1ra-999/15 — art.201-1 alin 3 lit a CP

Prin sentința Judecătoriei Călărași din 19 noiembrie 2012, Alecu Popa a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt, că la 29 iulie 2011, Judecătoria Călărași a emis ordonanța de protecție pe un termen de 3 luni, pînă la 29.10.2011, prin care A. Popa a fost obligat să nu comită acte de violență fizică și psihică în privința concubinei sale A. Steclaru și să nu se afle mai aproape de 50 metri de ea. Cu ordonanța emisă, A. Popa a făcut cunoștință la 09.08.2011 contra semnătură, iar la 20.08.2011 aproximativ la ora 23.00, A. Popa a încălcat prevederile ordonanței nominalizate și cu scopul cauzării vătămărilor corporale ultimei, a intrat în apartamentul amplasat pe str. Biruința 8, ap. 42, or. Călărași, unde concubina acestuia locuia temporar la gazdă și în urma relațiilor ostile apărute anterior, i-a aplicat cet. A. Steclaru o lovitură cu un cuțit în regiunea abdominală, cauzîndu-i astfel părții vătămate leziuni corporale grave.

Inculpatul A. Popa, a contestat sentința cu apel, solicitînd casarea acesteia, în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, deoarece a recunoscut vina și se căiește sincer de cele întîmplate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2013, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări. 1 La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că la capitolul individualizării pedepsei, prima instanță corect a ținut cont de caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, că infracțiunea este deosebit de gravă, personalitatea inculpatului care se caracterizează negativ, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului și de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și de faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer, are loc permanent de trai și a colaborat activă cu organul de urmărire penală.

Inculpatul A. Popa, fără a invoca careva temei concret din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a declarat recursuri ordinare la 05.06.2015, 26.06.2015 și 02.07.2015 împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului A. Popa să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă. În susținerea cerințelor, recurentul a invocat dezacordul cu calificarea acțiunilor sale, solicitînd reîncadrarea acestora din prevederile art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal în art. 151 alin. (1) Cod penal, deoarece a acordat primul ajutor părții vătămate și a chemat ambulanța, mai mult, inculpatul a menționat, că și-a recunoscut vina și se căiește de cele întîmplate.

Asupra recursurilor ordinare declarate de inculpat, procurorul a depus referință solicitînd inadmisibilitatea acestora, deoarece inculpatul contrar prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, nu a atacat-o în termenul legal de 30 de zile.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Însă, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie). Circumstanțele enunțate denotă că recursurile nominalizate nu întrunesc condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare ale inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le- ar justifica. La fel, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. 2 Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se constată că acestea nu îndeplinesc cerințele de conținut. Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc cerințele legale de conținut, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Popa Alecu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2013, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinesc cerințele legale de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 3