1ra-1288/2015 — art. 287 alin.1 Cod penal

Instanța de fond – 12.06.2014-02.02.2015;

Instanța de apel – 09.03.2015-09.04.2015;

Instanța de recurs – 21.08.2015-11.11.2015; C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 02 februarie 2015, Guzun Andrei a fost condamnat în baza art. 287 alin.(1) Cod penal la 1 an 5 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În privința lui Guzun Andrei a fost aplicată măsura preventivă - arestul, fiind luat sub strajă din sala de judecată. 2. Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că inculpatul Guzun Andrei la 25.03.2014, aproximativ la ora 20.30, aflîndu-se în coridorul comun din blocul locativ amplasat în mun. Chișinău, bd. Grigore Vieru 22/8, fără motiv, încălcînd grosolan ordinea publică, deranjînd vecinii care locuiesc alături, 1-a agresat fizic pe Gulea Valeriu, lovindu-1 cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i echimoză periorbital pe dreapta, hemoragie în sclera ochiului intern, leziuni care se califică conform raportului de expertiză medico- legală nr.800/D din 10.04.2014, ca vătămări neînsemnate. 3. Sentința a fost contestată cu apel de către: - Procuror, care solicită casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Guzun Andrei să fie recunoscut culpabil de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de 1 art. 287 alin. (1) Cod penal și în conformitate cu prevederile art. art. 34 alin. (1); 82 alin. (2); 72 alin. (4); 111 alin. (1) lit. g) Cod penal, a-i stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În argumentarea apelului procurorul a menționat că instanța de judecată corect a reîncadrat acțiunile inculpatului din art. 287 alin. (2) lit. a) în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, însă incorect i-a aplicat acestuia pedeapsa. Consideră sentința în cauză ilegală, iar pedeapsa stabilită prea blîndă și necesită a fi casată din următoarele considerente: Instanța de judecată corect a stabilit faptul aflării inculpatului în stare de recidivă, deoarece la data comiterii infracțiunii, 25.03.2014, antecedentul penal nu era stins (sentința de condamnare anterioară în baza 287 alin. (1) Cod penal a fost executată la 26.08.2014), respectiv, instanța la aplicarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal. Sancțiunea art. 287 alin. (1) Cod penal prevede o pedeapsă cu închisoare de pînă la 3 ani, astfel, pedeapsa minimă care urma a fi aplicată inculpatului nu putea fi mai mică de 1 an și 6 luni și nicidecum 1 an și 5 luni cum a aplicat instanța. Totodată, instanța de judecată nu a luat în considerație nici personalitatea inculpatului, și anume faptul că de două ori a fost recunoscut vinovat de comiterea unor infracțiuni intenționate, dintre care o dată fiind condamnat la amendă penală, însă ultimul nu și-a făcut concluzii corecte; antecedentul penal la momentul comiterii infracțiunii imputate nu a fost stins; de asemenea nu s-a ținut cont nici de rolul inculpatului care a fost unul activ; - Inculpat, care solicită casarea sentinței cu emiterea unei decizii prin care să fie achitat, motivînd că instanța de fond la emiterea sentinței n-a luat în considerație faptul că partea vătămată a venit la domiciliul său și primul a început conflictul, acest fapt fiind demonstrat prin declarațiile părții vătămate date în instanța de fond, care a declarat că primul a lovit inculpatul; - Avocatul Robu Tatiana în interesele inculpatului, care solicită casarea sentinței ca nefondată. În motivarea apelului a invocat că inculpatul în instanța de fond a depus o cerere de examinare a cauzei în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, iar instanța nu s-a expus în privința cererii date. În partea descriptivă a sentinței s-a făcut referire la sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06.12.2012 și la Decizia Curții de Apel Chișinău din 25.03.2013, iar atunci cînd le-au fost prezentate materialele dosarului de către procuror hotărîrile respective nu erau la dosar, ci doar cazierul juridic. Avocatul mai menționează că nu au fost respectate prevederile art. 383 alin.(3) Cod de procedură penală deoarece la 02.02.2015 au fost invitați în cadrul instanței de judecată pentru a fi acordat ultimul cuvînt inculpatului, dar de fapt a avut loc pronunțarea sentinței și înmînarea ei. La fel, instanța nu a ținut cont de faptul că 2 însăși partea vătămată în instanța de judecată a menționat că el a fost cel care a lovit primul și a creat acest conflict venind în ospeție la Guzun Andrei. Totodată nu s-a luat în considerație și faptul că inculpatul la evidența medicului narcolog, psihiatru nu se află, are doi copii minori la întreținere, prejudiciu material sau moral nu are de restituit.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015 s-a dispus respingerea apelurilor declarate de inculpat și de avocatul acestuia Robu Tatiana ca nefondate. A fost admis apelul acuzatorului de stat, casată parțial sentința, în partea pedepsei și pronunțată o hotărîre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Guzun Andrei, recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal se pedepsește cu închisoare pe un termen de 1 an 8 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute. 4.1. Instanța de apel audiind participanții la proces, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței pe baza probelor examinate conform materialelor din dosar, cercetînd suplimentar probele administrate de instanța de fond în raport cu motivele apelurilor declarate, a ajuns la concluzia că, cererile de apel declarate de inculpat și avocatul Robu Tatiana în interesele inculpatului urmează a fi respinse ca nefondate, iar cererea de apel declarată de procuror urmează a fi admisă, cu casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei. Colegiul penal consideră că, instanța de fond analizînd obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, just a adoptat o sentință de condamnare în privința lui Guzun Andrei în baza art. 287 alin.(l) Cod penal stabilind în mod corect situația de fapt și vinovăția ultimului. Instanța de apel a menționat că indiferent de faptul că inculpatul a pledat nevinovat, vinovăția acestuia s-a dovedit prin probele administrate în cauză și anume: - declarațiile părții vătămate Gulea Valeriu; - declarațiile martorului Hadji Anna, -declarațiile martorului Hadji Ana date în cadrul urmăririi penale (f.d.65) și ale părții vătămate Gulea Valeriu date în cadrul urmăririi penale (f.d. 10); - plîngerea lui Gulea Valeriu către IP s. Rîșcani, mun. Chișinău din 25.03.2014; -raportul de constatare medico-legală nr.1299, prin care se atestă că în rezultatul examenului medico-legal la cet. Gulea Valeriu s-au constatat echimoză periorbitală pe dreapta, hemoragie în sclera ochiului drept unghiul intern, echimoză la nivelul mucoasei buzei superioare median, echimoză la nivelul genunchiului 3 drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, și care se califică ca vătămări neînsemnate (f.d. 13); -raportul de expertiză medico-legală nr. 800/D, prin care se atestă în pct.3 că puterea de acțiune a agentului traumatic a fost suficientă pentru a învinge rezistența țesuturilor moi, soldată cu formarea leziunilor corporale constatate (f.d.32); -Decizia Curții de Apel Chișinău din 25.03.2013 prin care Guzun Andrei a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal (f.d.55-56); În viziunea Colegiului penal argumentele inculpatului prin care pledează nevinovat nu și-au găsit confirmare atît în instanța de fond cît și în instanța de apel. Astfel, fapta săvîrșită de inculpat a fost dovedită prin declarațiile părțiii vătămate care a declarat că a fost lovit cu pumnii și picioarele de către inculpat, pierzîndu-și cunoștința, declarații confirmate și de martorul Hadji Anna, însuși inculpatul menționînd că a scos partea vătămată pe hol și a continuat să-l lovească cu pumnii. Cu referire la apelul declarat de acuzatorul de stat, Colegiul penal a menționat că îl consideră legal și întemeiat, urmînd a fi admis, deoarece la examinarea cauzei nu s-a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 61 și 75 Cod penal, aplicîndu-i-se inculpatului pedeapsa greșit individualizată în raport cu prevederile legii penale care reglementează pedeapsa, scopul acesteia și individualizarea ei. Instanța la aplicarea pedepsei nu a luat în considerație prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal conform cărora mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal. Eroarea dată, Colegiul penal a constatat că necesită a fi corectată și conform ordinii stabilite pentru prima instanță, soluționînd chestiunea cu privire la pedeapsă, a ținut seama de prevederile articolelor 6, 7, 61, 75, 76 Cod penal. Astfel, ținînd cont atît de principiul prevăzut în art. 4 Cod penal - umanismul legii penale, cît și cel stipulat în art. 61 alin. (2) Cod penal potrivit căruia pedeapsa penală are drept scop corectarea condamnatului, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate, precum și posibilitatea obținerii corectării și reeducării vinovaților, Colegiul penal a ajuns la concluzia că este rațional și oportun ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa prevăzută de art. 287 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa definitivă pe un termen de 1 an 8 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. Referitor la argumentul invocat în apelul declarat de avocatul Robu Tatiana în intresele inculpatului precum că instanța de fond nu s-a expus în privința cererii depuse de inculpat privind examinarea cauzei în baza art. 364/1 Cod de procedură 4 penală, Colegiul penal a statuat asupra respingerii deoarece instanța de fond prin încheierea din 24.10.2014 a reluat cercetarea judecătorească pe cauza dată, dispunînd examinarea cauzei în ordine generală (f.d.139).

La 07 august 2015, inculpatul a declarat recurs ordinar împotriva hotărîrii nominalizate solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, pe motiv că are la întreținere 2 copii minori și tatăl bătrîn și bolnav care au nevoie de ajutorul lui.

Asupra recursului ordinar procurorul a depus referință prin care solicită respingerea acestuia ca fiind inadmisibil pe motiv că nu întrunește cerințele de formă și de conținut.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind declarat peste termen din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine de apel cu participarea inculpatului și a avocatului acestuia, dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 09 aprilie 2015 în prezența procurorului, inculpatului și avocatului acestuia, iar decizia motivată la 07 mai 2015 doar în prezența procurorului potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f.d. 189-192). Tot aici, instanța de recurs precizează că inculpatul a refuzat a fi escortat în ședința de judecată din 07.05.2015, din motive de sănătate, cu toate că conform datelor medicale din procesul verbal de refuz al deținutului pentru deplasarea la judecată, ultimul putea participa la ședința de judecată (f.d. 187), iar avocatul său nu s-a prezentat la ședința din 07.05.2015 din motive necunoscute, de aici reiese că dînșii intenționat s-au eschivat de a fi prezenți la pronunțarea deciziei motivate. Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de inculpat abia la 07 august 2015, prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul a fost depus peste termen, or termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel a expirat la 07 iunie 2015, iar inculpatul a avut reala posibilitate a declara recurs în termenul stabilit de lege. 5 Cercetînd materialele cauzei, Colegiul penal a constatat că avocatului Tatiana Robu, neprezent la pronunțarea deciziei motivate, la 11.05.2015 i-a fost expediată și copia deciziei respective, iar inculpatului la solicitarea sa din 25.06.2015, de asemenea i s-a expediat copia deciziei motivate, iar recurs declară inculpatul abia în luna august, astfel fiind evident încălcat termenul prevăzut de lege de declarare a recursului ordinar. În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră, că recursul ordinar declarat de inculpat este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, de inculpatul Guzun Andrei, în propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 02 decembrie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 6