1re-146/2015 — art. 156 alin. 3 lit. a Cod penal al RMN

Dosarul 1re-146/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

MORARU Petru

a judecat, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de avocatul Vieru Vadim,

în numele lui Ahmetșin Raușan, împotriva „sentinței Judecătoriei orășănești Tiraspol a

RMN” din 13 martie 2015 și „deciziei Judecătoriei Supreme a RMN” din 28 aprilie 2015,

în cauza penală privindu-l pe

AHMETȘIN Raușan Albert, născut la 04 august

1973, domiciliat în s. Chițcani, r-nul Slobozia;

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de recurs: 08.10.2015 – 01.12.2015.

Asupra recursului în anulare declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Ahmetșin R. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

Darii V. din martie 2013- 17 aprilie 2013, la 3 ani închisoare, fără confiscarea averii;

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

Ivanov C. din ianuarie 2012 - martie 2013, la 3 ani închisoare, fără confiscarea averii;

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

Popov R. de la începutul anului 2012, la 3 ani închisoare, fără confiscarea averii;

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

Popov R. din iunie 2012 - martie 2013, la 3 ani închisoare, fără confiscarea averii;

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

Popov R. din a doua jumătate a anului 2012, la 3 ani închisoare, fără confiscarea averii;

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

Popov R. din 02 aprilie 2012, la 3 ani închisoare, fără confiscarea averii;

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

1

Bogatov R. din 02 aprilie 2013, la 3 ani închisoare, fără confiscarea averii;

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

Gheorghiev V. din 03 aprilie 2013 în privința la 40 l. de motorină, la 3 ani închisoare,

fără confiscarea averii;

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

Gheorghiev V. din 03 aprilie 2013 în privința la 140 l. de motorină, la 3 ani închisoare,

fără confiscarea averii;

- art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul din 10

aprilie 2013, la 2 ani și 6 luni închisoare, fără confiscarea averii.

În temeiul art. 67 alin. (3) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Ahmetșin R. definitiv i-a fost stabilit 5 ani închisoare,

fără confiscarea averii, cu executarea pedepsei în colonie cu regim comun.

Prin aceiași sentință au fost condamnați și Popov R., Darii V., Ivanov C.,

Gheorghiev V. și Bogatov R., în privința cărora nu a fost declarat recurs în anulare.

casată „sentința Judecătoriei orășănești Tiraspol a R.M.N.” din 13 martie 2015 în partea

condamnării lui Ahmetșin R. și a fost pronunțată o nouă hotărîre, prin care s-a dispus

încetarea procesului penal în privința lui Ahmetșin R. pe epizodul cu Gheorghiev V. din

03 aprilie 2013 pentru furtul a 140 l. de motorină, din motivul că nu a fost dovedită

vinovăția inculpatului de comiterea acesteia infracțiuni.

Totodată, Ahmetșin R. a fost considerat vinovat de săvîrșirea infracțiunilor în baza:

art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu Darii V.

din martie 2013- 17 aprilie 2013, art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei

R.M.N.” pe epizodul cu Ivanov C. din ianuarie 2012 - martie 2013, art. 156 alin. (3) lit. a)

Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu Popov R. de la începutul anului

2012, art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu

Popov R. din iunie 2012 - martie 2013, art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al

„autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu Popov R. din a doua jumătate a anului 2012,

art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu Popov R.

din 02 aprilie 2012, art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe

epizodul cu Bogatov R. din 02 aprilie 2013, art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al

„autoproclamatei R.M.N.” pe epizodul cu Gheorghiev V. din 03 aprilie 2013 în privința

la 40 l. de motorină, art. 156 alin. (3) lit. a) Cod penal al „autoproclamatei R.M.N.” pe

epizodul din 10 aprilie 2013 și a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, fără

confiscarea averii, cu executarea pedepsei în colonie cu regim comun.

De asemenea, s-a exclus din sentință prevederile art. 67 alin. (3) Cod penal al

„autoproclamatei R.M.N.” în privința lui Ahmetșin R. și din partea motivantă a sentinței

mențiunea despre faptul că Ahmetșin R. a săvîrșit zece infracțiuni grave.

V. în numele lui Ahmetșin R., prin care se solicită casarea și recunoașterea ca fiind emise

contrar legislației Republicii Moldova „sentința Judecătoriei orășănești Tiraspol a RMN”

din 13 martie 2015 și „decizia Judecătoriei Supreme a R.M.N.” din 28 aprilie 2015.

2

În argumentarea celor solicitate, recurentul menționează că, la caz, sunt prezente

temeiurile prin care se impune soluția recunoașterii „actelor judiciare” privind

condamnarea și arestarea lui Ahmetșin R., ca fiind ilegale, revendicînd faptul că ultimul a

fost condamnat de către o „instanță de judecată” din „autoproclamata R.M.N.”, care nu

întrunește elementele prevăzute de legislația Republicii Moldova și care nu era

competentă în sensul articolului 6 al Convenției Europene să judece cauza dată.

De asemenea, se susține că această condamnare ilegală a lui Ahmetșin R., a dus la

încălcarea unui proces echitabil în sensul art. 6 al Convenției Europene în privința sa și la

privarea lui de libertate în lipsa unor probe verosimile care ar proba vinovăția de cele

imputate.

Titularul dreptului de recurs mai susține că lui Ahmetșin R. i-a fost abuziv încălcat

dreptul la libertate prin: aplicarea măsurii preventive și privarea de libertate în rezultatul

condamnării pronunțate de către un „tribunal” lipsit de „competență” în sensul

Articolului 5 § 1 lit. (a) al Convenției. Totodată, recurentul susține și faptul că având în

vedere circumstanțele cauzei, detenția lui Ahmetșin R. nu s-a bazat pe niciun temei legal

adecvat prevăzut de Articolului 5 §1 lit. c) al Convenției, or acesta a fost privat de

libertatea în temeiul unor „legi” locale recunoscute doar în „rmn”, care contravin

legislației RM și care nu corespund cerinței de „legalitate” prevăzute de standardele

europene.

Urmare a celor expuse, recurentul susține că Ahmetșin R. nu a fost condamnat de

către „un tribunal” în sensul Convenției și că „sentința”, pronunțată de către un corp

judecătoresc ca „instanța judecătorească a rmn”, după o procedură ca cea în cazul

ultimului, nu poate fi considerată drept detenție în conformitate cu „procedurile legale” și

cu respectarea garanțiilor prevăzute de articolul 5 al Convenției, fapte ce constituie vicii

fundamentale ce au provocat o eroare de drept și care a dus la detenția ilegală a

persoanelor și lipsirea de proprietatea privată a acestora.

În drept, avocatul își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 7, 8, 9, 10, 11,

19, 25, 29, 39, 251, 431, 432, 453 alin. (1) și (2), 454, 455 Cod de procedură penală, art.

114 și 115 din Constituție, art. 15 din Legea cu privire la organizarea judecătorească, art.

5, 6 și 13 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

penal lărgit conchide asupra admiterii acestuia, relevînd următoarele argumente în

susținerea acestei statuări.

Așadar, pornind de la prevederile art. 1 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova,

amintim că Republica Moldova este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil.

Totodată, potrivit art. 3 alin. (1) și (2) al Legii Supreme se stipulează că, teritoriul

Republicii Moldova este inalienabil, iar frontierele țării sunt consfințite prin lege

organică, respectîndu-se principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului

internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită republică moldovenească nistreană „R.M.N.” și-

a declarat independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a creat o structură

proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe judecătorești), care pînă în

3

prezent activează în baza unei legi contrare legislației Republicii Moldova și standardelor

internaționale.

Aceste unități para statale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au fost și

nu sunt supuse controlului din partea autorităților constituționale ale Republicii Moldova

și monitorizării din partea instituțiilor internaționale.

Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997, a

fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

precum și protocoalele adiționale la această Convenție, unde în art. 1 pct. 1) din hotărîre,

se specifică că, „Republica Moldova declară că nu va putea asigura respectarea

dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și actele comise de organele

autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele, pînă la

soluționarea definitivă a diferendului din această zonă”.

Prin dispoziția art. 1 al Convenției se statuează faptul că statele părți, trebuie să

răspundă de orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție, comise

asupra indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor.

Exercitarea jurisdicției este o condiție necesară pentru ca un stat contractant să fie

considerat responsabil de actele sau omisiunile care i se impută și care dau loc unei

plîngeri de încălcare a drepturilor și libertăților anunțate în Convenție.

Expresia „relevînd din jurisdicția lor” din art. 1 al Convenției, din punct de vedere

al dreptului internațional public trebuie să fie înțeleasă, ca semnificînd faptul că

competența jurisdicțională a unui stat este în primul rînd teritorială, dar de asemenea, în

acest sens se presupune, că aceasta se exercită în mod normal pe întreg teritoriul statului.

Această presupunere poate fi limitată în circumstanțe excepționale în special, atunci cînd

un stat este împiedicat de a-și exercita autoritatea pe o parte a teritoriului său, ceia ce ar

putea fi rezultatul unei ocupații militare, prin forțele armate ale unui alt stat care

controlează efectiv acest teritoriu. (cauza Loizidou vs. Turcia)

Față de cele ce preced, se mai remarcă că, în cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și

Rusia (Hotărîrea CtEDO din 08 iulie 2004) privitor la cele declarate de către Guvern,

precum că Republica Moldova nu deține controlul asupra unei părți din teritoriul său

național, anume regiunea transnistreană, Curtea Europeană a reamintit că „declarația”

consemnată de Moldova în instrumentul său de ratificare a Convenției la subiectul lipsei

de control a autorităților legitime moldovenești asupra teritoriului transnistrean nu

constituie o rezervă validă în sensul art. 57 al Convenției.

Prin urmare, în același context Curtea Europeană a reiterat că: „totuși chiar în

absența controlului efectiv asupra teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are

obligația pozitivă prevăzută în art. 1 al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea

sa și în conformitate cu dreptul internațional – fie de ordin economic, diplomatic sau

juridic sau de altă natură – în scopul de a asigura reclamanților respectul drepturilor

garantate de Convenție”.

Instanța europeană consideră că atunci cînd un stat controlant este împiedicat de a-și

exercita autoritatea asupra întregului său teritoriu, printr-o situație de facto

constrângătoare, cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de ocuparea

4

militară a teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează să-și exercite jurisdicția

în sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului care este temporar supusă

unei autorități locale susținute de forțele rebele sau de un alt stat.

Potrivit art. 114 și 115 din Constituția Republicii Moldova, art. 1 a Legii cu privire

la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. 1 al Legii cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995: „Justiția în Republica Moldova se

înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin Curtea Supremă de

Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu Constituția”.

Astfel, puterea judecătorească, potrivit legislației citate, se exercită numai prin

instanța judecătorească în persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de

înfăptuire a justiției, pe care le execută în baza legii.

Conform art. 6 al Convenției Europene, orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în

materie penală îndreptate împotriva sa.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că, Ahmetșin R. a fost condamnat de „instanțele

de judecată” din „autoproclamata R.M.N.”, care nu au fost constituite conform legii și

care, în mod ilegal și-au asumat atribuții de înfăptuire a justiției în regiunea

transnistreană, în consecință Ahmetșin R. fiind privat de dreptul la un proces echitabil

prevăzut de lege.

În continuare, Colegiul penal lărgit relevă că în conformitate cu art. 25 alin. (6) Cod

de procedură penală, sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor nelegitime nu

au putere juridică și nu pot fi executate.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, se specifică că încălcarea

prevederilor legale, care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea

actului procedural în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce

nu poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act. Totodată, alineatul (2) al aceluiași

articol, prevede că încălcarea prevederilor legale la compunerea instanței, atrage nulitatea

absolută a actului procedural.

Avînd în vedere cele expuse supra, Colegiul penal lărgit conchide că copiile

materialelor cauzei deferite spre examinare urmează a fi expediate Procuraturii Generale

a Republicii Moldova pentru a fi întreprinse toate măsurile legale întru verificarea în

ordinea prevăzută de legislația în vigoare, a alegațiilor invocate de recurent în cererea de

recurs.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Vieru Vadim în numele lui

Ahmetșin Raușan, declară că „sentința Judecătoriei orășănești Tiraspol a RMN” din 13

martie 2015 și „decizia Judecătoriei Supreme a RMN” din 28 aprilie 2015, în cauza

5

penală privindu-l pe Ahmetșin Raușan Albert sunt lovite de nulitate absolută, ca hotărîri

adoptate de organe neconstituționale.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova pentru

a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii Moldova.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 01 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecători NICOLAEV Ghenadie

TIMOFTI Vladimir

TOMA Nadejda

MORARU Petru

6