vătămată V. Rudi și procur,

rezultă că aceștia critică decizia instanței de apel sub aspectul aceluiași temei prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume – hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanța de

apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs menționează, că aceste prevederi legale și-au găsit reflectare în

cauza dată.

4

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat

sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă

de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

Colegiul penal lărgit enunță, că instanța de apel greșit a admis apelul inculpatului,

a casat sentința primei instanțe, rejudecînd cauza și a pronunțat o nouă hotărîre în

privința lui Șova Andrei, fiind achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii

prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Mai mult, Colegiul precizează că, decizia instanței de apel este bazată exclusiv pe

probele cercetate de către instanța de fond, care în consecință au fost interpretate eronat,

deoarece prima instanță clar și-a expus poziția asupra declarațiilor inculpatului, care de

fapt sunt declarative și se combat prin cumulul de probe prezentate de procuror și asupra

declarațiilor părții vătămate, care nu au fost puse la îndoială.

Conform materialelor cauzei, instanța de fond corect a ajuns la concluzia că vina

inculpatului a fost pe deplin dovedită în comiterea infracțiunii incriminate, luînd la bază

totalitatea probelor prezentate de către partea acuzării și obținute în cadrul cercetării

judecătorești, fiind examinate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală.

Din declarațiile părții vătămate V. Rudi rezultă că, la data de 02.02.2013,

aproximativ la ora 18.00, aflîndu-se pe str. P. Zadnipru intersecție cu str. N. Milescu

Spataru, mun. Chișinău, inculpatul A. Șova în urma uni conflict inițiat cu el, i-a aplicat

o lovitură directă cu piciorul în piciorul stîng, apoi peste cîteva secunde Malic Anatolie

i-a aplicat o lovitură cu pumnul drept în regiunea feței, în urma căreia și-a pierdut

cunoștința și a căzut la pămînt.

Totodată, partea vătămată V. Rudi a declarat atît organului de urmărire penală, cît

și în instanțele judecătorești că A. Șova și A. Malic l-au persecutat din cauza inițiativei

sale de a convoca o adunare a proprietarilor de garaje în vederea soluționării unor

chestiuni care nu convin celor doi.

Prin urmare, potrivit declarațiilor martorului Ceban Nicolae ,,La data de

02.02.2013, în jurul orelor 17.30, împreună cu Rudi Vitalie reveneau spre casă de la

garajele amplasate pe str. N. Milescu Spataru 2 mun. Chișinău. La intersecția străzii

nominalizate cu str. P. Zadnipru i-a observat pe Șova Andrei și Malic Anatolie care

stăteau pe marginea drumului probabil în așteptarea transportului. Traversînd str. P.

5

Zadnipru el a mers mai repede, traversînd primu strada, iar Rudi Vitalie venea din

urmă deoarece avea două sacoșe și se deplasa mai încet. Imediat după traversarea

străzii a privit în spate către locul unde rămăse-se Rudi Vitalie și a observat că

respectivul stătea jos la pămînt, iar lîngă el se aflau Șova Andrei și Malic Anatolie.

Revenind în grabă la locul unde stătea Rudi Vitalie, ultimul și-a revenit și a început să-i

reproșeze lui Malic Anatolie că l-ar fi lovit. El l-a ajutat să se ridice și l-a condus pe

Rudi Vitalie spre casă. În timp ce se deplasau spre domiciliul ultimului acesta îl acuza

pe Șova Andrei că l-ar fi lovit la piciorul stîng, iar din cauza durerilor pe care le avea

la picior se deplasa cu greu”.

În baza declarațiilor menționate supra, Colegiul lărgit concluzionează că, partea

vătămată V. Rudi pînă la intersecția str. N. Milescu Spătaru cu str. P. Zadnipru, se

deplasa fără dificultate și nu acuza dureri de picior, însă în urma incidentului petrecut la

intersecția străzilor sus indicate, V. Rudi a acuzat dureri la piciorul stîng, motiv din care

se deplasa cu greu în timp ce martorul N. Ceban îl conducea spre casă.

Mai mult ca atît, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 556/D din

06.03.2013, la partea vătămate V. Rudi s-a constatat fractura oblică a fibulei fără

deplasare, care a fost cauzată în urma acțiunilor traumatice a unui obiect contondent dur

și se califică ca leziuni corporale medii, totodată stabilindu-se că leziunile respective nu

puteau să fie produse de la căderea corpului de la propria înălțime.

Astfel, coroborînd declarațiile părții vătămate cu ale martorului N. Ceban, cît și

cu declarațiile expertului legist Buga Marin, inclusiv concluziile reflectate în raportul de

expertiză medico-legală, instanța de recurs găsește drept probate acțiunile violente ale

inculpatului A. Șova, care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal.

Instanța de recurs consideră corectă poziția instanței de fond criticînd declarația

dată de către martorul Malic Anatolie, prin care s-ar putea pune la îndoială cauzarea

vătămărilor corporale de către inculpat, arătînd la faptul că partea vătămată V. Rudi a

căzut de la pararea de către el a loviturii. Însă, acest lucru nu exclude fapta ca fiind

comisă de către Șova Andrei, or lovirea cu piciorul este confirmată prin declarațiile

părții vătămate, pe care instanța nu le pune la îndoială și totodată, este conformă

concluziei medicale privind localizarea, modul și mecanismul de formare a traumei.

Mai mult, consecința loviturii aplicate de către Malic Anatolie nu are legătură cu

fractura, fapta comisă de Malic Anatolie a fost constatată cu certitudine prin ordonanță

necontestată.

Declarațiile martorilor Gheiceanu Victor și Beleuța Petru prin care partea

vătămată la cîteva zile după incident nu manifesta semne de fractură, nu pot fi luate în

considerație, or trauma suportată de către Rudi Vitalie a fost constatată îndată și primar

la 03 februarie 2013, dovedită prin documentele medicale atașate la actele cauzei.

Referitor la argumentul instanței de apel precum că, partea vătămată V. Rudi a

negat faptul consumării băuturilor alcoolice înaintea incidentului, Colegiul reține că, atît

în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetărilor judecătorești nu au fost

administrate careva probe utile și admisibile care ar demonstra starea de ebrietate a

acestuia. Cu atît mai mult starea de ebrietate a părții vătămate nu poate să aibă relevanță

asupra cazului deoarece vătămările corporale depistate la acesta, în baza raportului de

expertiză medico-legală, nu puteau fi produse în rezultatul căderii de la propria înălțime.

Astfel, instanța de recurs menționează că, instanța de apel a constatat greșit

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei penale, prin care a admis o eroare de drept

6

procedural și material cu privire la decizia pe care a adoptat-o, achitîndu-l pe inculpat

din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Prin urmare, din totalitatea

probelor cercetate și apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței și

verdicității lor, în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, fapta a fost

constată, iar vinovăția inculpatului dovedită.

În opinia Colegiului, la stabilirea pedepsei, instanța de fond, și-a argumentat

suficient soluția sa și a ținut cont în deplină măsură de dispozițiile art. 75 Cod penal,

care prevăd că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

Astfel, Colegiul menționează că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice

o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost

condamnată. În același rînd, după caz, instanța este în drept de a aplica și prevederile

Părții Generale a Codului penal, în special art. 90 Cod penal, în cazul în care nu sunt

impedimente.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală

și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au

săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea altor persoane.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte

persoane. Ori, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce

poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea

blîndă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Așadar, Colegiul penal menționează că, din conținutul părții descriptive a

sentinței se observă că instanța de fond a soluționat chestiunile privind individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului în strictă conformitate cu prescripțiile de drept formal și

material.

Pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

limitele prevăzute de lege, luîndu-se în considerare faptul că inculpatul A. Șova a

săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, anterior nu a fost judecat, iar corectarea și

reeducarea lui poate avea loc prin aplicare în privința acestuia a unei pedepse

condiționate în limitele prevederilor art. 90 Cod penal, fără izolarea acestuia de

societate.

Urmează a fi reținute drept juste și concluziile instanței de fond referitor la

admiterea parțială a acțiunii civile înaintată de partea vătămată.

Referitor la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului

moral, în acest aspect, Colegiul lărgit menționează că, instanța de fond a ținut cont și a

luat în considerare circumstanțele cauzei, suferințele provocate părții vătămate,

apreciind real cuantumul prejudiciului moral cauzat.

Instanța de recurs menționează că, cheltuielile solicitate de partea vătămată au

fost confirmate în instanța de judecată de către acesta prin anexarea bonurilor de plată și

7

a certificatelor medicale, astfel, prima instanță just a concluzionat asupra admiterii

parțiale a acțiunii civile înaintate de partea vătămată V. Rudi.

Dat fiind faptul că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept, prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, urmează a fi corectate de către instanța de recurs, prin adoptarea

soluției prevăzute de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, cu casarea

deciziei instanței de apel, pe motiv că apelul a fost greșit admis, cu menținerea sentinței

primei instanțe prin care Șova Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 152 alin. (1) Cod penal.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către partea vătămată Rudi Vitalie și

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Oleg Popov, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2015, în cauza penală

în privința lui Șova Andrei Mihail, cu menținerea sentinței Judecătoriei Ciocana din 24

octombrie 2014, prin care acesta a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, a-i suspenda executarea pedepsei principale

pe un termen de 2 ani, obligîndu-l în termenul de probă să nu comită noi infracțiuni și

prin purtarea exemplară va confirma încrederea acordată, totodată obligându-1 pe Șova

Andrei Mihail să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

Decizia este irevocabilă.

Decizia publicată integral la data de 08 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

8