1ra-1018/2017 — art.34 alin.2 lit.b, art.325 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr. 1ra-1018/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 28 octombrie 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 februarie 2017, în cauza penală în privința lui

Popa Alecu, născut la XXXXXX, originar din

XXXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Popa Alecu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 34 alin. (2) lit. b),

art. 325 alin.(2) lit. b) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu amendă în mărime de

6000 unități convenționale.

Conform art. 85 alin.(1) Cod penal, prin cumul parțial, la pedeapsa stabilită s-a

adăugat partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Călărași

din 19 noiembrie 2012, stabilindu-i-se lui Popa Alecu pedeapsa definitivă de

6 (șase) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

amendă în mărime de 6000 unități convenționale.

data de 28 august 2015, în intervalul de timp între ora 12:20 și ora 13:08, aflându-se

în Penitenciarul XXXXXX, unde își ispășea pedeapsa pentru săvârșirea violenței în

familie, care a cauzat vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății,

infracțiune prevăzută la art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal, acționând din intenție

directă, a expediat la numărul de telefon utilizat de șeful serviciului securitate a

Penitenciarului XXXXXX, care are calitatea de persoană publică în virtutea

prevederilor art. 123 alin.(2) Cod penal, mai multe mesaje scrise, prin care i-a

1

promis darea în participație cu un alt deținut al Penitenciarului XXXXXX, prin

mijlocitor, a valutei străine, care nu se cuvine în sumă de 200 euro, ceea ce

constituie echivalentul sumei de 4393 lei, conform cursului oficial stabilit de BNM

pentru acea zi, pentru a-l determina ca în exercitarea funcției sale să înainteze un

demers în vederea transferului deținuților Popa Alecu și Midon Mihail din

Penitenciarul XXXXXX în Penitenciarul XXXXXX.

Prelungind acțiunile sale criminale îndreptate spre realizarea scopului de

transfer în alt penitenciar, la 07 septembrie 2015, ora 21:56, Popa Alecu, aflându-se

în Penitenciarul XXXXXX, l-a telefonat pe șeful serviciului securitate a

Penitenciarului XXXXXX, Popa Ion, și în cadrul convorbirii telefonice, acționând din

intenție directă, repetat a promis darea în participație cu deținutul Penitenciarului

XXXXXX, Midon Mihail, prin mijlocitor, a valutei străine, care nu i se cuvine în sumă

de 200 euro, câte 100 euro fiecare, pentru a-l determina ca în exercitarea funcției

sale să înainteze un demers în vederea transferului deținuților Popa Alecu și Midon

Mihail din Penitenciarul XXXXXX în Penitenciarul XXXXXX.

La data 12 septembrie 2015, ora 22.23, Popa Alecu, aflându-se în Penitenciarul

XXXXXX, l-a telefonat pe șeful serviciului securitate a Penitenciarului XXXXXX, în

scopul convenirii asupra modalității de transmitere a valutei străine anterior

promise în participație cu deținutul Midoni Mihail. Astfel, în cadrul convorbirii

telefonice Popa Alecu a confirmat determinarea de a da în participație cu Midon

Mihail valuta străină prin intermediul mamei altui deținut din Penitenciarul cu

XXXXXX.

Ulterior, la data de 16 septembrie 2015, ora 18:38, Midon Mihail, aflându-se în

Penitenciarul XXXXXX, unde își ispășea pedeapsa pentru săvârșirea furtului cu

cauzarea de daune în proporții considerabile și a escrocheriei săvârșită cu cauzarea

de daune în proporții considerabile, infracțiuni prevăzute la art. 186 alin.(2) lit. d) și

190 alin.(2) lit. c) Cod penal, acționând din intenție directă, utilizând numărul de

telefon a lui Popa Alecu l-a telefonat pe șeful serviciului securitate a Penitenciarului

XXXXXX, și în cadrul convorbirii telefonice, acționând din intenție directă, a promis

darea în participație cu deținutul Penitenciarului XXXXXX, Popa Alecu, prin

intermediul numitei XXXXXX, a valutei străine, care nu i se cuvine în sumă de 200

euro, câte 100 euro fiecare, pentru a-l determina ca în exercitarea funcției sale să

înainteze un demers în vederea transferului său și a deținutului Popa Alecu din

Penitenciarul XXXXXX în Penitenciarul XXXXXX.

Acțiunile inculpatului Popa Alecu au fost reîncadrate de prima instanță din

art. 34 alin. (3) lit. a), art. 325 alin.(2) lit. b) Cod penal în baza art. 34 alin. (2) lit. b),

art. 325 alin. (2) lit. b) Cod penal - săvârșirea în stare de recidivă periculoasă a

coruperii active, adică promisiunea personal unei persoane publice de bunuri ce nu i se

cuvin, pentru a îndeplini o acțiune contrar funcției sale, acțiune săvârșite de două

persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința sa,

considerând că, probele administrate de organul de urmărire penală, examinate de

instanța de fond nu dovedesc vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii imputate.

2

Totodată, a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde.

2017 a fost respins apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul

de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând

asupra vinovăției inculpatului Popa Alecu de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 34 alin. (2) lit. b), art. 325 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Deși inculpatul nu a recunoscut vina sa în săvârșirea infracțiunii imputate,

instanța de apel a indicat, că vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin cumulul

de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de instanța

de fond și verificate de instanța de apel, astfel, reținând că, instanța de fond a făcut o

analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui rezultă din probele administrate,

cărora le-a fost dată a apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele apelantului precum că, doar a

transmis cuiva din deținuți telefonul său ca să vorbească de pe el și nu a promis

șefului serviciului securitate a Penitenciarului XXXXXX, în participație cu un alt

deținut al Penitenciarului XXXXXX, Midon Mihail, bani, în valută străină, în sumă de

200 euro, pentru a-l determina ca în exercitarea funcției sale să înainteze un demers

în vederea transferului deținuților Popa Alecu și Midon Mihail din Penitenciarul

XXXXXX în Penitenciarul XXXXXX, or, materialul probator prezentat de acuzare

dovedește contrariul.

La fel, instanța de apel a menționat că este justă concluzia instanței de fond

referitor la faptul că organele de drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor

infracționale, iar efectuarea măsurilor speciale de investigații în vederea

documentării și fixării acțiunilor lui Popa Alecu nu poate fi catalogată ca fiind o

provocare.

Ținând cont de cele menționate supra, instanța de apel a conchis, că acțiunile

inculpatului întrunesc elementele infracțiunii în baza căreia acesta a fost

condamnat, deoarece argumentele invocate de apelant privind nevinovăția sa nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate, iar nerecunoașterea

vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe

pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor,

dovedesc cu certitudine vinovăția lui Popa Alecu în săvârșirea infracțiunii imputate.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând

legalitatea stabilirii pedepsei a constatat că, prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii,

care potrivit art. 16 Cod penal se clasifică ca infracțiunea gravă, de motivul acesteia,

de persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat de mai multe ori, iar la

momentul săvârșirii infracțiunii imputate în speță își executa pedeapsa stabilită prin

sentința Judecătoriei Călărași din 19 noiembrie 2012, pentru o infracțiune

3

intenționată deosebit de gravă, prevăzută de art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal,

astfel, fiind prezentă starea de recidivă periculoasă (art.82 alin.(2) Cod penal).

La fel, s-a menționat că, circumstanțe care atenuează ori agravează

răspunderea inculpatului, conform art. 76, 77 Cod penal, n-au fost stabilite.

Reieșind din circumstanțele vizate supra, instanța de apel a concluzionat că

pedeapsa stabilită de către prima instanță este echitabilă pentru acțiunile comise de

inculpatul Popa Alecu.

este atacată cu recursuri ordinare de inculpat, care a solicitat casarea hotărârilor

judecătorești de condamnare cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, deoarece nu

este vinovat de fapta incriminată, invocând aceleași motive ca și în apel.

declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora, cu menținerea hotărârii atacate ca

fiind legală și întemeiată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând recursurile declarate de către inculpat, Colegiul penal constată, că

acesta nu invocă careva temei prescris în art. 427 Cod de procedură penală, însă

solicită achitarea de sub învinuirea imputată, temeiul de drept prescris în art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se

consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Popa Alecu a fost pus sub

învinuire în baza art. 34 alin. (3) lit. a), art. 325 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă prima

instanță a reîncadrat acțiunile acestuia în baza art. 34 alin.(2) lit. b), art. 325 alin. (2)

lit. b) Cod penal cu indicii calificativi: săvârșirea în stare de recidivă periculoasă a

coruperii active, adică promisiunea personal unei persoane publice de bunuri ce nu i se

cuvin, pentru a îndeplini o acțiune contrar funcției sale, acțiune săvârșite de două

persoane, concluzia căreia a fost menținută de către instanța de apel, care a

constatat, că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept,

4

analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Popa Alecu în săvârșirea

infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, deoarece la judecarea apelului

declarat de inculpat, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține și faptul, că argumentele invocate de

recurent, și anume, în ce privește aprecierea incorectă a probelor de către instanțele

de fond, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în

instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat

în hotărârile pronunțate.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel

n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare, declarate de

inculpatul Popa Alecu se declară inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Popa Alecu

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2017,

în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 24 august 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

5